Norma juridică reprezintă premisa fundamentală a naşterii unui raport juridic, fiind prima condiţie

pentru formarea unui raport juridic. Ea are o contri‐ buţie decisivă la întruchiparea raportului juridic
deoarece determină capacitatea juridică a persoanelor care participă la acest raport, conţinutul
acestuia, cât şi împrejurările în care raportul juridic se declanşează.

S‐a spus că „rolul central (în cadrul acestor premise n.n.) revine, însă, normei de drept, pentru că ea
fixează condiții pentru subiecte, capacitatea lor și conferă, atribuie semnificație juridică
10
împrejurărilor ce compun faptul juridic” .

Dispoziția normei juridice prescrie conduita pe care trebuie să o aibă persoa‐ nele între care se
11
stabilește raportul juridic . Raportul juridic apare ca o realizare a normei juridice, a cărei menire
este de a prescrie conduita oamenilor, de a crea modele de comportament uman în cadrul relațiilor
12
sociale .

În mod tradițional, la nivelul teoriei generale a dreptului, specificitatea normei juridice, ca „celulă de
bază” a dreptului, este conturată prin relevarea notelor definitorii ale normei juridice, în unitatea şi
13
interdependența lor .

Prin natura sa, norma juridică este o regulă cu caracter general şi impersonal. Ea se referă la
elementele comune tuturor situaţiilor dintr‐o anumită categorie, fiind menită să se aplice la un
număr nedefinit de cazuri şi persoane.

Norma juridică reprezintă o modificare controlată de om în mediul socio‐ uman, cu scopul să
producă valori sau să‐şi satisfacă o trebuinţă, prin acţiunea sa, actantul produce o schimbare în
14
lumea în care trăieşte, contribuind la ordinea deja existentă sau, dimpotrivă, tulburând‐o .

Norma juridică „nu poate fi aplicată decât în şi prin raporturi juridice, motiv pentru care, de cele mai
15
multe ori, raporturile juridice au fost calificate ca norme juridice în acţiune” .

Norma juridică este obligatorie, ea este, în ultimă instanţă, un comandament impus de puterea
publică, obligativitatea normei juridice fiind dictată de scopul acesteia, respectiv necesitatea
asigurării ordinii sociale.