Bazele Contabilitatii Curs ActualizatC

CUPRINS
CAPITOLUL I: NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CONTABILITATEA

1.1. Ce este contabilitatea, de ce este importantă și pentru cine ?...............................................3
1.2. Sistemul informațional economic și informația economic………………………………...4
1.3. Evidența economică și operativă…………………………………………………………..5
1.3.1. Noțiuni generale privind evidența economică și operativă…………………………….5
1.3.2. Contabilitatea – forma principală a evidenței economice……………………………...7
1.4. Sistemul unităților patrimoniale în cadrul cărora se realizează contabilitatea………… ..14
CAPITALUL II: OBIECTUL CONTABILITĂŢII
2.1. Noțiuni introductive……………………………………………………………………...21
2.2. Activele patrimoniale…………………………………………………………………….22
2.2.1. Activele imobilizate……………………………………………………………………22
2.2.2. Activele circulante……………………………………………………………………..27
2.3. Pasivele patrimoniale…………………………………………………………………….32
2.3.1. Capitalurile proprii……………………………………………………………………..33
2.3.2. Capitaluri împrumutate………………………………………………………………...35
2.4. Active și pasive rectificative și de regularizare………………………………………….37
2.5. Definirea și caracterizarea elementelor de cheltuieli și venituri………………………....38
2.6. Aplicații practice…………………………………………………………………………42
CAPITOLUL III: DOCUMENTAREA OPERAŢIILOR ECONOMICE
3.1. Definirea, conținutul și funcțiile documentelor economice……………………………...47
3.2. Întocmirea documentelor economice…………………………………………………….48
3.3. Clasificarea documentelor economice…………………………………………………...49
3.4. Verificarea documentelor economice……………………………………………………51
3.5. Clasarea și păstrarea documentelor economice………………………………………….52
3.6. Aplicație practică………………………………………………………………………...52
CAPITOLUL IV: PREŢURILE ŞI EVALUAREA PATRIMONIULUI
4.1. Prețurile și implicația lor in contabilitate………………………………………………...54
4.2. Evaluarea patrimoniului………………………………………………………………….56
4.3. Aplicații practice…………………………………………………………………………60
Bazele contabilității
CAPITOLUL V: METODA CONTABILITĂŢII
5.1. Conținutul de metodă……………………………………………………………………61
5.2. Contabilitatea în partidă dublă…………………………………………………………..61
5.2.1. Dubla reprezentare a patrimoniului cu ajutorul bilanțului……………………………..64
5.2.2. Dubla înregistrare a elementelor patrimoniale cu ajutorul contului…………………...73
5.2.3. Dubla înregistrare și corespondența conturilor………………………………………...79
5.2.4. Analiza contabilă a operațiilor economice și formula contabilă……………………….80
5.2.5. Evidența cronologică și sistematică……………………………………………………85
5.2.6. Balanța de verificare…………………………………………………………………...85
5.2.7. Aplicație practică rezolvată…………………………………………………………….90
5.2.8. Aplicație practică de rezolvat…………………………………………………………..95
CAPITOLUL VI: CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI FUNCŢIA CONTABILĂ A
PRINCIPALELOR CONTURI UTILIZATE ÎN CONTABILITATE
6.1. Contabilitatea constituirii unităților patrimoniale………………………………………..96
6.2. Contabilitatea activelor imobilizate…………………………………………………….100
6.3. Contabilitatea stocurilor………………………………………………………………...110
6.4. Contabilitatea creanțelor și datoriilor…………………………………………………...117
6.5. Contabilitatea trezoreriei………………………………………………………………..124
6.6. Contabilitatea rezultatelor………………………………………………………………128
CAPITLUL VII: INVENTARIEREA PATRIMONIULUI
7.1. Noțiuni generale privind inventarierea…………………………………………………135
7.2. Inventarierea patrimoniului……………………………………………………………..136
7.2.1. Etapele inventarierii…………………………………………………………………..138
7.2.2. Punerea de acord a situației faptice cu cea scriptică………………………………….140
CAPITOLUL VIII : APLICAŢII PRACTICE RECAPITULATIVE………………..142
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………..155
ANEXE…………………………………………………………………………………….157
2
CAPITOLUL I
NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CONTABILITATEA
1.1. Ce este contabilitatea, de ce este ea importantă și pentru cine?

Contabilitatea este o știință teoretico-aplicativă care aparține științelor de gestiune.
Acestea la rândul lor sunt cuprinse în categoria științelor sociale ca de exemplu:
Există : a. științe experimentale
b. științe teoretice, care la rândul lor pot fi științe naturale (fizica, chimia,
biologia, etc.) și științe sociale (juridice, economice, politice, sociologice, istoria), de gestiune
(contabilitate, finanțe, management, marketing, etc.). (Feleagă N, I.Ionașcu, 1998)
Dacă pornim de la o abordare sistemică, contabilitatea poate fi definită ca un sistem de
informare ce are ca obiect culegerea, prelucrarea, stocarea și comunicarea informațiilor cu
privire la patrimoniul entității, în vederea luării celor mai bune decizii.
Contabilitatea este importantă deoarece constituie principala sursă de informații la
nivelul întreprinderii, informația contabilă fiind necesară pentru o largă categorie de
utilizatori, cum ar fi: investitorii prezenți și potențiali, personalul angajat, creditorii financiari,
furnizorii, clienții, guvernul și instituțiile sale, publicul. (Oprean I., și colab, 2001)
Investitorii – aceștia sunt principalii parteneri ai întreprinderii pe piața financiară. Cei
care investesc într-o societatea sunt interesați de situația întreprinderii în care au investit sau
vor pe viitor să investească, precum și de profitul adus de investiția lor. Pentru investitori
informația contabilă trebuie să-i ajute să decidă momentul când trebuie să cumpere, să
păstreze sau să vândă părti din capital. Acționarii sunt interesați și de informații referitoare la
capacitatea unității de a plăti dividende (câștigul pe acțiune)
Angajații – sunt interesați de informațiile referitoare la stabilitatea locurilor lor de
munca și rentabilitatea întreprinderii. De asemenea, sunt interesați de informații referitoare la
nivelurile și modalitățile de remunerare, de avantajele în materie de pensionare, de
oportunitățile profesionale, etc.
Creditorii financiari – sunt personae juridice sau fizice care acordă împrumuturi
întreprinderii, pe o durată stabilită în prealabil și în schimbul unei dobânzi. Aceste
împrumuturi trebuie rambusate la o anumită dată, numită scadentă. Creditorii financiari sunt
3
interesați de solvabilitatea firmei și de lichiditatea acesteia, precum și de sistemul de garanții.
Ei sunt interesați de informații care le permit să determine dacă împrumuturile acordate și
dobânzile aferente vor fi rambursate la scadență.
Furnizorii și alți creditori comerciali – furnizorii fiind partenerii comerciali ai unității
patrimoniale sunt interesați de informațiile contabile care să le permită să aprecieze situația
financiară și continuitatea activității firmei, pentru a-și putea proiecta o politică față de
clientul lor.
Clienții – sunt interesați ca furnizorii lor să-și continue activitatea pentru a avea
garanția surselor de bunuri și servicii care să le asigure securitatea aprovizionării lor.
Guvernul și instituțiile statului – sunt și ele interesate de activitatea unei entități, în
vederea stabilirii bazei impozabile pentru determinarea unor impozite și taxe, cum ar fi:
impozitul pe profit, TVA, impozitul pe dividende, pe venitul din salarii, etc. Pe baza
informațiilor furnizate de aceste entități statul își determină politicile fiscale, calculează
venitul național, produsul intern brut, conturile naționale și elaborează previziuni
macroeconomice.
Publicul – de situația financiară a unității patrimoniale sunt interesate urmatoarele
categorii de public: analiștii financiari, care sunt invitați cu diferite ocazii să-și prezinte
punctual lor de vedere vis-a-vis de unele probleme puse în discuție, agențiile de mediu sunt
interesate de politicile antipoluante promovate de agenții economici, încadrarea în normele de
mediu admise, etc., oficiile pentru protecția consumatorilor urmăresc justificarea majorărilor
de prețuri și tarife, raportul calitate-pret pentru bunurile și serviciile vândute, etc.
De asemenea, datorită faptului că informațiile din contabilitate au la bază documente
justificative, contabilitatea reprezinta un mijloc de probă în fața justiției în cazul unor litigii
sau fraude, evaziune fiscală, etc.
1.2. Sistemul informațional economic și informațiile economice

Contabilitatea face parte din sistemul informațional economic. Sistemul informațional
economic reprezintă un ansamblu organizat de informații economice complexe, informații
care se obțin prin prelucrarea datelor furnizate de anumite surse și care sunt necesare pentru
organizarea, conducerea și desfășurarea activității economice. Principala funcție a sistemului
informațional economic este aceea de a furniza informații necesare cunoașterii activității
economice în vederea luării de decizii pe toate treptele organizatorice ale unității respective.
(Oprean I, și colab., 2001)
Informația economică reprezintă o comunicare, o știre sau un mesaj ce conține
4
elemente noi de cunoaștere a unor stări, a unor situații sau a condițiilor de manifestare a
anumitor fenomene sau procese economice din trecut, prezent sau viitor. Suportul pe baza
cărora se obțin informațiile poartă denumirea de date. La rândul lor datele își au suportul
material într-o serie de mijloace materiale sau tehnice care se numesc purtători de date, care
au calitatea de a conserva, stoca și restitui datele. Principalii purtători de date sunt:
documentele economice, diferite registre, purtători tehnici de date (discuri magnetice,
microfilme, memory stick, hard disk, etc).
Prin prelucrarea unor date se înțelege efectuarea unor serii de operații funcționale,
logice și de calcul asupra unui fond de date informaționale. Prin operații funcționale se
înțelege consemnarea datelor în documente și circularea lor după anumite reguli. Operațiile
logice constau în sortarea, gruparea și aranjarea datelor după conținutul calitativ al
informațiilor, iar operațiile de calcul se referă la conținutul cantitativ al datelor
informaționale.
Principalele surse de date și informații economice sunt: (Oprean I. și colab.,2001)
1. planificarea economică = furnizează date informaționale de plan și prognoză
economică a căror pondere este de 28% din totalul informațiilor economice
2. evidență economică = furnizează date informaționale efective și reprezintă
aproximativ 70% din totalul informațiilor economice, fiind distribuite astfel:
- 46-50% sunt informații furnizate de contabilitate;
- 9-13% sunt date furnizate de statistica economico-socială;
- 11% sunt informații furnizate de evidența operativă;
3. alte surse, cum ar fi de exemplu legislatia economico-financiară care furnizează
diferite informații cu pondere de 2% din totalul informațiilor economice.
1.3. Evidența economică și operativă

1.3.1. Noțiuni generale privind evidența economică și operativă
În general, prin evidență se înțelege consemnarea, într-o anumită ordine, și pe baza
unor principii bine stabilite a fenomenelor și proceselor din natura și societate, care se
desfășoară într-un anumit loc și timp, cu scopul de a servi necesităților impuse de activitatea
practica.
Evidența economica = un sistem unitar de îregistrare, urmărire și control, documentat
cronologic și sistematic, în etaloane cantitative și în etalon bănesc, pe baza unor principii bine
stabilite, a fenomenelor și proceselor economice, în scopul cunoașterii activităților
desfășurate.
5
Evidența economică trebuie sa îndeplinească următoarele obiective:
- să furnizeze informații necesare elaborării planurilor și programelor de activitate economică,
știind că acestea se sprijină pe nivelul de dezvoltare realizat în perioadele precedente. Acest
nivel este cunoscut și caracterizat cu ajutorul informațiilor furnizate de evidența economică;
- să asigure urmărirea și controlul îndeplinirii planurilor și programelor de activitate, prin
înregistrarea curentă a operațiilor și proceselor economice de realizare a acestora;
- să asigure păstrarea integrității patrimoniului unității, prin înregistrarea existenței, mișcării și
transformării elementelor patrimoniale;
- să permită determinarea costului producției, a veniturilor, a cheltuielilor și stabilirea
rezultatului financiar;
- să asigure informații necesare caracterizării complexe și multilaterale a activităților
desfășurate în vederea luării unor decizii. (Pântea I.P, și colab., 1993)
Pentru îndeplinirea acestor obiective, evidența economică trebuie să îndeplinească
unele condiții: să fie organizată pe baza unor principii și reguli bine stabilite, să includă toate
sectoarele de activitate, să fie unitară (să fie organizată și condusă după o metodologie și pe
baza acelorași principii la toate unitățile de același gen), să asigure operativ și eficient
informații utilizatorilor, să fie simplă, clară, precisă, documentată și neintreruptă. După modul
de obținere, prelucrare și prezentare a informațiilor pe care le furnizează evidența economică
îmbracă trei forme: evidența operativă, contabilitatea și statistica.
Evidența operativă = înregistrează, urmărește și controlează acele laturi ale activității
a căror cunoaștere prezintă o importanță imediată. Se numește “operativă” deoarece obținerea
și folosirea informațiilor cu ajutorul ei se efectuează, de regulă, în momentul și la locul
producerii fenomenelor și proceselor economice. (Oprean I, și colab.,2001)
Evidența operativă prezintă câteva caracteristici și anume:
- reflectă o mare diversitate de fenomene și procese economice;
- folosește separat sau paralel toate etaloanele informaționale, spre deosebire de
contabilitate, care utilizează în special etalonul bănesc sau valoric;
- conține atât informații de planificare cât și informații efective;
- nu are o metodologie unitară de prelucrare a datelor, ea folosește o diversitate de
mijloace și procedee (anumite registre cum ar fi registrul corespondenței intrări – ieșiri,
condici de prezență la lucru, etc.), diferite situații, tabele, grafice, anumite mijloace mecanice
sau tehnice de măsurare și înregistrare automată a operațiunilor (contoare de apă, energie
electrică, gaze naturale, etc.), tablouri de semnalizare sau instalații speciale de obținere a
informațiilor;
6
- înregistrează, urmărește și controlează numai parțial anumite operații și procese
economice;
- are un rol completativ, în sensul că reflectă unele operații și procese economice care
nu sunt cuprinse în obiectul celorlalte forme ale evidenței economice;
Datele informaționale furnizate de evidența operativă sunt, de regulă, preluate și
prelucrate de contabilitate și statistică. Are rolul de a furniza date pentru necesitățile imediate
ale unității patrimoniale.
1.3.2 Contabilitatea – formă principală a evidenței economice

Prin geneză, contabilitatea a apărut din necesitatea de a răspunde în plan
informațional și decizional la problema gestiunii valorilor economice separate patrimoniului.
(Oprea C., M.Ristea, 2000)
Contabilitatea = ca formă principală a evidenței economice, înregistrează, urmărește
și controlează numai acele laturi ale activității care pot fi exprimate valoric cu ajutorul
etalonului bănesc. Pentru realizarea obiectivului ei de studiu, contabilitatea trebuie să
îndeplinească aceleași condiții ca și evidența economică. Contabilitatea se deosebește de
celelalte componente ale evidenței economice prin câteva particularități:
- contabilitatea înregistrează numai operații economice efectuate, spre deosebire de
celelalte componente ale evidenței economice care înregistreză și operații prevăzute a se
efectua în perioadele viitoare;
- în contabilitate operațiile se înregistrează numai pe bază de documente justificative,
în timp ce în alte forme ale evidenței economice aceste operații se pot efectua și fără
documente;
- contabilitatea folosește, în principal, etalonul bănesc și numai ca o completare
folosește etaloanele cantitative;
- contabilitatea are un obiect propriu de cercetare (patrimoniul entității), deosebit de
obiectele celorlalte științe;
- contabilitatea folosește o metodă proprie de cercetare a obiectului său.
Obiectivele și sarcinile contabilității:
- să furnizeze informații necesare elaborării planurilor și programelor de activitate
economic, necesare fundamentării deciziilor economice și bugetelor unităților patrimoniale.
La elaborarea bugetelor contabilitatea furnizează informații atât pentru cheltuieli, cât și pentru
venituri.
- să asigure urmărirea și controlul valoric al activităților desfășurate, prin înregistrarea
7
în ordine cronologică a operațiilor economice și financiare, prelucrarea informațiilor cu
privire la situația patrimoniului, informații necesare atât pentru nevoile proprii ale unității, cât
și în relațiile cu asociații sau acționarii, cât și cu terțe persoane din afara unității (clienți,
furnizori, instituții bancare, organele fiscale și alte persoane fizice sau juridice);
- să asigure controlul integrității patrimoniului prin înregistrarea existenței și
mișcărilor elementelor patrimoniale, pe categorii, pe locuri de depozitare sau păstrare, etc.
- să furnizeze informații necesare întocmirii documentelor de sinteză contabilă care
redau imaginea fidelă a unității, a situațiilor financiare și a rezultatelor obținute, astfel încât
aceste informații să poată fi mai apoi folosite de toți utilizatorii în vederea luării celor mai
bune decizii.
Felurile contabilității și modul de organizare
În funcție de momentul, locul și modul de realizare a lucrărilor sale, contabilitatea este
de 2 feluri: contabilitate curentă și contabilitate periodică. (Oprean I., și colab., 2001)
Contabilitatea curentă = înregistrează zilnic, pe baza documentelor justificative
existența, mișcarea și transformarea elementelor patrimoniale, precum și rezultatele financiare
ale activităților desfășurate, și poate fi de două feluri: centralizată și descentralizată.
Contabilitatea centralizată se caracterizează prin faptul că toate lucrările contabile
sunt concentrate și executate de compartimentul contabilitate al unității.
Contabilitatea descentralizată se caracterizează prin faptul că o parte din lucrările
contabile sunt efectuate în cadrul fabricilor, a secțiilor de producție, a atelierelor și altor
subunități ale întreprinderii. Acest sistem de organizare a contabilității prezintă avantajul că
este operativ, fenomenele și procesele economice fiind înregistrate în momentul și la locul
producerii lor.
Contabilitatea periodică = se realizează la sfârșitul perioadei de gestiune în cadrul
unităților macroeconomice-sociale (holdinguri, direcții financiare județene, grupuri,
departamente, ministere) prin centralizarea informațiilor cuprinse în bilanțurile contabile ale
unităților patrimoniale de bază. Informațiile furnizate de contabilitatea periodică asigură
cunoașterea activităților desfășurate pe ramuri de activitate și pe întreaga economie națională.
Contabilitatea întreprinderii poate fi organizată în dublu circuit:
a. contabilitatea financiară (generală)
b. contabilitatea internă (de gestiune sau managerială)
La data de 1 ianuarie 1994, contabilitatea romanescă trece la sistemul de contabilitate
continental sau vest- european, prin care contabilitatea este organizată în dublu circuit.
Contabilitatea financiară se conduce după niște reguli și norme bine stabilite și unitare
8
pentru toate unitățile patrimoniale. Această contabilitate se conduce după norme stabilite de
către organele abilitate, are ca și punct de sprijin Planul contabil, Legea contabilității
nr.82/1991, Normele de aplicare a Legii contabilității. Este, prin urmare o contabilitate
normată, standardizată, ea oferind informații publice atât utilizatorilor interni ai întreprinderii
(acționari, manageri, salariați) cât și utilizatorilor externi (furnizori, clienți, organele statului,
bănci, etc.). Aceste informații publice sunt oferite prin documentele de sinteză contabilă
(bilanț, contul de profit și pierdere, anexele la bilanț), care se stabilesc, de regulă, la
închiderea exercițiului financiar (anul calendaristic), și care sunt depuse la Camera de Comerț
pentru a putea fi studiate de orice persoană interesată.
Contabilitatea internă sau de gestiune = are ca principal obiectiv stabilirea costurilor
de producție pe produse, lucrări, servicii, stabilirea rezultatelor și a rentabilității pe fiecare
produs în parte, lucru care nu-l poate face contabilitatea financiară. Astfel, dacă contabilitatea
financiară determină situația patrimoniului pe total întreprindere (prin evidențierea acesteia cu
ajutorul contului 121 “Profit sau pierdere”, contabilitatea de gestiune, prin calculul costurilor
pe produse, determină rentabilitatea pe fiecare produs în parte, putându-se lua astfel decizii
legate de activitatea viitoare a unității respective.
Funcțiile contabilității
Pentru a-și putea realiza sarcinile sale, contabilitatea îndeplinește următoarele funcții:
1. Funcția de înregistrare și prelucrare a datelor - constă în consemnarea, pe baza unor
principii și reguli proprii, a proceselor și fenomenelor economice ce apar în cadrul
unităților patrimoniale și se pot exprima valoric;
2. Funcția de informare - constă în furnizarea de informații cu privire la structura și
dinamica patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute în scopul
fundamentării deciziilor. Contabilitatea furnizează informații cu privire la
gospodărirea resurselor materiale, financiare și de muncă, dinamica producției
obținute, costurile de producție, veniturile realizate, etc. Prin reflectarea tuturor
activităților desfășurate contabilitatea permite cunoașterea eficienței economice.
3. Funcția de control gestionar – este legată de funcția de informare. Ea constă în
verificarea cu ajutorul informațiilor contabile a modului de păstrare și utilizare a
valorilor materiale și bănești, de gospodărire a resurselor, controlul respectării
disciplinei financiare, etc.
4. Funcția juridică – datele din contabilitate și documentele primare servesc ca mijloc
de proba în justiție, pentru a dovedi realitatea unor operații economice, pentru
stabilirea răspunderii patrimoniale pentru pagubele produse. Ele ajută la soluționarea
9
unor litigii.
5. Funcția previzională– informațiile furnizate de contabilitate sunt utilizate la stabilirea
tendințelor viitoare ale fenomenelor și proceselor economice, la elaborarea unor
scenarii de dezvoltare bazate pe realitatea trecuta și prezentă. (M.Capron, 1994)
Principiile contabilității
Obiectivul fundamental al contabilității îl reprezintă furnizarea de informații care să
ofere o imagine cât mai fidelă asupra situației patrimoniului și rezultatelor financiare a
acestuia. (Pântea I.P, Ghe.Bodea, 2005)
Înfăptuirea acestei “imagini fidele” a patrimoniului de către contabilitate necesită ca
informațiile furnizate de către aceasta să îndeplinească unele condiții: datele contabile să fie
înregistrate în contabilitate la timp pentru a putea fi prelucrate și utilizate, informațiile
contabile să ofere utilizatorilor o descriere adecvată a patrimoniului adică să fie corecte și
complete, contabiliatea faptelor să fie în accord cu baza lor juridică și economică
(înregistrările vor fi făcute numai pe bază de documente justificative), informațiile de sinteză
să serveasca utilizatorilor pentru luarea deciziilor economice, informațiile furnizate de
contabilitate să rezulte din aplicarea cu bună credință a regulilor și procedeelor contabile.
Pentru creșterea încrederii în imaginea fidelă furnizată de către contabilitate trebuie ca la
organizarea contabilității agenților economici să se țină seama de câteva principii. Există două
categorii de principii contabile, de care trebuie să se țină cont la organizarea și funcționarea
contabilității unui agent economic:
a) Principii ce trebuie avute în vedere la organizarea contabilității, cuprinse în legislația
românească
b) Principii de lucru
A. Principiile ce trebuie avute în vedere la organizarea contabilității și care sunt

cuprinse în legislația românească sunt:
1. Continuitatea activității. Activitatea agentului economic este urmărită în accepțiunea de
continuitate, în sensul că unitatea patrimonială își continuă în mod normal funcționarea
într-un viitor previzibil fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a
activității. În consecință, evaluarea elementelor patrimoniale este efectuată într-o
perspectivă continuă a activității unității. La finele anului calendaristic, considerat un
exercițiu financiar se întocmesc Situațiile financiare prevăzute de lege. Dacă activitatea
unității este întreruptă în timpul anului printr-o decizie de lichidare, continuitatea
10
exploatării se întrerupe, la data respectivă trebuind să se întocmească Situațiile financiare
corespunzătoare.
2. Permanența metodelor. Coerența și comparabilitatea informațiilor contabile implică
constanță în aplicarea regulilor și procedurilor contabile de evaluare a patrimoniului
precum și prezentarea lor prin Situațiile financiare. Metodele de lucru trebuie să ramană
aceleași de la un exercițiu financiar la altul, lucru care asigură comparabilitatea datelor nu
numai în timp ci și in spațiu. Pot apărea totuși schimbări de metode, dacă o altă procedură
se dovedește mai bună pentru informarea agentului economic. În acest caz trebuie
precizată clar schimbarea procedurii și care este influența ei asupra exercițiului financiar
curent (de exemplu, dacă societatea utilizează ca și regim de amortizare, amortizarea
liniară, și din diverse motive dorește să modifice regimul de amortizare a bunurilor
amortizabile)
3. Prudența. Aceasta impune contabilizarea oricărei pierderi probabile și necontabilizarea
profiturilor sperate, chiar dacă acestea sunt foarte probabile. Prudența presupune, printre
altele, stabilirea la finale anului a unui patrimoniu real care poate fi valorificat la prețurile
pieței libere la data respectivă, indiferent de prețurile cu care figureaza în contabilitate.
Desfășurarea activității exercițiului curent sau anterior poate determina deprecieri, riscuri
și pierderi posibile, generate de supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, ori de
subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor. Evitarea acestor fapte, care în ultimă
instanță ar putea duce la supraevaluarea rezultatului, impune constituirea de provizioane
aferente capitalurilor sau ajustări (corecții) pentru depreciarea activelor, care să afecteze
cheltuielile agentului economic. (de exemplu, conform acestui principiu, diferențele de
valoare (în plus) constatate cu ocazia inventarierii activelor patrimoniale nu se
înregistrează în contabilitate, iar în cazul pasivelor patrimoniale, diferențele în minus).
4. Independența exercițiului. Presupune delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor
aferente activității unui agent economic pe măsura angăjarii acestora și trecerii lor la
rezultatul exercițiului la care se referă. Nerespectarea acestui principiu influențează direct
mărimea rezultatului financiar al exercițiului curent. (de exemplu, cheltuielile sau
veniturile înregistrate în avans, vor afecta rezultatul exercițiului financiar curent, în mod
eșalonat, în funcție de numărul perioadelor de gestiune la care se referă)
5. Evaluarea separată a elementelor de activ si de pasiv. Pentru a putea stabili valoarea
totală a elementelor patrimoniale, în contabilitate se evaluează separat fiecare element
individual de activ sau pasiv patrimonial.
11
6. Intangibilitatea bilanțului de deschidere. Conform acestui principiu, bilanțul de
deschidere a unui nou exercițiu financiar trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere a
exercițiului financiar precedent, nefiind permise modificări ulterioare depunerii și
aprobării Situațiilor financiare. Eventualele erori constatate în contabilitate după
depunerea și aprobarea Situațiilor financiare, se vor corecta in anul în care acestea au fost
constatate, efectuându-se înregistrări specifice, care să nu afecteze rezultatele Situațiilor
financiare ale anilor precedenți.
7. Necompensarea. Acest principiu presupune interdicția compensărilor între avere și
datorii, între drepturi și obligații, intre elemente de activ si elemente de pasiv. De
asemenea, nu pot fi compensate pozițiile de cheltuieli cu cele de venituri ori plusurile de
valoare cu minusurile de valoare, în cadrul mecanismului aplicării principiului prudenței
(se pot accepta doar compensări între creațele și datoriile față de același terț, dar numai pe
bază de proces-verbal de compensare, cu trimitere la documentele primare din care să
reiese generarea acestor creanțe și datorii)
B. Principii de lucru
Data fiind complexitatea obiectului de studiu, metoda contabilitatii este constituita dintr-
un sistem logic de principii si procedee de lucru. Infaptuirea obiectivelor contabilitatii
presupune respectarea unor principii de lucru care decurg din particularitatile si esenta
acesteia: (Pântea I.P, Ghe. Bodea, 2005)
1. Principiul dublei reprezentări a patrimoniului. Dubla reprezentare a patrimoniului
în contabilitate presupune ca orice modificare a acestuia în sensul creșterii sau
descreșterii lui să afecteze atât bunurile economice cât și drepturile și obligațiile cu
valoare economică. În toate cazurile de modificare a patrimoniului se menține o
egalitate valorică a acestuia, care este denumita egalitate bilanțieră. Între cele două
părți ale bilanțului respectiv active și pasive există o permanentă egalitate, deoarece:
1) orice bun economic este expresia unor drepturi sau obligații cu valoare economică;
2) orice drept sau obligație cu valoare juridică este generatoare de bunuri economice
(Pântea I.P.,Ghe.Bodea, 2008)
Relația de echilibru în acest caz va fi: Total A = Total P
(nota: în noua structură a bilanțului nu mai apar, în mod expres totaluri pentru
elementele de activ și cele de pasiv, dar egalitatea dintre acestea se menține și se
urmărește prin corelații ce se supun verificării formularului de bilanț. Prin urmare,
12
acest principiu rămane ca si principiu de lucru, indiferent că, în acest caz, este redat
într-un mod indirect)
2. Principiul dublei înregistrări. Echilibrul bilanțier este evidențiat în contabilitate
printr-o altă trăsătură specifică metodei contabilității și anume dubla înregistrare.
Orice modificare a patrimoniului presupune înregistrări contabile pentru modificarea a
cel puțin două elemente patrimoniale. Aceste modificări pot fi de două feluri:
modificări înregistrate numai în componența activului respectiv a pasivului denumite
modificări de structură, fie modificări atât în structura activului cât și al pasivului în
sensul creșterii sau descreșterii ambelor părți ale egalității bilanțiere. În ambele cazuri
egalitatea bilanțieră se păstrează. Ecuația de echilibru în acest caz va fi:
Intrări = Ieșiri
3. Principiul înregistrării cronologice și sistemantice. Înregistrarea cronologică
presupune înregistrarea tuturor operațiilor economice în ordine cronologică adică în
succesiunea lor în timp, determinând rulajul monetar al tuturor operațiilor economice
și financiare ce au loc în cursul unei perioade de gestiune. Rezultatul înregistrărilor
cronologice este consemnat în Registrul Jurnal. Înregistrarea în ordine sistematică
permite separarea informațiilor economice după conținutul lor economic și se
consemnează în Registrul Cartea Mare. Înregistrarea in ordine sistematică presupune
înregistrarea tuturor elementelor patrimoniale în conturi, deschise pe categorii de
elemente patrimoniale (active, pasive, cheltuieli, venituri)
4. Principiul înregistrării sintetice și analitice. Reflectarea în contabilitate a operațiilor
economice și financiare se poate face: pe grupe sau categorii de bunuri economice,
drepturi și obligații în cadrul contabilității sintetice sau pe feluri de bunuri, drepturi și
obligații în cadrul contabilității analitice. Prin urmare, contabilitatea sintetică exprimă
valoric întregul volum de bunuri, drepturi și obligații, pe când contabilitatea analitică
are o sferă de cuprindere mai restrânsă, refclectând doar un anumit bun, drept sau
obligație patrimonială (de exemplu, contul 302”Materiale consumabile” este cont
sintetic, iar conturile 3021”Materiale auxiliare”, 3022 “Combustibil”, etc. sunt conturi
analitice. Totalitatea conturilor analitice aferente unui anumit bun trebuie sa fie
identice cu contul sintetic aferent)
5. Principiul generalizării și sintetizării informațiilor contabile. Informațiile obținute
din înregistrarea și prelucrarea datelor privind operațiile economice și financiare ce au
loc la nivelul agenților economici sunt sintetizate și raportate cu ajutorul bilanțului
contabil (situații financiare anuale). Ca urmare bilanțul cu componentele sale (contul
13
de profit și pierdere, anexele la bilanț) sunt documente de sinteză contabilă care
prezintă situțtia patrimoniului economic și juridic la un moment dat, precum și
rezultatele financiare obținute.
1.4. Sistemul unităților patrimoniale în cadrul cărora se realizează contabilitatea

Prin câmpul sau de acțiune, contabilitatea este grefată pe o entitate patrimonială. Din
punct de vedere contabil, întreprinderea este considerată ca o entitate autonomă care dispune
de un patrimoniu propriu distinct de cel al proprietarilor ei. Sunt contabilizate tranzacțiile
unității și nu cele ale proprietarilor acesteia.
Unitățile patrimoniale în care se conduce și se realizează contabilitatea se împart în
unități economice, instituții publice și organizații obștești.
1.4.1. Unitățile economice și clasificarea lor

