TEXTELE MULTIMODALE –

PRODUSE ALE GÂNDIRII CRITICE ȘI CREATIVE

MOGLAN Natalia, profesoară de limba și literatura română,

grad didactic I, IPLT Hyperion, or. Durlești, Republica Moldova

Rezumat: Articolul abordează aspecte didactice de studiere a textelor multimodale, precum banda
desenată, romanul grafic și povestirea digitală, care integrează cel puțin două modalități diferite de
reprezentare: lingvistice (limbaj, sunet), senzoriale (vizuale, auditive), vizuale (imagine, fotografie) etc.
Interesul sporit pentru aceste variațiuni textuale se explică prin introducerea acestora în curriculumul
școlar, ediția 2019, și diversitatea strategiilor interactive utilizate în procesul de predare-învățare-
evaluare a acestora, inclusiv a instrumentelor WEB2.0. de adaptare digitală.
Abstract: This article focuses on the study of the multimodal texts, such as comics, graphic novels and
digital storytelling, which integrate at least two different ways of representation: linguistic (language,
sound), sensory (visual, auditory), visual (image, photograph) etc. Special attention in these textual
variations is explained by their introduction into the school curriculum, 2019 edition, and the diversity
of interactive strategies used in their teaching-learning-evaluation process, including WEB2.0 tools. of
digital adaptation.
Cuvinte-cheie: text multimodal, banda desenată, roman grafic, povestire digitală.
Keywords: multimodal text, comic strip, graphic novel, digital storytelling.

La nivelul conținuturilor, CLLR actual la treapta gimnazială se distinge prin

introducerea mai multor subiecte de actualitate, precum dicția, strategiile de comprehensiune
și de concepere a textului oral sau strategiile de ascultare activă, varietatea textelor multimodale
(banda desenată, romanul grafic, povestire digitală etc.), pentru care se aduc precizări
metodologice și practice de realizare a activităților de învățare.

51
 Astfel, din punctul de vedere al formatului unui text, CLLR 2019 descrie trei tipuri de
texte: continue, discontinue și multimodale, cele din urmă presupunând „combinarea a două
sau mai multe sisteme semiotice: lingvistic, vizual, audio, gestual, spațial, multimodalitatea
implicând interferența dintre cuvânt, imagine, sunet, gestică și mișcare” [1, p. 72].
Din categoria textelor multimodale fac parte:
1. textele multimodale tipărite (format hârtie): banda desenată, romanul grafic, afișul,
posterul, pliantul, broșura, harta, cartea ilustrată, ziarul / revista, caricatura;
2. textele multimodale digitale: povestirea digitală (digital/video storytelling),
animația, produsul video (film, videoclip, clip de promovare, spotul publicitar, tutorial etc.),
cartea în format electronic, reclama, blogul, pagina web, podcastul;
3. textele multimodale live (în direct): vlogul, spectacolul, dansul, diverse evenimente
[apud 2, p. 115-116; 3, P. 55].
Evident, că aceste variațiuni multimodale se vor studia și implementa progresiv, în
contextul formării și dezvoltării următoarelor competențe specifice: CS 2. Participarea la
interacțiuni verbale în diverse situaţii de comunicare orală, dovedind coeziune şi coerenţă
discursivă și CS 4. Producerea textelor scrise de diferit tip, pe suporturi variate, manifestând
creativitate şi responsabilitate pentru propria exprimare, după cum recomandă și curriculumul
pentru gimnaziu:
Clasa Produse de învățare
V-a harta narațiunii, harta culturală; prezentarea simplă pe teme date, având
ca suport un PPT sau o carte digitală, de exemplu; posterul: cu inserarea
unor desene, grafice, fotografii, scheme.
VI-a leafletul /bucletul tematic; înregistrarea audio/video cu exerciții de dicție;
povestirea în baza imaginilor (banda desenată); prezentarea scenică; afișul
de prezentare a operei literare; prezentarea cu suport vizual
VII-a harta textului; revista orală; anunțul de reclamă; proiectul;
VIII- ghidul / posterul / pagina web; jurnalul de vizită culturală, jurnalul de
a călătorie; prezentări multimodale: prezentare de pliant/poster/produs
educațional; afișul; portofoliul; proiectul individual/proiectul de grup;
IX-a evenimentul: expoziția tematică (biobibliografică, virtuală, foto/video);
prezentarea simultană, în două limbaje – verbal și grafic – a unui obiect
(carte, personaj, țară etc.); spectacolul (înscenarea fragmentelor de text
dramatic); spotul publicitar; enciclopedia.

