Comunicarea ne înconjoară, poate fi privită din mai multe perspective, deși până la urmă

nu are o definiție exactă. Dacă totuși vrem să avem o imagine mai amplă asupra temei,
comunicarea este considerată o interacțiune prin care este realizat un transfer. Conform lui
Vlăsceanu și Zamfir (1993) interacțiunea constituie o acțiune socială care include atât
comunicarea verbală cât și cea non-verbală, iar în timpul interacțiunii suntem influențați, dar și
noi influențăm cealaltă persoană cu un comportament comunicațional. Efectele și dinamica
comunicării mediate depinde de cultura, organizație și de technologia sistemului comunicării
specifice (Castells, 2013). Potrivit lui Calvó-Armengol și colegii lui (2015) comunicarea poate să
fie activă (când vorbim) sau pasivă (când ascultăm).

Transferul poate însemna: schimb (de ceva), contact, transfer, energie, informație. Lipsa
de claritate este intensificată de faptul că elementele participante sunt variabile în ceea ce
privește numărul, structura și conținutul (relația între ele) (Chiribucă, 2013).

Cea mai cunoscută abordare vede comunicarea ca și un proces de transmitere de

informație, care este implementată într-un model de tip liniar: expeditor-mesaj-canal-receptor.
Este important ca mesajul să ajungă clar și corect, iar acest model are ca scop să ne arate factorii
care duc la succesul tranziției. Totuși, modelul are câteva defecte, precum pornind de la axioma
Palo Alto School: și când nu vrem să comunicăm, defapt comunicăm. Nici când nu avem intenția
de a comunica, și atunci comunicăm, transmițând diferite semne. În al doilea rând de multe ori se
confuză înțelesul informației cu semnificație, deoarece aceste două nu sunt echivalente.
Informația are sens când spunem ceva nou persoanei cu care ne aflăm în interacțiune, dar nu
întotdeauna se întâmplă acest lucru. În cele mai multe cazuri focusul nu se pune pe informație, ci
și pe relația mediată de comunicare (Chiribucă, 2013).

Comunicarea ca proces de influență poate fi abordată din trei perspective:

 conceptul de infleunță
 definirea comunicării
 efectele asociate comunicării (mass-media)

Influența se poate definii ca orice tip de efect, planificat sau nu, care poate fi explicat în
termeni de acțiune a unui comunicator. Conceptul influenței se poate accesa prin calitatea
comunicării, unde presupunem existența unei relații sociale, care permite utilizarea conceptului

1
de putere. Utilizarea puterii în conceptul influenței constă în opținerea conformității în situații în
care comunicarea este principalul instrument de exercitare a resurselor de putere. Conform lui
Weber puterea înseamnă abilitatea de a impune propria voință, în ciuda rezistenței opuse de către
participanți.

Influența și persuasiunea de multe ori sunt considerate concepte similare, dar defapt
există o diferență între ele. Când vorbim despre persuasiune accentul se pune pe comunicatori
(expeditori), ei controlează interacțiunea, au ca obiectiv obținerea conformității din parte
audienței și implică acțiunea manifestă a acestora. Iar prin influență ne referim mai degrabă la
dezvoltarea similarității în gândire și comportament, se focusează pe participanți, are ca scop o
relație mai echilibrată dintre participanți.

Convingerea unei persoane despre voința noastă depinde de mai mulți factori, cum ar fii
cât de sensibil este tema respectivă, ce fel de relație au aceste persoane, ce fel de „dorințe” au
receptori etc. Cum am menționat mai sus, persuasiunea are ca obiectiv obținerea conformității
din partea audienței, această convingere constă din argumente raționale, dar rareori nu se ia în
considerare că gândirea irațională sau gândirea emoțională joacă un rol important în influențarea
comportamentului (Chiribucă, 2013).

Eficacitatea activității de persuasiune depinde de intensitatea implicării ego-ului

individului țintă (receptorului). Dacă subiectul este sensibil pentru imaginea de sine a unei
persoane, mesajul ajunge să fie distorsionat. Mesajul persuasiv ajunge în 3 zone:

 acceptare (individul țintă deja este convins, deci persuasiunea este inutilă)
 respingere (asta poate ajunge la audiență ostilă)
 neutră

Cu cât mai mari sunt enjeurile de identitate a receptorului, zona de acceptare este mai
îngustă, iar zona de respingere este mai largă. Mesajul persuasiv trebuie să ajungă înafara zonei
de acceptare, pe periferia zonei de respingere.

Influențarea depinde și de cele 3 dimensiuni principale ale credibilității:

 competența (expertiza)
 încrederea

2
  buna-credință

Ca persuasiunea să fie de succes, credibilitatea este cea mai importantă condiție. Depinde
de situație și de context, de exemplu când o persoană are ca scop dezvoltarea unor relații sociale
întinde să folosească atribute emoționale, decât raționale. Și în cazul în care o persoană se află
într-o situație dificilă, dacă-și poate menține calmul și controlul de sine, este văzut cu mai multe
șanse o persoană credibilă (Chiribucă, 2013).