Unitatea economică = este o persoană juridică, creată pe baza patrimoniului propriu,
care are un obiect de activitate potrivit profilului sau (producție, comerț, prestări servicii etc.),
și care se conduce după principiul gestiunii economice, adică își acoperă cheltuielile din
veniturile proprii și realizează profit.
Unitățile economice pot fi organizate sub forma regiilor autonome ale statului,
societăților comerciale și societăților cooperatiste. (Pântea I.P și colab., 1999)
Regiile autonome (societăți naționale) = sunt cele care se organizează și funcționează
în ramurile strategice ale economiei naționale: industria de armament, energie electrică,
exploatarea minelor și a gazelor naturale, poșta și transporturi feroviare, etc., stabilite de
guvern. Ele au ca obiect exploatarea și valorificarea unor bunuri aflate în proprietatea statului.
Societățile comerciale = se înființează prin acte administrative sau prin asociere de
persoane fizice sau juridice în vederea efectuării de acte de comerț, cu respectarea
dispozițiilor legale.
Societățile cooperatiste = sunt unități economice constituite pe principiul activității
comune ale membrilor ei, având caracteristica unor societăți de persoane care administreaza
bunurile și muncesc impreună după reguli statutare de administrare și repartizare a
rezultatelor.
Clasificarea unităților economice
a. După obiectul de activitate, unitățile economice pot fi: unități de producție, unități
de comerț, unități de prestări servicii și executări de lucrări, etc.
b. După forma de constituire și funcționare societățile comerciale îmbracă
14
următoarele funcții juridice: societăți în nume colectiv, societăți în comandita simplă, societăți
în comandită pe acțiuni, societăți pe acțiuni și societăți cu răspundere limitată.
Potrivit dispoziţiilor art.1 al Legii 31/1990, republicată în 1998, în vederea efectuării
de acte de comerţ, persoanele fizice şi juridice se pot asocia şi constitui societăţi comerciale,
cu respectarea dispoziţiilor legale, în una din următoarele forme:
Societatea în nume colectiv (SNC)– este societatea comercială ale cărei obligatii
sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a
asociaților. Ea se întemeiază prin asocierea unor persoane care s-au ales ca urmare a unor
calităţi individuale, și se bazează pe încrederea reciprocă între asociaţi, care îşi acordă mandat
reciproc de reprezentare în gestionarea patrimoniului social, fiecare asociat asumându-şi
răspunderea, alături de patrimoniul social cu întregul avut personal. În consecinţă alegerea
unei astfel de forme de societate comercială este recomandată îndeosebi întreprinderilor
familiale sau celor mici, a căror capital social este neînsemnat şi deci fără bază suficientă de
credit. Înconvenientele decurg din sfera restrânsă a activităţii şi din asumarea riscurilor
sporite.
Societatea în comandită simplă (SCS) – este societatea comercială ale cărei obligații
sociale sunt garantate cu patrimonial social și cu răspunderea nelimitată și solidară a
asociaților comanditați, în timp ce comanditarii răspund numai până la limita aportului lor și
nu au dreptul să se amestece în administrarea societății. Capitalul social este divizat în părți
sociale care nu pot fi cedate de comanditari fără acordul unanim (Comandita reprezintă
contractul de asociere în care una din părți, comanditatul, răspunde solidar și cu întreaga sa
avere pentru oblgațiile societății față de creditori, pe când cealaltă parte, comanditarul nu
răspunde decât în limitele capitalului social investit de el. Comanditarul este acela care oferă
fondurile şi se asociază cu cel care va efectua comerţul adică comanditatul). Această societate
este tipică pentru asocierea dintre capital şi muncă, ea convine mai ales persoanelor active, cu
experienţă şi fler comercial dar lipsite de fonduri şi care se asociază cu persoane care au
acumulat capital, dar sunt lipsite de priceperea de a-l fructifica nemijlocit, sau nu dispun de
timpul necesar pentru a se ocupa de comerţ).
Societatea în comandită pe acțiuni (SCA) – este societatea comercială al cărei
capital social este impărțit pe acțiuni, iar obligațiile sociale sunt garantate cu patrimonual
social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați. Comanditarii sunt
obligați numai la plata acțiunilor lor. Prezintă aceleaşi caracteristici ca şi SCS-urile.
Societatea pe acțiuni (SA) – este societatea comercială ale cărei obligații sociale sunt
garantate cu patrimonial social, iar acționarii sunt obligați să raspundă în limita capitalului
15
subscris, exprimat în acțiuni. Acțiunile pot fi transmise liber terțelor persoane nefiind necesară
o autorizație din partea celorlalți acționari, dacă contractul de societate nu prevede altfel.
Societatea pe acţiuni deţine marea industrie şi finanţele, fiind bazate pe capitaluri gigantice.
Transmisibilitatea acţiunilor produce o înnoire continuă a acţionarilor şi asigură continuitatea
existenţei persoanei juridice dincolo de limitele biologice ale persoanei fizice.
Societatea cu răspundere limitată (SRL) – este societatea comercială ale cărei
obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociații răspund numai cu cota lor
socială. Părțile sociale ale asociaților sunt, în principiu, netransmisibile altor persoane și nici
reprezentate prin titluri negociabile, așa cum sunt acțiunile. Aceasta prezintă avantajul
limitării răspunderii la capitalul social, punându-se astfel în siguranţă averea personală a
comerciantului. Capitalul social al unui SRL trebuie sa fie de minim 200 lei, divizat în părți
sociale cu o valoare nominală de cel putin 10 lei fiecare. Este singura formă de societate care
poate avea asociat unic, acesta putând avea și calitatea de salariat al societății al cărei asociat
unic este, cu excepția cazului în care are calitatea de administrator unic sau de membru al
Consiliului de Administrație.
Ceea ce face distincţiei între cele 5 forme de societăți este întinderea răspunderii
acţionarilor sau asociaţilor faţă de terţele persoane pentru obligaţiile sociale. Astfel,
clasificarea societăților comerciale poate fi efectuată după următoarele criterii:
a. numărul persoanelor asociate
b. factorul predominant (subiectiv sau obiectiv)
c. întinderea răspunderii persoanelor asociate
d. structura capitalului social
e. emiterea titlurilor de valoare
f. sursa aportului la constituirea capitalului social
a) după numărul persoanelor asociate societățile comerciale sunt pluripersonale sau
unipersonale. Sunt unipersonale doar SRL-urile cu asociat unic.
b) după factorul predominat (subiectiv sau obiectiv) se pot distinge societăţi de persoane
(SNC), societăţi de capitaluri (SA) şi intermediare (SCS şi SCA, SRL). Distincţia are
următoarele temeiuri:
- în timp ce societăţile de persoane cuprind, de regulă, un număr redus de asociaţi,
societăţile de capital pot avea un număr de acţionari nelimitat de lege;
- aportul la capitalul social al unei societăţi de persoane poate consta şi în prestaţii în
muncă, pe când acest lucru nu este permis unei societăţi de capital
- societăţile de persoane se pot dizolva şi pentru motive legate de situaţia personală a
16
asociaţilor (incapacitate, faliment, retragere, decese), dar în cazul societăţilor de capitaluri
asemenea situaţii nu influenţează existenţa lor.
c) întinderea răspunderii asociaţilor (acţionarilor) pentru datoriile sociale este criteriul cu
ajutorul căruia se deosebesc societăţile cu răspundere limitată (SRL) şi societățile pe acțiuni
(SA), la care raspunderea este limitată, de cele cu răspundere nelimitată (SNC). O categorie
intermediară este reprezentată de SCS şi SCA. În cazul acestor societăţi comanditaţii răspund
nelimitat şi solidar (dacă sunt mai mulţi) pentru datoriile sociale, în timp ce comanditarii
răspund doar în limita aportului adus.
d) după structura capitalului social, societățile comerciale se împart în societăţi pe acţiuni
(SA şi SCA) sau societăţi cu părţi de interes (părţi sociale) (SNC, SCS, SRL).
Nota: între acţiuni şi părţi de interes (sau în cazul SRL-ului, părţi sociale) există câteva
asemănări: conferă aceleaşi drepturi (participarea la viaţa societăţii), ambele sunt purtătoare
de dividende, atât acţiunile cât şi părţile de interes (părţile sociale) pot fi înstrăinate, în cazul
retragerii, excluderii, dizolvării şi lichidării societăţii, asociaţii primesc echivalentul părţii
aduse ca aport iar acționarii preţul acţiunilor. Deosebirea principală între acţiuni şi părţile de
interes constă în regimul juridic al înstrăinării lor. De regulă, părţile de interes se transmit prin
mijloace de drept civil, în condiţii mult mai restrictive decât acţiunile, care, dacă sunt
nominative au un regim de transfer specific dreptului comercial.
e) după emiterea titlurilor de valoare, există două categorii de societăți: societăți care emit
titluri de valoare (acțiuni), de exemplu SA și SCA, iar SRL-urile emit certificate de părţi
sociale. Acțiunile sunt titluri de valoare negociabile, iar certificatele de părţi sociale sunt doar
titluri de legitimare cu funcţie probatorie şi participativă. Celelalte societăţi (SNC, SCS) nu
emit nici un fel de titluri.
f) după sursa aportului la capital, unele societăţi sunt cu capital integral românesc, altele cu
participare de capital străin, iar altele cu capital mixt.
c. După forma de proprietate societățile comerciale pot fi:

- societăți de stat sau publice – care se pot înființa și organiza sub formă de societăți pe acțiuni
sau societăți cu răspundere limitată (Legea nr.15/1990 art.16)
- societăți comerciale private sau particulare care se pot constitui în oricare din formele
juridice prezentate
- societăți comerciale cu capital mixt – privat și public, cu capital autohton și străin.
17
1.4.2. Institutiile publice (bugetare)
În această categorie se cuprind instituțiile de stat create pentru realizarea unor activități
social-culturale. Ele nu îndeplinesc o activitate economică direct productivă și se pot grupa
astfel:
a) Unități subordonate Ministerului Educației și Cercetării, cum ar fi: unitățile de
învățământ preșcolar, școlile generale, liceele, școlile profesionale, universitățile, etc.
b) Unități subordonate Ministerului Sănătății și Familiei: dispensarele, spitalele,
sanatoriile, policlinicile, etc.
c) Unități subordonate Ministerului Culturii și Cultelor: teatre, opere, muzee, cămine
culturale, etc.;
d) Organele Puterii și Administrației de Stat: președenția, parlamentul, guvernul,
parchetul, organele de justiție, prefecturile și primăriile
e) Armata și organele de ordine internă și pază
1.4.3. Organizațiile obștești
Din punct de vedere contabil, principalele categorii de organizații obștești sunt: partidele
politice, sindicatele, asociațiile profesionale, cultele, societățile de caritate, fundațiile.
Organizațiile obștești sunt constituite pe principiul asocierii sau participării libere și
desfășoară activități politice, social-culturale, religioase, precum și anumite activități
economice. Ele își acoperă cheltuielile de funcționare din contribuția membrilor lor și din
unele venituri proprii obținute din activitatea economică.
Unitățile patrimoniale prezentate mai sus utilizează ca și formă de organizare a evidenței
contabile contabilitatea în partidă dubla. Există însă și o categorie de ”unități” fără
personalitate juidică, care utilizează ca și mod de înregistrare contabilă contabilitatea în
partidă simplă. Din această categorie fac parte: (Merce E., și colab.,2010)
1.4.4. Persoana Fizică Autorizată
Persoana Fizică Autorizată (PFA) este persoana fizică autorizată să desfășoare orice
formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forța sa de muncă. Astfel,
persoanele fizice au obligația de a se înregistra și de a autoriza funcționarea înainte de
începerea activității economice.
1.4.5. Intreprindere Individuală
Întreprinderea individuală este întreprinderea economică, fără personalitate juridică,
organizată de către un întreprinzator persoană fizică. Astfel, întreprinzatorul persoană fizică
are obligația de a se înregistra și de a autoriza funcționarea înainte de începerea activității
economice.
18
1.4.6. Intreprindere Familiala
Întreprinderea familială este întreprinderea economică, fără personalitate juridică,
organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa. Astfel, membrii
întreprinderii familiale au obligația de a se înregistra și de a autoriza funcționarea înainte de
începerea activității economice.
In România, contabilitatea în partidă simplă este organizată pe baza OMPF
nr.1040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea
evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de
contribuabil, în conformitate cu prevederile Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Contabilitatea în partidă simplă presupune utilizarea unui ”Registru jurnal de Încasări
și Plăți” în care se înregistrează încasările și plățile efectuate într-o anumită perioadă de
gestiune, precum și diferite tranzacții efectuate prin disponibilul de la bancă sau prin casieria
unității. Fiscalitatea se bazează pe date din contabilitatea în partidă simplă conform art.48 din
Codul Fiscal. Chiar dacă denumirea este de ”contabilitate în partidă simplă”, în practică ea
este destul de complexă, în fucție de situație și de obiectul de activitate al persoanelor
autorizate sau entităților care pot conduce contabilitatea în partidă simplă. (Merce E., și
colab., 2010)
Contabilitatea în partidă dublă reprezintă regula, pe când contabilitatea în partidă
simplă reprezintă excepția. Contabilitatea în partidă dublă presupune întocmirea balanței de
verificare, a tuturor registrelor de evidență contabilă obligatorii, dar și a situațiilor financiare
la sfârșitul exercițiului financiar. În esență, contabilitatea în partidă dublă pornește de la ideea
existenței unui echilibru între ceea ce deține o entitate și sursele de proveniență a acestor
bunuri. Practic se pornește de la analiza contabilă a tranzacției, care este transpusă în limbaj
contabil prin intermediul unui ”articol contabil”, care cuprinde o ”formulă contabilă” precum
și o explicație a acesteia. Această formulă contabilă exprimă grafic toate modificările
intervenite în patrimoniul societății respective, modificări produse de o tranzacție, prin
debitarea unuia sau mai multor conturi în corespondență cu creditarea unuia sau mai multor
conturi. Scopul înregistrării în contabilitate a acestor tranzacții este de a stabili și întocmi la
sfârșitul exercițiului financiar Situațiile financiare (bilanț, cont de profit și pierdere, anexe la
bilanț), care redă situația entității la un moment dat. (Merce E., și colab., 2010)
Contabilitatea în partidă simplă presupune întocmirea unor formulare și registre
contabile specifice sau comune pe economie, dar nu presupune întocmirea Situațiilor
financiare anuale. De asemenea, aceasta nu presupune înregistrări contabile (scrierea de
formule contabile) și nici stabilirea balanței de verificare lunare. În esență, acest sistem de
19
contabilitate ”incomplet”, apărut însă înaintea contabilității în partidă dublă, a pornit de la
ideea unor înregistrări simple care să evidențieze doar raportul entității respective cu terții și
doar într-una din coloanele unui cont, fără să se pună în corespondență ceea ce deține entitatea
cu sursa de proveniență a bunurilor respective.
Reglementarea contabilă de bază, care face referință la modul de organizare și
conducere a contabilității în partidă dublă și care este în conformitate cu Reglementarea
Europeană și regula de la care se face excepții este OMFP nr.1752/2005. Organizarea și
conducerea contabilității în partidă simplă este reglementată prin OMFP nr.1040/2004. Prin
OMFP nr. 1969/2007, anexa 2, pot organiza contabilitate în partidă simplă și persoanele
juridice fără scop patrimonial (de exemplu asociațiile de proprietari). Persoanele juridice fără
scop patrimonial (asociațiile, fundațiile, partidele politice, patronate, culte religioase),
conform aceluiași ordin (OMFP nr.1969/2007-anexa1) pot organiza sistemul simplificat de
raportare financiară.
20
CAPITOLUL II
OBIECTUL CONTABILITATII
2.1. Noțiuni introductive

Contabilitatea studiază patrimoniul unității economice, adică, existența, mișcarea și
transformarea tuturor elementelor patrimoniale. Specific contabilității este faptul că studiază
patrimoniul unității din două puncte de vedere diferite:
1. Din punct de vedere al componenței materiale (Active patrimoniale)
2. Din punct de vedere al sursei de finanțare (Pasive patrimoniale)
Totdeauna patrimoniul unei persoane fizice sau juridice a reprezentat spațiul de
cunoaștere și acțiune al contabilității. (Oprea C., M. Ristea, 2000)
Patrimoniul aflat în propietatea agentului economic suferă modificări și transformări
complexe în timpul derulării obiectului lui de activitate, modificări care au drept scop
obținerea unor rezultate financiare. Rezultatul financiar poate fi o mărime valorică pozitivă
(profit sau beneficiu, atunci când V>Ch), sau o mărime valorică negativă (pierdere, atunci
când V< Ch).
Cu alte cuvinte, patrimoniul unei unități economice este reprezentat de totalitatea
bunurilor deținute de agentul economic, precum și toate drepturile și obligațiile care decurg
din deținerea acestor bunuri.
Drepturile = raporturi juridice ce se stabilesc între proprietarul de drept al bunurilor
economice și terțe persoane, ca urmare a avansării bunurilor deținute către terți, urmând ca în
schimbul acestora să primească o contraprestație ce poate consta în bani, bunuri, lucrări sau
servicii.
Creanța = Dreptul de a încasa ceva
Obligațiile = raporturi juridice care apar atunci cand titularul de patrimoniu primește de
la terți bunuri, lucrări sau servicii, urmând ca în schimbul acestora să dea o contraprestație.
Obligații = Datorii
Furnizor vânzare Client
Creanță Datorie
Furnizor primire avans Client

Datorie Creanță
21
Patrimoniul unei entități este constituit din:
Ceea ce deţine titularul de patrimoniu :

Ceea ce datorează titularul de patrimoniu :
- drepturi de proprietate (bunuri materiale) - datorii faţă de personele din interiorul
- drepturi de creanţă entității
- datorii faţă de terţe persoane
ACTIVE PATRIMONIALE PASIVE PATRIMONIALE
Această reprezentare se face sub forma unei egalități între resursele utilizate (active
patrimoniale) și sursele de proveniență a acestora (pasive patrimoniale)
TOTAL ACTIV = TOTAL PASIV
2.2. ACTIVELE PATRIMONIALE

Activele patrimoniale pot fi clasificate după criterii diferite. Cel mai des utilizat
criteriu de clasificare este lichiditatea activelor şi natura lor economică.
Lichiditatea = interval de timp necesar pentru ca un element de activ să se transforme în bani.
În general, ţările din Europa ordonează elementele de activ patrimonial în ordine
inversă lichidităţii.
Din acest punct de vedere activele patrimoniale se împart în două mari clase:
1. Active imobilizate
2. Active circulante
Există și o a treia categorie de active numite ”Active de regularizare și asimilate”
2.2.1. ACTIVELE IMOBILIZATE

Activele imobilizările sunt bunuri de investiţii sau active deţinute pe o perioadă mai
mare de un an generatoare de beneficii economice viitoare şi au câteva caracteristici:
- perioada de utilizare mai mare de 1 an;
- participă la mai multe cicluri de producţie (adică nu se consumă şi nu se înlocuiesc
după prima utilizare);
- sunt fixate în activitatea întreprinderii (nu sunt destinate direct comercializării).
Prin beneficii economice viitoare se înțelege capacitatea unui bun de a contribui direct
sau indirect la fluxuri de numerar sau echivalente de numerar către întreprindere.
22
Activele imobilizate se împart în patru mari grupe:
a) Imobilizări necorporale
b) Imobilizări corporale
c) Imobilizări corporale în curs de execuție
d) Imobilizări financiare
a. Imobilizările necorporale = nu au corp, nu au materie, sunt intangibile ; cu alte cu

cuvinte sunt acele valori economice care nu îmbracă forma fizică de bunuri materiale
concrete.
Structura imobilizărilor necorporale:
 cheltuieli de constituire (înființare)
 cheltuieli de dezvoltare
 concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale și alte valori similare
 fond comercial
 alte imobilizări necorporale (programele informatice)
Cheltuieli de constituire = cheltuieli ocazionate de înfiinţarea unei societăţi sau de

modificarea actului de constituire, fiind reprezentate de taxe şi cheltuieli de înscriere şi
înmatriculare, cheltuieli cu emisiunea de acţiuni (dacă capitalul societății este împărțit în
acțiuni), cheltuieli de prospectare a pieţei, cheltuieli de publicitate etc.
Cheltuieli de dezvoltare = sunt acele cheltuieli ocazionate de efectuarea unor lucrări
de dezvoltare a unei noi tehnologii de fabricaţie, de obţinerea de noi produse, care să prezinte
garanţia realizării unor profituri suplimentare în urma finalizării acestor investiţii. Cheltuielile
de constituire şi cele de dezvoltare se recuperează prin includerea lor în cheltuielile de
producţie (prin amortizare liniară) într-o perioadă de 3 – 5 ani.
Concesiunea = dreptul de exploatare a unor bunuri sau servicii obţinut de o persoană
numită concesionar de la o altă persoană numită concedent. În contractul de concesiune
încheiat între cele două părţi se prevăd, printre altele, durata concesionării bunurilor sau
serviciilor, precum şi preţul (redevenţa) care trebuie plătit de concesionar în schimbul
utilizării bunurilor sau serviciilor concesionate. Concesiunile se amortizează pe toată perioada
prevăzută pentru exploatarea sau utilizarea lor.
Brevetul de invenţie (patent) = documentul prin care unei persoane i se recunoaşte
dreptul asupra unei invenţii.
23
Licenţa = dreptul obţinut de o persoană de a utiliza un brevet de invenţie.
Marca comercială = reprezintă un semn distinctiv folosit de un agent economic pentru
a-şi deosebi produsele, lucrările şi serviciile sale de altele cu caracteristici asemănătoare.
Cheltuielile efectuate cu ocazia utilizării concesiunilor, brevetelor de invenţie,
licenţelor, mărcilor comerciale se amortizează pe toată durata prevăzută pentru exploatarea
acestor imobilizări. La categoria ”altor valori similare” intră know-how-urile, uzufructul,
dreptul de superficie, franciza.
Fondul comercial = suma suplimentară achitată în cazul achiziţionării unei firme sau
a unor bunuri imobile pentru: marca de fabricaţie a firmei, reputaţie, vad comercial, clientelă,
legături comerciale, bun renume, etc. Fondul comercial se determină ca diferență între costul
de achiziție (mai mare) și valoarea justă, actuala (mai mică) aferentă activelor achiziționate.
Programe informatice = elemente ale muncii intelectuale stocate pe diferite suporturi
tehnice cum ar fi: hard-diskuri, CD-uri, USB-uri. Aceste programe se amortizează în cel mult
5 ani. (Pântea I.P., Ghe.Bodea, 2005)
b. Imobilizări corporale = se mai numesc şi active fixe tangibile (au corp, pot fi
atinse). Acestea cuprind bunurile materiale de folosinţă îndelungată în activitatea unei unităţi
economice şi au următoarea structură:
- terenuri
- amenajări de terenuri
- construcţii
- maşini, utilaje şi instalaţii de lucru
- aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare
- mijloace de transport
- animale şi plantaţii
- mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale
şi alte active corporale (conform OMFP nr.1898/2013, piesele de schimb importante precum
și echipamentele de securitate sunt considerate imobilizări corporale atunci când o entitate
preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an).
Ultimele 6 grupe de imobilizări corporale au fost numite mijloace fixe.
Potrivit tradiției contabile românești, imobilizările corporale, cu excepția terenurilor și
amenajărilor de terenuri, formau o subgrupa distinctă, numită “mijloace fixe”. OMFP
nr.306/2002 nu a mai definit în mod explicit această noțiune.
24
În categoria imobilizărilor corporale intră numai acele bunuri ce îndeplinesc simultan
două condiţii:
- valoare de intrare mai mare decât limita prevăzută de lege, incepând cu data de 1
iulie 2013, prin HG nr.276 s-a stabilit o noua valoare de intrare a mijloacelor fixe la 2500 lei
- durată de funcţionare mai mare de 1 an
Terenuri se structureaza astfel : propriu-zise şi amenajări de terenuri
Terenurile sunt înregistrate în contabilitate, valoarea lor depinzând de zona de
fertilitate şi de categoria de folosinţă.
Amenajările de teren reprezintă cheltuielile care se fac cu amenajarea unor lacuri,
pentru păstrăvării, împrejmuiri, drumuri de acces, racordări la energia electrică, la gaz etc.
Cheltuielile cu amenajările de teren se amortizează, terenurile nu se amortizează.
Imobilizarile corporale se amortizează pe toată durata de utilizare a acestora. În
vederea calculării amortizării imobilizarilor corporale, evidenţa acestora se ţine pe grupe,
subgrupe, clase, subclase şi familii. Durata în care se amortizează acestea se stabileşte prin
Legea amortizării nr.15/1994, în funcţie de grupele şi subgrupele din care fac parte. (ex.
pentru găsirea duratei de utilizare a unui autobuz pentru transport urban, se caută succesiv
în Catalog grupa (grupa 4: mijloace de transport), subgrupa (subgrupa 2: mijloace de
transport auto), clasa (clasa 1: mijloace de transport pentru persoane), subclasa (subclasa 3:
autobuze). Deci la codul 4.2.1.3 se va găsi durata normală de funcţionare a acestei
imobilizari corporale, care este de 5 ani.
Imobilizările corporale îşi pierd treptat o parte din valoarea lor de întrebuinţare ca
urmare a folosirii lor, a acţiunii agenţilor naturali, a progresului tehnic. Această depreciere
fizică şi valorică se numeşte uzură. În funcţie de cauzele care o produc uzura poate fi:
fizică = generată de funcţionarea tehnică şi mecanică, dar şi de influenţa factorilor naturali
morală = cauzată de evoluţia rapidă a tehnicii, de apariţia a noi bunuri cu performanţe mai
ridicate.
Expresia valorică a uzurii care se include în mod eşalonat în cheltuieli se numeşte
amortizare. Prin includerea eşalonată în cheltuieli a unei cote din valoarea de intrare a
imobilizarilor corporale, se recuperează treptat costul de achiziţie sau de producţie al acestora.
c. Imobilizări corporale în curs de execuție = reprezintă investiții neterminate,
efectuate în regie proprie (prin efort propriu, în unitatea proprie) sau în antrepriză (realizate de
către un antreprenor, respectiv o terță persoană din afara unității pe bază de factură), care se
evaluează la costul de productie, respectiv la costul de achizitie, reprezentând prețul de deviz
25
al investiției. Imobilizarile in curs corporale dupa recepția, darea în folosință sau punearea în
funcțiune se trec la categoria imobilizari corporale, după care se amortizează.
Există și o categorie aparte de imobilizări corporale (în curs de aprovizionare), care,
potrivit pct.104 din Reglementările contabile conforme cu Directivele a IV-a și a VII-a a CEE,
aprobate prin OMFP nr.3055/2009, se înregistrează într-un cont distinct conform Planului de
conturi general. Acestea reprezintă imobilizări corporale achiziționate, pentru care ”s-au
transferat riscurile și beneficiile viitoare aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare”,
adică acele imobilizări achiziționate pentru care s-au întocmit documente, dar care încă nu
sunt sosite în unitate.
d. Imobilizări financiare = reprezintă investiţii în titluri de valoare (acţiuni,
obligaţiuni şi alte titluri de valoare deţinute pe termen lung), precum şi creanţe imobilizate
cum ar fi împrumuturile şi garanţiile acordate altor unităţi.
Imobilizările financiare prezintă unele caracteristici:
a. nu au structură materială;
b. reprezintă sume băneşti imobilizate pe termen lung în afara unităţii;
c. generează venituri financiare sub forma dividendelor sau dobânzilor;
d. nu se amortizează pentru că nu suferă deprecieri ireversibile;
e. pentru deprecierile temporale reversibile se constituie ajustări pentru
pierdere de valoare;
Pentru diferențierea titlurilor financiare se au în vedere intenția cu care au fost
achiziționate, care se regăsește în definiția fiecărei categorii, precum și legătura care există
între cele două entități implicate în tranzacție (entități afiliate, asociate, controlate în comun,
nelegate etc.).
Principalele categorii de imobilizări financiare:
✔ Acțiunile deținute la entitățile afiliate reprezintă drepturile sub formă de acțiuni
sau alte titluri de valoare în capitalul altor societăți din cadrul unui grup. Acțiunile deținute la
entitățile afiliate pot face parte din categoria participațiilor, care sunt drepturi în capitalul altor
entități, materializate sau nu prin titluri, care, prin crearea unor legături durabile cu acestea,
sunt destinate să contribuie la activitatea societăților deținătoare. În această situație, pe lângă
posibilitatea de a obține venituri financiare sub formă de dividende din profitul societății
emitente, se asigură și exercitarea unei oarecare influențe în gestiunea ei.
✔ Acțiunile deținute la entitățile asociate reprezintă drepturile sub formă de acțiuni
sau alte titluri de valoare în capitalul unor entități asociate. OMFP nr. 1.802/2014 definește
26
entitatea asociată ca fiind o entitate în care o alta are un interes de participare și ale cărei
politici de exploatare și financiare fac obiectul unei influențe semnificative exercitate de
cealaltă entitate. Se consideră că o entitate exercită o influență semnificativă asupra altei
entități dacă deține cel puțin 20% din drepturile de vot ale acționarilor sau asociaților acesteia.
Ca urmare, existența unei entități asociate presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții,
respectiv deținerea unui interes de participare în cealaltă entitate și exercitarea influenței
semnificative asupra politicilor de exploatare și financiare ale acesteia.
✔ Acțiunile deținute la entitățile controlate în comun reprezintă drepturile sub
formă de acțiuni sau alte titluri de valoare în capitalul unor entități controlate în comun.
Conform pct. 523 alin. (3) din OMFP nr. 1.802/2014, controlul comun reprezintă controlul
partajat asupra unei entități, convenit prin contract, care există numai atunci când deciziile
legate de activitățile relevante necesită consimțământul unanim al părților care dețin controlul
comun.
 Titluri puse în echivalenţă = apar în cazul consolidării conturilor. Potrivit metodei
punerii în echivalenţă, costul de achiziţie al acţiunilor deţinute de către o societate în
capitalul altei societăţi este înlocuită cu valoarea capitalurilor proprii ale societăţii
emitente şi care revin societăţii deţinătoare.
 Certificate verzi amânate = certificatul verde este reprezentat de un titlu care atestă
producerea din surse regenerabile de energie a unei cantități de energie electrică. Acest
certificat se poate tranzacționa pe o piață organizată distinct de cantitatea de energie
electrică pe care acesta o reprezintă (OMFP 2067/2013). Aceste certificate se emit
lunar producătorilor de energie pentru cantitatea de energie produsă din surse
regenerabile și livrată furnizorilor sau consumatorilor finali. Certificatele verzi
amânate temporar, până la acordarea acestora se vor contabiliza la categoria
imobilizărilor financiare.
 Creanţele imobilizate reprezintă drepturi ale entității asupra filialelor sau unităților din
cadrul grupului determinate de acordarea unor împrumuturi pe termen lung. Ele sunt
reprezentate de:
- sume de incasat de la entitati afiliate: împrumuturile acordate unităţilor de la care
s-au achiziţionat titluri sau interese de participare, sub formă de ajutoare financiare;
- împrumuturi acordate pe termen lung = sume de bani acordate terţilor pe baza unui
contract de împrumut pentru obţinerea de dobânzi;
- creanţe fata de entitatile asociate si cele controlate in comun = creanţe aferente
27
contractelor de leasing financiar
- obligatiuni achizitionate cu ocazia emisiunilor efectuate de terti
- alte creanţe imobilizate: garanţii, depozite bancare, cauţiuni etc.
- dobânzi aferente creanţelor imobilizate.
2.2.2. ACTIVE CIRCULANTE

Activele circulante sunt cele care nu rămân durabil într-o unitate patrimonială,
perioada lor de rotaţie este de regulă, mai mică de 1 an. Ele se află într-o continuă mişcare și
transformare, schimbându-şi forma materială şi utilitatea în cadrul circuitului economic al
patrimoniului (materii prime, produse finite, creanţe, bani etc.).
Din categoria activelor circulante fac parte: stocurile şi alte active circulante
(creanţe – clienţi, avansuri acordate furnizorilor, creanţe faţă de acţionari sau asociaţi, alte
creanţe, disponibilităţi băneşti şi plasamente etc)
I. Stocurile = sunt active deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării
normale a activităţii, sau sunt sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce
urmează a fi folosite în procesul de producţie.
Principalele categorii de stocuri sunt:
 materii prime: constituie substanţa de bază care compune produsul finit (ex. lemnul în
industria mobilei, caolinul în industria de porţelan, făina în industria de panificaţie etc.
 materiale consumabile: participă sau ajută la procesul de fabricaţie fără a se regăsi, de
regulă, în produsul finit. (materiale auxiliare, combustibil, materiale pentru ambalat,
piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje, alte materiale consumabile)
- materiale auxiliare = se adaugă materiei prime în scopul de a ajuta la
transformarea ei (Ex: drojdia în industria de panificaţie, catalizatorii în
industria chimică etc), sau în scopul de a contribui la fabricarea produselor
finite (ex. aţa, substanţele de lipit şi de vopsit în industria de încălţăminte,
cuiele în industria mobilei etc.), sau sunt utilizate pentru asigurarea condiţiilor
necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii (ex. lubrifianţi, materiale de
întreţinere şi curăţenie etc)
- combustibili = iau parte direct sau indirect la procesele care au loc într-o
unitate patrimonială. În funcţie de rolul şi destinaţia lor deosebim: combustibili
tehnologici care se adaugă materiilor prime pentru a ajuta la transformarea
acestora (cocsul folosit în furnale pentru a ajuta la topirea şi transformarea
minereurilor), combustibili energetici care sunt utilizaţi fie la producerea
28
energiei electrice şi termice (păcura, cărbunele, gazul metan ), fie pentru
punerea în mişcare a unor utilaje şi maşini (benzina, motorina), combustibili
gospodăreşti care sunt consumaţi pentru încălzirea şi iluminatul locurilor de
muncă sau pentru alte nevoi neindustriale.
- Piese de schimb = sunt destinate înlocuirii pieselor uzate ale maşinilor şi
utilajelor în vederea reparării acestora
- Alte materiale consumabile = detergenţi, săpun, etc.
 materiale de natura obiectelor de inventar = în această categorie intră acele bunuri care
nu îndeplinesc cumulativ cele două condiţii: de durată şi de valoare, ca să intre la
categoria imobilizărilor corporale ; prin urmare, sunt bunuri cu o valoare mai mică
decât limita prevăzută de lege pentru a fi imobilizari corporale, indiferent de durata lor
de utilizare, sau durata de utilizare mai mică de 1 an, indiferent de valoarea lor. Din
categoria materialelor de natura obiectelor de inventar fac parte: sculele, mobilierul
mărunt, uneltele, echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru etc.
 producţia în curs de execuţie = producţia neterminată, ea se găseşte fie între materie
primă şi semifabricat (piele la tăbăcit), fie între semifabricat şi produs finit (pantof
neterminat). Specific agriculturii, la culturile vegetale constituie producţie neterminată
grâul semănat până la recoltare sau porumb de la prelucrarea terenului până la
recoltat).
 Semifabricate = acele bunuri care au trecut prin anumite faze ale procesului
tehnologic, sunt gata din punct de vedere al fazei respective, urmând să fie prelucrate
în continuare fie în întreprinderea noastră, fie vândute ca semifabricate (piele tăbăcită,
blatul pentru pizza, vinurile puse la învechit).
 Produse finite = acele produse care au trecut prin toate fazele procesului de producţie
din întreprindere, au fost recepţionate din punct de vedere calitativ şi li s-au întocmit
documente de predare la depozitul de produse pentru a fi destinate vânzării.
 Produse reziduale = acele produse care se obţin concomitent din procesul de producţie,
fără să avem ca scop obţinerea lor (gunoi de grajd, paie, cocenii de porumb, rumeguş
în industria lemnului etc)
 Mărfurile = bunuri cumpărate în scopul revânzării lor, fără să le facem alte
transformări. Unitatea comercială cumpără de la unitatea producătoare produsele lor
finite, care se transformă în mărfuri la unitatea comercială. Calitatea de materie primă,
produs finit sau marfă nu depinde de bunul respectiv, ci de locul pe care acesta îl
29
ocupă în unitatea respectivă (ex. untul pentru fabrica de lapte este produs finit, pentru
patiserie este materie primă iar pentru unitatea comercială este marfă)
 Ambalajele sunt bunuri destinate protejării calităţii şi integrităţii bunurilor pe timpul
transportului sau depozitării. Ambalajele pot fi de două feluri: de circulaţie (saci,
pungi, containere, recipienţi, sticle, borcane etc.), sau de producţie (sunt cerute de
procesul de producţie: cutii de conserve, tuburi pentru pasta de dinţi, flacoane pentru
parfumuri, fiole pentru medicamente etc)
II. Alte active circulante:

