Y

AR
CULTURA: NECESARĂ INVĂȚĂTORULUI()

IBR
: - ps PENTRU

ÎNDEPLINIREA ROL ULUI SĂU SOCIAL.

L
ITY
Dacă şcoala națională în genere şi 'n special şcoala populară,
trebue să. năzuiască” neîncetat şi cu paşi grăbiţi spre realizarea
'dictonului; „Non scholae, sed vitae disciinus“, apoi cui, oare, în pri- -..
"mis, dacă nu învățătorului, îi incuribă imediata şi sacra datorie de a
lucră fără preget şi din răsputeri la rezolvarea acestei grele şi..
RS
„. vaste problemă? Insă, condiţionat, ca şi autoritatea superioară .
IVE

“să-i dea o atențiune binevoitoare şi mereu incuragiatoare tot

deodată. - ,
: De unde reese
UN

că învățătorul român are un dublu rol: profa-

sional ŞI social. -- A. i ,
Pentru îndeplinirea celui dintaiu, scolile normale sunt menite
„-să-i pună la. îndemână: mijloacele teoretice şi practice de care
L

va aveă nevoie, odată ajuns învăţător. Deşi, chiar supt acest ra-
RA

„port, acela care'sar bizui numai pe diploma. din buzunar, sau

cu cunoştinţele dobândite pe băncile şcolei ar: deveni de o negli-
"jență prezumţioasă, ce-ar aveă drept consecinţe: uitarea, rutina,
NT

inferioritatea în apostolatul didactic ŞI acestea, mai curând -sau

mai. târziu, l-ar face incapabil de a deschide inteligenţile şi dea
CE

“lumina pe alţii. - .
Cat pentru. îndeplinirea celui d'al doilea, a-marelhui său vol so-
cial,- învățătorul nu dispune, la eşirea din şcoală de nici un ca-
I/

pital real pronunţat, ci numai de sfaturile mai mult sau mai pu-
țin pătrunzătoare, pe care le-a putut primi în perioada de şcolaritate
IAS

dela profesorii săi. Atât şi nimic mai mult. Cum însă, în această
“ordine de idei, un alt adagiu. glăsueşte:. „Longum est iter Per
| Praecepta, breve ct eficax. per exempla“. lnvăţătorul încă din primii-
săi ani de apostolat, trebue singur să-şi înceapă cultura socială
U

Paralel cu cea didactică, invederea îndeplinirii acestui mare rol,

BC

prin cercetarea şi examinarea nevoilor şi aspiraţiunilor concetă- |

(*) Inţelegem prin învățător, pe instruitorul public de orice gr ad: învă-
tător, institutor, profesor.
”
 384 REVISTA „GENERALĂ A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI |

ţenilor săi, spre. binele ŞI propăşirea comunei şi a neamului, cari .

singure pot face gloria şi fericirea patriei. .
Aşă dar, educatorul trebue să” şi însuşească o cultură, profe-

Y
sională şi socială îndestulătoare, spre a depune tot interesul

R
pentru orice chestiune de un ordin mai superior şi: această cultură |

RA
se intinde cu mult, cu foarte mult chiar, peste pragul şcoalei.
Nicăeri, mai mult can apostolatul didactic — trebue: s'o repe- |
tăm — nu se adeveresc. mai.bine următoarele cuvinte ale lui

LIB
Michelet: :„ Trebue. să Planăm asupra: celor ce făpinim, trebue ca
Să ŞEunt cu mult mau mult şi mai pre sus şi-mai pre os, de unele
şi de altele, ca să ne îureşmântăm cât mai bine soicetui şi 'să

ITY
fin stăpâni pe el“.
„Deci, o'muncă personală asiduă: se impune de acum înainte fie-
căruia dintre noi. In această - muncă: trebue căutat tot. secretul |