52
 Având în vedere că textul multimodal combină două sau mai multe modalități de
comunicare pentru transmiterea informației – cuvinte, imagini, sunete (voce, efecte sonore),
gesturi, lumini, culori etc. – înțelegerea și interpretarea acestora corelează cu:
➢ componenta lingvistică: ca și în cazul textelor continue, se analizează vocabularul,
coerența și claritatea discursului, corectitudinea gramaticală etc.
➢ componenta vizuală, ce presupune analiza culorii, formei, stilului, dimensiunii sau a
perspectivei;
➢ gestica se referă la observarea mimicii, a limbajului trupului;
➢ componenta spațială descrie așezarea în spațiu sau distanța dintre obiecte;
➢ componenta auditivă are în vedere efectele sonore, zgomotele, intonația, volumul etc.
[apud 4, pp. 217-219].
Începând cu clasa a VI-a, elevii se vor familiariza cu banda desenată (abr. BD) ce
permite elevului să înțeleagă o istorie prin imagini, iar asocierea cuvântului (textului) cu
desenul, facilitează lectura (inclusiv, învățarea citirii și scrierii) și-l încurajează să citească mai
mult. Astfel, spre deosebire de o simplă ilustrație/imagine/desen, benzile desenate au avantajul
de a oferi un întreg scenariu, de a spune o poveste printr-o serie de imagini. Așadar, definim
banda desenată drept un tip de text multimodal în care se narează întâmplări cu ajutorul
imaginilor și al cuvintelor (replicile personajelor sau vocea naratorului).
Totuși, este eronat să credem că benzile desenate sunt ușor de accesat și că elevii știu
să le citească imediat. Lectura acestora presupune articularea a două moduri semiotice
specifice – textul și imaginea: „într-o bandă desenată interferează două tipuri de semen
(lingvistice și vizuale) și, prin urmare, există două tipuri de discurs: iconografic (vizual) și
verbal (textual).” [3, p. 55]. Cu toate acestea, elevii se bazează mai puțin pe elementele vizuale
pentru a extrage informații dintr-o bandă desenată istorică (Martel și Boutin) sau pentru a
justifica interpretarea unui extras dintr-un roman grafic (Lacelle). De altfel, studiile, care
descriu abilitățile implicate în „alfabetizarea multimodală”, arată importanța formării elevilor
pentru a lectura aceste materiale complexe. În această ordine de idei, cadrele didactice au rolul
de a orienta discipolii să înțeleagă cele patru aspecte esențiale ale BD, și anume text, imagine,
narațiune și secvență (propunem un proiect de lecție ce valorifică tema „Textul multimodal:
banda desenată”:
https://www.canva.com/design/DAELQY0R2_A/vrdU1fy5ThxVojTBrsJB9w/view?utm_content=DAEL
QY0R2_A&utm_campaign=designshare&utm_medium=link2&utm_source=sharebutton)
O bandă desenată are o structură complexă, fiind alcătuită din planșe, casete și viniete.
Vinietele reprezintă imagini delimitate de un cadru, în care se prezintă câte o secvență a