În cadrul altor active circulante sunt incluse: creanţele sau valori în curs de decontare,
plasamentele şi disponibilităţile băneşti.
1.Creanţele = sunt valori economice avansate temporar şi pentru care urmează să
încasăm în schimb un echivalent valoric, echivalent valoric care poate fi reprezentat de o
sumă de bani, de o lucrare sau un serviciu. Sunt cuprinse în cadrul activelor circulante numai
creanţele a căror scadenţă este sub 1 an. Cele care au termenul scadent mai mare de 1 an sunt
incluse la categoria imobilizărilor financiare.
La categoria creanțelor intră:
a).Debitori diverşi = toate persoanele fizice sau juridice de la care trebuie să încasăm
un echivalent valoric poartă denumirea de DEBITORI. Reprezintă creanţe faţă de alte
persoane fizice sau juridice în afară de creanţa pentru produse finite, mărfuri sau servicii.
(persoane fizice și juridice cărora le vindem bunuri care nu sunt cuprinse în obiectul de
activitate principal al societății)
b).Clienţi = această categorie a activelor circulante ia naştere în etapa circuitului
economic în care produsele sau mărfurile sunt expediate către beneficiar (client) şi care
urmează a se transforma în bani peste o anumită perioadă de timp. Acest drept de creanţă al
furnizorului de bunuri asupra beneficiarului se reflectă în contabilitate sub denumirea de
“clienţi”.
c).Avansuri acordate furnizorilor = dacă aceste sume sunt acordate înaintea începerii
execuţiei unei lucrări, a unei comenzi sau a unui contract ele sunt denumite avansuri, iar dacă
sunt acordate după executarea parţială a comenzilor sau contractelor sunt denumite aconturi.
Avansurile şi aconturile se acordă sub forma unor împrumuturi sau a unor finanţări temporare
înainte ca datoria faţă de furnizori să existe. Ca urmare, aceste avansuri şi aconturi dau naştere
la un drept de creanţă asupra beneficiarului. (Pântea I.P., Ghe.Bodea, 2008)
d).Efecte comerciale de primit = unitatea patrimonială care vinde produse către un
30
client, dacă doreşte să aibă o certitudine mai mare în ceea ce priveşte încasarea echivalentului
valoric, solicită clientului să semneze un efect de comerţ (bilet la ordin, filă CEC, cambie
etc.), prin care să existe dovada existenţei unei creanţe.
e). Decontări cu asociaţii privind capitalul = reprezintă un drept de creanţă asupra
acţionarilor sau asociaţilor care au acceptat să participe la constituirea sau mărirea capitalului
social al unei societăţi, dar nu au depus încă aportul la capital, urmează să-l depună într-o
perioadă următoare.
f).Alte creanţe = cuprind drepturile unităţii patrimoniale izvorâte din relaţiile de
decontare cum ar fi: avansuri acordate personalului, sume de încasat de organismele de
asigurări sociale şi protecţie socială, sume de încasat de la bugetul statului (obligaţii fiscale
plătite în plus, subvenţii de încasat etc.), sume de încasat de la alte unităţi din cadrul grupului,
sume de încasat ca urmare a vânzării activelor imobilizate şi a valorilor mobiliare de
plasament, diferite pagube de recuperat de la persoane din unitate sau din afara unităţii pentru
care unitatea posedă titlu executoriu etc.
2. Plasamente şi disponibilităţi băneşti = cuprind toate valorile economice care
îmbracă forma sau îndeplinesc funcţia de bani, deoarece au cel mai ridicat grad de lichiditate.
În această categorie de active circulante intră: plasamente, disponibilităţi băneşti, alte valori
de trezorerie (Pântea I.P., Ghe. Bodea, 1999)
a).Titluri de plasament = sunt investiţii temporare care cuprind titluri achiziţionate în
vederea realizării unui câştig pe termen scurt, câştig care se determină ca diferenţă între preţul
de vânzare şi cel de cumpărare al acestor titluri. Din categoria titlurilor de plasament fac
parte:
- acţiunile altor societăţi cumpărate în vederea efectuării de operaţiuni speculative prin
revânzare;
- obligaţiuni emise de unitate şi răscumpărate ulterior, în vederea amortizării;
- obligaţiuni cumpărate pentru obţinerea de dobânzi sau în vederea revânzării.
- certificate verzi acordate = certificate verzi amânate, primite și admise la tranzacționare
b.Disponibilităţi băneşti = sunt reprezentate prin numerarul aflat în casieria unităţii şi
prin disponibilităţile aflate în conturi la bănci. Cu ajutorul acestor mijloace băneşti se
efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi, care pot fi în numerar (prin casă) şi prin decont
bancar (fără numerar, prin bancă).
- plăţile şi încasările în numerar nu pot fi efectuate în aceiaşi zi şi între aceiaşi
parteneri decât într-o anumită limită valorică stabilită prin norme legale. De asemenea,
unitatea nu poate păstra în casierie numerarul decât în limita unui plafon de casă aprobat de
31
către unităţile bancare. Acest plafon de casă permite unităţii patrimoniale să facă faţă plăţilor
mărunte şi urgente;
- plăţile şi încasările fără numerar ocazionează un ansamblu de operaţiuni bancare
prin intermediul cărora sumele se transferă din contul de disponibilităţi bancare al unei unităţi
plătitoare în contul de disponibilităţi bancare al unei unităţi încasatoare (beneficiare). Sistemul
decontărilor fără numerar prezintă numeroase avantaje: reduce necesarul de monedă în
circulaţie, scad cheltuielile cu transportul, manipularea şi paza banilor, uşurează munca de
control financiar, etc.
c. Alte valori de trezorerie = cuprind timbrele fiscale şi poştale, biletele de tratament şi
odihnă, tichete şi bilete de călătorie, bonuri valorice, bonuri de masă etc., achiziţionate şi
deţinute de o unitate patrimonială. (Pântea I.P., Ghe. Bodea, 1999)
2.3. PASIVELE PATRIMONIALE

Pasivele patrimoniale reprezintă sursa de finanțare a unității, reprezentând practic
ceea ce datorează titularul de patrimoniu (datorii față de acționari și asociați (pasive interne) și
datorii față de terțe persoane (furnizori, creditori, bănci, personal, bugetul statului etc.(pasive
externe)).
O datorie este o obligație actuală, un angajament sau o responsabilitate de a acționa
într-un anumit fel. Majoritatea datoriilor reprezintă sume ce trebuie plătite pentru;
- bunurile si serviciile achizitionate (obligații comerciale)
- creditele luate de la o instituție specializată sau de la alte persoane fizice sau
juridice;
- pentru munca prestată (salarii și alte drepturi ale personalului);
- pentru stingerea datoriilor fiscale și a altor datorii legale;
Pasivele patrimoniale sunt ordonate în ordine inversă exigibilității lor.
Exigibilitate = perioada de timp în care o datorie devine scadentă și trebuie achitată
La categoria pasivelor patrimoniale se includ și capitalurile.
Din punct de vedere contabil, capitalurile deținute de agenții economici reprezintă
surse stabile și permanente de finanțare a activului patrimonial. Datorită faptului că se află la
dispozțtia agenților economici o perioadă mai mare de timp, ele poartă denumirea de
capitaluri permanente și se pot structura astfel: (Pop A., 2002)
a. capitaluri proprii (pasive interne)
b. capitaluri străine (pasive externe)
c. provizioane aferente capitalurilor
32
a) Capitalurile proprii cuprind totalitatea capitalurilor aflate în proprietatea
titularului de patrimoniu (acționari, asociați, întreprinzători individuali). Acestea se constituie
din aportul proprietarilor, din profitul realizat, etc. Capitalul propriu este structurat în:
- capital social
- prime legate de capital
- rezerve din reevaluare
- rezerve
- rezultatul exercitiului
- rezultatul reportat
b) Capitalurile straine sunt împrumuturi și datorii pe termen mediu și lung, iar
Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii (HG nr.704/1993), grupeaza datoriile astfel:
a. Împrumuturi și datorii asimilate:

- împrumuturi din emisiunea de obligațiuni
- credite bancare pe termen lung
- datorii ce privesc imobilizările financiare
- alte împrumuturi și datorii asimilate
- dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate
b. Furnizori și conturi asimilate
c. Alte datorii
c) Provizioane aferente capitalurilor
Provizioanele aferente capitalurilor sunt datorii cu exigibilitate sau valoare incertă
(”provizii” constituite în scop de autoprotecție în fața a numeroase riscuri și deprecieri
posibile). Provizioanele se constituie pentru elemente precum: litigii, garanţii acordate
clienţilor, pentru restructurare, pentru pensii şi obligaţii similare, pentru impozite, etc.
2.3.1. CAPITALURI PROPRII

1. Capitalul social = valoarea părţilor sociale depuse de acționari sau valoarea
acțiunilor deținute de acționari la constituirea unei societăți comerciale. Constituirea
capitalului social se face prin subscriere de aport social de către asociați sau acționari. Prin
acțiunea de subscriere acționarii sau asociații se angajează prin actul de constituire al
societății la o contribuție în bani sau în natură, în vederea înființării sau dezvoltării unei
societăți comerciale. Pentru că între subscriere și depunerea efectivă a capitalului promis
poate să treacă o anumită perioadă de timp, capitalul îmbracă două forme: capital social
33
subscris nevărsat și capital social subscris vărsat. Orice modificare a capitalului social se face
numai pe baza hotărârii AGA, cu respectarea tuturor formalităților legate de această hotărâre.
Asftel, capitalul social se poate majora sau reduce după cum decide AGA. Necesitatea
măririi capitalului social poate să apară atunci când unitatea întampină dificultăți financiare,
dar și atunci când ea este într-o situație prosperă și vrea să-și extindă activitatea. În ambele
situații societatea are nevoie de noi fonduri bănești sau bunuri, pe care preferă să şi le procure
prin majorare de capital decât să recurgă la împrumuturi, care implică un efort financiar
considerabil. (Pântea I.P., Ghe. Bodea, 2005)
Majorarea capitalului social se poate face prin mai multe căi:
- noi aporturi în natură şi în numerar;
- emisiunea de noi acţiuni sau prin creşterea valorii nominale a acţiunilor;
- prin operaţiuni de capitalizare (încorporarea în capitalul social a rezervelor,
primelor legate de capital, a unei părţi din profit etc.)
- conversia unor datorii în acţiuni;
Principalele motive de reducere a capitalului social sunt:
- anularea unor pierderi din exerciţiile anterioare;
- retragerea unor acţionari sau asociaţi;
- existenţa unui capital în exces comparativ cu activitatea desfăşurată;
- scăderea valorii nominale a acțiunilor în cazul societăților pe acțiuni
2. Primele legate de capital = reprezintă suplimentul de aport neîncorporat în
capitalul social. In funcţie de modul de constituire, acestea se împart asfel:
- Prime de emisiune – se determină prin diferența dintre valoarea de emisiune a
noilor acțiuni și valoarea lor nominală; ele au un dublu rol: sa acopere cheltuielile
cu emisiunea de noi acțiuni, să egalizeze drepturile acționarilor noi cu cele ale
vechilor acționari prin compensarea diferenței dintre valoarea nominală și valoarea
contabilă a vechilor acțiuni.
- Primele de aport – corespund diferenței dintre valoarea bunurilor primite ca aport
și valoarea nominală a acțiunilor sau părților sociale atribuite în schimbul
contribuției.
- Primele de fuziune – se calculează ca diferență între valoarea bunurilor primite
prin fuziune și suma cu care a crescut capitalul social al întreprinderii absorbante.
- Primele de conversie – se stabilesc cu ocazia conversiei datoriilor în acţiuni.
34
3. Rezerve din reevaluare – se stabilesc prin compararea valorii actuale cu valoarea
de intrare a elementelor de activ supuse reevaluării. Acestea reprezintă plusuri sau minusuri
de valoare rezultate din reevaluarea activelor, de regulă, a imobilizărilor corporale.
4. Rezervele – sunt surse proprii care pot fi constituite din profit, prime de capital,
rezerve din reevaluare; ele consolidează baza materială a societății sporind capacitatea
acesteia de a face față unor conjuncturi nefavorabile și a eventualelor pierderi.
Dupa modul de constituire și utilizare, rezervele se structurează astfel:
1. Rezerve legale – se constituie anual din profitul brut în procent de 5%, cu condiţia să nu
depăşească 20% din capitalul social.
2. Rezerve statutare – nu sunt impuse de lege, dar se pot constitui din profitul net, în cota şi
limitele prevăzute de statutul societăţii.
3. Alte rezerve – se pot constitui din profitul net pe baza hotăririi AGA, precum și din alte
surse, având ca destinaţii finanţarea investiţiilor, acoperirea pierderilor, distribuirea de
dividende în exerciţiile financiare încheiate cu pierderi, creşterea capitalului social, etc.
5. Rezultatul exerciţiului – sub aspect financiar – contabil, reprezinta diferența dintre
venituri și cheltuieli, care poate fi profit sau pierdere. Rezultatul se determină cu ocazia
închiderii conturilor de venituri și cheltuieli, operație care în țara noastra se face la sfârșitul
fiecărei luni. În conformitate cu OMFP nr.3055/2009, rezultatul definitiv al exercițiului
financiar se stabilește la închiderea acestuia și este reprezentat de soldul contului 121 ”Profit
sau pierdere”. Repartizarea profitului pe destinații se face la începutul exercițiului financiar
următor, după aprobarea situațiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se efectuează în
conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. Astfel, la sfârșitul exercițiului financiar curent
se constituie rezerva legală în limitele prevăzute de lege, iar profitul contabil rămas după
această repartizare se preia la începutul exercițiului financiar următor celui pentru care se
întocmesc situațiile financiare anuale, în contul 117”Rezultatul reportat”, de unde urmează a
fi repartizat pe celelalte destinații (constituirea de rezerve, acoperirea unor pierderi din anii
anteriori, destinații stabilite prin actul constitutiv al societății (rezerve statutare), destinații
hotărâte de către AGA (surse proprii de finanțare, alte rezerve, dividende, capital social, etc.).
6. Rezultatul reportat – reprezintă profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită din
exercițiile precedente. Profitul reportat urmează a se repartiza pe destinații în exercițiile
financiare următoare, iar pierderea reportată urmează a se acoperi din profitul exercițiilor
următoare, din rezerve, sau din capitalul social, potrivit hotărârii AGA.
35
2.3.2. CAPITALURI STRĂINE (ÎMPRUMUTATE)
A1. Împrumuturi şi datorii asimilate
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni – societăţile comerciale pe acţiuni pot
obţine împrumuturi prin emisiunea de obligaţiuni a căror valoare nu poate depasi trei pătrimi
din capitalul social.
Obligațiunea este valoarea mobiliară negociabilă, care conferă deţinătorului calitatea
de creditor. El are dreptul de a încasa de la emitent dobânzile aferente sumei date cu
împrumut. Obligaţiunile pot fi nominative sau la purtător. Valoarea nominală a unei
obligaţiuni nu poate fi mai mica de 2,5 lei. Cele mai întâlnite obligaţiuni sunt:
1. Obligaţiuni ordinare – care asigura cumpărătorilor de obligaţiuni (obligatarilor) o dobândă
fixă sau variabilă, care se revizuieşte periodic.
2. Obligaţiuni cu primă de rambursare – prima de rambursare se calculează ca diferenţă între
valoarea nominala (cea înscrisă pe obligaţiune) şi preţul de emisiune (de vânzare) care
este mai mic. Venitul realizat de obligatar în momentul rambursării echivalează cu o
anumită dobândă anuală.
3. Obligaţiuni cu loterie – care se vând şi se răscumpără la valoarea nominală. Periodic, prin
tragere la sorţi, se vor putea caştiga venituri echivalente cu dobânzile datorate
obligatarilor. Obligaţiunile se rambursează fie la scadenţă, fie prin tragere la sorţi înainte
de scadenţă.
Deosebiri între obligaţiuni şi acţiuni:
- obligațiunea este un titlu de credit, acțiunea este un titlu de proprietate asupra unei părți din
capitalul social al societății unde sunt deținute aceste acțiuni;
- obligatarul primește ca venit o dobândă fixă sau variabilă, acţionarul primește ca venit
dividendul, care depinde de profitul realizat;
- obligațiunea nu conferă deținătorului dreptul de vot în AGA
- obligațiunea este valabilă până la scadenţă, iar acţiunea pe toată durata de funcţionare a
societăţii pe acţiuni.
2.Creditele bancare pe termen lung – sunt sume împrumutate de către bănci
persoanelor fizice și juridice și care trebuie rambursate la un anumit termen numit scadență.
Creditele bancare sunt purtătoare de dobânzi și sunt destinate finanțării investițiilor. Garanțiile
solicitate de bancă pentru acordarea creditului trebuie să depășească cu 20-30% valoarea
creditului și a dobânzilor.
3.Datorii ce privesc imobilizările financiare – acțiunile unei societăți pot fi
achiziționate de către o altă societate sub formă de titluri imobilizate. Titlurile pot fi
36
cumpărate de la societăți din cadrul grupului sau din afara acestuia. Societatea care a
cumpărat titlurile poate acorda societății care le-a emis ajutoare financiare sub formă de
împrumuturi în condiții avantajoase, cu dobândă preferențială. Pentru societatea care acordă
împrumutul aceste sume reprezintă creanțe imobilzate și se contabilizează ca imobilizări
financiare. Pentru societatea care beneficiază de împrumut, aceste sume reprezintă datorii ce
privesc imobilizările financiare.
4. Alte împrumuturi și datorii asimilate – aici sunt incluse obligațiile unei unități
patrimoniale care a preluat de la altă unitate bunuri economice în concesiune sau locație de
gestiune, a beneficiat de la acestea de brevete, licențe, sau alte valori similare.
A2. Furnizori și conturi asimilate
În această categorie sunt incluse datoriile pe care le are o unitate patrimonială izvorâte
din relațiile sale comerciale. Noțiunea generică de furnizori exprimă în contabilitate datoria
unei întreprinderi care s-a aprovizionat cu bunuri și servicii, plata lor urmând să se facă
ulterior (credit comercial). Dacă plata acestor obligații se face prin efecte de comerț (cambii,
bilete la ordin, file CEC) acceptate de către furnizor, aceste obligaţii faţă de ei sunt cunoscute
sub denumirea de efecte de plată.
A3. Alte datorii
În această categorie se cuprind obligaţiile unei unităţi patrimoniale faţă de personal,
faţă de organismele de asigurări sociale şi protecţie socială, faţă de bugetul de stat şi bugetele
locale, datorii faţă de asociaţi, datorii faţă de creditori diverşi. Noţiunea generică de creditori
desemnează persoanele fizice sau juridice faţă de care unitatea patrimonială are anumite
obligaţii băneşti izvorâte din alte obligaţiuni decât cele legate de aprovizionarea cu bunuri şi
servicii.
2.4. ACTIVELE ȘI PASIVELE RECTIFICATIVE ȘI DE REGULARIZARE

1. Activele și pasivele rectificative
Corectează prin adunare sau scădere valoarea celorlalte elemente patrimoniale. Din
această categorie fac parte amortizările, provizioanele aferente capitalurilor, ajustările
pentru deprecierea sau pierderea de valoare a activelor. (Pântea I.P.,Ghe.Bodea, 2008)
Amortizarea este considerată din punct de vedere contabil un activ patrimonial
rectificativ, care corectează prin scădere valorea contabila de intrare a imobilizarilor, deşi ea
reprezintă prin conţinutul ei structuri patrimoniale de pasiv (este o resursă pe baza căreia se
reînnoiesc imobilizările – ea se include în costul producţiei, iar dupa vânzarea acestora se
recuperează ca element al preţului de vânzare). (Pop A., 2000)
37
Provizioanele aferente capitalurilor se constituie numai în cazul acoperirii datoriilor,
atunci când se constată că există datorii identificate ca natură (litigii, garanţii acordate
clienţilor, pensii private, etc), dar incerte fie ca valoare, fie ca exigibilitate.
Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a activelor, acestea se constituie
atunci când se constata o diminuare a valorii unor elemente care compun activul patrimonial.
Dacă această diminuare de valoare este sigură şi se poate aproxima mărimea ei, atunci
unităţile patrimoniale constituie corecţii (ajustări) pentru deprecierea elementelor respective.
Ajustările pentru deprecieri intervin în exerciţiile în care se constată o reducere
reversibilă a valorii unor active. Ele se constituie pe seama cheltuielilor, influenţând prin
aceasta rezultatele. Aceste ajustări asigură mijloace necesare pentru a face faţă unor cheltuieli
viitoare (deprecierea stocurilor) sau pentru compensarea reducerilor unor încăsari (clienţi
incerţi), etc.
În majoritate tărilor din Europa, din punct de vedere contabil, aceste ajustări sunt
prezentate ca şi active patrimoniale rectificative, care corectează prin scadere valoarea
contabilă de intrare a stocurilor, creanţelor şi a celorlalte elemente de activ la care se referă,
deşi prin conţinutul lor reprezintă o sursă de autofinanţare (element al pasivului patrimonial)
până la reluarea lor la venituri. (Pântea I.P, Ghe.Bodea, 2005)
2. Activele și pasivele de regularizare
Sunt reprezentate de cheltuielile și veniturile care nu pot fi încorporate în rezultatele
exercițiului curent și care se “stochează” în bilanț provizoriu, urmând a influența rezultatele
exerciţiilor viitoare. (Oprean I. și colab., 2001)
Din categoria activelor de regularizare fac parte:
- cheltuieli înregistrate în avans: cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar
curent, dar care privesc exerciţiile financiare următoare (cheltuieli cu chirii înregistrate în
avans, cheltuieli cu abonamente, cu prime de asigurare, cu concesiuni plătite anticipat,
cheltuieli cu reparaţiile, etc.)
- decontări din operaţiuni în curs de clarificare: aici sunt incluse unele operaţiuni care
nu pot fi înregistrate direct pe cheltuieli, rezultate sau pe alte posturi deoarece necesită
cercetări şi lămuriri suplimentare pentru stabilirea cauzelor şi a responsabilităţilor care au
determinat plata de amenzi, cheltuieli de judecată etc., sau alte plăţi fără documente legal
întocmite.
Din categoria pasivelor de regularizare fac parte:
- veniturile înregistrate în avans: sunt reprezentate de încasări sau creanţe constatate în
exerciţiul curent, dar care vor influenţa rezultatele exerciţiilor viitoare. În această
38
categorie se includ veniturile anticipate din chirii sau veniturile de realizat cum sunt
dobânzile aferente vânzărilor cu plata în rate etc.
Pasivele de regularizare reflectă o “datorie” faţă de exerciţiul următor pentru veniturile
înregistrate în avans, iar activele de regularizare reflectă o “creanţă” faţă de exerciţiul următor
pentru cheltuielile înregistrate cu anticipaţie.
2.5. DEFINIREA ȘI CARACTERIZAREA ELEMENTELOR DE CHELTUIELI

ȘI DE VENITURI
Contul de profit şi pierdere una din părţile componente ale situaţiilor financiare
anuale, prezintă veniturile şi cheltuielile pe baza cărora se evaluează performanţele
întreprinderii respective. Conform Cadrului general de întocmire și prezentare a situațiilor
financiare (pct.70), cheltuielile și veniturile sunt definite astfel:
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale
datoriilor, concretizate în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din
distribuirea acestora către acţionari.
Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale elementelor de activ sau scăderi ale
datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate
din contribuţiile acţionarilor.
Prin OMFP nr.1898/2013 s-a adus o ”îmbunătățire” a noțiunii de cheltuieli și anume
”cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate evalua în
mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare, legate de o diminuare a valorii
unui active sau de o creștere a valorii unei datorii”.
Prin OMFP nr.1898/2013 s-a adus o ”îmbunătățire” a noțiunii de venituri și anume
”veniturile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate evalua în mod
credibil o creștere a beneficiilor viitoare legate de creșterea valorii unui active sau de
scăderea valorii unei datorii”.
2.5.1. Caracterizarea cheltuielilor . Acestea sunt generate de: (Oprean I., și colab., 2001)
a. Ieşiri sau scăderi ale valorii activelor, ca urmare a :
1. ieșirilor de lichidități sau echivalent de lichidități datorită plăţii unor servicii
primite (cheltuieli cu serviciile executate de terţi – cheltuieli cu întreţinerea şi
39
reparaţiile, cheltuieli cu utilităţi, cheltuieli cu diverse servicii executate de terţi),
plăţii unor amenzi, penalităţi, dobânzi, despăgubiri etc.
2. ieșirilor din stocuri de materii prime și materiale eliberate în consum, la costul lor
de achizitie;
3. utilizărilor de active imobilizate o perioadă mai mare de timp, ceea ce duce la
eşalonarea cheltuielilor cu valorea activelor sub formă de amortizare;
4. calamităţilor naturale sau a unor deprecieri de active pentru care se constituie
ajustări pentru depreciere. Tot aici se înregistrează ca o cheltuială iesirile de
imobilizari care nu sunt complet amortizate.
b. Creșterea datoriilor, ca urmare a:
1. consumului de bunuri nestocabile și a serviciilor de la terți;
2. înregistrarea datoriilor faţă de salariaţi (cheltuieli cu salariile)
3. înregistrarea obligaţiilor de plată privind unele impozite, taxe, contribuţii;
4. creşterea obligaţiilor, ca urmare a creşterii cursului valutar;
5. constituirea de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
Cheltuiala se derulează, de regulă, în 4 etape: (Oprean I.,și colab., 2001, pag.120)
a. Angajarea: intervine în momentul achiziţionării unui bun, când se creează
obligaţia bănească faţă de furnizori de a plăti bunurile sau serviciile achiziţionate
de la aceştia.
b. Plata: constă în achitarea unei sume de bani ca echivalent în cadrul relaţiilor
comerciale sau fără echivalent (de transfer) în cadrul relațiilor financiare. Ex.
achitarea unui furnizor reprezintă o plată ca echivalent, iar achitarea unui impozit
la stat reprezintă un transfer fară echivalent.
c. Consumul: este specific utilizării efective a bunurilor economice în vederea
satisfacerii unor nevoi ale unităţii patrimoniale.
d. Încorporarea : este o etapă strict contabilă în cadrul căreia cheltuielile sunt
decontate asupra rezultatului exerciţiului în vederea stabilirii rezultatului financiar
Aceste etape derulate în formarea cheltuielilor pot fi succesive sau simultane, astfel
consumurile de materii prime presupun aprovizionarea și stocarea acestora, plata făcându-se
concomitent sau ulterior, și consumul propriu-zis. Deci angajarea, poate să preceadă plata și
consumul.
Uneori materiile prime achiziționate se consumă înainte de a fi plătite (consumul
precede plata), iar în alte situaţii angajarea se suprapune în timp cu plata (aprovizionări cu
plata pe loc în numerar). Ex. consumurile de bunuri nestocabile (energia, apa, servicii de la
40
terti) au loc simultan cu angajarea (aprovizionarea), iar plata lor se face ulterior. Prin urmare,
nu toate cheltuielile iau naștere în urma parcurgerii acestor etape, unele dintre cheltuieli nu
presupun o plată, ele fiind consecinta unui “joc contabil”. Acestea cheltuieli calculate sunt
determinate de deprecierile ireversibile (amortizarea) şi de deprecierile reversibile
(provizioane şi ajustări) pe care le sufera elementele patrimoniale. In acelasi timp, unele plăţi
se suprapun cu cheltuielile corespunzatoare, cum este cazul plăţii dobânzilor.
2.5.2. Caracterizarea veniturilor

Sunt reprezentate de creșterea în decursul exercitiului a unor beneficii economice sub forma:
a) Intrării sau creșterii de active, adică: (Oprean I., și colab., 2001, pag.121-122)
1. în contrapartidă veniturilor obţinute în urma vânzării bunurilor şi serviciilor pot să
intre în unitate diferite categorii de active cum sunt: numerar şi echivalente de
numerar, creanţe, bunuri şi servicii primite în schimbul bunurilor şi serviciilor
livrate;
2. venituri din creşterea stocurilor din producţie proprie şi din producţia de
imobilizări, inclusiv plusurile la inventar constatate;
3. active primite sub forma subvenţiilor din exploatare, a donaţiilor, a despăgubirilor,
a amenzilor si penalităţilor, a dobânzilor, dividendelor, redevenţelor şi chiriilor
încasate sau de încasat;
4. câştiguri din vânzarea activelor imobilizate;
5. câştiguri din diferenţe de curs valutar favorabile, din reevaluarea unor titluri de
plasament etc.
b) Scăderea de datorii, adică:
1. venituri din anularea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli
2. venituri din anularea sau prescrierea unor datorii
3. venituri din impozitul pe profit amânat etc.
Etapele de formare a veniturilor:
1. Obținerea produselor finite (stocarea lor)
2. Facturarea producţiei constă în transferul dreptului de proprietate de la vânzător
la clienţii săi. Facturarea dă naştere la un drept de creanţă asupra beneficiarilor de
produse.
3. Încasarea: etapa în care se transformă în bani rezultatele producţiei
41
4. Încorporarea : este o etapă strict contabilă în cadrul căreia veniturile sunt
încorporate în rezultate, în vederea acoperirii cheltuielilor, și a stabilirii
rezultatului financiar
Etapele de creare a veniturilor pot fi și ele succesive sau simultane, astfel:
- produsele finite pot parcurge succesiv etapele de obținere, facturare și încasare, dar dacă
vânzarea are loc în numerar etapele de livrare (cu sau fără factură) şi încasare sunt
simultane;
- producţia nestocabilă presupune parcurgerea simultană a etapei de obținere şi facturare,
iar încasarea poate avea loc ulterior sau în acelaşi timp.
- totodată recunoașterea veniturilor se realizează simultan cu recunoașterea creșterii de
active sau reducerii datoriilor (de exemplu creșterea activelor în urma vânzării produselor
sau serviciilor, sau descreșterea datoriilor ca urmare a anulării acestora) (OMFP
nr.1898/2013)
Cheltuielile sunt asimilate elementelor de activ patrimonial, iar veniturilor elementelor de
pasiv.
2.6. APLICAȚII PRACTICE

A. Active patrimoniale
1. Să se determine mărimea activelor imobilizate la o întreprindere care prezintă
următoarea situație a patrimoniului: imobilizări corporale 10.000 lei, disponibil la bancă
30.000 lei, mărfuri 5.000 lei, acțiuni deținute la entități afiliate 5.000 lei, clienți 40.000 lei,
materiale de natura obiectelor de inventar 1.500 lei
a. 40.000 lei
b. 15.000 lei
c. 45.000 lei
d. 80.000 lei
e. 5.000 lei
2. Care din elementele de mai jos sunt imobilizări corporale?
a. clădiri
b. terenuri
c. materiale de natura obiectelor de inventar
d. mijloace de transport
e. produse finite
f. amenajări de teren
42
g. animale și plantații
h. ambalaje
i. avansuri acordate furnizorilor
3. Care din următoarele elemente nu fac parte din categoria imobilizărilor necorporale?
a. capital social
b. cheltuieli de înființare
c. fond comercial
d. programe informatice
e. licențe
f. interese de participare
g. clienți
h. debitori diverși
4. Găsiți câte o ipostază în care untul sa fie:
a. materie primă
b. produs finit
c. marfă
5. Prezentați următoarele elemente de activ patrimonial în ordinea lichidității lor:
a. depozit bancar
b. utilaje
c. materii prime
d. mărfuri
e. creanțe imobilizate
f. construcții
g. casa in lei
h. concesiuni
i. disponibil la banca
j. titluri de plasament
argumentati răspunsul
6. Să se determine mărimea imobilizărilor financiare la o întreprindere care prezintă
următoarea situație: clienți 4.000 lei, materii prime 5.000 lei, ambalaje 2.500 lei, cheltuieli de
dezvoltare 60.000 lei, debitori diverși 4.500 lei, acțiuni deținute la entități afiliate 23.000 lei,
depozite bancare 20.000 lei, mijloace de transport 40.000 lei, creanțe imobilizate 9.000 lei,
garanții 3.000 lei.
7. O societate comercială prezintă un sold inițial de imobilizări corporale având următoarele
43
valori:
- cheltuieli de constituire în sumă de 1000 lei, care se amortizează în 2 ani;
- programe informatice în sumă de 3000 lei, a căror durată de utilizare este de 3 ani;
- mijloace de transport în sumă de 20.000 lei, a căror durată de utilizare este de 10 ani;
- terenuri în valoare de 35.000 lei
- imobilizări financiare a căror valoare este de 12.000 lei
Se vor determina și calcula amorizările imobilizărilor corporale astfel: pentru cheltuielile de
constituire se va calcula amortizarea liniară lunară, pentru programele informatice amortizarea
liniară trimestrială, iar pentru mijloacele de transport amortizarea semestrială.
B. Pasive patrimoniale
1. Să se determine mărimea capitalurilor proprii la o întreprindere care prezintă
următoarea situație a patrimoniului: capital social subscris și vărsat 5.000 lei, rezerve legale
500 lei, credite pe termen lung 50.000 lei, furnizori 5.000 lei, prime de emisiune 400 lei,
împrumuturi din emisiunea de obligațiuni 20.000 lei, creditori diverși 300 lei
a. 70.000 lei
b. 11.200 lei
c. 5.900 lei
d. 50.300 lei
e. 81.200 lei
2. Aranjați în ordine inversă exigibilității următoarele elemente de pasiv patrimonial:
a. capital social subscris și vărsat
b. împrumuturi din emisiunea de obligațiuni
c. datorii privind imobilizările financiare
d. prime de emisiune
e. furnizori
f. rezultat reportat
g. rezerve legale
h. credite bancare pe termen lung
i. impozitul pe profit
j. contribuția unității la CAS si CASS
k. creditori diverși
3. O societate comercială dispune de un capital social de 10.000 lei divizat în 1.000 acțiuni.
44
Ulterior AGA hotărăște majorarea capitalului social prin emisiunea de noi acțiuni. Să se
calculeze valoarea de emisiune și prima de emisiune știind că unitatea deține rezerve în sumă
de 3.000 lei.
4. O societatea comercială are un capital social de 2.500 lei reprezentat de 1.000 acțiuni. AGA
hotărăște să emită încă 300 de noi acțiuni cu aport în natură reprezentat de un utilaj. Experții
evaluatori au stabilit valoarea utilajului la 820 lei. Să se calculeze prima de aport.
5. Capitalul social al unei societati comerciale este de 25.000 lei divizat in 10.000 actiuni. În
urma fuziunii se preia activul unei alte societati reprezentat de utilaje in valoare de 5000 lei si
disponibilitati banesti in suma de 3000 lei. Se hotărăşte ca în schimbul activului preluat să se
emită 3000 de actiuni. Să se determine prima de fuziune.
6. O societatea comercială obține la sfârșitul perioadei un profit brut de 1.000 lei. Să se

constituie rezerve legale știind că unitatea deține un capital social de 800 lei și are deja
rezerve constituite în suma de 120 lei.
C. Active și pasive patrimoniale
1. Să se determine capitalul social al unei societăți știind că aceasta prezintă următoarea
situație a patrimoniului:
- mărfuri 1.400 lei
- rezerve legale 500 lei
- credite bancare pe termen lung 15.000 lei
- furnizori 1.250 lei
- clienţi 900 lei
- mijloace de transport 9.000 lei
- materii prime 1.550 lei
- materiale de natura ob.de inventar 150 lei
- reserve statutare 250 lei
- împrumuturi din emis.de oblig. 5.200 lei
- creditori diverşi 740 lei
- debitori diverşi 200 lei
- acțiuni deținute la entități afiliate 3.000 lei
- avansuri acordate furnizorilor 550 lei
45
- datorii față de bugetul asig.soc. 100 lei

- ambalaje 50 lei
- datorii faţă de casa de asig.de sănătate 70 lei
- creanţe imobilizate 14.000 lei
- datorii faţă de salariaţi 1.100 lei
- fond comercial 1.000 lei
- rezultatul exerciţiului (profit) 450 lei
- cheltuieli de constituire 500 lei
- prime de emisiune 200 lei
- casa în lei 100 lei
- disponibil la bancă în lei 1650 lei
- amortizarea imobilizarilor corporale 500 lei
- provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 550 lei
- venituri înregistate în avans 700 lei
La sfârşitul lunii societatea a înregistrat venituri în sumă de 150.000 lei şi cheltuieli în sumă
de 90.000 lei.
Se cere:
1. Să se calculeze prima de emisiune ştiind că societatea hotărăşte să emită încă 2000 de
noi acţiuni, iar valoarea nominala a unei acţiuni este de 4 lei / bucată.
2. Să se determine rezerva legală care poate fi constituită în limitele prevăzute de lege.
3. Care este mărimea capitalului permanent? (CP + D pe t.lung)
4. Care este valoarea imobilizărilor corporale?
5. Care este valoarea activelor circulante?
6. Care este valoarea imobilizărilor financiare?
7. Care este valoarea imobilizărilor necorporale?
8. Care este mărimea capitalului propriu?
9. Care este mărimea pasivelor rectificative și de regularizare?
10. Care este mărimea capitalului împrumutat?
46
CAPITOLUL III
DOCUMENTAREA OPERAŢIILOR ECONOMICE
3.1. Definirea, conţinutul şi funcţiile documentelor economice