RS
bunurilor şi al lipsurilor neaşteptate. întrun mediu, în care a-
vem de făcut educaţiunea masei poporului - — sătenilor şi oră-
şenilor nevoiaşi — care se găseşte ăzi înăbuşit de către păturile
VE
conducătoare şi 'de“către străinismul hain, lacom şi hrăpareţ, mai -
ales, în părţile de dincolo de Milcov.
NI

Numai studiul incontinuu, profesional şşi. social, poate da. spiri-

tului nostru. acea. maleabilitate,. vioiciune -şi rapiditate de concep:
LU

ţie, necesare învăţătorilor neamului, pe care numai aceia le po-

sedă, cari studiază si examinează mereu, cu cartea, cu statistică.
-şi cu condeiul în mână, “nevoile reale ale populaţiunii noastre ru-
RA

rale şi urbane. Studiile necesare nouă trebue să fie teoretice şi

practice— profesionale, economice şi sociale-—pafronale. Primele au
ca „obiect ' ştiinţa educaţiunii sau Pedagogia şi se desăvârşesc prin
T

-
“lecţiuni metodice şi prin opere .în materiile respective;. iar cele
EN

dal doilea se raportează la perfecţionarea noastră în literatură,

în arte şi în ştiinţele economice sociale. - Mi
„Din toate acestea învățătorul român înțelept şşi harnic trebue
/C

cca -
să caute a-şi formă a ideal şi acest ideal odată fixat, el trebue
„Să şi-l urmărească în toată viaţa. Oricine aspiră ca să facă ceva
SI

bun în patria şi neamul său, nu poate despreţui acest ideal. Cu

alte cuvinte, învățătorul trebue să se călăuzească în toată vremea .
IA

numai de idei naţionale, pe terenul social economic, nu de

spe
culaţiunii comerciale; căci acela, care în loc de, educator
şi. răsă-
U

„ditor de asemenea idei sănătoase, e mai mult un: speculâtor:

în
materie didactică, mai - propriu, un fabricant de cărţi
BC

şi - lecţii
după ultima expresie a . ştiinţii din. anul jubiliar,
(2) neapărat că
(1) Reflexiune sugerată. de 2 articole publicate în Voința
9 şi. 10 Octombre „906 relative la: cărțile didacti Nazională din |
ce de limba română.
 CULTURA SEGESARĂ. învăpironvio
r Sa 38%
viata aceluia. nu poate. fi considerată ! de
cât, ca lipsită «sau des-
brăcată de ori 'ce. ideal educator, înn sensul rigu
ros al pedagogiei

Y
ştinţifice. raţionale. .
Idealul adevăratului. învăţător trebueşte căutat

AR
în “Agurile mă-
reţe ale educaţiunii neamului, îîn- marii bărbaţi ai:şc
oalei române.
v
- Numai. aci acest. ideal, nise înfăţişează într'
un chip. vieţuitor şi

IBR
palpabil.- Invăţătorul idealist trebue ca să citească Şi
să recitească
” marile opere şi acte de educaţie şi de învăţământ ale
acestor |
bărbaţi ai: neamului, cu acelaşi nesaţiu, caşi pe
clasicii ştiinţii

L
educaţiunii; iar dintre operile * noastre naţionale, apăru
te până
'azi, aş putea: cită, între. altele : „Streinu în tara lui“,.0

ITY
operă
“foar:e sugestivă, de d. Rădulescu Niger şi „Din psiholo
gia po-
porului Român“. de d. D. Drăghicescu. Ca. mijloace practice ar
mai: fica la cercurile culturale urbane să intre în această
tate socială: medici şi! higienişti, agronomi, statisticieni,
“Afară de: sursele arătate, ne mai putem înmulţi ŞI susţine
RS
avocaţi etc.
activi-

cu-
IVE
noştinţele profesionale, literare şi sociale prin înflinţarea. de. bi-
blioteci regionale, prin. conferinţe” publice, prin cercurile cultu-?
rale etc.
UN

Cercurile . culturale; mai ales, pot deveni unul din cele mai-mi-
nunate mijloace de activitate extraşcolară, dacă în organizarea lor
se va'urmă sfatul directorului acestei Reviste adică, dacă cercurile
culturale urbane vor luă o altă faţă ; căci aşa cum- ele sunt alcă-|
L