53
poveștii. În viniete se găsesc desenul, bulele de dialog și cartușele sau recitativele. Acestea din
urmă reprezintă casete rectangulare (cu text) situate, de regulă, în partea de sus, care permit
autorului-narator să anunțe schimbarea locului sau timpului, având rolul de contextualizare a
acțiunii.
Replicile personajelor sunt de obicei încadrate, grafic, în așa numitele bulele de dialog,
orientate printr-o săgeată sau linie punctată spre personaj. Spațiul de culoare albă din jurul
textului contrastează cu ilustrația și atrage atenția cititorilor. Fontul textului reprezintă un cod:
literele îngroșate evidențiază cuvintele-cheie importante pentru conturarea temei sau a
mesajului general. De asemenea, dimensiunea literelor poate face trimitere la sentimentele pe
care le împărtășesc personajele: literele mari sugerează furia, cele mici – teamă. Astfel, textul
concis al BD, redat grafic prin bulele de dialog și recitative, este îmbinat cu imaginea pentru a
clarifica mesajul. Deși comprimat, considerăm totuși textul BD un element esențial pentru
comprehensiunea lectorală și intenția de comunicare dintre emițător (autor-narator) și receptor
(cititorul).
În benzile desenate, narațiunea se construiește prin corelarea logică a vinietelor.
Dimensiunea acestora este diferită și poate transmite și ea un mesaj: dacă vinieta mare
desemnează un moment de reflecție sau suspans, atunci cele de dimensiuni mici marchează o
accelerare a ritmului lecturii. De asemenea, structurarea logică a vinietelor conturează o
secvență narativă a BD, expresie a temporalității: o vinietă orizontală sugerează de obicei o
durată mai lungă a acțiunii, spre deosebire de cele verticale ordonate consecutiv.
Uneori, imaginea/desenul nu este completată de text. O succesiune de imagini fără text
este considerată BD „mută”. Ilustrațiile servesc la explicarea sau clarificarea narațiunii BD,
atrăgând atenția asupra obiectelor sau a personajelor. Termenii ilustrația și imaginea ilustrată
sunt preferabile în cazul BD, deoarece acestea cuprind o gamă variată de tehnici artistice
precum desenul, gravura, acuarela, pixul și/sau desenul digital. Acestea diferențiază BD de
romanul grafic, în general.
Complementar, realizarea benzilor desenate de către elevi poate fi considerată atât o
activitate susceptibilă de învățare, de asimilare a cunoștințelor și de „cimentare” a sistemelor
de cunoștințe, cât și un instrument de evaluare interactivă, caracteristică învățării
constructiviste. De exemplu, pentru a sistematiza cunoștințele referitor la temele de gramatică
(substantivul, verbul, adjectivul etc.), profesorul poate provoca elevii să lucreze în grupuri mici
și să creeze istorii / povești ale acestor părți de vorbire, încadrându-le într-o bandă desenată, pe
care, de regulă, o abordează cu o notă de umor și creativitate.

54
 Actualmente, există o serie de aplicații ce permit elaborarea BD în format digital,
contribuind, în același timp, la perfecționarea competenței digitale: Pixton,
MakeBeliefsComix, Wittycomics sau Storyboardthat etc. Evident, BD este un produs
evaluabil: propunem, în anexa 1, o grilă de evaluare a BD, pe care am aplicat-o în clasa a VII-
a.
Anexă 1. Grila de evaluare a unui produs educațional: Banda desenată
Competența specifică 2. Participarea la interacțiuni verbale în diverse situaţii de comunicare
orală, dovedind coeziune şi coerenţă discursivă
Competența specifică 4. Producerea textelor scrise de diferit tip, pe suporturi variate,
manifestând creativitate şi responsabilitate pentru propria exprimare.
Criteriul / Indicatori Punctaj
SCENARIUL 5 4 3 2 1
Titlu potrivit, scris pe coperta BD
Povestea (istoria) este ușor de înțeles și dezvoltă tema propusă
Personajul este bine definit (personajele sunt bine definite)
Împărțirea poveștii (istoriei) în casete este coerentă.
ARANJAREA ÎN PAGINĂ
Se respectă împărțirea poveștii (istoriei) în casete.
Direcția de lectură a unei BD este respectată (de la stânga la dreapta și de sus în jos).
Casetele sunt completate (nu există casete libere/albe).
Bulele de dialog au formă regulată și sunt de dimensiuni suficiente pentru a scrie.
Textul din bulele de dialog este lizibil (nu prea mic), respectându-se normele actuale.
Greșelile de ortografie au fost corectate, consultându-se DOOM3.
Majusculele și semnele de punctuație sunt utilizate conform normelor în vigoare.
Onomatopeele sunt folosite pentru a exprima sentimentele personaje.
PREZENTAREA
Desenele/imaginile/caricaturile corespund scenariului și eroului ales.
Desenele/imaginile/caricaturile reflectă emoțiile personajului (personajelor)
Modelele sunt variate (nu sunt aceleași în fiecare casetă).
Desenele/imaginile/caricaturile sunt colorate corespunzător.

Un alt text multimodal, creat conform modelului structural consacrat de banda desenată,
este romanul grafic, ce poate fi studiat în cadrul atelierelor de lectură, de discuție, de creație
etc. Romanului grafic reprezintă o specie a benzilor desenate care dezvoltă o narațiune mai