Principala sarcină a contabilității este aceea de a urmări, controla şi înregistra situaţia
economico-financiară şi activitatea unităţilor patrimoniale. Pentru realizarea acestei sarcini
contabilitatea a elaborat un procedeu corespunzător care să permită cunoaşterea fenomenelor
şi proceselor economice așa cum acestea au loc, cu toate caracteristice pe care le comportă şi
implicaţiile pe care le produc.
Procesul cunoaşterii contabile începe în mod obligatoriu cu acţiunea de consemnare a
informaţiilor, a datelor despre patrimoniul unităţilor economice. Contabilitatea se
caracterizează prin fundamentarea şi justificarea datelor pe bază de acte scrise. Nici o operaţie
economică nu se înregistrează în contabilitate fără un act scris în care să fie consemnată
operaţia respectivă. (Oprean I., și colab., 2001)
Documentarea ca procedeu al metodei contabilităţii este acţiunea de culegere şi
consemnare în documentele economice a datelor cu privire la operaţiile economice dintr-o
unitate patrimonială, în momentul şi la locul desfăşurării lor.
Documentele economice sunt acte scrise în care se consemnează operaţiile economice
în momentul şi de regulă, la locul efectuării lor, cu scopul de a servi ca dovadă a înfăptuirii
acestor operaţii şi ca bază a înregistrării lor în contabilitate.
Documentele economice și financiare se consemnează în momentul efectuării lor în
documente justificative. Așa cum prevede Legea Contabilității ”orice operație patrimonială se
consemnează în momentul efectuării ei într-un act înscris care stă la baza înregistrărilor în
contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”. Prin și pe baza acestor
documente se formalizează în scris și se organizează material procesele de culegere, stocare și
transmitere a datelor. (Oprea C., M.Ristea, 2000)
Conţinutul documentelor economice variază în funcţie de caracterul operaţiilor
consemnate. El se concretizează în anumite elemente obligatorii, care trebuie să asigure
reflectarea clară şi completă a operaţiilor economice pentru care se întocmesc. Dintre aceste
elemente, unele sunt comune tuturor categoriilor de documente economice, iar altele sunt
specifice anumitor documente: (Oprean I., și colab., 2001)
Elemente comune:
47
- denumirea documentului (factură, chitanţă, fișă de magazie, stat de salarii etc.)
- numărul şi data documentului
- denumirea și sediul unităţii emitente
- părţile participante la efectuarea operaţiei economice consemnată în document
- conţinutul operaţiei economice reflectată în document şi justificarea efectuării ei
- datele cantitative şi valorice aferente operaţiei efectuate
- semnăturile persoanelor participante la efectuarea operaţiei economice
- alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiilor în documente
justificative
Elemente specifice:
Acestea diferă de la o categorie de documente la alta şi asigură detalierea operaţiei
consemnate, avand un rol completativ: de exemplu: factura conţine ca elemente specifice date
cu privire la comanda respectivă, calitatea produselor (certificat de calitate) contract, aviz de
însoţire, document de transport, etc.
Documentele economice îndeplinesc următoarele funcţii:
1. Funcţia de consemnare letrică şi cifrică, cantitativă şi valorică a operaţiilor economice
efectuate în cadrul unităţilor patrimoniale;
2. Funcţia de acte justificative care stau la baza înregistrării în contabilitatea curentă a
operaţiilor economice consemnate în ele;
3. Asigură integritatea patrimonială, adică pe baza lor se stabilesc şi se angajează
răspunderi, drepturi şi obligaţii cu privire la mişcările de valori produse în masa
patrimoniului;
4. Servesc la verificarea activităţilor desfăşurate, contribuind astfel la întărirea autonomiei
economico-financiară a unităţilor, la controlul respectării disciplinei financiare;
5. Documentele care privesc cheltuielile de producţie contribuie la determinarea corectă a
costului producţiei obţinute;
6. Funcţia juridică – în cazul unor litigii, expertize, lipsuri, fraude etc., documentele
economice servesc ca bază în cercetarea organelor judiciare.
3.2. Întocmirea documentelor economice
Documentele se întocmesc pe formulare tip, în care conținutul, forma și formatul sunt
prestabilite și imprimate. Conținutul formularelor este definit de informațiile consemnate.
Aceste informații sunt grupate în două categorii : fixe și variabile. Informațiite fixe au caracter
repetitiv și general, fiind de regulă tipărite. Pentru informațiile variabile se lasă locuri libere,
care urmează să fie completate de utilizatori. (Oprea C., M.Ristea, 2000)
48
Completarea documentelor se face manual sau cu mijloace tehnice. Întocmirea
manuală a documentelor se face numai cu cerneală cu pastă sau creion chimic, dar prezintă
neajunsul că necesită un volum mare de muncă, nu asigură garanţia exactităţii datelor şi nici o
calitate superioară. Întocmirea documentelor cu mijloace tehnice elimină în mare măsură
aceste neajunsuri. Întocmirea documentelor se poate realiza cu maşini de scris, de facturat sau
de contabilizat şi cu calculatoare electronice. Avantajul acestui mod de întocmire este și faptul
că odată cu scrierea documentului se efectuează automat și calculele necesare, iar rezultatele
sunt preluate automat pe diferiți suporți tehnici, care pot permite prelucrări ulterioare ale
datelor din documente.
Pentru întocmirea corectă, completă şi la timp a documentelor s-au stabilit anumite
reguli de întocmire:
- în cazul documentelor care se întocmesc în mai multe exemplare, toate
exemplarele trebuie să poarte acelaşi număr de ordine;
- în documentele de casă şi bancă datele cifrice trebuie repetate şi în litere;
- în documente nu se admit ştersături, răzături etc.; (rectificarea greşelilor în
documente se face prin tăierea textului sau sumei greşite cu o linie, astfel încat să
se poată citi ceea ce a fost iniţial greşit. Apoi, se scrie deasupra textul sau suma
corectă, care se confirmă prin semnăturile aceloraşi persoane care au semnat iniţial
documentul).
- În documentele de casă şi bancă (cecuri, dispoziţii de plată, de încasare, ordine de
plata, chitanţe etc.) nu se admit corecturi. Dacă s-au făcut greşeli în aceste
documente, ele se anulează, păstrându-se în carnetele respective fără a se detaşa şi
se întocmesc alte documente corecte.
3.3. Clasificarea documentelor economice
Ca urmare a diversităţii operaţiilor economice, documentele economice se clasifică
astfel: (Oprean I., și colab., 2001, pag.159-161)
1. După natura operaţiilor la care se referă documentele se clasifică astfel:
- documente privind activitatea financiar-contabilă
- documente pentru alte activităţi care nu constituie acte justificative pentru înregistrările
contabile (programarea şi urmărirea producţiei, întreţinerea şi reparaţiile la utilaje, cele
privind activitatea de control tehnic şi de calitate, personal, informatică, secretariat-
adminstrativ etc.)
2. După funcţia pe care o îndeplinesc:
- documente de dispoziţie (acelea prin care se transmite ordinul de a executa o operaţie
49
economică: dispoziţia de plată, dispoziţia de livrare, ordinul de plată, comanda etc.)
- documente justificative (cuprind date cu privire la executarea operaţiilor economice,
servind ca bază pentru înregistrarea operaţiilor respective în conturi: factura, chitanţa, bonul
de consum, nota de recepţie, etc.)
- documente mixte (reunesc trăsăturile documentelor de dispoziţie şi a celor justificative,
ele sunt iniţial documente de dispoziţie, iar prin completarea lor cu date referitoare la
executarea operaţiilor respective, devin documente justificative: bonul de consum întocmit la
lansarea produselor în fabricaţie, care după eliberarea materialelor din magazie şi completarea
lui cu datele privitoare la efectuarea operaţiei devine document justificativ).
3. După numărul operaţiilor economice care le cuprind:
- documente singulare (contin date referitoare la o singură operaţie economică: chitanţa,
bon de consum, factura etc.)
- documente cumulative (cuprind date privind mai multe operaţii economice de acelaşi fel:
document cumulativ, raport de gestiune etc.)
4. După momentul întocmirii şi rolul lor:
- documente primare (se întocmesc de regulă, în momentul şi la locul efectuării operaţiilor
economice, făcând dovada executării acestor operaţii, îndeplinesc rolul de documente
justificative: factura, chitanţa, bonul de consum etc.)
- documente secundare (se întocmesc pe baza documentelor primare sau concomitent cu
acestea şi asigură pregătirea datelor în vederea prelucrării lor: nota de recepţie etc.)
5. După rolul unde se întâlnesc şi circulă:
- documente interne (se întocmesc în cadrul unităţii patrimoniale şi consemnează operaţii
economice cu privire la activitatea acestora: bon de consum, bon de transfer-predare, facturi
întocmite pentru bunurile livrate, mărfuri vândute, state de plată, etc.)
- documente externe (cele care s-au întocmit în afara unităţii patrimoniale: facturile
furnizorilor, extrase de cont de la bancă, mandatele poştale pentru sumele primite, efecte de
încasat (file CEC, bilete la ordin, etc.)
6. După forma de prezentare:
- documente tipizate (acelea care se întocmesc pe formulare tip, strict determinate, a căror
folosire este obligatorie.
- documente netipizate (acelea care se întocmesc fie pe formulare specifice fiecărei ramuri
economice, fie pe hârtie simplă, fără a avea un format tip, dinainte stabilit)
7. După regimul de tipărire şi folosire:
- documente întocmite pe formulare cu regim special (au un regim deosebit de tipărire,
50
numerotare, gestionare, evidenţă, folosire şi păstrare: chitanţele, cecurile, efectele de comerţ,
avizul de însoţire, facturile, foile de parcurs, monetarele, etc.)
- documente întocmite pe formulare cu reglementări exprese de tipărire, gestionare,
numerotare, folosire şi justificare a lor: mărci poştale, timbre fiscale, bilete de călătorie,
bonuri de benzină, bonuri de masă, certificate medicale, certificate de înmatriculare, permise
de călătorie etc.
- documente întocmite pe formulare cu regim uzual care nu sunt supuse anumitor restricţii
privind tipărirea, numerotarea, gestionarea, folosirea şi justificarea lor: adeverințe eliberate de
unitatea patrimonială, recomandări, etc.
3.4. Verificarea documentelor economice
Înainte de a se înregistra în contabilitate, documentele economice trebuie supuse unor
verificări, care are ca scop descoperirea eventualelor erori, asigurându-se exactitatea datelor
contabile. Verificarea documentelor justificative constă în:
 verificarea formei: are ca scop să constate dacă s-a folosit formularul
corespunzător operației consemnate în document, dacă au fost întocmite toate
exemplarele, dacă s-au respectat normele de întocmire, dacă s-au completat toate
rubricile, dacă există toate semnăturile persoanelor avizate, dacă nu au avut loc
ştersături sau corecturi fără a fi certificate etc.
 verificarea aritmetică (cifrică): constă în controlul preluării corecte în documente
a datelor cifrice şi dacă s-au efectuat corect calculele aritmetice
 verificarea de fond constă în verificarea respectării dispozițiilor legale privindl
realitatea, necesitatea, oportunitatea şi legalitatea operaţiilor economice
consemnate în documentul respectiv.
Verificarea realităţii operaţiei economice are ca scop să descopere dacă operaţia
economică s-a efectuat la data, locul şi condiţiile prevăzute în document. De exemplu: se
verifică dacă suma plătită pentru procurarea unor bunuri este în conformitate cu cantitatea de
bunuri recepţionată.
Necesitatea operaţiei economice constă în aprecierea dacă operaţia înscrisă în
document este utilă activităţii unităţii şi se justifică economic (de exemplu se compară
cantitatea de materiale prevăzută în contractele de aprovizionare cu cea din normele de
consum etc.).
Verificarea oportunităţii apreciază dacă operația consemnată în document s-a efectuat
la momentul optim unității patrimoniale.
51
Legalitatea operaţiei se apreciază prin raportarea ei la actele normative care
reglementează genul respectiv de operaţii economice. Acestea nu trebuie să contravină
legislaţiei în vigoare.
3.5. Clasarea şi păstrarea documentelor economice
Prin clasare se înţelege aranjarea documentelor într-o anumită ordine strict
determinată în scopul păstrării lor în bune condiţii şi pentru a fi uşor găsite în vederea
obţinerii informaţiilor necesare. Clasarea documentelor în dosare se poate face după mai
multe criterii:
- criteriul cronologic (gruparea documentelor în ordinea întocmirii lor)
- criteriul alfabetic
- criteriul geografic
- criteriul după obiect (pe grupe de operaţii economice, care constă în aranjarea
documentelor pe categorii de probleme (imobilizari corporale, active circulante,
livrarea mărfurilor etc.))
Cel mai frecvent se foloseşte o combinaţie între criteriul cronologic şi criteriul pe
grupe de operaţii economice (casa, banca, intrări, ieșiri, salarii, diverse)
Păstrarea documentelor trebuie să asigure integritatea acestora deoarece acestea
servesc pentru controlul operaţiilor economice efectuate. Termenele de păstrare a
documentelor se stabilesc prin acte normative şi diferă în funcţie de natura şi importanţa
documentului. Registrele de contabiltate şi documentele justificative ce stau la baza
înregistrării în contabilitate se păstrează 10 ani de la data încheierii exerciţiului. Statele de
plată a salariilor se păstrează 50 de ani (Legea Contabilității nr.82/1991, art.25). După
expirarea termenului de păstrare a documentelor se scot din arhiva generală a unităţii şi se
predau la arhivele statului dacă mai prezintă un anumit interes sau se dau la topit dacă nu mai
prezintă utilitate practică.
Registrele de contabilitate obligatorii sunt : Registrul-Jurnal, Registrul-Inventar și
Registrul Cartea Mare. Intocmirea, editarea și păstrarea registrelor de contabilitate se
efectuează în conformitate cu normele elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.
3.6. Aplicație practică :

SC ADIS SRL, cu sediul în Cluj-Napoca, strada Fabricii de Zahăr, nr.32, CIF:
RO214536, număr de înregistrare la Registrul Comerțului J12/1453/2001, Banca
Transilvania, Cod IBAN: RO32BTRL11205002000056XX, achiționează la data de
15.03.2013 materii prime (lapte 50 l *2.4 lei/l, făină 100 kg*3 lei/kg, zahăr, 75 kg*2,7 lei/kg,
52
margarina 15 kg*20 lei/kg) de la SC ALIMENTARA SA , cu sediul în Cluj-Napoca, strada
Dorobanți nr.14, CIF: RO1822435, J12/987/1998, Cod IBAN:
RO82RNCB2511456100091201, Banca Comercială Româna (SC ADIS SRL are ca și obiect
de activitate principal fabricarea produselor de panificație).
Materia primă sosește în unitate cu aviz de însoțire al mărfii, urmând ca factura să
ajungă în maxim 5 zile. După 3 zile se primește factura, care se recepționează și se achită cu
ordin de plată (OP), fiind scadentă la 10 zile de la data achiziției.
În data de 26.03.2013, SC ADIS SRL încasează de la SC MEGA SRL, cu sediul în
Cluj-Napoca, strada Păcii nr.3, prin casieria unității, suma de 100 lei aferentă vânzării de
produse de panificație, și plătește factura de energie electrică în sumă de 250 lei (pentru SC
Electrica SA se vor stabili date ipotetice).
Din materia primă achiziționată se dau în consum 40 kg făină, 15 kg zahăr, 20 l lapte)
în vederea obținerii unor produse finite.
La sfărșitul trimestrului I, se achită prin disponibilul de la bancă impozitul pe venit al
societății, în sumă de 780 lei (Beneficiar: Bugetul de Stat, Cod IBAN:
RO16TREZ21620470101XXX)
SC ADVIS SRL a achiziționat la data de 15.04.2013 un mijloc de transport în valoare
de 180.000 lei, a cărui durată de utilizare este stabilită conform ”Catalogului de clasificare a
mijloacelor fixe” la 10 ani. În data de 17.04.2013, societatea SC ADIS SRL vinde produse
finite (pâine alba 50 buc*3,5 lei/bucată, pâine neagră 20 buc*4 lei/bucată, cornuri mici cu
gem 100 buc*1,5 lei/bucată) unei societăți partenere (la alegere). Plata facturii aferentă
mijlocului de transport se va face ulterior prin disponibilul de la bancă, iar încasarea creanței
pentru produsele finite vândute peste 10 zile.
Societatea dispune de 8 salariați (dintre care un colaborator, contabil) și are un fond de
salarii de 8.500 lei. Unul dintre salariați are o persoană minoră în întreținere și un spor de
vechime de 7 ani, un alt salariat are două persoane minore în întreținere și un spor de vechime
de 15 ani, iar restul salariaților sunt fără persoane în întreținere. Societatea acordă salariaților
și avansuri (40% din salarii) la începutul lunii în curs. Unul dintre salariați are de achitat o
pensie alimentară lunară, care i se reține din salar pe statul de plată, în sumă de 200 lei.
Se cere: pe baza datelor de mai sus, se vor întocmi documentele aferente fiecărei
categorii de operații economico-financiare (vezi Anexa _ Documente)
Nota: datele aferente aplicației sunt date ipotetice, având doar caracter aplicativ
53
CAPITOLUL IV
PREȚURILE ŞI EVALUAREA PATRIMONIULUI
4.1. Preţurile şi implicaţia lor în contabiliate

Pentru înregistrarea operaţiilor economice în contabilitate se foloseşte exprimarea
bănească sau valorică, deci evaluarea, un procedeu care constă în cuantificarea şi
exprimarea valorică în etalon bănesc, e existenţei, mişcării şi transformării patrimoniului
economic. Pentru evaluarea elementelor patrimoniale se foloseşte: costul, preţul, tariful şi
valoarea.
Costul = reprezintă totalitatea cheltuielilor făcute în vederea obţinerii produselor,
lucrărilor şi serviciilor sau în vederea achiziţiilor de bunuri destinate producţiei. Ele se
folosesc atât pentru evaluarea bunurilor achiziţionate din afara unităţii (cost de achiziţie), cât
şi pentru cele obţinute din producţie proprie (cost de producţie). De asemenea, se mai
utilizează costul complet sau comercial la care se evaluează bunurile obţinute din productie
proprie şi vândute în afara unităţii.
Costul de achizitie: conţine preţul din factura furnizorului, eventuale cheltuieli de
transport-aprovizionare suportate de cumpărător, eventuale taxe vamale, precum şi unele
cheltuieli accesorii efectuate în vederea punerii în stare de funcţionare a anumitor bunuri
(imobilizari corporale), cum ar fi de exemplu, cheltuielile de montaj. De asemenea, taxa pe
valoarea adaugată este inclusă în costul de achiziție în cazul în care unitatea nu este plătitoare
de TVA.
Costul de producţie se compune din: costul de achiziţie al materiilor prime şi
materialelor consumate în procesul de productie, cheltuieli de prelucrare a materiilor prime în
vederea transformării acestora în produs finit (cheltuieli cu salariile muncitorilor direct
productivi, cheltuieli cu utilităţile, cu amortizarea, etc).
Costul complet (comercial) – acesta cuprinde costul de producţie al bunurilor livrate,
la care se adaugă cheltuielile de desfacere aferente bunurilor livrate. De la costul complet sau
comercial se pleacă în stabilirea preţului de vânzare al producătorului.
Pentru evaluarea elementelor de active, pe lângă costuri se mai folosesc şi preţurile,
care reprezintă suma sau valoarea care se încasează pentru bunurile vândute. Pentru furnizor
acestea reprezintă preţuri de vânzare, iar pentru cumpărător reprezintă preţuri de cumpărare
54
sau de achiziție. Preţurile pot fi de doua feluri: preţuri de vânzare cu ridicata şi preţuri de
vânzare cu amănuntul.
Preţurile de vânzare cu ridicata (en-gross) – sunt preţurile la care se vând bunurile
între agenţii economici, în cazul vânzării unor cantităţi mai mari de produse. Acestea se
formează din: costul de achiziţie al bunurilor + adaosul comercial (adaosul comercial stabilit
în sfera comerţului este destinat să acopere unele cheltuieli de circulaţie, precum şi realizarea
unei rate a profitului).
Preturile de vânzare cu amănuntul (en-detail) – sunt preţurile la care se vând
mărfurile direct către populaţie, în cazul vânzării unor cantităţi mai mici de produse
consumatorilor. Acestea se compun din: preț de vânzare cu ridicata + adaosul comercial al
comerțului cu amănuntul + Tva
Aceste preţuri se stabilesc în funcţie de cererea şi oferta de pe piaţă.
Tarifele = sunt elemente băneşti asemănătoare preţurilor, cu ajutorul lor se evaluează
lucrările executate şi serviciile prestate, precum şi munca depusă de personalul unităţii. Ele se
formează asemănător cu preţurile, dar se porneşte de la costul de producţie, şi nu de la cel
complet (comercial), deoarece bunurile şi serviciile nu necesită cheltuieli de desfacere.
(Oprean I., și colab., 2001)
Valorile = au acelaşi conţinut şi rol în evaluare ca şi preţurile, însă ele ţin seama de
preţul pieţei la un moment dat. Din acest punct de vedere există mai multe categorii de valori,
şi anume: valoare de piaţă (preţul care poate fi obţinut pe o piaţă activă ; prin piață activă
înțelegându-se acea piață în care bunurile existente sunt relativ omogene, există cantități
suficiente din aceste bunuri încât sa fie suficienți potențiali cumpărători și vânzători, iar
prețurile pot fi cunoscute de către public), valoare justa (suma la care poate fi tranzacţionat un
activ de bunavoie între părţi), valoare reala (valoarea recunoscută de părţi în cadrul
tranzacţiilor directe), valoare reziduală (valoarea pe care o societate estimează să o obţină prin
cedarea unor active, la încheierea duratei lor de utilizare, după deducerea cheltuielilor aferente
cedării), valoare recuperabilă (valoarea pe care o entitate speră să o recupereze din utilizarea
viitoare a unui activ, înclusiv valoarea sa reziduală în momentul cedării activului respectiv),
etc.
Toate elementele patrimoniale, conform principiului general de evaluare a elementelor
patrimoniale, sunt evaluate în contabilitatea curentă la cost istoric denumit şi valoare
contabila sau valoare de înregistrare.
55
SCHEMA FORMĂRII COSTURILOR ŞI PREŢURILOR

Preţul de cumpărare
(din factură)
Taxe nerecuperabile
Cheltuieli de transport- Cost de
aprovizionare Cost de producţie
Alte cheltuieli achiziţie Cost Pretul de
accesorii complet vânzare al
Alte cheltuieli directe comercial producă-
Pretul de
Cota-parte de cheltuieli indirecte torului Preţul de
(cheltuieli de prelucrare) vânzare
cu vânzare cu
Cheltuieli de desfacere ale unităţii
Profitul producatorului ridicata amănuntul
Adaosul comercial (al comerţului cu ridicata)
Taxa pe valoarea adaugata şi adaosul comercial al comerţului cu amănuntul
Sursa: Bazele contabilității agenților economici din România - ediția a IV a, Editura Intelcredo,
Deva, 2001, pag.176
4.2. Evaluarea patrimoniului

Intrucât în obiectul contabilităţii nu sunt incluse decât acele elemente şi operaţiuni
patrimoniale care pot fi exprimate valoric, este necesar ca toate operaţiunile consemnate în
documente să fie evaluate, adica exprimate în unităţi monetare. Prin evaluare se aduce la
acelaşi numitor toate elementele patrimoniale, lucru care permite gruparea, sintetizarea şi
compararea lor.
Obiectul evaluării îl constituie structurile patrimoniale: activele, pasivele, cheltuielile,
veniturile. Evaluarea este strâns legată de celelalte procedee, pentru a căror aplicare este
necesară exprimarea valorică a operaţiunilor economice. De exemplu, contul nu poate fi
folosit decât dacă operaţiile economice sunt exprimate în etalon bănesc, la fel şi alte procedee
cum ar fi inventarierea, acestea nu se pot realiza numai prin simpla utilizare a etalonului
cantitativ fără cel valoric.
Conţinutul evaluării constă în ponderearea elementelor patrimoniale supuse evaluării
exprimate cantitativ cu elemente băneşti concretizate în costuri, preţuri şi tarife.
Evaluarea se face la diferite momente ale desfăşurării activităţii economice, şi anume:
(OMFP nr.1752/2005, secțiunea 7)
- la intrarea bunurilor în patrimoniu
- la ieşirea bunurilor din patrimoniu sau la darea lor în consum
- la inventariere
- la sfârşitul exerciţiului financiar
56
4.2.1. Evaluarea bunurilor la intrarea în patrimoniu
La intrarea bunurilor în patrimoniu acestea se înregistrează la valoarea de intrare sau
valoarea contabilă, care se stabileşte în funcţie de provenienţa bunurilor, astfel:
- bunurile aduse ca aport la capital cu ocazia constituirii sau fuzionării unei unităţi
patrimoniale se evaluează la valoarea de aport (valoarea înscrisă în actul de evaluare
determinat prin expertize tehnice, de către experții evaluatori, în funcţie de preţul pieţei, de
utilitatea bunului respectiv, de starea lui, de amplasare etc.).
- bunurile dobândite cu titlu gratuit sau primite prin donaţii, se evaluează la valoarea
justă
- bunurile achiziţionate sau primite cu titlu oneros se evaluează la valoarea (costul) de
achiziţie.
- bunurile provenite din producţie proprie se evaluează la costul de producţie efectiv.
- creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea lor nominală înscrisă în documentele
justificative.
4.2.2. Evaluarea bunurilor la ieşirea din patrimoniu sau la darea lor în consum
Bunurile ieşite din unitate sau din depozite (vândute sau date spre consum), sunt
evaluate sau scoase din evidență la valoarea lor de intrare denumită şi valoare contabila.
Intrucât valoarea de intrare pentru acelaşi bun poate să difere de la o intrare la alta, apar
dificultăţi în stabilirea valorii de intrare pentru bunurile ieşite, deoarece ordinea ieşirilor poate
să difere de ordinea intrărilor, deci se pune problema alegerii preţurilor unitare care să fie
utilizate pentru evaluarea acestor bunuri. (Oprean I., și colectiv, 2001)
In acest sens, contabilitatea utilizează pentru evaluarea bunurilor următoarele metode:
1. Metoda FIFO (first in, first out) – primei ieşiri i se atribuie costul de achiziţie
al primei intrări, până la epuizarea primului lot. După finalizarea primului lot,
se trece la costul de achiziţie al următorului lot, etc. Metoda prezintă
dezavantajul că, în perioada de inflaţie, apare un profit brut mai mare decât cel
real, ceea ce duce la un impozit pe profit mai mare (deaorece vor rămâne pe
stoc bunurile cu costurile de achiziție cele mai mari)
2. Metoda LIFO (last in, first out) – primele cantităţi ieşite se evaluează la preţul
de achiziţie al ultimei intrări, până la epuizarea lotului, după care se trece la
lotul anterior celui epuizat, etc. Metoda prezintă dezavantajul ca în perioada de
inflaţie, societatea va avea un profit mai mic decat cel real, prin urmare şi
impozitul pe profit va fi mai mic (vor rămâne pe stoc bunurile ale căror costuri
de achiziție sunt cele mai mici)
57
3. Metoda Costului mediu ponderat (CMP) – se calculează un cost mediu
ponderat după fiecare intrare, sau la sfârșitul perioadei de gestiune, conform
formulei:
CMP = Vsi +Vi / Csi + Ci, unde Vsi = valoare stoc iniţial
Vi = valoare intrări
Csi = cantitate stoc iniţial
Ci = cantitate intrări
Cantităților de bunuri ieșite din gestiune prin vânzare i se vor atribui costul
mediu ponderat astfel determinat, obținându-se asfel valoarea bunurilor ieșite
din unitatea.
4. Metoda costului standard sau prestabilit – presupune stabilirea unui prêt
unic de înregistrare a ieşirilor, care se revizuieşte periodic. Diferenţa dintre
preţul real (prețul din factură) şi cel prestabilit se înregistrează în contabilitate
separat într-un cont al diferenţelor de prêţ. Pentru a calcula valoarea reală, la
costul prestabilit se adaugă diferenţele de prêţ aferente (care pot fi ”în roșu” sau
”în negru”). Astfel, daca prețul din factură este mai mare decât prețul
prestabilit, diferențele de preț vor fi ”în negru” adică pozitive (Pf - Ps = Dp (+)).
Dacă prețul din factură (costul de achiziție) este mai mic decât prețul prestabilit
(standard) atunci diferențele de preț vor fi ”în roșu” adică negative (Pf – Ps =
Dp (-)), unde Pf = prețul din factura furnizorului
Ps = prețul standard (prestabilit)
Dp = diferențele de preț
4.2.3. Evaluarea la inventariere

Cu ocazia inventarierii, elementele patrimoniale se evaluează la valoarea actuala de
utilitate, sau valoarea de inventar. Cu acest prilej, valoarea de intrare se pune de acord cu
valoarea stabilită la inventariere, iar din comparaţie poate să rezulte plusuri sau minusuri de
valoare, care uneori pot fi latente sau probabile, deoarece bunurile nu au fost încă vândute.
Diferenţa dintre valoarea de înregistrare şi cea stabilită cu ocazia inventarierii (valoare de
inventar) se soluţionează diferit în cazul elementelor de activ sau de pasiv:
In cazul activelor patrimoniale:
a) Diferenţele constatate în plus nu se înregistrează în contabilitate, conform
principiului prudenţei, activele se menţin înregistrate în contabilitate la valoarea
lor de intrare, denumită şi valoare contabilă.
58
b) Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi cea contabilă
reprezintă o depreciere, care poate fi reversibilă sau ireversibilă.
- Deprecierea ireversibilă este specifică imobilizarilor corporale şi se datorează uzurii
fizice sau morale ale bunurilor amortizabile. Aceasta se înregistrează în contabiliate
ca amortizare, iar imobilizările rămân înregistrate în contabilitate la valoarea
contabila (valoarea de intrare sau valoare de înregistrare).
- Deprecierea reversibilă este specifică stocurilor de active circulante materiale fiind
determinate de unele fenomene conjuncturale (oscilaţia preţurilor pe piaţă). Prin
urmare, aceasta depreciere nu este definitivă, valoarea acestori bunuri poate să
crească sau să scadă în funcție de ”conjunctură”, iar pentru acest gen de depreciere
se constituie ajustări (corecţii), activele ramânând înregistrate în contabilitate la
valoarea lor contabilă.
In cazul pasivelor patrimoniale:
a) diferenţele constatate în minus nu se înregistrează în contabilitate conform
principiului prudenței
b) pentru diferenţele constatate în plus se constituie provizioane, pasivele respective
rămânând înregistrate în contabiliate la valorea lor contabilă.
4.2.4. Evaluarea la închiderea exercițiului financiar

La sfârşitul perioadei de gestiune, cu ocazia închiderii exerciţiului financiar, evaluarea
elementelor patrimoniale prin bilanţ se face la valoarea contabilă (cost istoric sau valoare de
înregistrare), valoare care se pune de acord cu rezultatele inventarierii, şi care se corectează cu
valoarea amortizărilor şi cea a provizioanelor sau ajustărilor (corecțiilor)
Cu acest prilej se pot stabili diferenţe în plus sau în minus, astfel:
- diferenţele cantitative în plus sau în minus pe teren faţă de situaţia scriptică, se vor
înregistra în contabilitate pentru punerea de acord cu realitatea.
- diferenţele valorice, conform principiului prudenţei vor fi tratate asa cum s-a arătat
mai sus.
Dacă amortizările şi provizioanele sau ajustările constatate şi înregistrate sunt mai mari
sau mai mici decat cele stabilite la încheierea exerciţiului financiar, se vor face rectificările
necesare pentru punerea de acord a situaţiei faptice cu cea scriptică. Valoarea contabilă se
diminuează apoi cu amortizările şi provizioanele sau ajustările, rezultând valoarea contabilă
netă a elementelor patrimoniale, valoare care se înscrie în bilanţul contabil.
59
4.3. APLICAȚII PRACTICE
1. Folosind cele trei metode de evaluare la ieșirea din patrimoniul unității, să se determine
stocul cantitativ și valoric, cunoscând următoarele elemente:
Stoc inițial (Si) : 1.III.: 2000 kg , prêt unitar: 4.4 lei/kg
Intrări (I1) : 4.III: 10.000 kg, prêt unitar : 5 lei/kg
6.III: 4.000 kg , prêt unitar: 5.2 lei / kg
Ieșiri (E1) : 7.III: 13.000 kg
Intrări (I2) : 10.III: 7.000 kg, prêt unitar: 5.6 lei/kg
Ieșiri (E2) : 15.III: 4.500 kg
Intrări (I3) : 20.III: 6.000 kg, prêt unitar: 5.8 lei /kg
Ieșiri (E3) : 28.III: 6800 kg
2. Determinați stocul cantitativ și valoric folosind cele trei metode de evaluare la ieșirea din
patrimoniu, cunoscând următoarea situație a patrimoniului:
Stoc initial (Si) : 1IV: 2000 buc, prêt unitar: 5 lei/buc
Intrare (I1) : 3.IV: 1000 buc, prêt unitary: 7 lei/buc
Iesire (E1) : 10.IV: 1500 buc
3. Aceleași cerințe pentru următoarele date patrimoniale:

Stoc initial (Si) : 1.V: 2000 buc * 1 leu/buc
Iesire (E1) : 3.V: 500 buc
Intrare (I1) : 7.V: 1000 buc * 1.5 lei/buc
Iesire (E2) : 10.V: 1500 buc
Intrare (I2) : 17.V: 800 bub. * 2 lei /buc
Iesire (E3) : 30.V: 1000 buc
60
CAPITOLUL V
METODA CONTABILITĂȚII
5.1. Conţinutul de metodă

Contabilitatea ca disciplină ştiinţifică are nu numai un obiect propriu de studiu ci şi o
metodă şi terminologie proprie, prin care îşi realizează obiectul său de studiu. Obiectul
contablităţii reprezintă ceea ce studiază contabilitatea, adică patrimoniul unităţii economice
privit din doua puncte de vedere diferite:
- din punct de vedere al componenţei materiale (active patrimoniale)
- din punct de vedere al sursei de finanţare (pasive patrimoniale).
Metoda arată modul de studiu, de cercetare, de cunoaştere a obiectului contabilitatii şi
de realizare a obiectivelor sale. Metoda contabilităţii este constituită dintr-un sistem logic de
principii, convenţii, procedee şi instrumente folosite pentru realizarea obiectului sau de studiu.
Între obiectul şi metoda contabilităţii există o stransă interdependenţă şi condiţionare, în
sensul că, obiectul arată ce trebuie studiat, iar metoda arată cum trebuie studiat.
5.2. Contabilitatea în partidă dublă

În ceea ce priveşte obiectul contabilităţii, acesta studiază patrimoniul unităţii
economice, adică existenţa, mişcarea şi transformarea elementelor patrimoniale.
Existenţa – adică, care sunt elementele patrimoniale de care dispune unitatea la un
moment dat (mărimea activelor şi pasivelor patrimoniale).
Mişcarea şi transformarea elementelor patrimoniale – adică, care sunt modificările
cantitative şi calitative care au loc în volumul şi structura bunurilor economice, a drepturilor
şi obligaţiilor unităţii respective. Aceste mişcări pot fi simple şi complexe şi se referă la
operaţii de intrări şi ieşiri ale elementelor patrimoniale dintr-o unitate sau dintr-un sector al
unităţii. Aceste mişcări pot fi in interiorul unitatii sau în afara unităţii.
1.Mişcări efectuate în interiorul unităţii:
Unitatea A are:
-secţia S1 ”aprovizionare”
-secţia S2 ”prelucrare”
-secţia S3 “desfacere”
61
Societatea a achiziţionat materiale, pe care ulterior le dă spre prelucrare, derulându-se
astfel o serie de mişcări în interiorul unităţii A:
Intrările în secţia S2 = ieşirile din secţia S1
Intrările în secția S3 = ieșirile din secția S2
Așadar, va exista totdeauna o ecuaţie de echilibru a mişcărilor. Mişcările din interiorul
unităţii nu determină modificarea proprietarului, şi prin urmare, acestea nu dau naştere la
raporturi de drepturi şi obligaţii între sectoarele unităţii.
2.Mişcări efectuate în afara unităţii

Aprovizionare
Livrare
Unitatea A Unitatea B
În acest caz unitatea A se poate aproviziona cu materii prime de la unitatea B, sau
poate vinde diferite bunuri acesteia. Deoarece proprietarul este diferit, acest fapt dă naştere la
raporturi de drepturi şi obligaţii între cele două unităţi.
În cazul aprovizionării şi livrării bunurilor între unităţi se pot achita sau încasa banii
concomitent sau ulterior. În acest caz, au loc următoarele ecuații de echilibru:
a) În cazul aprovizionării cu plata ulterioară:
Valoarea bunurilor intrate în unitatea A = Valoarea datoriilor faţă de unitatea B
b) În cazul vânzării de bunuri cu încasare ulterioară:
Valoarea dreptului de creanţă asupra unităţii B = Valoarea bunurilor ieşite din
unitatea A
c) În cazul aprovizionării cu plata concomitentă:
Valoarea bunurilor intrate din unitatea B = Valoarea mijloacelor băneşti ieşite
din unit. A
d) În cazul livrării bunurilor cu încasarea concomitentă:
Valoarea mijloacelor băneşti intrate din unitatea B = Valoarea bunurilor ieşite din
unitatea A
Prin urmare, elementele patrimoniale, deşi se află într-o continuă mişcare şi
transformare, ele se află într-un echilibru permanent, echilibru reprezentat de aceste ecuaţii de
echilibru. Conţinutul acestor relaţii de echilibru stă la baza definirii caracteristicilor esenţiale
ale contabilităţii, caracteristici delimitate prin conceptul de contabilitate în partidă dublă.
Aceasta este explicată cu ajutorul fluxurilor de sens contrar generate de relaţiile de
schimb dintre entităţi. (Pântea I.P, Ghe. Bodea, 1999)
62
La baza principiului partidei duble stă:
-Dubla reprezentare
-Dubla înregistrare
-Dubla determinare a rezultatelor
Dubla reprezentare a patrimoniului se realizează cu ajutorul Bilanţului contabil şi se
bazează pe urmatoarea relaţie de echilibru:
Active patrimoniale = Pasive patrimoniale
Dubla reprezentare a patrimoniului se bazează pe echilibrul permanent dintre active şi

pasive patrimoniale, echilibru cunoscut prin expresia de “egalitate bilanţieră”.
Se poate vorbi despre dubla reprezentare a patrimoniului dacă ecuaţiile de echilibru se
stabilesc intre totalul elementelor de activ şi a elementelor de pasiv.
Dubla înregistrare asigură reflectarea în contabilitate a mişcărilor individuale ale
elementelor patrimoniale. În acest caz, ecuatiile de echilibru se stabilesc între elemente
individuale ale bilanțului și contului de profit şi pierdere. Pentru reflectarea existenţei,
mişcării şi transformării elementelor individuale, contabilitatea utilizeaza “Contul”, care se
deschide separat pentru fiecare element (materii prime, mărfuri, clienţi, furnizori, etc.)
În acest caz ecuaţia de echilibru este:
Intrări = Ieşiri
Dubla deteriminare a rezultatelor se determină cu ajutorul Contului de profit şi pierdere.