„tuite deocamdată —reducând pe institutor numai la sine însuşi—

RA

pot riscă: de a-l face chiar ridicul, în faţa. unui public orăşenesc
puţin mai sceptic şi zeflemist (1).
NT

„Cu alte cuvinte, organizate aşă cum spuneă d-l Haret cândvă,
aceste întruniri lunare colegiale, în colaborarea cu toţi cei mai sus
pomeniţi şi cu profesorul secundar şi chiar universitar, membrii cer-
CE

„urilor culturale urbane de azi—iustifutorii--S'ar instrui mai întâiu

„peei înşişi şi apoi şi pe 'auditoriu. Fiecare ar profită din expe-.
rienţa celorlalţi. Şcoala şi societatea la rândul lor ar trage un folos
I/

vădit din: această preparare şi colaborare a-celor' speciali cu noi

cei mici, care.cu adevărat _ar deveni cea mai bună - şi mai ra-
IAS

ţională măsură de cultură profesională şi socială, în ceea ce pri-

“veşte pe dascălii primari, faţă de cursurile de. repetiţie, contra
cărora s'a pronunţat, tot în această revistă, şi colegul meu; d-l
U

A.B. Sinişteanu,, Numai atunci, învățământul în general ar be-

BC

(2) Deja ziarele: Țara şi Epoca dia: 27 Noemvrie au publicat nişte infor-
maţiuni răutăcioase la adresa unui coleg. al nostru, relative la conferința
sa publică din ziua precedentă, cari au fost desminţite a, doua zi.

- Revista generală a înv ătământulut. | ” , , 2

 386 IE REVISTA GENERALĂ A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI

neficiă de această instituţie culturală şi socială, devenind iai

inteligent şi mai rodnic; iar auditorul. nevoiaş s'ar profită cu ade-
vărat, relevându-se treptat, treptat deasupra elemehntelor'străine

Y
ce-l înnăbuşe, atât din punct de vedere cultural ŞI. economic, cât .

R
| şi din punct de vedere patriotic naţional.
Un sentiment de emulaţie laudabilă sar stabili între învăţător”

RA
în serisul ameliorării -metoadelor şi procedeurilor de învăţământ,
cum şi în vederea rolului lor social, saua activităţii noasre extra-”

LIB
şcolare. o
În fine, o legătură: de solidaritate s'ar manifestă, schimbandu- -şi:
ideile profesionale şi. sociale cei mari cu cei mici; fapt care i-ar

ITY
îmboldi pe cei din urmă, tot mai mult de a-şi pune. aspiraţiunile
şi silinţeleîn comun. Pretutindeni astăzi: s'a văzut scopul ŞI s'a
priceput. utilitatea acestor. cercuri culturale la sate, ca şi la oraşe.

RS
Congresul didactic: general din acest: ân jubilar a dovedit cu
prisosinţă aceste afirmaţiuni. (1) |
Cunoştinţele practice sunt fructul experienţei, iar Experienţa |
VE
"este, nu'atât rezultatul anilor de practică, pe cât al timpului 'de
cercetare, de meditare şi de aflare prin noi înşine, de ce cutare
NI

ori cutare fapt e aşă şi nu într'altfel? Cine a văzut şi a citit

mult, acela. reţine mult mai mult, decât cel care nu mai 'a prac-
LU

'ticat indelung, fără ca să fi şi experimentat. într'aceiaşi măsură

Durata rutinii nu se poate numi nici. odată experienţă. Pentru-
ca experienţa, didactică să devină cum cere trebuinţa, are neapă-
RA

rată nevoie de judecată personală, de reflexiune, de. meditaţiune,

în fine de coordonarea principiilor. dobândite, când e. vorbă de
„execuţiune. Se E 1
T

Un învăţător investigator este: totdeauna doritor de a 'şi utiliză .