55
complexă decât de obicei, cu participarea mai multor personaje, destinată, în principiu,
adulților [5, p.138]. În tradiția americană sau britanică, romanul grafic este un tip de text care
îmbină cuvinte și imagini – în esență un comics – deși noțiunea face referință la „o istorie /
poveste completă”, în care apar super-eroii.
Creatorul romanului grafic este considerat Will Eisner, care, spre sfârșitul anilor 1970,
a făcut primele încercări de a conceptualiza acest tip de text. Întrucât conținutul operei sale nu
corespundea standardelor tipice ale benzilor desenate tradiționale, acesta l-a definit drept
„povestire / narațiune ficțională complexă”. Generalizând informația din sursele citate,
constatăm că romanul grafic se deosebește de o bandă desenată prin următoarele aspecte:
1. Precizăm că un roman grafic este o carte de benzi desenate, dar nu toate benzile
desenate sunt romane grafice. În general, banda desenată reprezintă „un tip de narațiune serială
în imagini grafice, destinată, în mare parte, publicului tânăr, adolescentin” (există și banda
desenată – de dragoste, de groază, de aventuri, werstern, umoristice – creată pentru adulți).
2. Tematica. Romanul grafic, caracteristic literaturii pentru adulți, abordează teme
precum: dragostea, munca, sărăcia, boală, politicul, căutarea / găsirea identității, alte aspecte
ale vieții sociale. Totodată, actualmente, pe rafturile librăriilor, descoperim mai multe titluri de
romane grafice pentru copii și adolescenți, adaptate după romanele consacrate: „Alice în Țara
Minunilor”, „Cartea Junglei”, „2000 de leghe sub mări”, „Călătoriile lui Gulliver”, „Vrăjitorul
din Oz”, „Moby Dick”, „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Omul invizibil”, „Aventurile lui
Huckleberry Finn”, „Chemarea străbunilor”, „Robinson Crusoe”, „Colț-Alb”, „Cocoșatul de la
Notre-Dame”, scopul acestor proiecte editoriale este de a orienta copiii și tinerii spre
descoperirea operelor literare clasice ale omenirii, mai întâi, citindu-le sub formă de roman
grafic, apoi ca roman, ca atare.
3. Subiectul romanului grafic este construit în jurul a cinci momente (părți) ce
alcătuiesc un tipar narativ specific: expozițiunea (situația inițială) precizează contextul
situațional; intriga instituie conflictul; desfășurarea acțiunii ilustrează succesiunea
evenimentelor; punctul culminant exprimă maxima intensitate a conflictului;
deznodământul (încheierea) rezolvă conflictul și desăvârșește evoluția personajelor.
4. Structura grafică și volum. Bulele de dialog și cartușele sau recitativele sunt mai
puțin definite, iar casetele nu sunt întotdeauna prezente de la o pagină la alta. Romanul grafic
este, în genere, de întindere mai mare decât o serie de benzi desenate.
În procesul de predare-învățare la clasă, am apelat, la studiul romanului grafic, atât la
strategiile didactice interactive aplicabile textului epic (brainstorming, explozia stelară, harta
textului, clustering, stabilirea succesiunii evenimentelor, metoda cadranelor, diagrama Venn,

56
metoda R.A.I. etc.), cât și la cele de care facem uz la interpretarea designului grafic:
imagini/desene/ fotografii (metoda imaginea ghidată de un tablou, interogarea multiprocesuală,
lectura imaginii: de la imagine la text etc.) [apud 6, p. 78-95].
Un alt tip de text multimodal ce relatează evenimente, dar înregistrate în format video
și audio este povestirea digitală. Povestirea poate fi folosită în context familial, comercial,
profesional... de fapt peste tot în lumea noastră digitală.
Joe Lambert, fondatorul Center for Digital Storytelling, definește povestea digitală
(digital storytelling) ca fiind un scurt video narativ, povestit la persoana I-a, creat din
combinarea vocii proprii înregistrate, a unor fotografii, desene sau a unor cadre filmate, dar și
a muzicii sau a altor sunete de fundal [apud 9]. Termenul „povestire digitală” poate acoperi, de
asemenea, o serie de narațiuni digitale: povești bazate pe web, povești interactive, story-uri
educaționale pentru rețele de socializare, hipertexte, jocuri narative pe computer, filmulețe
publicitare etc.
Ca și în cazul textului narativ tradițional, o povestire digitală se construiește întotdeauna
în jurul unei ficțiuni: povestirea aventurilor unuia sau ale mai multor personaje. Succesiunea
întâmplărilor constituie acțiunea organizată conform momentelor subiectului: expozițiunea,
intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul. Temele videoclipurilor de
tip povestire digitală sunt în general preluate din viețile oamenilor care le realizează sau se
bazează pe întrebări prestabilite de organizațiile educaționale, comunitare și publice. Poveștile
digitale pot fi folosite pentru a explica un concept, pentru a reflecta asupra unei experiențe
personale, pentru a reactualiza un eveniment istoric sau pentru a formula argumente. Se
recomandă ca poveștile digitale să aibă o durată de două până la trei minute.
Povestirea digitală este un instrument ce încurajează practicarea vorbirii în public,
promovează învățarea activă, extinde practica de documentare conștientă și responsabilă,
bazându-se pe cinci principii:
1) fiecare persoană are o poveste de spus;
2) oamenii vor să-și împărtășească poveștile atunci când se află într-un mediu în care
se simt în siguranță;
3) toți percepem lumea diferit și toți avem un mod unic de a construi sens într-un proces
narativ.
4) deși mulți dintre noi am învățat că gândirea creativă (creativitatea) este doar pentru
artiști, cadrele didactice trebuie să încurajeze elevii să învețe să creadă că această abilitate este
unică și originală, proprie ființei umane;
5) tehnologiile sunt totuși instrumente importante pentru crearea istoriilor.