Ecuaţia de echilibru în acest caz:
Venituri – Cheltuieli = Rezultatul exerciţiului
Pentru studierea obiectului contabilităţii sunt utilizate două categorii de procedee:

- specifice metodei contabilităţii
- comune şi altor discipline
Astfel, metoda contabilităţii poate fi definită prin suma procedeelor şi instrumentelor
utilizate pentru studierea obiectului său.
Dintre instrumentele specifice metodei contabilităţii amintim: (Oprean I., și colab., 2001)
- Bilanţul contabil este un document de generalizare şi sintetizare a informatiilor
contabile prin care se încheie un ciclu de înregistrări contabile dintr-o perioadă de gestiune
(exerciţiu financiar)
63
- Contul de profit şi pierdere: documentul care reflectă totalitatea veniturilor şi
cheltuielilor, dar şi a rezultatelor financiare ale unitatii economice de la începutul şi sfârşitul
unei perioade de gestiune;
- Contul: toate mişcările succesive care au loc în structura şi mărimea elementelor
patrimoniale sunt oglindite cu ajutorul conturilor; contul este practic, instrumentul cu ajutorul
căruia se realizează principiul dublei înregistrări;
- Balanţa de verificare: Centralizarea şi verificarea tuturor operaţiunilor consemnate
în conturi se realizează cu ajutorul balanţei de verificare.
5.2.1. Dubla reprezentare a patrimoniului cu ajutorul bilanţului

Dintre instrumentele specifice metodei contabilităţii, cu ajutorul cărora se realizează
obiectul contabilităţii este bilanţul contabil.
1. Bilanţul este documentul de sinteză contabilă, care reprezintă componenta de bază a
situațiilor financiare, prin care se prezintă ansamblul elementelor de activ, datorii și capital
propriu ale entității la sfârșitul exercițiului financiar, precum și în cazul fuziunii, divizării sau
încetării activității. Activul patrimonial cuprinde elemente concrete de avere ale entității, iar
datoriile și capitalul propriu, sursele de procurare ale averii. Elementele de activ patrimonial
se ordonează în bilanț după natura lor și după lichiditate, iar elementele de pasiv după natura
lor și exigibilitate. (Pântea, I.P., Ghe. Bodea, 2008)
LICHIDITATE = capacitatea unui bun de a se transforma mai repede sau mai încet în bani.
EXIGIBILITATE = perioada de timp în care o datorie devine scadentă şi trebuie achitată.
În bilanţ sunt prezentate mai întîi elementele de activ cu cel mai mic grad de lichiditate
(active imobilizate), iar la final activele cu lichiditate maximă (casa şi conturi la bănci).
Elementele de pasiv sunt structurate în ordinea exigibilităţii lor, prezentându-se mai întîi
pasivele cu termenul de exigibilitate cel mai mic (datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai
mică de 1 an), iar la final pasivele cu termenul cel mai mare de exigibilitate (capital şi
rezerve).
Modul de prezentare a elementelor de active şi pasive în bilanţ, poate să difere de la o
ţară la alta. Astfel există schema orizontală de prezentare a bilanţului şi schema verticală.
Potrivit OMFP nr. 1752/2005, în România se întocmește schema verticală de bilanţ, care
ordonează structurile patrimoniale în active, datorii şi capital propriu, pentru a pune în
evidenţă situaţia netă sau poziţia financiară netă, conform relaţiei:
SITUAŢIA NETĂ = ACTIVE – DATORII faţă de terţi
Schema verticală de bilanţ reprezintă o versiune mai pragmatică asupra prezentării
64
periodice a patrimoniului, întrucât pune în mod explicit în evidenţă doi indicatori, şi anume:
- fondul de rulment calculat ca diferenţă între activele circulante şi obligaţii nete;
- poziţia financiară netă curentă, care se determină în bilanţ ca diferenţă între total
active şi obligaţii curente. (Pântea I.P., Ghe. Bodea, 2008)
2. Influenţa operaţiilor economice asupra patrimoniului şi reflectarea lor în

contabilitate
Din cele prezentate mai sus, se poate concluziona că, bilanţul reprezintă situaţia statică a
patrimoniului, deoarece prezintă situaţia patrimoniului la un moment dat. Orice operaţie
economico-financiară produce modificări în bilanţ. Indiferent de felul operaţiei economice,
modificările în patrimoniu şi reflectarea lor în bilanţ se reduc la 4 tipuri de modificări:
 Modificări de structură a) în structura activelor b) în structura pasivelor, care nu
modifică totalul bilanţului;
 Modificări de volum a) în sensul creşterii b) în sensul scăderii sau diminuarii, care
modifică totalul bilanţului, dar păstrează egalitatea bilanţieră;
a) Modificări în structura activelor = modificări care se reflectă în contabilitate numai

în activul bilanţului, pasivul rămânând nemodificat. Totodată totalul bilanţului rămâne
nemodificat faţă de bilanţul precedent. Dacă se notează cu A activul bilanţului, cu P
pasivul bilanţului şi cu X modificările intervenite în patrimoniu, matematic se poate
scrie următoarea formula, aferentă modificărilor în structura activelor: A+X-X = P
Active Pasive
+
-
b) Modificări în structura pasivelor = modificări care se reflectă în contabilitate numai

în pasivul bilanţului, activul ramânând nemodificat. Totalul bilanţului rămâne
nemodificat faţă de bilanţul precedent, iar dacă scriem ecuaţia de echilibru aferentă
modificărilor în structura pasivelor, aceasta ar fi: A = P+X-X
Active Pasive
+
-
65
c) Modificări de volum în sensul creşterii = aceste operaţii produc modificări în
volumul patrimoniului în sensul creşterii unor posturi de activ concomitent cu cea a
unor posturi de pasiv, în urma acestor modificări totalul bilanţului se schimbă
comparativ cu cel precedent în sensul creșterii, dar se păstrează egalitatea bilanţieră. În
ceea ce priveşte ecuaţia matematică aferentă acestui gen de modificare, aceasta se
determină astfel: A+X=P+X
Active Pasive
+ +
d) Modificări de volum în sensul diminuării = aceste operaţii produc modificări în

volumul patrimoniului în sensul scăderii unor posturi de activ concomitent cu cea a
unor posturi de pasiv, în urma acestor modificări totalul bilanţului se schimbă
comparativ cu cel precedent în sensul diminuării sau scăderii, dar se păstrează
egalitatea bilanţieră. În ceea ce priveşte ecuaţia matematică aferentă acestui gen de
modificare, aceasta se determină astfel: A-X=P-X
Active Pasive
- -
3. Aplicație practică rezolvată

Se dă următoarea situaţie a patrimoniului, care va constitui bilanţul iniţial la un moment dat:
-echipamente tehnologice 2.600 lei

-materii prime 4.500 lei
-rezerve 400 lei
-casa in lei 1.000 lei
-clienti 4.500 lei
-furnizori 5.000 lei
-conturi la banci in lei 1.500 lei
-creditori diversi 2.700 lei
-credite pe termen scurt 2.000 lei
-capital social ?
În funcție de modificările intervenite în structura şi volumul elementelor patrimoniale,
să se stabilească bilanţurile ulterioare, ştiind că:
66
1. Se încasează de la clienţi în numerar o creanţă de 500 lei;
2. Se achită o parte din datoria către furnizor în sumă de 1.050 lei, dintr-un credit pe
termen scurt luat de la banca;
3. Se achiziţionează de la furnizor materii prime în sumă de 750, plata efectuâdu-se
ulterior;
4. Se achită o parte din obligaţia către creditori diverşi din disponibilul de la bancă în
sumă de 1.150 lei;
5. Se achiziţionează materii prime în sumă de 200 lei, şi materiale consumabile în
sumă de 300 lei de la furnizor;
6. Se achită o parte din datoria către furnizor de 1.350 lei, o parte din disponibilul de la
bancă (350 lei), restul din casieria unităţii (1.000 lei);
Rezolvare:
Bilanţ iniţial
Active Sume (lei) Pasive Sume (lei)
1. echipamente tehnologice 2.600 1. capital social 4.000
2. materii prime 4.500 2. rezerve 400
3.casa in lei 1.000 3. furnizori 5.000
4. clienti 4.500 4. creditori diverşi 2.700
5. conturi la banci in lei 1.500 5. credite pe termen scurt 2.000
Total Activ 14.100 Total Pasiv 14.100
1. Se încasează de la clienţi în numerar o creanţă de 500 lei
Bilant nr.1 (întocmit pe baza bilanțului inițial)

3.casa in lei (1.000+500) 1.500 3. furnizori 5.000
4. clienti (4.500-500) 4.000 4. creditori diversi 2.700
67
Concluzii:
1. Modificările în bilanţ s-au reflectat numai în activul bilanţului, pasivul rămânând
nemodificat, sunt deci modificări în structura activelor;
2. In activ a avut loc o creştere la postul de bilanţ „casa” cu 500 lei şi o scădere concomitentă
şi cu aceiaşi sumă la postul de bilanţ „clienţi”, adică scade creanţa faţă de clienţi cu 500 lei şi
concomitent creşte numerarul în casierie cu aceiaşi sumă.
3. Totalul bilanţului rămâne neschimbat faţă de bilanţul precedent
4. Ecuaţia de echilibru în acest caz este: A+X-X = P
2. Se achită o parte din datoria către furnizor în sumă de 1050 lei, dintr-un credit pe
termen scurt luat de la bancă.
Bilant nr.2 (întocmit pe baza bilanțului nr.1)

3.casa in lei 1.500 3. furnizori (5000-1.050) 3.950
4. clienti 4.000 4. creditori diversi 2.700
(2.000+1.050)
Concluzii:
1. Modificările intervenite în bilant s-au reflectat numai în pasivul bilanţului, activul
rămânând nemodificat faţă de bilanţul precedent. Avem deci, modificări în structura
pasivului.
2. In pasiv a avut loc o creştere la postul de bilanț „credite pe termen scurt” cu 1.050 lei,
concomitent cu o scădere la postul de bilanţ „furnizori” cu aceiaşi sumă. Prin urmare, scade
obligaţia faţă de furnizor cu 1.050 lei, odată cu creşterea obligaţiei faţă de bancă prin
împrumutul acordat de către aceasta.
3. Totalul bilanţului rămâne neschimbat faţă de bilanţul precedent;
4. Ecuaţia de echilibru aferentă acestui gen de modificare este: A = P +X-X
68
3.Se achiziţionează de la furnizor materii prime în sumă de 750, plata efectuâdu-se
ulterior;
2. materii prime (4.500+750) 5.250 2. rezerve 400
3.casa in lei 1.500 3. furnizori (3.950+750) 4.700
Concluzii:
1. Această operaţie produce o modificare în volumul patrimoniului în sensul creşterii.
2. In activ are loc o creştere la postul de bilanţ „materii prime”, iar în pasiv are loc o creştere
la postul de bilanţ „furnizori”, respectiv creşte valoarea materiilor prime cu 750 lei (element
de activ) si creşte datoria faţă de furnizor (element de pasiv), concomitent şi cu aceiaşi sumă.
3. Totalul bilanţului se schimbă faţă de bilanţul precedent, în sensul creşterii cu 750 lei atât a
elementelor de activ cât şi a celor de pasiv, dar se păstrează egalitatea bilanţieră.
4. Ecuaţia de echilibru aferentă acestui tip de modificare (de volum în sensul cresterii) este:
A+X=P+X
4. Se achită o parte din obligaţia către creditori diverşi din disponibilul de la bancă în
sumă de 1.150 lei.
3.casa in lei 1.500 3. furnizori 4.700
4. clienti 4.000 4. creditori diversi (2.700- 1.550
1.150)
5. conturi la banci in lei 350 5. credite pe termen scurt 3.050
(1.500-1.150)
69
Concluzii:
1. Operaţia produce o modificare în volumul patrimoniului în sensul scăderii sau micşorării.
2. In activul bilanţului are loc o scădere la postul de bilanţ „Conturi la banci în lei”, iar în
pasivul bilanţului are loc o scădere la postul de bilanţ „creditori diverşi”, respectiv scade
obligaţia faţă de creditori (element de pasiv) cu 1.150 lei, concomitent cu scăderea
disponibilului la bancă (element de activ) cu aceiaşi sumă.
3. Totalul bilanţului se modifică faţă de cel precedent, în sensul scăderii cu 1.150 lei, atât a
elementelor de activ cât şi a celor de pasiv, dar se pastrează egalitatea bilanţieră.
4. Ecuaţia de echilibru aferentă acestui tip de modificare (de volum în sensul micşorării) este:
A-X=P-X
5. Se achiziţionează materii prime în sumă de 200 lei, şi materiale consumabile în sumă

de 300 lei de la furnizor.
2. materii prime (5.250+200) 5.450 2. rezerve 400
3.casa in lei 1.500 3. furnizori (4700+500) 5.200
4. clienţi 4.000 4. creditori diverşi 1.550
5. conturi la banci în lei 350 5. credite pe termen scurt 3.050
6. materiale consumabile 300
Concluzii:
1. Această operaţie produce o modificare în volumul patrimoniului în sensul creşteri.
2. În activ a avut loc o creştere la posturile de bilanţ „materii prime” şi „materiale
consumabile”, iar în pasiv o creştere la postul de bilanţ „furnizori”, respectiv creşte valoarea
materiilor prime cu 200 lei, şi valoarea materialelor consumabile cu 300 lei (conturi de activ),
concomitent cu creşterea obligaţiilor faţă de furnizor (element de pasiv) cu 500 lei.
3. Totalul bilanţului se modifică faţă de cel precedent, în sensul creşterii cu 500 lei, atât a
4. Ecuaţia de echilibru aferentă acestui tip de modificare (de volum în sensul creşterii) este:
A+X=P+X
70
6. Se achită o parte din datoria către furnizor de 1.350 lei, o parte din disponibilul de la
bancă (350 lei), restul din casieria unităţii (1.000 lei).
Active Sume Pasive Sume
3.casa in lei (1.500-1.000) 500 3. furnizori (5.200-1.350) 3.850
5. conturi la banci in lei (350- 0 5. credite pe termen scurt 3.050
350)
6. materiale consumabile 300
Concluzii:
1. Această operaţie produce o modificare în volumul patrimoniului în sensul scăderii.
2. In activ are loc o scădere la posturile de bilanţ „Casa in lei” şi „Conturi la bănci în lei”, iar
în pasiv are loc o scădere la postul de bilanţ „Furnizori”, respectiv scade disponibilul la bancă
cu 350 lei şi numerarul din casieria unităţii cu 1.000 lei (elemente de activ), şi concomitent
scade obligaţia faţă de furnizor (element de pasiv) cu 1.350 lei.
3. Totalul bilanţului se modifică faţă de cel precedent în sensul micşorării cu 1.350 lei, atât a
4. Ecuaţia de echilibru aferentă acestui tip de modificare (de volum în sensul scăderii) este:
A-X=P-X
Aşadar, indiferent de felul operaţiei economice, modificările în patrimoniu se reduc la
cele patru tipuri de modificari.
4. Aplicații practice de rezolvat

1. În funcţie de modificările intervenite în structura şi volumul elementelor
patrimoniale, să se stabilească bilanţurile ulterioare, aferente următoarelor operații:
(continuare la aplicația rezolvată mai sus)
a. Încasarea prin bancă a sumei de 1.000 lei, de la clienți;
b. Ridicarea de la bancă a sumei de 500 lei, pentru efectuarea unor plăți;
c. Se achizitionează un program informatic, cu plata pe loc, din casieria unitătii, în
71
sumă de 800 lei;
d. Se obţine de la bancă un credit pe termen scurt în sumă de 1.500 lei;
e. Se rambursează o parte din creditul pe termen scurt în sumă de 2.000 lei.
f. Se achită jumătate din datoria față de furnizori din disponibilul de la bancă
g.30% din rezervele statutare se încorporeză în capitalul social conform hotărârii AGA
2. Se dă următoarea situaţie a patrimoniului:
-mijloace de transport: 4000 lei
-acțiuni deținute la entități afiliate 2000 lei
-materii prime 3500 lei
-rezerve statutare 2000 lei
-produse finite 2500 lei
-capital social 10000 lei
-furnizori 6200 lei
-clienţi 6000 lei
-creditori diverşi 1200 lei
-împrumuturi pe termen scurt 5100 lei
-disponibil la banca 5000 lei
-casa in lei 1500 lei
Se cere:
a.Stabilirea bilanţului iniţial
b.In funcţie de modificările intervenite în structura şi volumul elementelor
patrimoniale, să se stabilească bilanţurile ulterioare, pentru următoarele operaţii economico-
financiare:
1. Se încasează de la clienţi o creanţă prin disponibilul de la bancă în sumă de 400 lei;
2. Se achită o datorie faţă de furnizor din casieria unităţii în sumă de 300 lei;
3. Se achiziţionează de la furnizori materii prime în sumă de 2000 lei, urmând ca plata
să se facă ulterior cu ordin de plata;
4. Se achită o parte din obligaţia către creditori diverşi în valoare de 1000 lei în
numerar;
5. Se achită o datorie faţă de furnizor în sumă de 1500 lei, o parte din disponibilul de
la bancă (1000 lei), restul din casieria unitătii;
6. Se achiziţionează de la furnizori materii prime în sumă de 500 lei şi materiale
consumabile în sumă de 150 lei, cu plata concomitent din numerarul casieriei.
72
5.2.2. Dubla înregistrare a existenţei şi mișcării elementelor patrimoniale cu
ajutorul contului
1. Necesitatea şi conţinutul economic al contului
Bilanţul contabil nu poate prezenta la un moment dat decât existenţele de active şi
pasive, fără a putea reda cele două categorii de mişcări (creşteri şi micşorări) ale fiecarui
element patrimonial din cursul unei perioade de gestiune. Ori, în cursul perioadei de gestiune
este necesar să se cunoască de către factorii de decizie la intervale de timp mai mici, chiar
zilnic atât existenţele cât şi modificările elementelor patrimoniale.
De asemenea, întocmirea bilanţului după fiecare tranzacţie sau operaţiune necesită un
volum mare de muncă, iar bilanţul întocmit nu furnizeaza decât informaţii valorice, lipsind
factorii de decizie de informaţii exprimate şi în alte etaloane de evidenţă. De aici decurge
necesitatea unui alt instrument al metodei contabilităţii care a fost conceput de către practica
contabilă numit cont.
Acest procedeu este conceput în aşa fel încât să preia existenţele de active şi pasive
din bilanţul iniţial, de la începutul perioadei de gestiune, în cursul perioadei de gestiune
înregistrează modificările în patrimoniu, iar la finele perioadei oferă existenţele patrimoniale
necesare întocmirii bilanţului final, pe baza relatiei:
Solduri iniţiale + Creşteri – Micşorări = Solduri finale
Conturile se deschid pentru fiecare element patrimonial şi, în funcţie de conţinutul
economic al fiecărui element putem avea:
-conturi deschise pentru elemente de activ
-conturi deschise pentru elemente de pasiv.
După cum s-a arătat, contabilitatea are ca obiectiv principal prezentarea existenţei şi
starea elementelor patrimoniale la un moment dat cu ajutorul bilanţului, precum şi
performanţele obţinute de o entitate într-o perioadă de timp cu ajutorul contului de profit şi
pierdere. Ca urmare, contabilitatea utilizează separat conturi de venituri şi conturi de
cheltuieli.(Oprean I., și colab.,2001, pag.211)
2. Elementele contului
Elementele componente ale contului sunt:
a) Titlul contului sau denumirea
b) Explicaţia operaţiei economice înregistrate în cont
c) Debitul şi Creditul contului
d) Rulajul contului
73
e) Total sume
f) Soldul iniţial şi Soldul final al contului
a. Titlul contului sau denumirea

Pentru putea fi identificate din totalitatea conturilor, fiecare cont are o denumire
stabilită (de exemplu, pentru elementul patrimonial furnizori se deschide contul “Furnizori”,
pentru banii din bancă se deschide contul “Disponibil la bancă în lei”, etc.)
În practica contabilă nu se foloseşte în toate cazurile numai denumirea contului.
Astfel, pentru a uşura munca în acest domeniu, conturile au şi un simbol cifric pe care-l
regăsim în Planul de conturi. (de ex, pentru contul furnizori, simbolul este 401 “Furnizori”,
pentru contul banca simbolul este 5121”Disponibil la bancă în lei”, etc.). (Anexa – Plan de
conturi actualizat)
b. Explicaţia operaţiei economice înregistrate în cont

Operaţiile economice care au loc sunt consemnate în documente justificative, iar pe
baza acestora se înregistrează în conturi. Explicaţia contabilă presupune ca în dreptul fiecărei
sume înregistrate în cont să se înscrie simbolul contului corespondent.
c. Debitul și Creditul contului

Convențional s-a stabilit ca partea stângă a contului să poarte denumirea de Debit, iar
partea dreaptă a contului să poarte denumirea de Credit. A înscrie o sumă în debitul unui cont
înseamnă a debita acel cont, iar a înscrie o sumă în creditul unui cont înseamnă a credita acel
cont. Debitul și creditul nu au aceiași semnificație la toate conturile. (Oprea C., M. Ristea,
2000)
Dacă conturile sunt deschise pentru active şi cheltuieli debitul reprezintă existenţele şi
creşterile de active şi cheltuieli, iar creditul reprezintă mişcorările de active şi cheltuieli pe o
anumită perioadă de timp.
Dacă conturile sunt deschise pentru pasive şi venituri, debitul reprezintă mişcorări de
pasive şi venituri, iar creditul reprezintă existenţe şi creşteri de pasive şi venituri pe o anumită
perioada de timp.
d. Rulajul contului
Totalitatea sumelor înscrise în cont într-o perioadă de timp, fără soldurile iniţiale
formează rulajul contului. Fiecare cont prezintă rulaj debitor şi rulaj creditor. Conţinutul
74
economic al rulajului contului este diferit în funcţie de conţinutul economic al contului, astfel:
- dacă conturile sunt deschise pentru elemente de activ şi cheltuieli, rulajul debitor
reprezintă creşteri de active şi cheltuieli, iar rulajul creditor reprezintă mişcorări de active şi
cheltuieli, pe o anumită perioadă de timp;
- dacă conturile sunt deschise pentru elemente de pasiv şi venituri, rulajul debitor
reprezinta mişcorări de pasive şi venituri, iar rulajul creditor reprezintă creşteri de pasive şi
venituri pe o anumită perioada de timp.
e. Total sume
Totalitatea sumelor înscrise în cont într-o perioadă de timp, formate din existenţele
iniţiale şi rulaje reprezintă elementul contului numit total sume. Fiecare cont are total sume
debitoare şi total sume creditoare. Conţinutul economic al elementului “total sume” este
diferit în funcţie de conținutul economic al contului, atfel:
- în cazul conturilor deschise pentru elemente de activ, total sume debitoare se obţine
însumând existenţele iniţiale cu rulajul debitor şi reprezintă totalitatea activelor (sau numai a
unui element de activ) de care a dispus o unitate patrimonială pe o anumită perioadă de timp.
Total sume creditoare se identifică cu rulajul creditor şi reprezintă mişcorări de active pe o
anumită perioadă de timp;
- în cazul conturilor deschise pentru elemente de pasiv, totalul sumelor debitoare se
identifică cu rulajul debitor şi reprezintă mişcorări de pasive pe o anumită perioadă de timp,
iar total sume creditoare se obţin însumând existenţele iniţiale cu rulajul creditor şi reprezintă
totalitatea pasivelor (sau numai a unui element de pasiv) de care a dispus o unitate
patrimonială pe o perioadă de timp.
- în cazul conturilor deschise pentru cheltuieli şi venituri, total sume se identifică cu
rulajele conturilor, deoarece acestea nu prezintă solduri iniţiale.
f. Soldul iniţial şi soldul final al conturilor
Soldul iniţial al contului este egal cu soldul final al exercţiului precedent.
Soldul final al contului se stabilește ca diferenta între total sume, astfel:
- în cazul conturilor deschise pentru elemente de activ, soldul final se stabileste ca
diferenţă între total sume debitoare (care exprima existenţele şi creşterile de active) şi total
sume creditoare (formate din mişcorările de active)
- în cazul conturilor deschise pentru elemente de pasiv, soldul final se stabileşte ca
diferenţă între total sume creditoare (care cuprinde existenţele şi creşterile de pasive pe o
perioada de timp) şi total sume debitoare (formate din mişcorările de pasive pe aceiaşi
perioadă de timp).
75
Calculul soldului final al oricărui cont se bazează pe relaţia:
Existențe iniţiale + Creşteri – Micşorări = Existenţe finale (Sold final)
Prin urmare, soldul contului reprezintă existenţele de active sau pasive la un moment dat.
Sfd = Tsd – Tsc (Rc)
Sfc = Tsc – Tsd (Rd)
In cazul în care Tsd = Tsc se spune despre contul respectiv că are sold zero sau nu
prezintă sold.
Conturile de venituri şi cheltuieli nu prezintă sold iniţial la începutul lunii, prin urmare
nici sold final la sfârşitul lunii (sfârșitul perioadei de gestiune). Ele sunt conturi nebilanțiere.
3. Funcţiile conturilor (Oprean I., și colb., 2001, pag.219)

1. Funcţia economică – constă în faptul că fiecare cont reflectă un anumit bun
economic, o sursă de finanţare, un proces economic sau un rezultat;
2. Funcţia statistică şi de informare – pe baza datelor consemnate în conturi se obţin o
serie de indicatori necesari muncii de conducere: cifra de afaceri, volumul producţiei
fabricate, volumul consumurilor, valoarea adaugata, etc.
3. Funcţia de calcul – pe baza conturilor se calculează situaţia diferitelor elemente
patrimoniale la diferite momente ale ciclului economic: costul producţiei, rezultatul financiar,
cheltuielile de aprovizionare, Tva datorat statului, etc.
4. Funcţia de control – cu ajutorul conturilor se controlează integritatea patrimoniului,
respectarea legalităţii operaţiunilor, încadrarea în normele şi normativele de consum, etc;
5. Funcţia de grupare – conturile grupează operaţiile economice pe elemente
omogene. Fiecare cont grupează operaţiunile care se referă la un anumit element patrimonial:
un bun, o sursă, un proces economic, etc.
6. Funcţia de sistematizare – în fiecare cont sunt înregistrate distinct operatiunile care
provoacă majorări, creşteri şi cele care provoacă scăderi, reduceri. Într-o parte a contului se
scriu operaţiunile de creşteri, care se adună între ele, iar în cealaltă parte a contului
operaţiunile de scădere care, deasemenea se adună între ele.
7. Funcţia contabilă – este determinată de conţinutul economic al fiecărui cont şi de
toate celelalte funcţii arătate.
4. Regula de funcţionare a conturilor

Pentru a putea înregistra operaţiile economice în conturi, trebuie să fie cunoscute
regulile de funcţionare a conturilor.
76
Metoda de explicare pornind de la bilanţ la cont:
Bilanţ iniţial
Active Sume Pasive Sume
Materiale consumabile 1000 Capital social 15900
Mijloace de transport 10000 Rezerve 200
Conturi curente la banci 20000 Creditori diversi 10000
Casa in lei 100 Furnizori 5000
Total activ 31100 Total pasiv 31100
D Materiale cons. C D Capital social C

Si : 1000 Si: 15900
+ - - +
Sfd Sfc
D Mijloace de transport C D Rezerve C

Si : 10.000 Si: 200
+ - - +
Sfd Sfc
D Conturi curente la banci C D Creditori diversi C

Si : 20.000 Si : 10.000
+ - - +
Sfd Sfc
Aşadar, există o legătură între bilanţ şi conturi, care se realizează la începutul fiecărui
exerciţiu financiar când, pe baza bilanţului iniţial se deschid conturile. Un bilanţ iniţial nu este
altceva decât un bilanţ încheiat la sfârşitul exerciţiului precedent, şi care pentru exerciţiul
curent, la începutul acestuia, devine bilanţ iniţial.
Din cele prezentate se observă că pe baza existenţelor din activul bilanţului s-au
deschis cele trei conturi care sunt cuprinse în categoria conturilor de activ, iar pe baza
existenţelor din pasivul bilanţului s-au deschis cele tri conturi cuprinse în categoria conturilor
de pasiv. (s-a omis al patru-lea cont, dar se va ține cont și de existența acestuia).
77
De aici decurge prima regulă de funcţionare a conturilor;
- Conturile de activ încep să funcţioneze prin a se debita şi se debitează cu existenţele
iniţiale de active preluate din activul bilanţului iniţial;
- Conturile de pasiv încep să funcţioneze prin a se credita şi se creditează cu
existenţele iniţiale preluate din pasivul bilanţului iniţial;
După ce s-au înscris existenţele iniţiale în conturi s-a pus problema părţii contului în
care se vor înregistra cele două categorii de modificări ale patrimoniului, respectiv creşteri şi
micşorări. Astfel, s-a ajuns la concluzia că în partea în care se înscriu existenţele iniţiale să se
înscrie şi creşterile, pe considerentul că împreună (existenţe + creşteri) au sens economic;
De aici decurge regula a doua de funcţionare a conturilor:
- Conturile de activ se mai debiteză cu creşterile de active determinate de operaţiile
economice, consemnate în documente justificative;
- Conturile de pasiv se mai creditează cu creşterile de pasive determinate de operaţiile
economice consemnate în documente justificative;
După ce a fost stabilită partea conturilor în care se înregistrează creşterile, este evident
că în partea opusă se vor înregistra micşorările.
De aici decurge cea de-a treia regulă de funcţionare a conturilor:
- Conturile de activ se creditează cu micşorările de active determinate de operaţiile
economice, consemnate în documente justificative.
- Conturile de pasiv se debitează cu mişcorările de pasive determinate de operaţiile
economice consemnate în documente justificative.
La sfârșitul unei perioade de gestiune este necesar să se întocmească bilanţul final.
Acesta se întocmeşte pe baza existenţelor de active şi pasive determinate cu ajutorul soldurilor
conturilor, care se vor înscrie în bilanţul final. Având în vedere cele 3 reguli parţiale de mai
sus se deduce şi a patra regula de funcţionare a conturilor:
- Conturile de activ pot prezenta numai sold final debitor şi reprezintă existenţele de
active la un moment dat;
- Conturile de pasiv pot prezenta numai sold final creditor şi reprezintă existenţele de
pasive la un moment dat.
Precizare: conturile de venituri şi cheltuieli deși funcţionează ca şi conturi de pasiv şi
de activ, acestea nu prezintă sold la sfârşitul perioadei de gestiune, deoarece se închid. Ca
urmare, ele nu prezintă nici sold iniţial, nici sold final, dar pot prezenta sold în cursul
perioadei. Din cele 4 reguli parţiale prezentate mai sus rezultă două reguli generale de
funcţionare a conturilor:
78
1. Conturile de Activ: încep să funcţioneze prin a se debita, se debitează cu
existenţele iniţiale preluate din activul bilanţului iniţial; se mai debitează cu creşterile de
active şi cheltuieli determinate de operaţiile economice consemnate în documente
justificative; se creditează cu micşorările de active şi cheltuieli şi pot prezenta numai sold
final debitor care reprezintă existenţe de active la un moment dat.
2. Conturile de Pasiv: încep să funcţioneze prin a se credita, se creditează cu
existenţele iniţiale preluate din pasivul bilanţului iniţial; se mai creditează cu creşterile de
pasive şi venituri determinate de operaţiile economice consemnate în documente
justifiative; se debitează cu micşorările de pasive şi venituri şi pot prezenta numai sold final
creditor, care reprezintă existenţe de pasive la un moment dat.
Între cele două părţi ale bilanţului active (A) şi pasive (P) şi cele două părţi ale
contului debit (D) şi credit (C) există o strânsă legătură, însă ele nu trebuie confundate,
deoarece:
A – reprezintă totalitatea bunurilor economice şi drepturilor pe care le are unitatea la
un moment dat preluate, de regulă, din totalitatea soldurilor finale debitoare ale conturilor.
D – reflectă existentul şi creșterile unui singur element de activ, în cazul conturilor de
activ sau diminuările unui singur element de pasiv în cazul conturilor de pasiv
P – reprezintă totalitatea surselor de finanţare la un moment dat preluate, de regulă,
din totalitatea soldurilor finale creditoare ale conturilor;
C – reflectă existentul şi creșterile unui singur element de pasiv, în cazul conturilor de
pasiv şi diminuările unui singur element de activ în cazul conturilor de activ.
Există în sistemul de contabilitate aplicat în România şi conturi care la sfârşitul unei
perioade pot prezenta fie sold debitor, fie sold creditor, nesupunându-se acestor reguli de
funcţionare a conturilor. Astfel de conturi se numesc conturi bifuncţionale.
5.2.3. Dubla înregistrare şi corespondenţa conturilor