În ultimele decenii mass-media a primit un rol extrem de mare, care se referă la totalitatea
mijloacelor de comunicare. Fiecare zii suntem influențați de social-media, și de multe ori nici
nu putem conștientiza acest fapt. Conform lui Johnson și Kaye (2015) în cadrul unui vot știrile
tradiționale au primit mai multe voturi din punct de vedere al credibilității, decât social media,
dar totuși, a fost punctat ca și moderat de credibil, ce indică faptul că nu se ridică la standardele
de calitate ale integrității jurnalistice. Totodată, credibilitatea social-mediei are un impact foarte
mare asupra oamenilor, deoarece mulți mai bine aleg satisfacția asta pe care o primesc din
social-media, decât să aleagă credibilitatea.

Influența este rezultatul interacțiunii dintre context, expeditor, mesaj și receptor, care sunt
factore variabile. Exercitarea influenței nu depinde doar de atributele sursei, ci și de atribuțiile și
caracteristicile receptorului. În orice interacțiune participanții au nevoi fizice, materiale sau
sociale. Conform lui de Martí și colegii lui (2015) comunicarea poate să fie activă și pasivă, iar
aceștea împreună cu influențarea deciziei sunt completări strategice, care trebuie aplicate
repetitive, și cu fiecare pas trebuie intensificate. Dalton zice că în prezența unor conflicte de
interese aceea persoană care are cea mai mare influență în organizație se află la nivel mediu, și
nu la nivelul superior. În fiecare organizație există clique-uri, iar Dalton spune că persoana
respectivă trebuie să aibă relații puternice cu grupul ei și să fie persoana de top din clique-ul lor.

Comunicarea poate avea multe efecte de influență asupra unei organizații.Comunicarea

poate ajuta o organizație să:

 înțelegerea și adoptarea obiectivelor și a strategiei

 atingerea și menținerea obiectivelor și scopurilor
 facilitarea muncii în echipă și a cooperării
 îmbunătățirea satisfacției și motivației în rândul angajaților

3
  încurajarea și susținerea motivației a angajaților
 construirea imaginii organizaționale și a branding-ului

Mass-media are un rol important în societate, deoarece poate influența modul în care
oamenii gândesc, simt și acționează. Mass-media poate influența opinia publică, comportamentul
social și chiar politica (ElTayeby et al, 2014). Există mai multe moduri prin care mass-media
poate influența oamenii. Un mod este prin prezentarea informațiilor. Mass-media poate decide ce
informații să prezinte și cum să le prezinte. Acest lucru poate avea un impact asupra modului în
care oamenii înțeleg lumea din jurul lor.

Un alt mod prin care mass-media poate influența oamenii este prin formarea opiniilor.
Mass-media poate prezenta informații și opinii care sunt în concordanță cu propriile interese.
Acest lucru poate duce la formarea unor opinii favorabile față de anumite persoane, idei sau
grupuri (Ball-Rokeach & DeFleur, 1976).

Mass-media poate influența oamenii și prin promovarea anumitor comportamente. Mass-

media poate prezenta imagini și mesaje care încurajează anumite comportamente, cum ar fi
consumul de produse, adoptarea unor stiluri de viață sau participarea la anumite activități.

Influența mass-media poate fi pozitivă sau negativă. În mod pozitiv, mass-media poate fi
folosită pentru a educa oamenii, a promova toleranța și a promova schimbarea socială. În mod
negativ, mass-media poate fi folosită pentru a răspândi dezinformarea, a promova stereotipurile
și a manipula oamenii (Cacciatore, 2015).

Bibliografie:

Ball-Rokeach, S.J., & DeFleur, M.L. (1976). A dependency model of mass-media effects.
Communication Research, 3(1), 3–21. doi:10.1177/009365027600300101

Cacciatore, M.A., Scheufele, D.A., & Iyengar, S. (2015). The end of framing as we know
it … and the future of media effects. Mass Communication and Society.
doi:10.1080/15205436.2015.1068811

Calvó-Armengol, Antoni; de Martí, Joan; Prat, Andrea (2015). Communication and

influence. Theoretical Economics, 10(2), 649–690. doi:10.3982/TE1468

Castells, M. (2013). Communication power. Oxford, University Press.

4
 Chiribucă, D. (2013). Communication: theories, frameworks and processes. Eikon
Publishing House.

ElTayeby, O., Molnar, P., & George , R (2014). Measuring the Influence of Mass Media
on Opinion Segregation through Twitter. Procedia Computer Science, 36, 152-159.
https://doi.org/10.1016/j.procs.2014.09.062.

Johnson, T.J., & Kaye, B.K. (2015). Reasons to believe: Influence of credibility on
motivations for using social networks. Computers in Human Behavior, 50, 544-555,
https://doi.org/10.1016/j.chb.2015.04.002.

Vlăsceanu, L., & Zamfir, C. (1993). Dicționar de sociologie. Editura Babel.