57
 Elaborarea unei povestiri digitale video presupune parcurgerea mai multor etape:
1. brainstorming-ul oral, expunerea sau rezumarea orală a subiectului;
2. scrierea unui scenariu (storyboard);
3. înregistrarea vocii persoanei care își spune povestea;
4. colectarea și/sau producerea imaginilor vizuale/grafice și a elementelor sonore ale
poveștii (fotografii, extrase video, desene, sunete ambientale, muzică etc.);
5. transpunerea tuturor acestor elemente pe software de editare neliniară (Brushwood,
2009). Pentru crearea poveștilor digitale putem recurge la o diversitate de instrumente Web2.0,
precum www.www.powtoon.com, www.filmora.wondershare.net, www.animaker.com,
www.vimeo.com, www.animoto.com, www.movavi.com, www.kizoa.com etc.
Așadar, textele multimodale se caracterizează prin prezența diferitelor moduri de
reprezentare: iconice, lingvistice, auditive etc. în cadrul aceluiași document, oferind posibilități
de exploatare pedagogică multiple. Astfel, literația textelor multimodale presupune atât
interpretarea relațiilor text-imagine, text-înregistrare audio/video etc., cât și crearea acestora,
explicând procesele de înțelegere/producție specifice acestora.
Bibliografie:
1. GUȚU, I. (coord.), CUTASEVICI, A., CRUDU, V., GRÎU, N. Limba şi literatura
română: Curriculum naţional: Clasele 5-9: Curriculum disciplinar: Ghid de
implementare. – Chişinău: Lyceum, 2020, 176 p.
2. KONONOVA, T. Abordarea textului multimodal la orele de limbi străine, ediția 10,
vol. I, 8 octombrie 2021, Bălți. 255 p. ISBN: 978-9975-50-271-9.
3. DOMNIȚEANU, A. Dezvoltarea competenței de lectură prin intermediul textelor
multimodale. În: Didactica Pro, revistă de teorie și practică educațională. 2020, nr. 2-3
(120-121), pp. 54-56. ISSN 1810-6455.
4. BUCUN, S. Caracterizarea tipurilor de texte multimodale în clasele primare. Conferința
"Educația în fața noilor provocări", 5-6 noiembrie 2021, Chișinău, Ch., 363 p.
ISBN: 978-9975-76-371-4 / ISBN: ISBN 978-9975-76-372-1 (PDF).
5. DAVIDOIU-ROMAN, A., PARAIPAN, L., STOIVA, D. Limba și literatura română:
standard: clasa IX-a. – Pitești: Paralela 45, 2014.
6. SZEKELY, E. M. Textul multimodal în noul curriculum de Limba și literatura română
(nivel primar și gimnazial). Aplicații, P. 75-98:
http://www.jhss.ro/downloads/19/articles/6%20Szekely.pdf.
7. La bande dessinée comme moyen d’apprentissage: https://www.reseau-
canope.fr/musee/fileadmin/user_upload/Selection_thematique_BD.pdf;

58
8. La bande dessinée, un objet didactique mal identifié:
https://journals.openedition.org/trema/4818
9. Le Digital Storytelling: pratique de visibilisation et de reconnaissance, méthode et
posture de recherche:
https://www.erudit.org/fr/revues/as/2016-v40-n1-as02502/1036374ar/
10. Strategii de lectură în contextul deschiderii canonului:
http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/uploads/file/rev8sp/lbrom11.pdf
11. SĂMIHĂIAN, F., DOBRA, S., HALASZI, M. Limba și literatura română: clasa a VIII-
a. – București: Art Klett, 2020.
12. SĂMIHĂIAN, F., DOBRA, S., HALASZI, M. Limba și literatura română: clasa a VII-
a. – București: Art Klett, 2019

59