Din cele prezentate mai sus, se constată că, în urma dublei înregistrări se realizează o
legatură între conturi numită corespondenţa conturilor.
Pentru exemplificare, se ridică numerar de la bancă în sumă de 1500 lei. În urma
acestei operaţii, în patrimoniu are loc, pe de o parte scăderea disponibilităţilor băneşti din
contul bancar, iar pe de altă parte creşterea numerarului din casieria unităţii, deci o modificare
în structura activelor. Conturile corespondente prin care este surprinsă operaţiunea sunt:
-“Casa în lei”, care după conţinutul economic este cont de disponibilităţi băneşti, iar
după funcţia contabilă este cont de activ. Are loc o creştere a numerarului în casieria unităţii,
79
prin urmare contul se debitează cu suma de 1500 lei;
-“Disponibil la bancă”, după conţinutul economic este cont de disponibilităţi băneşti,
iar după funcţia contabilă este cont de activ. Având loc o scădere a disponibilităţilor băneşti
contul se va credita cu suma de 1500 lei. Transpusă în conturi această operaţiune se prezintă
astfel:
D Disponibil la banca in lei C D Casa in lei C
Si: 4000 Si: 1000
1500 (1) (1) 1500
Rd: 0 Rc: 1500 Rd: 1500 Rc: 0
Tsd: 4000 Tsc: 1500 Tsd: 2500 Tsc: 0
Sfd: 2500 Sfd: 2500
5.2.4. Analiza contabilă a operaţiilor economice și formula contabilă

a) Necesitatea analizei contabile
Prin analiză în general, se întelege cercetarea în mod distinct a fiecărui element
component al unui întreg. Analiza contabilă prezintă o importanţă deosebită în munca practică
de evidenţă, deoarece ea asigură înregistrarea operaţiilor economice numai cu ajutorul acelor
conturi care corespund conţinutului economic al acestora. Așadar, este necesar ca fiecare
operație economic sau financiară consemnată într-un document, înainte de înregistrarea ei în
contabilitate, să fie supusă mai întâi unei analize contabile. (Oprea C., M. Ristea, 2000).
Analiza contabilă presupune:
- cercetarea fiecărei operaţii economice pe baza documentelor justificative, în vederea
deducerii conturilor care se debitează şi a celor care se creditează (corespondenţa conturilor)
- întocmirea formulei contabile
b) Etapele analizei contabile

Analiza contabilă presupune parcurgerea unor etape strict succesive:
I. Determinarea naturii operaţiei economice
În această etapă se citeşte cu atenţie documentul justificativ în care este înscrisă
această operaţie economică care a avut loc. Deci, se va stabili operaţia economică care a avut
loc, adică ce se înțelege prin operația în cauză, la ce se referă ea (de exemplu, o intrare de
materii prime, consum de materiale, încasare sau plată efectuată, etc.).
80
II.Determinarea modificărilor pe care le produce operaţia respectivă asupra
patrimoniului şi a rezultatului
În această etapă se stabileşte în care din cele două tipuri de modificări ale
patrimoniului şi rezultatelor se încadrează operaţia respectivă, după care se deduce concret ce
element patrimonial se modifică, în ce sens (creştere sau mişcorare) şi cu ce sumă.
III. Stabilirea conturilor corespondente
Dupa ce în etapa precedentă se stabilesc elementele patrimoniale şi categoriile de
venituri şi cheltuieli care au suferit modificări, în această etapa se deduc conturile utilizate
pentru fiecare element patrimonial şi pentru fiecare categorie de venit sau cheltuială.
IV. Aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor
Cunoscând conturile corespondente, în această etapă se aplică cele două reguli
generale de funcţionare a conturilor, pentru fiecare cont corespondent în parte.
V. Întocmirea formulei contabile
La finalul analizei contabile, corespondenţa conturilor se realizează într-un anumit fel,
care se numește formulă contabilă. Formula contabilă va arăta astfel :
D=C
Exemplu:
Să se facă analiza contabilă a următoarei operaţii economice:
O societate comercială achiziţionează de la furnizor materii prime în sumă de 250 lei,
plata făcându-se concomitent în numerar.
Etapele analizei contabile:
EtapaI: Determinarea naturii operaţiei economice: achiziţie materii prime cu plata pe loc din
casieria unităţii în sumă de 250 lei
EtapaII: Influenţa operaţiei economice asupra patrimoniului: are loc o operaţie economică
care generează modificări numai în structura activelor, respectiv o creştere a stocului de
materii prime cu suma de 250 lei, concomitent cu o scădere a numerarului în casieria unităţii
cu aceiaşi sumă.
EtapaIII: Stabilirea conturilor corespondente: conturile corespondente sunt: 301”Materii
prime” și 5311”Casa în lei”
Etapa IV: Regula de funcţionare a conturilor:
- contul 301”Materii prime” este cont de activ; deoarece are loc o creştere a stocului
de materii prime contul se debitează cu suma de 250 lei;
81
- contul 5311 “Casa în lei” este cont de activ; deoarece are loc o scădere a
numerarului în casieria unităţii contul se creditează cu suma de 250 lei;
Etapa V. Întocmirea formulei contabile: D = C, prin urmare, formula contabilă va fi:
301”Materii prime” = 5311 “Casa în lei” 250
c) Formula contabilă
Formula contabilă reprezintă modalitatea de prezentare grafică a fiecărei operaţii
reflectată în conturile corespondente pe baza dublei înregistrări, sub forma unei egalităţi
valorice. Formula contabilă cuprinde următoarele componente:
a) Contul corespondent debitor, scris întotdeauna în partea stângă a egalităţii deoarece
debitul se gaseşte în stânga contului;
b) Contul corespondent creditor, scris întotdeauna în partea dreaptă a egalităţii,
deoarece creditul se gaseşte în partea dreaptă a contului;
c) Semnul “=”, care reprezintă egalitatea valorică dintre sumele înscrise în conturile
corespondente;
d) Sumele înscrise în conturile corespondente.
Exemplu: 301”Materii prime” = 5311”Casa in lei” 250
Formulele contabile se pot clasifica din două puncte de vedere diferite:

a. În funcţie de numărul conturilor corespondente putem avea: formule contabile
simple şi formule contabile complexe.
- Formulele contabile simple se întâlnesc ori de cate ori se înregistrează în
contabilitate operaţii economice care generează modificări numai în două elemente
patrimoniale, numite simple. O formulă contabilă simplă este şi cea prezentată anterior,
deoarece ea cuprinde un singur cont corespondent debitor şi un singur cont creditor.
- Formulele contabile complexe se întâlnesc atunci când se înregistrează în
contabilitate operaţii economice care generează modificări în mai mult de două elemente
patrimoniale. Acestea se prezinta în două variante:
- cu un singur cont corespondent debitor şi două sau mai multe conturi corespondente
creditoare; de exemplu, achitarea unei datorii faţă de furnizor în sumă de 500 lei, o parte din
casa (100 lei) şi o parte din disponibilul de la bancă (400 lei), formula contabilă va fi:
401”Furnizori” = % 500
5311”Casa în lei” 100
5121”Conturi la banci” 400
82
- cu un singur cont corespondent creditor şi cu două sau mai multe conturi corespondente
debitoare; de exemplu, achiziţie de materii prime în sumă de 100 lei şi materiale de natura
obiectelor de inventar în sumă de 700 lei, de la furnizor. În acest caz formula contabilă va fi:
% = 401 “Furnizori" 800
301 “Materii prime” 100
303 “Materiale de natura 700
obiectelor de inventar”
b. După scopul pentru care se întocmesc, avem:

- Formule contabile întocmite conform normelor şi instrucţiunilor de aplicare a
planului de conturi, care sunt considerate formule corecte;
- Formule contabile de corectare numite şi de “stornare”.
Formulele contabile de stornare pot fi de două feluri: de stornare în negru şi de stornare în
roşu.
De exemplu, la operaţia de recepţionare a materilor prime de la furnizor în sumă de 200 lei, s-
a întocmit formula contabilă eronată, astfel:
371”Mărfuri” = 401”Furnizori” 200
Formulele de stornare în negru, presupun inversarea formulei contabile eronat
întocmite şi întocmirea formulei contabile corecte:
Aşadar, se inversează formula contabilă, astfel:
401”Furnizori” = 371”Marfuri” 200
apoi se scrie formula contabilă corectă, astfel:
301”Materii prime” = 401”Furnizori” 200
În conturi situaţia se prezintă astfel:
D 371”Mărfuri” C D 401”Furnizori” C D 301”Materii prime” C
200 200
200 200
200 200
Rd: 200 Rc: 200 Rd: 200 Rc: 400 Rd: 200
Sfd: 0 Sfd: 200
83
Analizând informaţiile oferite de conturi, se constată:
- contul 371”Mărfuri” are un rulaj debitor de 200 lei, care ar reprezenta o intrare de
mărfuri de la furnizori şi un rulaj creditor tot de 200 lei care reprezintă ieşiri de mărfuri cu
aceiaşi sumă. În realitate nu a avut loc nici o intrare şi nici o ieşire de mărfuri în unitate,
situaţie care prezintă unul din dezavantajele stornării în negru deoarece generează rulaje
nereale ale unor conturi.
- contul 401”Furnizori” are un rulaj creditor de 400 lei, ceea ce înseamană că au avut
loc creşteri de datorii faţă de furnizor cu suma de 400 lei. Iar rulajul debitor de 200 lei
reprezintă achitarea datoriilor faţă de furnizor în sumă de 200 lei. În realitate nu a avut loc nici
o creştere a datoriilor faţă de furnizor cu suma de 400 lei şi nici o achitare a datoriilor cu suma
de 200 lei. Un alt dezavantaj al stornării în negru este acela că apar corespondenţe nereale
între conturi.
Formulele contabile de stornare în roşu, au fost concepute pentru a înlătura
dezavantajele stornării în negru. Acest tip de stornare presupune întocmirea unei noi formule
contabile eronate, dar cu sumele scrise cu o culoare roşie sau în lipsa acesteia cu sumele scrise
în chenar. Acest lucru se explică prin faptul că orice sumă scrisă cu culoarea roşie sau în
chenar se scade, fiind cu semnul minus şi prin aceasta se anulează rulajele nereale.
La exemplul anterior, vom înregistra stornarea în roşu, adică vom scrie aceiaşi formulă
contabilă cu suma încadrată în chenar:
371”Mărfuri” = 401”Furnizori” 200
apoi, formula contabilă corectă:
301”Materii prime” = 401”Furnizori” 200
În acest caz dezavantajele stornării în negru dispar, iar în contabilitate nu mai apar rulaje
nereale şi nici corespondenţe nereale între conturi.
În conturi situaţia se prezintă astfel:
D 371”Mărfuri” C D 401”Furnizori” C D 301”Materii prime” C
200 200
200 200
200 200
Rd: 0 Rc: 200 Rd: 200
Sfc: 200 Sfd: 200
84
5.2.5. Evidenţa cronologică şi sistematică
Dacă la elementele formulei contabile se adaugă şi alte componente cum sunt: data la
care a avut loc operaţia economică, documentul care stă la baza operaţiei economice şi
explicaţia descriptivă a operaţiei economice, obţinem articolul contabil.
Evidenţa cronologică presupune înregistrarea tuturor operaţiilor economice în ordinea
cronologică a intrărilor în patrimoniul economic pe bază de document justificativ; aceasta se
face printr-un document de evidenţă cronologică numit “Registru jurnal”, şi în care se
înscriu toate formulele contabile în ordinea în care ele au avut loc.
Evidenţa sistematică presupune înregistrarea operaţiilor economice în conturi deschise
pe fiecare element patrimonial în parte, după ce acestea au fost iniţial înregistrate în
“Registrul jurnal”. Toate operaţiile înregistrate în Registrul jurnal (înregistrarea cronologică)
vor fi preluate apoi în Registrul Cartea – Mare (înregistrare sistematică), şi de aici, la final se
poate scrie balanţa de verificare.
Operaţiile economice care se realizează zi de zi într-o unitate patrimoniala se
înregistrează în conturi. În orice moment al activităţii economice, fiecare cont în parte pune în
evidenţă situaţia elementelor patrimoniale: existenţele la începutul perioadei, creşterile,
micşorările, totalul mişcărilor cumulate de la începutul anului, soldurile finale.
Însă necesităţile de conducere, control şi analiză a activităţii unităţii patrimoniale
impun generalizarea si prezentarea într-un tablou de ansamblu a întregii activităţi desfaşurate.
Metoda contabilităţii impune ca periodic, şi în mod obligatoriu cu ocazia întocmirii şi
elaborării bilanţului, să se facă verificarea exactităţii înregistrarilor făcute în contabilitate.
Acest lucru se poate realiza cu ajutorul balanţei de verificare.
5.2.6. Balanţa de verificare

Balanţa de verificare sau balanţa conturilor este un procedeu specific metodei
contabilităţii care asigură verificarea exactităţii înregistrărilor operaţiilor economice în
conturi, legatura dintre conturile sintetice şi bilanţ, legătura dintre conturile sintetice şi
analitice, precum şi centralizarea datelor contabilităţii curente.
Balanţa de verificare se prezintă ca un tablou enumerativ al tuturor conturilor din
Registrul Cartea Mare, care furnizează informații în legătură cu soldurile inițiale, mișcările
sau rulajele aferente unei anumite perioade de gestiune (lună, trimestru, semestru, an), precum
și soldurile finale la data întocmirii ei. (Oprea C., M. Ristea, 2000)
În procesul muncii practice de contabilitate, balanța de verificare îndeplinește mai
multe funcții.
85
1. Funcţiile balanţei de verificare sunt: (Oprean I., și colab., 2001, pag.346)
- Funcţia de verificare a exactităţii înregistrării operaţiilor economice în conturi: -
această funcţie constă în controlul şi identificarea erorilor de înregistrare în conturi, prin
intermediul diferitelor egalităţi valorice care trebuie să existe în cadrul balanţei de verificare,
precum şi prin intermediul unor corelaţii valorice stabilite cu ajutorul ei. Inregistrarea greşită
a unor operaţii economice ca urmare a nerespectării principiului dublei înregistrări, trecerea
eronată a sumelor din Registrul Jurnal în Registrul Cartea Mare şi de aici în balanţa de
verificare, efectuarea unor calcule greşite în formulele contabile complexe, stabilirea eronată a
rulajelor şi a soldurilor conturilor determină inegalităţi între totalurile balanţei de verificare,
care se semnalizează cu ajutorul ei, fapt ce îi conferă caracterul unui instrument de verificare
şi control. Lipsa unei egalităţi valorice sau a unor corelaţii constituie dovada existenţei unor
erori, care trebuie identificate şi corectate.
- Funcţia de legatură între conturile sintetice şi bilanţ – balanţa de verificare
concentrează informaţiile din toate conturile folosite în contabilitatea curenta a întreprinderii.
Datele din bilanţul anual reprezintă soldurile finale ale conturilor, preluate din balanţa de
verificare, prelucrate şi grupate conform necesităţilor de întocmire a bilanţului. Soldurile
iniţiale ale conturilor la începutul anului sunt preluate din bilanţul anual, potrivit principiului
intangibilităţii bilanţului de deschidere a unui exerciţiu, care trebuie să corespundă cu bilanţul
de închidere a exerciţiului precedent.
- Funcţia de legatură între conturile sintetice şi cele analitice – această funcţie constă
în întocmirea unor balanţe de verificare ale conturilor analitice pentru fiecare cont sintetic
care se desfaşoară pe conturi analitice. Cu ajutorul acestor balanţe se controlează concordanţa
care trebuie să existe între datele înregistrate în contul sintetic şi conturile sale analitice;
- Funcţia de centralizare a existenţelor, mişcărilor şi transformărilor tuturor
elementelor patrimoniale – gruparea şi centralizarea datelor înregistrate în conturi cu ajutorul
balanţei de verificare oferă conducerii unităţii posibilitatea de a cunoaşte totalul modificărilor
intervenite în volumul şi structura patrimoniului economic, rezultatele financiare obţinute în
urma activităţilor desfăşurate etc. Balanţa de verificare asigură compararea datelor de la
începutul unei perioade de gestiune cu cele de la sfârşitul ei şi cu alte perioade de gestiune
expirate. Astfel, se pot stabili schimbările produse în mărimea şi structura patrimoniului
economic, eficienţa plasării resurselor, etc.
- Funcţia de analiză a activităţii economice – balanţa de verificare are un rol deosebit
de important în analiza situaţiei economico-financiare pe perioade scurte de timp şi în
intervalul dintre două bilanţuri, fiind astfel singurul instrument care furnizează informaţii
86
necesare conducerii operative a unităţii patrimoniale. Această analiză are anumite limite
comparativ cu analiza care se poate face pe baza bilanţului contabil, cu ajutorul balanţei de
verificare obţinându-se un grad mai redus de sintetizare a datelor contabile.
2. Clasificarea balanţelor de verificare

Balanţele de verificare se clasifică dupa mai multe criterii:
a) După natura conturilor pe care le conţin putem avea: balanţe de verificare ale
conturilor sintetice (cele care se întocmesc pe baza datelor preluate din conturile sintetice şi
cuprind toate conturile sintetice utilizate în contabilitatea curentă a unei unităţi patrimoniale,
într-o anumită perioadă de gestiune) şi balanţe de verificare ale conturilor analitice (acestea se
întocmesc înaintea întocmirii balanţei conturilor sintetice, pe baza datelor preluate din
conturile analitice)
b) După numărul de egalităţi pe care le cuprind se pot întâlni: balanţa de verificare cu
o egalitate, balanţa de verificare cu două egalităţi, balanţa de verificare cu trei egalităţi şi
balanţa de verificare cu patru egalităţi. Acestea pot fi întocmite într-o singură varianta sau în
două variante.
b.1) Balanţa de verificare cu o singură egalitate – aceasta se prezintă în două
variante: fie ca balanţă a sumelor, fie ca balanţă a soldurilor. Ea cuprinde numai o singura
egalitate. Astfel: TSD = TSC sau SFD = SFC
b.2) Balanţa conturilor cu două egalităţi – denumită şi balanţa sumelor şi a
soldurilor, rezultă din combinarea balanţei sumelor cu balanţa soldurilor. Ea cuprinde patru
coloane, două pentru TSD şi TSC şi două coloane pentru SFD şi SFC; egalităţile ei sunt: TSD
= TSC şi SFD = SFC.
b.3) Balanţa de verificare cu trei egalităti – se caracterizează prin separarea
soldurilor iniţiale de rulajele lunii curente. Balanţa de verificare cu trei egalităţi a fost
conceputa pentru sporirea proprietăţilor informative ale balanţelor de verificare cu una şi cu
două egalităţi. Pe baza ei se pot stabili următoarele egalităţi:
SID = SIC
RD = RC
SFD = SFC
Cu ajutorul acestei balanţe de verificare se poate stabili şi următoarea corelaţie: totalul
rulajelor din balanţa de verificare trebuie să fie egal cu totalul rulajelor din evidenţa
cronologică (din Registrul Jurnal).
87
b.4) Balanţa de verificare cu patru egalităţi – cu ajutorul acestei balanţe se obţin
următoarele egalităţi:
SID = SIC
RD = RC
TSD = TSC
SFD = SFC
Cu toate avantajele pe care le prezintă faţă de celelalte balanţe de verificare, balanţa
conturilor cu patru egalităţi are următorul neajuns, şi anume, nu reflecta rulajele conturilor din
lunile precedente, acestea fiind cumulate cu soldurile iniţiale de la începutul anului.
Înlăturarea acestui neajuns s-ar putea realiza prin întocmirea unei balanţe de verificare cu
cinci egalităţi.
Balanţa de verificare se întocmeşte lunar, sau ori de cate ori este necesar în scopul
verificării exactităţii înregistrărilor operaţiilor economice în conturi şi pentru întocmirea
bilanţului contabil. În vederea întocmirii balanţei de verificare se efectuează următoarele
lucrări:
1. Se trec toate operaţiile din evidenţa cronologică (Registrul Jurnal) în evidenţa
sistematică (Registrul Cartea Mare), până la data când urmează a se întocmi balanţa de
verificare;
2. Se totalizează sumele din debitul şi creditul conturilor deschise şi se determină
soldul lor;
3. Se transpun datele din conturi în formularul de balanţă de verificare;
4. Se adună coloanele balanţei conturilor şi se verifică egalităţile dintre coloanele
perechi.
Pentru întelegerea modului de întocmire a balanţei de verificare a conturilor sintetice,
se porneşte de la deschiderea conturilor pe baza bilanţului iniţial, se continuă cu înregistrarea
operaţiilor economice efectuate într-o lună în evidenţa cronologică şi sistematică şi numai
după aceea se întocmeşte balanţa conturilor.
3. Identificarea erorilor de înregistrare contabilă cu ajutorul balanţelor de

verificare
Balanţele de verificare servesc şi la identificarea erorilor de înregistrare contabilă care
afectează egalităţile ce trebuie să existe între coloanele perechi şi corelaţiile dintre ele. Erorile
care pot să apară sunt:
-erori de întocmire a balanţei de verificare
88
-erori de stabilire a elementelor valorice ale conturilor
-erori de înregistrare în evidenţa sistematică
-erori de stabilire a sumelor în formulele contabile din evidenţa cronologică
Erorile de întocmire a balanţei de verificare se grupeaza astfel:
- erori ce se produc cu ocazia adunării coloanelor balanţei de verificare şi care se
identifică prin repetarea calculelor;
- erori ce apar cu ocazia transcrierii sumelor, rulajelor şi soldurilor conturilor din
Registrul Cartea Mare în formularul de balanţă de verificare. Aceste erori se verifica prin
punctare, adică prin confruntarea tuturor elementelor valorice transcrise în balanţa de
verificare cu cele din evidenţa sistematică.
Erori de stabilire a elementelor valorice ale conturilor – se datorează unor calcule
greşite, efectuate cu ocazia stabilirii rulajelor, totalului sumelor şi soldurilor conturilor.
Identificarea şi corectarea acestor erori se face prin repetarea calculelor din cadrul fiecarui
cont în parte;
Erori de înregistrare în evidenţa sistematică – se datorează transcrierii greşite a unor
sume din Registrul Jurnal în Registrul Cartea Mare. Identificarea lor se realizează prin
punctarea dintre cele două registre.
Erori de stabilire a sumelor din formulele contabile – se datorează adunării greşite a
sumelor în cadrul formulelor contabile complexe din evidenţa cronologică. Aceste erori se
identifică prin refacerea calculelor formulelor contabile complexe şi prin punctarea acestor
înregistrări cu documentele care au stat la baza lor.
Alte erori de înregistrare contabilă ar fi:
Erori datorate omisiunii de înregistrare contabilă – care constau în faptul că anumite
operaţii economice au rămas neînregistrate în contabilitatea curenta. Datorită acestor erori pot
apărea anumite anomalii în conturi, cum ar fi: solduri debitoare la conturi de pasiv sau solduri
creditoare la conturi de activ;
Erori de compensaţie – se datorează transcrierii greşite a unor sume din documente în
Registrul Jurnal sau din acesta în Registrul Cartea Mare, în sensul că s-a trecut o sumă în plus
într-o parte a unui cont sau a mai multor conturi şi o alta sumă în minus egala cu cea trecuta în
plus în aceiaşi parte a altui cont sau a altor conturi.
Erori de imputaţie – se datorează transcrierii unor sume exacte ca mărime din evidenţa
cronologică în cea sistematică, atât în debit cât şi în credit, însă nu în conturile în care trebuiau
să fie trecute, ci în alte conturi care nu corespund conţinutului economic al operaţiei
respective.
89
Erori de înregistrare în evidenţa cronologică – se produc datorită următoarelor cauze:
stabilirea greşita a unor conturi corespondente; înregistrarea unor operatii economice de doua
ori, inversarea formulei contabile, întocmirea corectă a formulei contabile dar cu altă sumă
etc. Aceste erori pot fi evidenţiate cu ajutorul balanţei de verificare sah, care pe lângă unele
egalităţi valorice redă şi corespondenţa conturilor.
5.2.7. Aplicație practică rezolvată:

O societate comercială prezintă urmatoarea situaţie a patrimoniului:
- materii prime: 15.000 lei
- disponibil la banca în lei 75.000 lei
- acțiuni deținute la entități afiliate 2.500 lei
- rezerve statutare 400 lei
- furnizori 16.000 lei
- creditori diverşi 500 lei
- produse finite 700 lei
- casa în lei 300 lei
- clienţi 17.000 lei
- capital social ?
Se cere:
a. înregistrarea în ordine cronologică (Registrul Jurnal) şi sistematică (Registrul Cartea
Mare sau înregistrarea în conturi), apoi să se determine rulajele, total sume şi soldurile finale;
b. Stabilirea bilanţului final
c. Întocmirea balanţei de verificare
Operaţii economico-financiare:
1. Achitarea unei părţi din datoria faţă de furnizori în sumă de 10.000 lei, din
disponibilul de la bancă.
2. Achiziţie mijloc de transport de la furnizori, cost de achizitie 51.000 lei.
3. Înregistrarea amortizării mijlocului de transport pe luna în curs, ştiind că durata de
utilizare a acestuia este de 10 ani.
4. Se înregistrează factura de energie electrică în sumă de 150 lei.
5. Se obţin produse finite în procesul de producţie, cost de producţie 1.000 lei
6. Se vând 50% din produsele finite obţinute, prêt de vânzare 1.200 lei, şi se face
descărcarea de gestiune pentru produsele finite vândute
90
7. Se încasează de la clienţi în numerar creanţa de la operația 6.
8. Se achită datoria faţă de furnizorul de la operaţia nr.2 din disponibilul de la banca
Bilanţ iniţial
Nr. ACTIVE SUME PASIVE SUME
crt
1 Actiuni deținute la entități af. 2.500 Capital social 93.600
2. Materii prime 15.000 Reserve statutare 400
3 Produse finite 700 Furnizori 16.000
4 Clienți 17.000 Creditori diverși 500
5 Disponibil la bancă în lei 75.000
6 Casa în lei 300
A1) Înregistrarea în ordine cronologică (Registrul Jurnal)

REGISTRUL JURNAL
Nr. Explicație Formula contabilă Sume
crt. D C
1. Achitarea unei părți din 401”Furnizori”=5121”Disponibil la 10.000 10.000
datoria către furnizor banaca”
2 Achiziție mijloc de transport 2133”Mijloace de transport” = 51.000 51.000
404”Furnizori de imobilizări”
3 Înregistrarea amortizării 6811”Cheltuieli cu amortizarea” = 425 425
lunare 2813”Amortizarea imobilizărilor
corporale
4 Înregistrarea facturii de 605”Cheltuieli cu energia și apa” = 150 150
energie electrică 401”Furnizori”
5 Obținere de produse finite* 345”Produse finite” = 711”Venituri 1.000 1.000
aferente costurilor stocurilor de
produse”
6 Vânzare produse finite 411”Clienți” = 701”Venituri din 1.200 1.200
vânzarea produselor finite”
Descărcarea de gestiune* 711”Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse” = 500 500
345”Produse finite”
7 Încasare în numerar creanță 5311”Casa în lei” = 411”Clienți” 1.200 1.200
8 Achitarea datoriei față de 404”Furnizori de imobilizări” = 51.000 51.000
furnizor din disponibilul de la 5121”Disponibil la bancă în lei”
bancă
Notă:*Descărcarea de gestiune a produselor finite se face la costul de producție (în acest caz
se scot din evidență doar jumătate din produse finite aflate pe stoc, deoarece doar acestea sunt
supuse vânzării)
91
A2) Înregistrarea în ordine sistematică (Registrul Cartea Mare sau înregistrarea în
conturi)
D 301 C D 5121 C D 261 C

Si:15.000 Si:75.000 10.000 (1) Si: 2.500
51.000 (8) Rd: 0
Rd:0 Rd: 0 Rc: 61.000
TSd: 15.000 Tsd: 75.000 Tsc: 61.000 Tsd: 2.500
Sfd: 15.000 Sfd: 14.000 Sfd: 2.500
D 345 C D 5311 C D 411 C

Si: 700 500 (6) Si: 300 Si: 17.000 1.200 (6)
(5) 1.000 (7) 1.200 (6) 1.200
Rd: 1.000 Rc: 500 Rd: 1.200 Rd: 1.200 Rc: 1.200
Tsd: 1.700 Tsc: 500 Tsd: 1.500 Tsd: 18.200 Tsc: 1.200
Sfd: 1.200 Sfd: 1.500 Sfd: 17.000
D 1012 C D 1063 C D 401 C

Si: 93.600 Si:400 (1) 10.000 Si: 16.000
150 (4)
Rc: 0 Rc: 0 Rd: 10.000 Rc: 150
Tsd: 93.600 Tsc: 400 Tsd: 10.000 Tsc: 16.150

Sfc : 93.600 Sfc : 400 Sfc : 6150
D 462 C D 2133 C D 404 C

Si:500 (2) 51.000 (8) 51.000 51.000 (2)
Rc: 0 Rd: 51.000 Rd: 51.000 Rc: 51.000

Tsc : 500 Tsd : 51.000 Tsd : 51.000 Tsc : 51.000
Sfc: 500 Sfc: 51.000 //
92
D 6811 C D 2813 C D 701 C

(3) 425 425 (3) 1.200 (6)
Rd: 425 Rc: 425 Rc: 1.200
Tsd: 425 Tsc: 425 Tsc: 1.200
Sfd: 425 Sfc: 425 Sfc: 1.200
D 605 C D 711 C
(4) 150 (6) 500 1.000 (5)
Rd: 150 Rd: 500 Rc: 1.000
Tsd: 150 Tsd: 500 Tsc: 1.000
Sfd: 150 Sfc: 500
Precizare: La sfârşit de lună conturile de venituri şi cheltuieli nu prezinta sold, în

cazul nostru prezintă sold deoarece acestea nu au fost înca inchise.
b) Stabilirea bilanțului final

Nr. Active Sume Pasive Sume
crt.
1 Acțiuni deținute la entități af. 2.500 Capital social 93.600
2 Mijloace de transport 51.000 Rezerve statutare 400
3 Materii prime 15.000 Amortizarea imobilizărilor 425
corporale
4 Produse finite 1.200 Furnizori 6.150
5 Clienți 17.000 Furnizori de imobilizări 0
6 Disponibil la bancă 14.000 Creditori diverși 500
7 Casa în lei 1.500 Venituri din vânzarea produselor 1.200
finite
8 Cheltuieli cu energia 150 Venituri aferente costurilor 500
stocurilor de produse
9 Cheltuieli cu amortizarea 425
10 TOTAL ACTIV 102.775 TOTAL PASIV 102775
93
c) Întocmirea balanței de verificare cu patru egalități
Denumire cont Sold initial Rulaje curente Total sume Sold final
D C D C D C D C
Capital social 93.600 - - - 93.600 93.600
(1012)
Rezerve 400 - - - 400 400
statutare (1063)
Acțiuni deținute 2.500 - - 2.500 2.500
la entități
affiliate (261)
Mijloace de 51.000 51.000 51.000
transport (2133)
Amortizarea 425 425 425
imobilizărilor
corp. (2813)
Materii prime 15.000 - - 15.000 15.000
(301)
Produse finite 700 1.000 500 1.700 500 1.200
(345)
Furnizori (401) 16.000 10.000 150 10.000 16.150 6.150
Furnizori de 51.000 51.000 51.000 51.000
imobiliz. (404)
Clienți (411) 17.000 1.200 1.200 18.200 1.200 17.000
Creditori diverși 500 - - - 500 500
(462)
Disponibil la 75.000 61.000 75.000 61.000 14.000
bancă (5121)
Casa în lei 300 1.200 1.500 1.500
(5311)
Cheltuieli cu 150 150 150
energia (605)
Cheltuieli cu 425 425 425
amortizarea
(6811)
Venituri din 1.200 1.200 1.200
vânzarea
produselor
finite (701)
Venituri 500 500 500
aferente
costurilor
stocurilor de
produse (711)
TOTAL 110.500 110.500 115.975 115.975 226.475 226.475 102.775 102.775
Pentru verificarea înregistrărilor în contabilitatea analitică se pot întocmi balanțe de

verificare analitice. Balanța reprezintă un instrument de control, care permite contabilului să
se asigure că unui debit înregistrat îi corespunde un credit de aceiași mărime. Ea permite
obținerea sumelor cumulate ale fiecărui cont la un anumit moment, pe baza ei putându-se
94
întocmi mai apoi situațiile financiare la sfârșitul exercițiului. Legea contabilității nr.82/1991
prevede la articolul 22 că ”pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiilor
se întocmește lunar balanța de verificare”.
5.2.8. Aplicație practică de rezolvat:

Se dă următoarea situaţie a patrimoniului:
-materii prime: 500 lei
-capital social: 800 lei
-clienti: 400 lei
-rezerve 100 lei
-produse finite 80 lei
-prime de capital 100 lei
-casa in lei 220 lei
-furnizori 200 lei
În cursul lunii au loc următoarele operații economico-financiare:

1. Se achiziționează materii prime de la furnizori cu plata ulterioară în sumă de
2500 lei;
2. Se achita furnizorul de materii prime dintr-un credit pe termen scurt luat de
la bancă;
3. Se încasează creanţa faţă de clienţi astfel: 100 lei în numerar, restul prin
4. Se încorporează primele de capital în capitalul social
Se cere:
1. Înregistrarea în ordine cronologică şi sitematică;
2. Întocmirea balanţei de verificare cu patru egalităţi
95
CAPITOLUL VI
CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI FUNCŢIA CONTABILĂ A
PRINCIPALELOR CONTURI UTILIZATE ÎN CONTABILITATEA
FINANCIARĂ
6.1. Contabilitatea constituirii unităţilor patrimoniale