EN

cunoştinţele profesionale ŞI sociale, adecă a face aplicațiune de

'dânsele. Acest spirit de observaţiune, atât de preţios, pe. cât. de
folositor, îi. ascute inteligenţa. ŞI-i-o îmbogățește, inobilindu-i tot
/C

de odată şi sentimentele. - Se
Printr'o astfel de cultură socială - şi: profesională, exercitată şi
peste pragul şcoalei, învățătorul goneşte plictiseala, îşi mai-uşu-
SI

rează greutatea anilor, înlătură rutina cu tot cortegiul ei ŞI,

IA

astfel, putem zice că. realizează. simţitoare progrese'în şcoală şi'n

societatea în mijlocul “căreia trăieşte. Iată. cari sunt fructele, cul-
turii necesară învățătorului pentru indeplinirea marelui său
U

rol so-.
cial, mai ales, astăzi! |
BC

(1) A se vedea în această: revistă, Cuvantarea d- lui D. A. Teodoru, rapor-

„torul comisiunii congresului didactic jubilar, fost „inspector general 'secun- ă
dar şi superior, profesor la liceul Mateiu Basarab din Capitală.
 Dă | CULTURA NECESARĂ ÎNVĂȚĂTORULUI 387
“Nu putem înch eiă: mai nimerit această ches
„următoarele cuvinte “ale lui Fenelon:,; Oric tiune, decât citând.
are ar fi atributiunca

Y
voastră, inst
ruiți:vă neîncetat ŞI fără pregati;
căutați totdeauna
ă face mai bine ! : Cercetând, « încon

AR
tizuuru, sfârşiți prin a află şi
a Braciică numai aceia ce e buni.
- . | |
Aşa dar, numai atunci, când fiecareîn parte şi cu toţii
la o laltă

IBR
re vom pătrunde de aces t precept şi vom
practică' fără şovăire
“sfaturile. cele.înțelepte ale marilor noştri bărbaţi
de-şcoală, nu:
mai - atunci” vom puteă desfăşură o
activitate extraşcolară mai

L
intensă- şi mai rodnică, spre binele şi fericirea
neamului şi spre
neatârnarea patriei, sub toate raporturile. ..

ITY
-
- ŞTEFAN KIRITZESCU.

RS
"ISTORIA.
IVE

De m a |
_INVĂȚĂMÂNTUL SECUNDAR.
UN

————
-

"De sigur, cu toate îmbunătățirile făcute şi în programe şi în

metoade, cu toată recrutarea mai îngrijită a corpul
L

ui didactic,
învățământul na ajuns nici pe departe la o fază
RA

care să poată
„fi considerată ca satisfăcătoare. Cu mai puţină
pierdere şi de
timp, şi de energie, se poate'şti ceva mai SiZur
ca acum câţiva
ani, absolventul de azi al liceului e mai bine
NT

inarmat cu cunoş-.
tinţe generale de cum am fost noi la eşirea din
liceu, dar tot nu
e destul. a | | Ă
CE

Nu numai în ce priveşte principiile conducătoare în

felul .cul-
turei ce trebueşte dată prin şcoala secundară, - dar chiar
şi în
«chestii mai mici, ca programele analitice, numărul şi felul orelor
I/

“de studiu, etc. ne. căutăm încă drumul, |

Dintre toate obiectele de studiu însă, nici unul nu stă mai rău
IAS

„ca istoria. Noile metode, care dau excelente rezultate în

învă-
' ţarea limbelor şi clasice, dar mai ales moderne, în predarea
şti-
inţelor năturale şi fizice, sunt aproape sterile în istorie. -
|
U

Şi cred că' rezultatul va rămâ fatalne

acelaş, atâta vreme cât
nu vom vrea să vedem în învăţământul istoriei, aşă cum
BC

se face
„azi, o rămăşiţă demodată a şcoalelor evului mediu ; şi cât, în loc
„Să căutăm răul în natura însăşi a cunoştinţelor ce trebuesc
date
azi prin istorie, ne'vom îndărătnici să credem în sfinţenia. aces-