Constituirea unei unităţi patrimoniale este condiţionată de existenţa unui capital cu
ajutorul căruia aceasta îşi începe activitatea. Capitalul reprezintă totalitatea surselor de
finanţare stabile, aflate la dispoziţia unităţii patrimoniale. Ele sunt formate din: capitaluri
proprii, provizioane asimilate capitalurilor, și capitaluri împrumutate (împrumuturile pe
termen mediu şi lung şi alte surse cu durata de finanţare mai mare de 1 an). Capitalul propriu
este format din: aporturi aduse sub formă de capital social, prime legate de capital, rezerve,
rezerve din reevaluare, rezultatul reportat, rezultatul exercițiului.
Pentru reflectarea în contabilitate a capitalului social se utilizează contul 101 “Capital
social” cu ajutorul căruia se ţine evidenţa capitalului social subscris în natură sau în numerar
de către acţionarii sau asociaţii societăţii, precum şi a măririi şi/sau micşorării capitalului
social.
După conţinutul economic este cont de capitaluri proprii, iar după funcţia contabilă
este cont de pasiv. Contul 101”Capital social” se desfăşoară în conturi sintetice de gradul II,
astfel: 1011 “Capital social subscris şi nevărsat” şi 1012 “Capital social subscris şi vărsat”
Contul 1011”Capital social subscris şi nevărsat” – are rolul de a înregistra şi
controla procesul de subscriere a capitalului social, până în momentul depunerii lui de către
acţionari sau asociaţi.
Se creditează cu capitalul social subscris şi nevărsat de către acţionari şi asociaţi şi se
debitează cu capitalul social vărsat în natură sau în numerar de către asociaţi sau acţionari.
Soldul creditor al contului reprezinta capitalul social subscris şi nevărsat încă.
Contul 1012 “Capitalul social subscris şi vărsat” – are rolul de a înregistra şi
controla procesul de constituire efectivă a capitalului social subscris, prin depunere în natură
sau în numerar de către acţionari sau asociaţi.
Se creditează cu capitalul social subscris şi vărsat, în natură sau în numerar, precum şi
cu creşterile de capital şi se debitează cu reducerea capitalului social. Soldul creditor al
96
contului reprezintă capitalul social subscris şi vărsat.
Pentru subscrierea şi depunerea capitalului social se utilizează contul 456 “Decontări
cu asociaţii privind capitalul” – cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa aporturilor
subscrise de asociaţi sau acţionari pentru constituirea sau creşterea capitalului social, precum
şi de micşorare a capitalului hotărâtă de AGA. Acest cont, după funcţia contabilă este cont
bifuncţional. Poate avea sold final debitor, caz în care este un cont de creanţe, sau poate avea
sold final creditor, caz în care este un cont de datorii.
a) Contul 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” funcţionează ca şi cont de
activ în cazul constituirii unei societăţi comerciale sau în cazul majorării capitalului social
prin diverse căi.
În acest caz contul se debitează cu: capitalul subscris de către asociaţi sau acţionari în
natură sau în numerar, în corespondenţă cu contul 1011 “Capital social subscris şi nevărsat”.
Se creditează cu valoarea aporturilor în natură sau în bani aduse de către asociaţi sau
acţionari în corespondenţă cu debitul conturilor de mijloace băneşti, imobilizări, stocuri, în
funcţie de felul aporturilor depuse.
Soldul debitor al contului reprezintă sumele subscrise de asociaţi sau acţionari la
constituirea societăţii, dar nevărsate încă.
b) Contul 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” funcţionează ca şi cont de
pasiv în cazul în care are loc reducerea capitalului social prin retragerea unor acționari
(asociați) din societate sau în cazul scăderii valorii nominale a acțiunilor.
În acest caz se creditează cu micşorarea capitalului social, micşorare hotărâtă de AGA,
înregistrând astfel obligaţia unităţii faţă de asociaţi prin debitul contului 1012 “Capital social
subscris şi vărsat”.
Contul se debitează cu sumele achitate asociaţilor sau acţionarilor cu ocazia retragerii
capitalului în corespondenţă cu creditul contului 5311 “Casa în lei” sau 5121 “Conturi la
bănci în lei”.
Soldul creditor al contului reprezintă obligaţiile unităţii patrimoniale faţă de asociaţi
sau acţionari ca urmare a reducerii capitalului social.
Aplicaţii practice rezolvate:
1. La constituirea unei societăţi comerciale, asociaţii acesteia subscriu un capital social
de 3000 lei.
Această operaţie generează modificari de volum în sensul cresterii, respectiv crește
creanța față de asociați pentru capitalul subscris cu suma de 3000 lei, concomitent cu
creşterea capitalului subscris şi nevărsat cu aceiaşi sumă.
97
Conturile corespondente în aces caz sunt: 456”Decontări cu asociații privind
capitalul” și 1011”Capital social subscris şi nevărsat”.
- contul 456”Decontări cu asociaţii privind capitalul” funcţionează ca şi cont de activ
în acest caz; deoarece are loc o creştere a creanţelor faţă de asociaţi contul se debitează cu
suma de 3000 lei.
- contul 1011”Capital social subscris şi nevărsat” este cont de pasiv; deoarece are loc o
creştere a capitalului social, ca urmare a subscrierii de capital, contul se creditează cu suma
de 3000 lei.
Formula contabilă este:
456”Decontări cu asociaţii = 1011”Capital social subscris 3000
privind capitalul” nevarsat”
2. Asociaţii depun capitalul social subscris în natură şi în bani, astfel: se aduce ca aport la
capital un echipament tehnologic în valoare de 1500 lei, restul capitalului va consta în
bani depuși în disponibilul de la bancă.
Această operaţie produce modificări numai în structura activelor, respectiv scade
creanţa faţă de asociaţi cu aportul de 3000 lei depus de aceştia în natură și în bani, şi creşte
valoarea activelor, respectiv valoarea echipamentelor cu suma de 1500 lei şi disponibilul la
bancă în lei, cu suma de 1500 lei.
Conturile între care se stabilesc corespondenţe sunt:
- 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul, care, în acest caz, are funcţia contabilă
de activ; scăzând creanţa faţă de asociaţi contul se creditează cu suma de 3000 lei.
- 2131 “Echipamente tehnologice” şi 5121 “Disponibil la bancă în lei”, ambele conturi
sunt conturi de activ; deoarece au loc creşteri ale valorii acestor elemente conturile se
debitează, cu aceleaşi sume (1500 + 1500)
Formula contabilă este următoarea:
% = 456 “Decontări cu asociaţii 3000
privind capitalul”
2131 “Echipamente tehnologice” 1500
5121 “Disponibil la bancă în lei” 1500
3. În urma depunerii integrale a capitalului social subscris de 3000 lei, capitalul social
subscris nevărsat se transformă în capital social subscris vărsat.
98
Această operaţie produce modificări numai în structura elementelor de pasiv,
respectiv creşte capitalul social subscris şi vărsat cu suma de 3000 lei şi scade cu aceiaşi
sumă capitalul social subscris si nevărsat.
Conturile corespondente sunt 1011 “Capitalul social subscris şi nevărsat” şi 1012
“Capitalul social subscris şi vărsat”. Ambele sunt conturi de pasiv. Având loc scăderea
capitalului social subscris şi nevărsat, contul 1011”Capital social subscris şi nevărsat” se
debitează cu suma de 3000 lei; concomitent şi cu aceiaşi sumă creşte capitalul social subscris
şi vărsat, deci contul 1012 “Capital social subscris şi vărsat” se creditează.
1011 “Capital social subscris nevărsat” = 1012 “Capital social subscris vărsat 3000
4. Unul dintre asociaţi doreşte să se retragă din societate cu capitalul adus de el ca și

aport, în sumă de 200 lei. Adunarea Generala a Asociaţilor (AGA) aprobă retragerea
solicitată de asociat şi deci, micşorarea capitalului social al societăţii.
În acest caz au loc două înregistrări concomitente:
1. Retragerea asociatului din societate
2. Achitarea datoriei faţă de asociatul retras
1. În cazul retragerii asociatului din firmă se va mişcora capitalul social subscris
vărsat cu suma de 200 lei şi va creşte datoria societăţii faţă de asociatul căruia trebuie să-i
restituie partea sa din aportul adus, în sumă de 200 lei.
În acest caz, conturile corespondente sunt: 1012 “Capital social subscris şi vărsat” şi 456
“Decontări cu asociaţii privind capitalul”. Ambele sunt conturi de pasiv, deci au loc
modificări numai în structura pasivului.
Având loc o scădere a capitalului social subscris şi vărsat, contul 1012”Capital social
subscris si vărsat”, se debitează cu suma de 200 lei;
Contul 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul”, în acest caz funcţionează ca şi
cont de pasiv; având loc o creştere a obligaţiilor faţă de asociat, contul se creditează cu suma
de 200 lei.
1012 “Capital social subscris vărsat” = 456 “Decontări cu asociaţii 200
99
2. Se achită asociatului care a solicitat retragerea din societate suma de 200 lei din
Această operaţie generează modificări în volumul activelor şi pasivelor în sensul
scăderii lor, respectiv scade obligaţia faţă de asociaţi cu suma de 200 lei şi concomitent
scade disponibilul la bancă cu aceiaşi sumă.
Conturile corespondente sunt 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” şi 5121
“Disponibil la bancă în lei”
- Contul 456 “Decontari cu asociatii privind capitalul”, în acest caz funcţionează ca și
cont de pasiv; având loc o scădere a obligaţiei faţă de asociat, contul se debitează cu suma de
200 lei;
- Contul 5121 “Disponibil la bancă în lei” este cont de activ; având loc o scădere a
disponibilităţilor bănesti, contul se creditează cu suma de 200 lei.
456”Decontări cu asociații = 5121”Disponibil la bancă în lei” 200
6.2. Contabilitatea activelor imobilizate

Activele imobilizate sunt bunuri sau valori destinate să serveasca o perioadă
îndelungată (mai mare de 1 an) activitatea unităţii patrimoniale. Acestea nu se consumă la
prima utilizare şi se clasifică astfel:
- imobilizări necorporale
- imobilizări corporale
- imobilizări financiare
Contabilitatea imobilizărilor se realizează cu ajutorul conturilor din clasa a 2 a de
conturi aferente Planului general de conturi. (Anexa – Plan general de conturi)
6.2.1. Imobilizările necorporale cuprind:
- cheltuieli de constituire
- cheltuieli de dezvoltare
- concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare
- fond comercial
- alte imobilizări necorporale (programe informatice)
Pentru înregistrarea acestora în contabilitate se utilizează conturile din grupa 20
“Imobilizari necorporale” şi anume: 201”Cheltuieli de constituire”, 203 “Cheltuilei de
100
dezvoltare”, 205 “Concesiuni, brevete, licente, alte drepturi şi valori similare”, 207 “Fond
comercial”, 208 “Alte imobilizări necorporale”. Toate aceste conturi sunt conturi de active
imobilizate, conturi de activ.
Se debitează cu valoarea de înregistrare (de intrare) a imobilizărilor necorporale
intrate în unitate.
Se creditează cu valoarea de înregistrare a imobilizărilor necorporale amortizate
integral sau ieşite din gestiunea unităţii patrimoniale.
Soldul poate fi numai debitor şi reprezintă valoarea de înregistrare a imobilizărilor
necorporale existente în unitate şi neamortizate încă.
Pentru exemplificare se va utiliza contul:

201 “Cheltuieli de constituire”
Acest cont are rolul de a evidenţia cheltuilelile ocazionate de înfiinţarea sau
dezvoltarea unităţii patrimoniale, cum ar fi: cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli
cu emisiunea de acţiuni (în cazul în care capitalul social al societății este divizat în acțiuni),
cheltuieli de prospectare a pieţei, cheltuieli de publicitate, etc.
După conţinutul economic acest cont este cont de active imobilizate, iar dupa funcţia
contabilă este cont de activ.
Se debitează cu toate cheltuielile legate de constituirea societăţii, în corespondenţă cu
creditul conturilor care indică modalităţile de plată a acestor cheltuieli (numerarul din casierie
sau disponibilul la bancă)
Se creditează cu cheltuielile de constituire amortizate integral şi scoase din evidenţă.
Soldul debitor al contului reprezintă cheltuieli de constituire existente, neamortizate
integral. Aceste valori se includ esalonat pe cheltuieli într-o perioada de până la 3 ani, sub
formă de amortizare.
Pentru înregistrarea amortizării imobilizărilor necorporale se foloseşte contul 280
“Amortizarea imobilizărilor necorporale”, care după conţinutul economic este un cont
rectificativ al valorii de intrare a imobilizărilor necorporale, iar dupa funcţia contabilă este
cont de pasiv.
Se creditează cu amortizarea înregistrată lunar pe cheltuieli, prin debitul contului
6811”Cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor”
Se debitează cu valoarea imobilizarilor necorporale ieşite din patrimoniul unităţii ca
urmare a amortizării lor integrale.
Soldul creditor reprezintă amortizarea aferentă imobilizărilor necorporale la sfârşitul lunii.
101
Exemple:
1. La constituirea unei societăţi se fac diferite cheltuieli de înfiinţare, diverse taxe
achitate în numerar, a căror valoare este de 500 lei.
Această operație produce modificări numai în structura activelor, respectiv cresc
cheltuielile de constituire cu suma de 500 lei şi scade numerarul din casieria unităţii cu
aceiasi sumă.
Conturile corespondente sunt 201”Cheltuieli de constituire” şi 5311 “Casa în lei”.
- contul 201”Cheltuieli de constituire” este cont de activ; având loc o creştere a
cheltuielilor de constituire contul 201 ”Cheltuieli de constituire” se debitează cu suma de 500
lei.
- contul 5311”Casa în lei” este cont de activ; deoarece are loc o scădere a numerarului
din casieria unității, contul se creditează cu suma de 500 lei.
201”Cheltuieli de constituire” = 5311“Casa în lei” 500
2. Se înregistrează amortizarea cheltuielilor de constituire (înființare) aferentă primului

an în sumă de 167 lei.
Această operaţie generează modificări de volum în sensul creșterii, respectiv cresc
cheltuielile de exploatare privind amortizarea cu suma de 167 lei, și în același timp crește
valoarea amortizată cu aceiași sumă.
Conturile corespondente sunt 6811”Cheltuieli de exploatare privind amortizările” şi
280”Amortizări privind imobilizările necorporale”.
- contul 6811” Cheltuieli de exploatare privind amortizările” funcţionează după regula
conturilor de activ; deoarece are loc o majorare a cheltuielilor contul se debitează cu suma de
167 lei.
- contul 2801 “Amortizarea cheltuielilor de constituire ” este cont de pasiv; deoarece
are loc o majorare a valorii amortizate contul se creditează cu suma de 167 lei.
6811”Cheltuieli de exploatare = 2801 “Amortizarea cheltuielilor 167
privind amortizările” de constituire”
Notă : În al doilea şi al treilea an se înregistrează prin aceeaşi formulă contabilă amortizarea

cheltuielilor de constituire, iar după 3 ani, acestea vor fi complet amortizate.
102
3. Se scot din evidenţă cheltuieli de constituire complet amortizate în valoare de 500 lei.
Această operaţie produce modificări de volum în sensul diminuării, respectiv scad
cheltuielile de constituire cu suma de 500 lei, odata cu scăderea valorii amortizate cu aceiaşi
sumă.
Conturile corespondente sunt 201”Cheltuieli de constituire” şi 2801”Amortizarea
cheltuielilor de constituire”.
- contul 201”Cheltuieli de constituire” este cont de activ; deoarece are loc o scădere a
cheltuielilor de constituire, contul se creditează cu suma de 500 lei;
- contul 2801”Amortizarea cheltuielilor de constituire” este cont de pasiv; deoarece
are loc o diminuare a amortizărilor, contul se debitează cu suma de 500 lei.
2801”Amortizarea cheltuielilor = 201”Cheltuieli de constituire” 500
de constituire”
6.2.2. Imobilizările corporale

În categoria imobilizărilor corporale se includ: terenuri, amenăjari de teren,
construcţii, maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de măsurare, control şi
reglare, mijloace de transport, animale, plantaţii, mobilier, aparatură birotică, etc.
În momentul intrării în patrimoniu, imobilizările corporale sunt evaluate şi înregistrate
la valoarea de intrare, care poate fi diferită în funcţie de sursa de provenienţă a imobilizărilor
corporale din unitate. Valoarea de intrare se mai numeşte şi valoare contabilă deoarece
imobilizările corporale raman înregistrate la aceiaşi valoare pe întreaga perioadă în care se
găsesc în patrimoniul unităţii (în cazul în care nu sunt reevaluate).
Deoarece imobilizările corporale se utilizează mai multe cicluri de productie, ele îşi
pierd treptat din valoare, se depreciază. Deprecierile pot fi de două feluri:
- depreciere reversibilă – apare în cazul în care are loc o scădere a valorii de utilitate a
imobilizărilor corporale, deci preţul lor de piaţă este mai mic decât valoarea lor de intrare (de
înregistrare). Această determinare se face la sfârşitul exerciţiului financiar cu ocazia
inventarierii şi în acest caz se constituie ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a
imobilizărilor.
- depreciere ireversibilă – care are loc ca urmare a uzurii fizice şi morale a
imobilizărilor corporale. În acest caz, recuperarea treptată a valorii acestor imobilizari se face
prin amortizare, adică prin includerea ei în cheltuieli.
103
Amortizarea se calculează pe toată durata de utilizare a imobilizării corporale până la
recuperarea integrală a valorii acesteia. Amortizarea anuală se calculează dupa relaţia: Aa =
Vi/Du, unde:
Aa = amortizarea anuală
Vi = valoarea de intrare
Du = durata de utilizare
Pentru înregistrarea în contablitate a imobilizărilor corporale se utilizează conturile din
grupa 21”Imobilizări corporale”, cu următoarele conturi sintetice:
-211 “Terenuri şi amenajări de terenuri”
-212 “Construcţii”
-213 “Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii”
-214 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale”.
- 215 “Investitii imobiliare”
- 217 “Active biologice productive”
Toate aceste conturi după conţinutul economic sunt conturi de active imobilizate
corporale, iar după funcţia contabilă sunt conturi de activ.
Se debitează cu valoarea de înregistrare a acestor imobilizări corporale intrate în
patrimoniul unităţii pe diverse căi (achiziţii, producţie proprie, aport la capital, donații etc.)
Se creditează cu valoarea de înregistrare a imobilizărilor corporale ieşite din
patrimoniul unităţii prin scoatere din funcţiune, vânzări, donaţii, etc.
Soldul poate fi numai debitor şi reprezintă valoarea de înregistrare a imobilizărilor
corporale existente la un moment dat în patrimoniu.
Pentru înregistrarea amortizării imobilizărilor corporale se utilizează contul 281
“Amortizarea imobilizărilor corporale”, care după conţinutul economic este cont
rectificativ al valorii de intrare a imobilizărilor corporale, iar după funcţia contabilă este
cont de pasiv.
Se creditează cu:
- amortizarea imobilizărilor corporale calculate şi incluse lunar în cheltuieli, prin
debitul contului 6811 “Cheltuieli de exploatare privind amortizările”
Se debitează cu:
- amortizarea aferentă imobilizărilor corporale ieşite din patrimoniul unităţii prin
vânzare, scoatere din evidenţă, donaţii, etc.
Soldul poate fi numai creditor şi reprezintă amortizarea aferentă imobilizărilor
104
corporale existente în patrimoniul unităţii.
Exemple:
1. O societate comercială achiziţionează un calculator de la un oficiu de calcul, al cărui
cost de achiziţie este de 2600 lei.
Această operaţie produce modificări de volum în sensul creșterii, respectiv crește
valoarea imobilizarilor corporale cu suma de 2600 lei, odată cu creșterea datoriei față de
furnizor, cu aceiași sumă.
Conturile corespondente sunt:
- 214 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale si alte active corporale” şi 404 “Furnizori de imobilizări”.
- contul 214 “Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane
și materiale și alte active corporale”, este cont de activ; având loc o creştere a valorii
imobilizarilor corporale, contul se debiteaza cu suma de 2600 lei;
- contul 404 “Furnizori de imobilizări”, este cont de pasiv; deoarece are loc o creştere
a datoriei faţă de furnizor contul se creditează cu suma de 2600 lei.
214 “Mobilier, aparatura birotica, etc” = 404”Furnizori de imobilizări” 2600
2. Se înregistrează amortizarea aferentă calculatorului pentru primul an de funcţionare,

ştiind că durata de utilizare este de 5 ani (Aa = Vi/Du) (Aa = 2600/5 = 520)
Această operaţie determină o scădere a valorii nete contabile a imobilizarilor
corporale cu valoarea amortizării calculate şi înregistrate. Concomitent, această operatie
determină o creştere a cheltuielilor cu amortizarea, cheltuieli care vor determina, după
încorporarea lor în rezultate o reducere a situaţiei nete.
Conturile corespondente sunt 6811 “Cheltuieli de exploatare privind amortizările” şi
2814 “Amortizarea altor imobilizări corporale”
- contul 6811 “Cheltuieli de exploatare privind amortizările” funcţionează după regula
conturilor de activ; deoarece are loc o creştere a cheltuielilor contul se debitează cu suma de
520 lei;
- contul 2814 “Amortizarea altor imobilizări corporale” este cont de pasiv; deoarece
are loc o majorare a valorii amortizate, contul se creditează cu suma de 520 lei;
Formula contabilă este urmatoarea:
105
6811 “Cheltuieli de exploatare = 2814 “Amortizarea altor imobilizări 520
privind amortizările” corporale”
3. Se înregistrează scoaterea din folosinţă a calculatorului complet amortizat, a cărui
valoare de intrare este de 2600 lei.
Această operaţie produce modificări de volum în sensul diminuării, respectiv scade
valoarea imobilizărilor corporale prin scoaterea din evidenţă a calculatorului cu suma de
2600 lei, în acelaşi timp scade şi amortizarea aferentă imobilizării corporale scoase din
evidenţă.
Conturile corespondente sunt 2814 “Amortizarea altor imobilizări corporale” şi 214
“Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte
active corporale”
- contul 214 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane
și materiale și alte active corporale” este cont de activ; deoarece are loc o scădere a valorii
calculatorului care este scos din evidenţă ca urmare a uzurii, contul se creditează cu suma de
2600 lei;
- contul 2814 “Amortizarea altor imobilizari corporale” este cont de pasiv; deoarece
are loc o scădere a amortizărilor contul se debitează cu suma de 2600 lei.
2814 “Amortizarea altor = 214 “Mobilier, aparatură birotică, etc.” 2600
imobilizări corporale”
Imobilizările corporale pot fi scoase din evidenţă şi înainte de expirarea duratei normale de
utilizare, când ele nu sunt complet amortizate. De exemplu,
4. După al doilea an de funcţionare, calculatorul se vinde cu suma de 2800 lei.
Această operaţie produce modificări de volum în sensul creşterii, respectiv creşte
creanţa faţă de debitori concomitent cu creșterea veniturile din exploatare, deci va creşte
situatia netă a unităţii prin încorporarea venitului în rezultatul exerciţiului.
Conturile corespondente sunt: 461”Debitori diverşi” şi 7583“Venituri din vânzarea
activelor și alte operaţii de capital”.
- contul 461 “Debitori diverşi” este cont de activ; deoarece are loc o creştere a creanţei
faţă de debitori, contul se debitează cu suma de 2800 lei;
- contul 7583“Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital” funcţionează
după regula conturilor de pasiv; deoarece are loc o creştere a veniturilor contul se creditează
cu suma de 2800 lei.
106
461 “Debitori diverşi” = 7583 “Venituri din vânzarea activelor 2800
şi alte operaţii de capital”
5. Se înregistrează scoaterea din evidenţă a calculatorului a cărui valoare de înregistrare

este de 2600 lei, iar valoarea amortizată până în momentul vânzării este de 1040 lei.
Valoarea rămasă neamortizată este 2600 – 1040 = 1560 lei.
Această operație generează modificări de volum în sensul scăderii, respectiv scade
valoarea imobilizărilor corporale scoase din evidență (calculator) cu suma de 2600 lei, și
concomitent cu aceasta are loc o diminuare a amortizării cu suma de 1040 lei, dar și a
cheltuielilor aferente părții neamortizate a calculatorului cu suma de 1560 lei.
Conturile corespondente sunt: 214 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de
protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale”, 2814 “Amortizarea altor
imobilizări corporale”, 6583”Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital”.
- contul 214 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane
și materiale și alte active corporale” este cont de activ; deoarece are loc o scădere a valorii
imobilizărilor corporale contul se creditează cu suma de 2600 lei.
- contul 2814 “Amortizarea altor imobilizări corporale” este cont de pasiv; deoarece
are loc o diminuare a amortizării cu suma de 1040 lei, contul se debitează;
- contul 6583”Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital” este cont de
activ; deoarece are loc o creştere a cheltuielilor, contul se debitează cu suma de 1560 lei.
Formula contabilă complexă este următoarea:
% = 214 “Mobilier, aparatură birotică, etc.” 2600
2814 “Amortizarea altor 1040
imobilizări corporale”
6583”Cheltuieli privind activele 1560
cedate şi alte operaţii de capital”
6.2.3. Imobilizări financiare

Societățile comerciale pot cumpăra acțiuni de la alte societăți pentru o perioada mai
mare de timp, fie în scopul influențării sau obținerii controlului la unitatea patrimonială de la
care au achiziționat acțiunile, fie în scopul obținerii de venituri financiare de natura
dividendelor. Acțiunile cumpărate în acest scop reprezintă imobilizări financiare. Cu alte
107
cuvinte, imobilizările financiare reprezintă investiții financiare, respectiv sume de bani
investite de o societate comercială în patrimoniul altor societăți comerciale sub forma
acțiunilor deținute la entități afiliate, a intereselor de participare sau a creanțelor imobilizate.
Imobilizările financiare nu se amortizează, deoarece ele nu suferă deprecieri ireversibile.
Pentru deprecierile reversibile se constituie ajustări (corecții) pentru deprecierea sau pierderea
de valoare a imobilizărilor financiare.
Pentru înregistrarea în contabilitate a imobilizărilor financiare se utilizează conturile
din grupa 26”Imobilizări financiare”: 261 “Acțiuni deținute la entități afiliate”, 262 “Acțiuni
deținute la entități asociate”, 263“Acțiuni deținute la entități controlate in comun”, 265 “Alte
titluri imobilizate”, 267 “Creanțe imobilizate”.
Toate aceste conturi după conținutul economic sunt conturi de imobilizări financiare,
iar după funcția contabilă sunt conturi de activ.
Conturile 261 “Actiuni deținute la entități afiliate”, 262“Acțiuni deținute la entități
asociate”, 263 “Acțiuni deținute la entități controlate in comun”, au funcții asemănătoare.
Se debitează cu:
- valoarea acțiunilor deținute la entități afiliate, asociate, controlate in comun, aduse ca
aport la capital sau achiziționate.
Se creditează cu:
- valoarea acțiunilor deținute la entități afiliate, asociate, controlate in comun, cedate
sau retrase.
Soldul debitor al conturilor reprezintă valoarea acțiunilor deținute la entități afiliate și
a intereselor de participare aflate în patrimoniu la un moment dat.
Exemple:
1. Se achiziționează de la o societate comercială titluri de valoare (acțiuni) in sumă de
20.000 lei, în scopul obținerii de dividende, dar și a influențării gestiunii unității de la
care au fost achiziționate. Plata acțiunilor se face concomitent prin disponibilul de la
bancă.
Această operație produce modificări numai în structura activelor, respectiv crește
valoarea imobilizărilor financiare prin elementul de activ acțiuni deținute la entități afiliate,
cu suma de 20.000 lei și în același timp scad disponibilitățile bănești de la bancă cu aceiași
sumă.
Conturile corespondente sunt: 261“Acțiuni deținute la entități afiliate” și
5121“Conturi la bănci în lei”.
108
- contul 261 “Acțiuni deținute la entități afiliate” este cont de activ; deoarece crește
valoarea titlurilor de participare ale unității, contul se debitează cu suma de 20.000 lei;
- contul 5121 “Conturi la bănci în lei” este cont de activ; deoarece scade disponibilul
la bancă, contul se creditează cu suma de 20.000 lei.
261 “Acțiuni deținute = 5121 “Conturi la bănci în lei” 20.000
la entități afiliate”
2. Se vând 40% din acțiunile deținute (titluri de participare) terților la prețul de vânzare
de 9.500 lei, încasarea făcându-se ulterior.
Această operație generează modificări de volum în sensul creșterii, respectiv crește
creanța față de debitori diverși cu suma de 9.500 lei și concomitent cresc veniturile obținute
ca urmare a vânzării acțiunilor, cu aceiași sumă.
Conturile corespondente sunt: 461“Debitori diverși” și 7641”Venituri din imobilizări
financiare cedate”.
- contul 461 “Debitori diverși” este cont de activ; deoarece are loc o creștere a creanței
față de debitori diverși contul se debitează cu suma de 9.500 lei;
- contul 7641”Venituri din imobilizări financiare cedate” este cont de pasiv; deoarece
are loc o creștere a veniturilor contul se creditează cu suma de 9.500 lei.
461”Debitori diverși” = 7641”Venituri din imobilizări 9.500
financiare cedate”
3. Se înregistrează scoaterea din evidență a titlurilor de participare vândute, la valoarea

de inregistrare (40% din costul de achiziție – 8000 lei)
Această operație generează modificări numai în structura activelor, respectiv scade
valoarea titlurilor de participare ca urmare a scoaterii acestora din evidență și cresc
cheltuielile (ceea ce duce la o scădere a situației nete ca urmare a încorporării cheltuielilor
în rezultatul exercițiului).
Conturile corespondente sunt: 261”Acțiuni deținute la entități afiliate” și
6641”Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate”
- contul 261” Acțiuni deținute la entiățti afiliate” este cont de activ; deoarece are loc o
scădere a valorii imobilizărilor financiare, contul se creditează cu suma de 8000 lei;
109
- contul 6641”Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate” funcționează după
regula conturilor de activ; deoarece are loc o creștere a cheltuielilor contul se debitează cu
suma de 8000 lei.
6641”Cheltuieli privind imobilizările = 261” Acțiuni deținute 8000
financiare cedate la entități afiliate”
6.3. Contabilitatea stocurilor

Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor și serviciilor din cadrul unității patrimoniale
care sunt destinate să fie vândute în aceiași stare sau după prelucrarea lor în procesul de
producție, sau să fie consumate la prima lor utilizare.
La intrarea în patrimoniu stocurile sunt evaluate și se înregistrează în contabilitate la
cost de achiziție (daca provin din achiziții) sau la cost de producție (cele provenite din
producție proprie).
La ieșirea din patrimoniu stocurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate
utilizând una din următoarele metode:
- Metoda “costului mediu ponderat” (CMP);
- Metoda “primei intrări-primei ieșiri” (FIFO)
- Metoda “ultimei intrări-primei ieșiri” (LIFO)
- Metoda ”prețului standard sau prestabilit”
Unitățile patrimoniale au posibilitatea de a evalua și de a înregistra stocurile în
contabilitate la prețuri prestabilite (standard). În acest caz prețurile standard se vor stabili pe
baza prețurilor medii ale bunurilor respective. Dacă se utilizează prețul prestabilit pentru
evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor, diferențele dintre costul de achiziție și
prețul standard se vor reflecta distinct în conturile de diferențe de preț. Aceste diferențe se
stabilesc la intrarea bunurilor în patrimoniu, se repartizează și se înregistrează proporțional
atât asupra bunurilor ieșite din gestiune cât și asupra bunurilor rămase în stoc. Repartizarea se
face pe baza unui coeficient de repartizare a diferențelor de preț, care se aplică asupra valorii
bunurilor ieșite din unitate la preț de înregistrare, obținându-se astfel diferențele de preț
aferente bunurilor ieșite din gestiune.
Pentru înregistrarea în contabilitate a stocurilor a fost destinata clasa a 3 a de conturi
“Conturi de stocuri și producție în curs de execuție”, care cuprinde următoarele grupe de
conturi: (Anexa – Plan de conturi)
110
-30”Materii prime și materiale”
-32”Stocuri în curs de aprovizionare”
-33”Producția în curs de execțtie”
-34”Produse”
-35”Stocuri aflate la terți”
-36”Animale”
-37”Mărfuri”
-38”Ambalaje”
-39”Ajustări pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție”
6.3.1. Stocuri de materii prime și materiale

Pentru înregistrarea în contabilitate a stocurilor de materii prime și materiale se
utilizează grupa 30”Stocuri de materii prime și materiale” care cuprinde urmatoarele conturi:
301”Materii prime”, 302”Materiale consumabile”, 303”Materiale de natura obiectelor de
inventar”, 308”Diferențe de preț la materii prime și materiale”.
Conturile 301”Materii prime”, 302”Materiale consumabile” și 303”Materiale de
natura obiectelor de inventar” după conținutul economic sunt conturi de active circulante, iar
după funcția contabilă sunt conturi de activ.
Se debitează cu:
- valoarea materiilor prime, a materialelor consumabile și a materialelor de natura
obiectelor de inventar intrate în unitate pe diverse căi (achiziție, aport la capital, alte
surse);
Se creditează cu:
- valoarea materiilor prime, a materialelor consumabile și a materialelor de natura
obiectelor de inventar scoase din evidență prin consum sau alte destinații.
Soldul debitor al conturilor reprezintă valoarea stocurilor de materii prime și materiale
existente în stoc la prețuri de înregistrare.
Exemple:
1. Societatea comercială se aprovizioneaza cu materii prime de la furnizor în
sumă de 2400 lei și cu materiale de natura obiectelor de inventar in suma de 1400 lei, cu
plata ulterioară.
stocul de materii prime cu suma de 2400 lei, crește valoarea materialelor de natura
111
obiectelor de inventar cu suma de 1400 lei, concomitent și cu aceiași sumă crește datoria față
de furnizor (2400 lei + 1400 lei)
Conturile corespondente sunt: 301”Materii prime”, 303 “Materiale de natura
obiectelor de inventar” și 401”Furnizori”.
- contul 301”Materii prime” este cont de activ; deoarece crește stocul de materii prime
în urma achiziției, contul se debitează cu suma de 2400 lei;
- contul 303”Materiale de natura obiectelor de inventar” este cont de activ; deoarece
crește valoarea materialelor de natura obiectelor de inventar, contul se debitează cu suma de
1400 lei;
- contul 401”Furnizori” este cont de pasiv; deoarece crește datoria față de furnizor,
contul se creditează cu suma de 3800 lei;
% = 401”Furnizori 3800
301”Materii prime” 2400
303”Materiale de natura obiectelor de inventar” 1400
2. Se dau în consum materii prime la costul de achiziție de 1500 lei, și se dau în

folosință materiale de natura obiectelor de inventar.
stocul de materii prime cu suma de 1500 lei, element de activ, concomitent cu acesta are loc o
creștere a cheltuielilor cu materiile prime, care determină o scădere a situației nete cu
aceiași sumă. De asemenea, scade valoarea materialelor de natura obiectelor de inventar ca
urmare a dării lor în folosință, cu suma de 1400 lei, concomitent cu creșterea cheltuielilor cu
materiale de natura obiectelor de inventar cu aceiași sumă.
Conturile corespondente sunt: 301”Materii prime”, 303”Materiale de natura obiectelor
de inventar”, 601”Cheltuieli cu materii prime”, 603”Cheltuieli privind materialele de natura
obiectelor de inventar”
- conturile 301”Materii prime” și 303”Materiale de natura obiectelor de inventar” sunt
conturi de activ; deoarece are loc o scădere a valorii materiilor prime și a materialelor de
natura obiectelor de inventar ca urmare a dării în folosință a acestora, conturile se creditează;
- conturile 601”Cheltuieli cu materiile prime” și 603”Cheltuieli privind materiale de
natura obiectelor de inventar” funcționează după regula conturilor de activ; deoarece cresc
112
cheltuielile cu materii prime și materialele de natura obiectelor de inventar ca urmare a
folosirii acestora, conturile se debitează cu aceleași sume.
Formulele contabile sunt următoarele:
601”Cheltuieli cu materii prime” = 301”Materii prime” 1500
603”Cheltuieli cu materiale de = 303”Materiale de natura 1400
natura obiectelor de inventar” obiectelor de inventar”
3. Se achită datoria față de furnizorii de materii prime și materiale de natura

obiectelor de inventar din disponibilul de la bancă.
Această operație generează modificări de volum în sensul micșorării, respectiv scade
datoria față de furnizori cu suma de 3800 lei, și totodată scade disponibilul la bancă cu
aceiași sumă.
Conturile corespondente sunt: 401”Furnizori” și 5121”Conturi la bănci în lei”
- contul 401”Furnizori” este cont de pasiv; deoarece scade datoria față de furnizori ca
urmare a achitării facturii, contul se debitează cu suma de 3800 lei;
- contul 5121”Conturi la bănci în lei” este cont de activ; deoarece scade disponibilul la
bancă, datorită plății către furnizor, contul se creditează cu suma de 3800 lei.
401”Furnizori” = 5121”Conturi la banci in lei” 3800
6.3.2. Stocuri de produse

Pentru înregistrarea în contabilitate a produselor se utilizează conturile din grupa
34”Produse”, care cuprinde următoarele conturi: 341”Semifabricate”, 345”Produse finite” și
346”Produse reziduale”.
Aceste conturi după conținutul economic sunt conturi de active circulante, iar dupa
funcția contabilă sunt conturi de activ.
Se debitează cu:
- prețul de înregistrare al semifabricatelor, respectiv al produselor finite și al produselor
reziduale intrate în gestiune.
Se creditează cu:
- prețul de înregistrare al semifabricatelor, produselor finite și produselor reziduale ieșite
din gestiune prin vânzare sau alte destinații.
113
Soldul debitor reprezintă prețul de înregistrare al semifabricatelor, produselor finite și
produselor reziduale existente în stoc.
Pentru înregistarea în contabilitate a produselor se pot utiliza ca prețuri de înregistare
costurile de producție sau prețurile standard (prestabilite). În cazul în care pentru evaluarea și
înregistrarea produselor se utilizează prețurile prestabilite, diferențele de preț dintre costurile
de producție și prețurile prestabilite calculate la sfârșitul lunii se înregistrează distinct într-un
cont de diferențe de preț și anume în contul 348”Diferențe de preț la produse”.
Exemple:
1. Se obțin produse finite în procesul de productie, costul efectiv de producție fiind
de 1600 lei.
stocul de produse finite cu suma de 1600 lei (element de activ) și, în același timp, cresc
veniturile aferente costurilor stocurilor de produse cu aceiași sumă (element de pasiv).
Conturile corespondente sunt: 345 “Produse finite” și 711 “Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse”
- contul 345 “Produse finite” este cont de activ; deoarece crește stocul de produse
finite, contul se debitează cu suma de 1600 lei;
- contul 711”Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” funcționează după
regula conturilor de pasiv; deoarece are loc o creștere a veniturilor din producția stocată,
contul se creditează cu suma de 1600 lei.
345 “Produse finite” = 711”Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” 1600
2. Se vând 50% din produsele finite obținute, prețul de vânzare fiind de 1500 lei.
creanța față de clienți (element de activ) și în același timp, cresc veniturile din vânzarea
produselor finite (element de pasiv).
Conturile corespondente sunt: 411”Clienți” și 701”Venituri din vânzarea produselor
finite”
- contul 411 “Clienți” este cont de activ; deoarece are loc o creștere a creanței față de
clienți contul se debitează cu suma de 1500 lei;
114
- contul 701”Venituri din vânzarea produselor finite” funcționează după regula
conturilor de pasiv; deoarece are loc o creștere a veniturilor din vânzarea produselor finite,
411”Clienți” = 701”Venituri din vânzarea produselor finite” 1500
3. Se descarcă gestiunea pentru produsele finite vândute. Costul de producție al

produselor vândute este de 800 lei (50% din 1600 lei)
Această operație generează modificări de volum în sensul scăderii sau micșorării,
respectiv scade stocul de produse finite ca urmare a vânzării și scoaterii din evidență a
acestora (element de activ), și concomitent, scad veniturile aferente costurilor stocurilor de
produse, cu aceiași sumă (element de pasiv).
Conturile corespondente sunt: 345”Produse finite” și 711”Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse”
- contul 345”Produse finite” este cont de activ; deoarece scade stocul de produse finite
ca urmare a vânzării acestora, contul se creditează cu suma de 800 lei;
- contul 711”Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” funcționează după
regula conturilor de pasiv; deoarece scad veniturile aferente costurilor stocurilor de produse
ca urmare a vânzării produselor finite, contul se debitează cu suma de 800 lei;
711 “Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” = 345 “Produse finite” 1000
6.3.3. Stocuri de mărfuri

Pentru înregistrarea în contabilitate a stocurilor de mărfuri se utilizează conturile din
grupa 37”Mărfuri” care cuprinde conturile: 371”Mărfuri” și 378”Diferențe de preț la
mărfuri”.
Contul 371”Mărfuri”, după conținutul economic este cont de active circulante, iar
după funcția contabilă este cont de activ.
Se debitează cu:
- prețul de înregistrare al mărfurilor intrate în gestiunea unității patrimoniale prin
achiziționare de la furnizori, aduse ca aport la capital sau din alte surse;
Se creditează cu:
- prețul de înregistrare al mărfurilor ieșite din gestiune prin vânzare sau cu alte destinații.
115
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare al mărfurilor
existente în stoc.
Unitățile comerciale pot utiliza ca preț de înregistrare al mărfurilor fie costul de
achizitie, fie pretul de vânzare cu ridicata, prețul de vânzare cu amănuntul, fie un preț
prestabilit, motiv pentru care, alături de contul 371”Mărfuri” se utilizează și contul
378”Diferențe de preț la mărfuri”.
Exemple:
1. Se achiziționează mărfuri de la furnizori la cost de achiziție de 600 lei, cu plata
ulterioară.
Această operație generează modificări de volum în sensul creșterii sau majorării,
respectiv crește stocul de mărfuri (element de activ) și odată cu acesta crește datoria față de
furnizor, deoarece plata se face ulterior (element de pasiv).
Conturile corespondente sunt: 371”Mărfuri” și 401”Furnizori”
- contul 371”Mărfuri” este cont de activ; deoarece are loc o creștere a stocului de
mărfuri contul se debitează cu suma de 600 lei;
- contul 401”Furnizori” este cont de pasiv; deoarece are loc o creștere a datoriei față
de furnizor, contul se creditează cu suma de 600 lei.
371 “Mărfuri” = 401 “Furnizori” 600
2. Se vând cu încasare pe loc, prin casieria unității, mărfurile achiziționate, prețul

de vânzare fiind de 1000 lei.
Această operație produce modificări numai în structura activelor, respectiv crește
numerarul din casieria unității cu suma de 1000 lei (element de activ) și concomitent se
înregistrează o creștere a veniturilor din vânzarea mărfurilor cu aceiași sumă (element de
pasiv).
Conturile corespondente sunt: 5311”Casa în lei” și 707 “Venituri din vânzarea
mărfurilor”.
- contul 5311”Casa în lei” este cont de activ; deorece are loc o creștere a numerarului
din casieria unității, contul se debitează cu suma de 1000 lei;
- contul 707”Venituri din vânzarea mărfurilor” funcționează după regula coturilor de
pasiv; deorece are loc o creștere a veniturilor din vânzarea mărfurilor, contul se creditează cu
suma de 1000 lei;
116
5311 “Casa in lei” = 707”Venituri din vânzarea marfurilor” 1000
3. Se descarcă gestiunea de mărfuri pentru mărfurile vândute.

stocul de mărfuri cu suma de 600 lei, concomitent cu creșterea cheltuielilor cu mărfurile
vândute cu aceiași sumă (care vor determina scăderea situație nete a patrimoniului).
Conturile corespondente sunt: 607”Cheltuieli privind mărfurile” și 371”Mărfuri”
- contul 371” Mărfuri” este cont de activ; deoarece scade stocul de mărfuri contul se
creditează cu suma de 600 lei.
- contul 607”Cheltuieli privind mărfurile” funcționează după regula conturilor de
activ; deoarece are loc o creștere a cheltuielilor, contul se debitează cu suma de 600 lei.
607 “Cheltuieli privind mărfurile” = 371 “Mărfuri” 600
Nota: scoaterea din evidență a mărfurilor vândute se face la costul de achiziție, iar
scoaterea din evidență a produselor finite la costul de producție.
6.4. Contabilitatea creanțelor și datoriilor

În vederea desfășurării activității economice între unitățile patrimoniale se realizează
schimburi de valori, care dau naștere la creanțe și datorii.
Creanța reprezintă un drept de a încasa de la cineva ceva (o sumă de bani sau alte
bunuri economice sau valorice), ca urmare a avansării de bunuri sau servicii.
Datoriile reprezintă obligații care rezultă din relații contractuale sau sunt impuse de
lege (contribuțiile și taxele achitate la bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale, etc.)
Contabilitatea creanțelor și datoriilor față de terți se realizează cu ajutorul conturilor
din clasa a 4 a “Conturi de terți”. Conturile din această clasa țin evidența creanțelor și
datoriilor unităților patrimoniale, care provin din activitatea comercială curentă și a căror
scadență este sub 1 an.
6.4.1. Contabilitatea creanțelor
În general, conturile de creanțe se găsesc în grupa 41”Clienți și conturi asimilate”, dar
există și conturi de creanțe și în alte grupe de conturi ale clasei a 4 a. Principalele conturi care
reflectă creanțele unității patrimoniale sunt: 411”Clienți”, 413”Efecte de primit”,
425”Avansuri acordate personalului” și 461”Debitori diverși”.
117
Contul 411”Clienți” după conținutul economic este cont de active circulante în
decontare, iar după funcția contabilă este cont de activ.
Se debitează cu:
- prețul de vânzare al produselor, semifabricatelor, mărfurilor, lucrărilor executate și
serviciilor prestate prin creditul conturilor de venituri (și Tva aferentă);
Se creditează cu:
- sumele încasate de la clienți în conturile de disponibilități bancare sau în numerar, cu
valoarea efectelor comerciale acceptate în contul drepturilor de creanță.
Soldul debitor al contului reprezintă drepturi de creanță care nu au fost încă încasate.
Contul 413”Efecte de primit”, după conținutul economic este cont de active

circulante în decontare, care reflectă drepturile de creanță stabilite pe bază de efecte
comerciale (bilet la ordin, filă CEC, etc.), iar după funcția contabilă este cont de activ.
Se debitează cu:
- sumele datorate de clienți reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate
Se creditează cu:
- valoarea efectelor comerciale primite de la clienți sau cu sumele încasate de la clienți prin
bancă.
Soldul debitor al contului reprezinta valoarea efectelor comerciale de primit.
Contul 425 “Avansuri acordate personalului”, după conținutul economic este cont
de creanțe față de personal, iar după funcția contabilă este cont de activ.
Se debitează cu:
- în cursul lunii, cu avansurile plătite personalului conform contractelor de muncă din
casieria unității sau din disponibilul de la bancă.
Se creditează cu:
- sumele reținute pe statele de salarii reprezentând avansurile acordate.
Soldul debitor al contului reprezinta avansuri achitate în cursul lunii.
Contul 461”Debitori diverși”, după conținutul economic este cont de active

circulante în decontare, iar după funcția contabilă este cont de activ.
Se debitează cu:
- valoarea bunurilor vândute terților în afara bunurilor ce fac parte din categoria stocurilor,
serviciilor prestate și lucrărilor executate.
118
Se creditează cu:
- valoarea debitelor încasate prin disponibilul de la bancă sau în numerar.
Soldul debitor al contului reprezintă debite de încasat.
6.4.2. Contabilitatea datoriilor

Datoriile unei entități față de alte persoane fizice și juridice se pot grupa astfel:
- datorii față de furnizorii de bunuri și servicii (datorii comerciale) ;
- datorii față de personalul întreprinderii privind drepturile cuvenite pentru munca
prestată (datorii salariale) ;
- datorii față de organismele de protecție socială (contribuții salariale) ;
- datorii față de stat privind impozite, taxe și alte obligații.
Pentru reflectarea în contabilitate a datoriilor se utilizează conturile din grupele 40
“Furnizori și conturi asimilate”, 43 “Asigurări, protecție socială și conturi asimilate” și 44
“Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate”. Cele mai uzuale conturi din aceste
grupe sunt:
Contul 401”Furnizori”, după conținutul economic este cont de datorii, iar după
funcția contabilă este cont de pasiv, care ține evidența decontărilor cu furnizorii pentru
aprovizionarile de bunuri, lucrări și servicii.
Se creditează cu:
- obligațiile de plată a valorii bunurilor intrate în patrimoniu la preț de achiziție, lucrărilor
executate și serviciilor prestate de terți, materialelor nestocabile aprovizionate și incluse
direct pe cheltuieli, precum și a taxei pe valoarea adaugată înscrisă în factura furnizorilor.
Se debitează cu:
- plățile efectuate către furnizori din disponibilul de la bancă sau în numerar, precum și cu
valoarea efectelor comerciale de plată acceptate de furnizori
Soldul creditor reprezintă sume datorate furnizorilor.
Contul 404”Furnizori de imobiliări” funcționează identic cu contul 401 “Furnizori”,

doar că acest cont ține evidența obligațiilor de plată față de furnizorii de imobilizări corporale
și necorporale.
119
Contul 403 “Efecte de plată”, este cont de datorii care reflectă obligațiile de plată
stabilite pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambia, filă CEC, etc.). După funcția
contabilă este cont de pasiv.
Se creditează cu valoarea acceptată a efectelor de comerț subscrise.
Se debitează cu plățile efectuate la scadență pe baza efectelor comerciale, din
Soldul creditor reprezintă valoarea efectelor de plătit.
Contul 421 “Personal – salarii datorate”, este cont de datorii salariale, iar după
funcția contabilă este cont de pasiv, care ține evidența decontărilor cu personalul unității
pentru salariile cuvenite acestuia în bani și în natură.
Se creditează cu salariile și alte drepturi cuvenite personalului, înregistrate pe seama
cheltuielilor.
Se debitează cu reținerile din salarii privind avansurile acordate, sumele datorate de
salariați terților, contribuțiile legate de salarii, precum și alte rețineri, cu salariile nete acordate
personalului.
Soldul creditor al contului reprezintă sume datorate personalului privind salariile.
Contul 431 “Asigurări sociale” ține evidența decontărilor cu contribuțiile salariaților

la asigurările sociale și asigurările de sănătate. Acest cont poate fi detaliat în conturi
sintetice de gradul II și în conturi analitice. După funcția contabilă este cont de pasiv.
Se creditează cu sumele reprezentând contribuția angajaților la asigurările sociale și la
asigurările de sănătate ;
Se debitează cu sumele virate în contul asigurărilor sociale, a casei de sănătate din
disponibilul de la bancă sau în numerar, precum și cu sumele datorate personalului, cu
ajutoare materiale ce se suportă din asigurările sociale.
Soldul creditor reprezintă sume datorate bugetului asigurărilor sociale și casei de
asigurări de sănătate.
Contul 444”Impozitul pe salarii”, după conținutul economic este cont de datorii

față de bugetul de stat, iar după funcția contabilă este cont de pasiv, care ține evidența
impozitului pe veniturile din salarii datorat bugetului de stat.
Se creditează cu sumele datorate bugetului de stat reprezentând impozitul pe salarii
reținut din drepturile bănești cuvenite salariațlor.
120
Se debitează cu sumele virate la bugetul statului din disponibilul de la bancă,
reprezentând impozitul pe salarii.
Soldul creditor reprezintă sume datorate bugetului, neachitate încă.
Exemple:
1. O societate comercială se aprovizionează cu materii prime în sumă de 2000 lei
și materiale consumabile în sumă de 500 lei de la furnizor, urmând ca plata să se facă
ulterior prin disponibilul de la bancă.
datoria față de furnizor (element de pasiv) cu suma de 2500 lei, și concomitent crește stocul
de materii prime cu suma de 2000 lei (element de activ), și stocul de materiale consumabile
cu suma de 500 lei (element de activ).
Conturile corespondente sunt: 301”Materii prime”, 302”Materiale consumabile” și
401 “Furnizori”.
- conturile 301”Materii prime” și 302 “Materiale consumabile” sunt conturi de active;
deoarece are loc o creștere a stocurilor de materii prime și materiale consumabile, conturile se
debitează cu suma de 2500 lei;
- contul 401 “Furnizori” este cont de pasiv; deoarece are loc o creștere a datoriei față
de furnizor contul se creditează cu suma de 2500 lei;
% = 401”Furnizori” 2500
301 “Materii prime” 2000
302 “Materiale consumabile” 500
2. Se vând produse finite clienților în sumă de 3000 lei, cu încasarea ulterioară în

numerar.
Această operație produce modificări de volum în sensul creșterii, adică crește creanța
față de clienți cu suma de 3000 lei (element de activ) și totodată cresc veniturile din vânzarea
produselor finite cu aceiași sumă (element de pasiv).
Conturile corespondente sunt: 411 “Clienți” și 701 “Venituri din vânzarea produselor
finite”
- contul 411 “Clienți” este cont de activ; deoarece are loc o creștere a creanței față de
clienți contul se debitează cu suma de 3000 lei;
121
- contul 701 “Venituri din vânzarea produselor finite” funcționează după regula
conturilor de pasiv; deoarece are loc o creștere a veniturilor din vânzarea produselor finite
contul se creditează cu suma de 3000 lei. (se face abstracție de TVA în acest caz!)
411 “Clienți” = 701 “Venituri din vânzarea produselor finite” 3000
3. Se achită avansul personalului din casieria unității în sumă de 1500 lei

Această operație produce modificări numai în structura activelor, adică crește
creanța față de personalul unității cu suma de 1500 lei (element de activ) și totodată scade
numerarul din casieria unității cu aceiași sumă (element de activ).
Conturile corespondente sunt: 425 “Avansuri acordate personalului” și 5311 “Casa în
lei”
- contul 425 “Avansuri acordate personalului” este cont de activ; deoarece are loc o
creștere a creanței față de salariați, contul se debitează cu suma de 1500 lei;
- contul 5311 “Casa în lei” este cont de activ; deoarece are loc o scădere a numerarului
din casieria unității, contul se creditează cu suma de 1500 lei.
425 “Avansuri acordate personalului” = 5311 “Casa in lei” 3000
4. La sfârșitul lunii se calculează și se înregistrează salariile personalului pe luna

expirată în sumă de 4000 lei.
Această operație produce modificări de volum în sensul creșterii, respectiv crește
datoria față de personalul unității cu suma de 4000 lei (element de pasiv) și concomitent și cu
aceiași sumă cresc cheltuielile cu salariile (element de activ).
Conturile corespondente sunt: 641 “Cheltuieli cu salariile personalului” și 421 “Personal –
salarii datorate”
- contul 641 “Cheltuieli cu salariile personalului” funționează după regula conturilor
de activ; deoarece are loc o creștere a cheltuielilor privind salariile, contul se debitează cu
suma de 4000 lei;
- contul 421 “Personal – salarii datorate” este cont de pasiv; deoarece are loc o
creștere a datoriei față de salariați, contul se creditează cu suma de 4000 lei.
641 “Cheltuieli cu salariile personalului” = 421 “Personal – salarii datorate” 4000
122
5. Se înregistrează reținerile din salariile personalului astfel : CAS 25%, CASS
10%, impozitul pe venitul din salarii 10%.
Această operație produce modificări de structură, în structura pasivelor, respectiv
crește datoria personalului față de bugetul asigurărilor și protecției sociale, dar și față de
bugetul de stat (prin obligația de plată a impozitului pe veniturile din salarii), și în acelasi
timp scad salariile prin reținerea contribuțiilor aferente. Toate aceste conturi sunt, după
funcția contabilă, conturi de pasiv.
Conturile corespondente sunt : 421 ”Personal- salarii datorate”, 4315”Contribuția la
asigurări sociale”, 4316”Contribuția la asigurari sociale de sanatate”, 444”Impozitul pe
venitul din salarii”.
- contul 421 ”Personal-salarii datorate” este cont de pasiv, deoarece are loc o scădere a
salariilor ca urmare a reținerii contribuțiilor aferente, contul se debitează cu suma de …… lei
- contul 431X ”Contribuția la asigurări sociale si de sanatate” este cont de pasiv,
deoarece are loc o creștere a datoriei față de bugetul asigurărilor sociale și de sănătate, contul
se creditează cu suma de 640 lei (4000*(35%))
- contul 444”Impozitul pe salarii” este cont de pasiv ; deoarece are loc o creștere a
datoriei față de bugetul de stat, contul se creditează cu suma de …. lei (salar impozabil *
10%). Salarul impozabil s-a determinat ca diferență între venitul brut și contribuții salariale, la
care s-a adăugat deducerea personală de bază considerată a fi …… lei, astfel :
Salar impozabil = Total fond de salarii – (CAS 25% + CASS 10% + Ded. Pers.baza)
421”Personal salarii datorate” = %
4315 “Asigurări sociale”
4316 “Asigurări sociale de sanatate”
444”Impozitul pe salarii”
6. Se înregistrează o parte din cheltuielile patronale ale unității: contribuția

asiguratorie pentru munca (CAM 2,25%)
Această operație produce modificări de volum în sensul creșterii, respectiv cresc
cheltuielile cu contribuția asiguratorie pentru munca (element de activ) și totodată crește
datoria unității față de bugetul asigurărilor și protecției sociale, cu aceleași sume (elemente
de pasiv).
123
Conturile corespondente sunt: 646 “Cheltuieli cu contributia asiguratorie pentru
munca”, 436 “Contribuția asiguratorie pentru munca”
- contul 646 “ Cheltuieli cu contributia asiguratorie pentru munca ” funcționează după
regula conturilor de activ; deoarece are loc o creștere a cheltuielilor unității, contul se
debitează cu suma de 90 lei (4000 * 2,25%)
- conturile 436 “ Contribuția asiguratorie pentru munca” este cont de pasiv; deoarece
are loc o creștere a datoriilor față de bugetul asigurărilor sociale, contul se creditează cu
suma de …… lei.
646”Cheltuieli cu contributia = 436 “Contribuția asiguratorie pentru
Asiguratorie pt munca” pentru munca
6.5. Contabilitatea trezoreriei

Pentru reflectarea în contabilitate a operațiunilor de trezorerie a fost rezervata în
planul de conturi clasa a 5 a “Conturi de trezorerie”.
Contabilitatea trezoreriei asigură evidența existenței și mișcării titlurilor de
plasament, a disponibilităților bănești din conturile bancare și a numerarului din casieria
unității, a creditelor bancare pe termen scurt și a altor valori de trezorerie.
Titlurile de plasament sunt înregistrate cu ajutorul conturilor din grupa 50 “Investiții
financiare pe termen scurt”, care cuprind conturi de activ: 501”Acțiuni deținute la entități
afiliate”, 505”Obligațiuni emise și răscumpărate”, 506 “Obligațiuni”, 508 “Alte investiții pe
termen scurt și creanțe asimilate” și 509 “Vărsăminte de efectuat pentru investițiile pe termen
scurt”, acesta din urmă fiind cont de pasiv.
Dacă titlurile de plasament achiziționate au fost emise de către alte societăți, operația
se numește cumpărare. Dacă titlurile de plasament sunt redobândite de către cei care le-au
emis pentru a fi anulate sau revândute, operația se numește răscumpărare.
Conturile din grupa 50 “Investiții financiare pe termen scurt”, mai puțin contul 509
“Vărsăminte de efectuat pentru investiții pe termen scurt” sunt conturi de activ.
Se debitează cu valoarea acțiunilor, obligațiunilor și altor titluri de plasament
achiziționate sau intrate în unitate la costul de achiziție.
Se creditează cu costul de achiziție al acțiunilor, obligațiunilor și altor titluri de
plasament vândute și scoase din evidență.
Soldul debitor al conturilor reprezintă valoarea titlurilor de plasament existente în
unitate la un moment dat.
124
Contul 509 “Vărsăminte de efectuat pentru investiții financiare pe termen scurt”,
după conținutul economic este cont de datorii pe termen scurt, iar după funcția contabilă
este cont de pasiv, care ține evidența vărsămintelor de efectuat pentru investiții financiare pe
termen scurt achiziționate.
Se creditează cu:
- costul de achiziție al investițiilor financiare pe termen scurt achiziționate pe credit
Se debitează cu:
- costul de achiziție al investițiilor financiare pe termen scurt achitate din disponibilul de la
bancă
Soldul creditor reprezintă costul de achiziție al investițiilor financiare pe termen scurt
achiziționate, dar neachitate încă.
Exemplu:
1. Se achiziționează 600 de obligațiuni cu prețul de 5 lei/bucată, care se vor plăti
ulterior prin disponibilul de la bancă.
valoarea obligațiunilor deținute de unitate cu suma de 3000 lei și crește datoria față de
creditori cu aceiași sumă, deoarece plata se va face ulterior.
Conturile corespondente sunt: 506 “Obligațiuni” și 509 “Vărsăminte de efectuat
pentru investiții financiare pe termen scurt”
- contul 506 “Obligațiuni” este cont de activ; deoarece crește valoarea obligațiunilor
prin achiziție, contul se debitează cu suma de 3000 lei;
- contul 509 “Vărsăminte de efectuat pentru investiții financiare pe termen scurt” este
cont de pasiv; deoarece are loc o creștere a datoriilor față de creditori (plata se face ulterior),
506 “Obligațiuni” = 509 Vărsăminte de efectuat pentru 3000
investiții financiare pe termen scurt”
Disponibilitățile bănești ale unității patrimoniale sunt reprezentate prin numerarul

aflat în casieria unității, cât și prin disponibilitățile aflate în conturi la bănci, atât în lei cât și în
valută.
125
Pentru evidențierea în contabilitate a disponibilităților bănești existente în conturi la
bănci se utilizează grupa 51 “Conturi la bănci”, care în general sunt conturi de activ, cu
excepția contului 519”Credite bancare pe termen scurt”, care este cont de pasiv.
Contul 512 “Conturi curente la bănci”, după conținutul economic este cont de
active circulante bănești, iar după funcția contabilă este cont de activ, care ține evidența
existenței și mișcării disponibilităților bănești păstrate în conturi la bănci, în lei sau în valută.
Se debitează cu:
- toate încasările de la clienți sau de la debitorii unității patrimoniale, precum și cu sumele
depuse din casieria unității în contul de disponibil la bancă;
Se creditează cu:
- toate plățile efectuate prin conturi la bănci, precum și cu numerarul ridicat din cont și
depus în casieria unității.
Soldul debitor al contului reprezintă disponibilitățile bănești în lei sau în valută
existente în cont la bănci.
Contul 519 “Credite bancare pe termen scurt”, după conținutul economic este un
cont de datorii bănești, iar după funcția contabilă este cont de pasiv, care ține evidența
creditelor bancare pe termen scurt contactate de la bancă.
Se creditează cu valoarea creditelor pe termen scurt primite de la bănci pentru nevoi
temporare.
Se debitează cu valoarea creditelor pe termen scurt restituite băncilor la scadență.
Soldul creditor reprezintă credite bancare pe termen scurt nerambursate încă.
Pentru disponibilitățile bănești aflate în casieria unității patrimoniale se utilizează

conturile din grupa 53 “Casa”.
Contul 531 “Casa”, după conținutul economic este cont de active circulante
bănești, iar după funcția contabilă este cont de activ, care ține evidența disponibilităților
bănești în numerar, în lei sau în valută, de care dispune o unitate patrimonială.
Se debitează cu toate încăsarile în numerar și cu sumele ridicate din disponibilul de la
bancă și aduse în casieria unității.
Se creditează cu toate plățile efectuate în numerar și cu sumele depuse la bancă din
casieria unității.
126
Soldul debitor reflectă numerarul în lei și/sau în valută existent în casieria unității
patrimoniale la un moment dat.
În cadrul altor valori de trezorerie se includ avansuri de trezorerie, bilete de odihna și

tratament, bonuri valorice, timbre fiscale, bonuri de masă, etc.
Contul care reflectă avansurile de trezorerie este contul 542 “Avansuri de trezorerie”
Contul 542 “Avansuri de trezorerie”, după conținutul economic este un cont de
plasamente și disponibiltăți bănești, iar după funcția contabilă este cont de activ, care ține
evidența avansurilor acordate din trezoreria unității.
Se debitează cu sumele bănești acordate ca și avansuri de trezorerie, din casierie.
Se creditează cu sumele din avansurile de trezorerie justificate sau restituite către
casieria unității.
Soldul debitor al contului reflecta sumele acordate ca și avansuri de trezorerie, dar
nedecontate.
Exemple:
1. Se acordă un avans de trezorerie în numerar, în sumă de 500 lei.
Această operație generează modificări în structura activelor, respectiv crește
valoarea avansurilor de trezorerie cu suma de 500 lei și scade numerarul din casieria
unității cu aceiași sumă.
Conturile corespondente sunt: 542 “Avansuri de trezorerie” și 5311 “Casa în lei”
- contul 542 “Avansuri de trezorerie” este cont de activ; deoarece are loc o creștere a
valorii avansului de trezorerie, contul se debitează cu suma de 500 lei;
- contul 5311 “Casa în lei” este cont de activ; deoarece are loc o scădere a numerarului
din casierie, contul se creditează cu suma de 500 lei.
542 “Avansuri de trezorerie” = 5311 “Casa în lei” 500
2. Se justifică avansul de trezorerie astfel: 400 lei cheltuieli cu deplasări, restul

avansului se restituie la casierie (100 lei).
Această operație produce modificări numai in structura activelor, respectiv scade
valoarea avansurilor de trezorerie ca urmare a folosirii acestora cu suma de 500 lei, cresc
127
cheltuielile cu deplasarile cu suma de 400 lei și crește numerarul din casierie cu suma de 100
lei, ca urmare a restituirii avansului nefolosit.
Conturile corespondente sunt: 542 “Avansuri de trezorerie”, 625 “Cheltuieli cu
deplasări, detașări și transferuri”, 5311 “Casa în lei”.
- contul 542”Avansuri de trezorerie” este cont de activ; deoarece are loc o scădere a
valorii avansului de trezorerie, contul se creditează cu suma de 500 lei;
- contul 625 “Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferuri” funcționează după regula
conturilor de activ; deoarece are loc o creștere a cheltuielilor cu deplasările, contul se
debitează cu suma de 400 lei;
- contul 5311 “Casa în lei” este cont de activ; deoarece are loc o creștere a
numerarului din casieria unității, contul se debitează cu suma de 100 lei;
% = 542”Avansuri de trezorerie” 500
625 “Cheltuieli cu deplasări, 400
detașări și transferuri”
5311 “Casa în lei” 100
6.6. Contabilitatea rezultatelor

Conturile din clasa a 6 a “Conturi de cheltuieli” și conturile din clasa a 7 a
“Conturi de venituri” se mai numesc și conturi de rezultate, deoarece pe baza datelor
înscrise în aceste conturi, la sfârșitul perioadei de gestiune, se determină rezultatul financiar.
6.6.1. Contabilitatea cheltuielilor
Cheltuielile unei unități patrimoniale reprezintă sume sau valori plătite sau de plătit
pentru: consumurile de materii prime și materiale, pentru lucrările executate și serviciile
prestate, pentru plata personalului și a altor obligații contractuale sau legale, pentru
deprecierea activelor, valoarea contabilă a activelor cedate, distruse sau constatate lipsă la
inventar, etc.
Cheltuielile se grupează pe feluri de cheltuieli, după natura lor economică astfel:
- cheltuieli de exploatare;
- cheltuieli financiare;
- cheltuieli cu amortizarea și provizioanele sau ajustările pentru depreciere
- cheltuieli cu impozitul pe profit;
128
Contabilitatea cheltuielilor se realizează cu ajutorul conturilor din grupa a 6 a
“Conturi de cheltuieli”, care cuprinde mai multe grupe de conturi conform Planului de
conturi. Conturile de cheltuieli funcționează după regula conturilor de activ.
Se debitează cu cheltuielile efectuate în cursul lunii, în funcție de natura lor
economică.
Se creditează la sfârșitul lunii, când cheltuielile înregistrate în cursul lunii se trec
asupra rezultatului exercițiului.
Prin urmare, la sfârșitul lunii conturile de cheltuieli nu prezinta sold, deci ele nu sunt
conturi patrimoniale, nu apar în bilanț. Ele fac parte din grupa conturilor nebilanțiere.
6.6.2. Contabilitate veniturilor

Veniturile unei unități patrimoniale reprezintă sumele sau valorile încasate sau de
încasat din: livrări de bunuri, executări de lucrări, prestări de servicii, executări de obligații
legale sau contractuale.
Pentru determinarea rezultatelor financiare se cuprind în cadrul veniturilor: venituri
din producția stocată, venituri din producția imobilizată, prețul de vânzare al activelor cedate,
anularea sau diminuarea de provizioane sau ajustări pentru depreciere.
Veniturile se grupează după natura lor economica în următoarele categorii:
- venituri din exploatare;
- venituri financiare;
- venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor și ajustărilor pentru depreciere
Contabilitatea veniturilor se realizează cu ajutorul conturilor din clasa a 7 a “Conturi
de venituri”, care cuprinde mai multe grupe de conturi conform Planului de conturi.
Conturile de venituri funcționează după regula conturilor de pasiv.
Se creditează cu veniturile înregistrate în cursul lunii, după natura lor economică.
Se debitează la sfârșitul lunii, când veniturile înregistrate în cursul lunii se trec asupra
rezultatelor exercițiului.
Prin urmare, la sfârșitul lunii conturile de venituri nu prezintă sold, deci ele nu sunt
conturi patrimoniale, nu apar în bilanț. Ele fac parte din grupa conturilor nebilanțiere.
6.6.3. Contabilitatea rezultatului financiar al exercițiului

Prin rezultat financiar al exercițiului se întelege profitul obținut sau pierderea
înregistrată la sfârșitul unei perioade de gestiune. Contabilitatea rezultatului financiar se
realizează cu ajutorul contului 121 “Profit sau pierdere”.
129
Contul 121 “Profit sau pierdere”, după conținutul economic este cont de rezultate
(capitaluri proprii), iar după funcția contabilă este cont bifuncțional, care ține evidența
profitului sau pierderii realizată în cursul exercițiului.
Se creditează la sfârșitul perioadei de gestiune cu veniturile obținute în cursul
perioadei de gestiune, venituri preluate din conturile de venituri. Se mai creditează cu
pierderile realizate în exercițiul curent care se reporteaza în anul următor și care vor fi ulterior
acoperite din capitalului social sau din alte surse.
Se debiteză la sfârșitul perioadei de gestiune cu toate cheltuielile înregistrate în
conturile de cheltuieli și preluate în acest cont. Se mai debitează cu profitul net realizat în anul
curent și care se reportează la sfarșitul anului în vederea repartizării acestuia pe destinații, la
începutul anului următor, conform hotărârii AGA.
După preluarea cheltuielilor și a veniturilor în contul 121 “Profit sau pierdere”, în
debitul contului 121 vom prelua totalul cheltuielilor, iar în creditul contului 121 totalul
veniturilor. In acest caz, contul 121”Profit sau pierdere” poate prezenta la sfârșitul perioadei
fie sold creditor, fie sold debitor.
Dacă veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, contul 121 “Profit sau pierdere” va
avea sold creditor, ceea ce reprezintă profit.
Dacă cheltuielile sunt mai mari decât veniturile, contul 121 “Profit sau pierdere” va
avea sold debitor, ceea ce reprezintă pierdere.
Exemple:
1. Presupunând că în cursul lunii au fost efectuate cheltuieli, la sfârșitul lunii se
decontează aceste cheltuieli înregistrate, asupra rezultatelor, respectiv se închid
conturile de cheltuieli, preluându-se soldul lor debitor în debitul contului 121 “Profit sau
pierdere”.
Conturile corespondente sunt: 121 “Profit sau pierdere” și conturile din clasa a 6 a
- contul 121”Profit sau pierdere” este cont bifuncțional; având loc încorporarea
cheltuielilor în rezultat (scăderea rezultatului), contul se debitează cu totalul cheltuielilor
efectuate în cursul lunii;
- conturile de cheltuieli din clasa a 6 a funcționează după regula conturilor de activ;
deoarece cheltuielile se încorporează în rezultat acestea scad, deci conturile se creditează cu
sumele aferente fiecărei cheltuieli în parte;
130
121 “Profit sau pierdere” = %
60-65 “Cheltuieli de exploatare”
66 “Cheltuieli financiare”
68 “Cheltuieli cu amortizarea,
provizioanele și ajustările”
2. Presupunând că în cursul lunii au fost realizate venituri, la sfârșitul lunii se

încorporează aceste venituri înregistrate, asupra rezultatelor, respectiv se închid
conturile de venituri, preluându-se soldul lor creditor în creditul contului 121 “Profit
sau pierdere”.
Operațiunea nu are influențe asupra patrimoniului fiind pur contabilă.
Conturile corespondente sunt: 121”Profit sau pierdere” și conturile din clasa a 7 a;
- contul 121 “Profit sau pierdere” este cont bifuncțional; deoarece are loc încorporarea
venituilor în rezultat (creșterea rezultatului) contul se creditează cu totalul veniturilor
înregistrate în cursul lunii;
- conturile de venituri funcționează după regula conturilor de venituri; deoarece are
loc încorporarea veniturilor în rezultat conturile se debitează cu suma aferentă fiecărui venit
în parte;
% = 121”Profit sau pierdere”
70-75 “Venituri din exploatare”
76 “Venituri financiare”
78 “Venituri din provizioane și ajustări”
După închiderea conturilor de venituri și cheltuieli, contul 121 “Profit sau pierdere”
poate avea sold debitor (dacă Ch > V) sau sold creditor (dacă V > Ch). În cazul în care V >
Ch unitatea va înregistra profit, asupra căruia se calculează impozitul datorat statului de 16%.
3. Se înregistrează impozitul pe profit, care este de 200 lei.

Această operație produce modificări de volum în sensul creșterii, respectiv crește
datoria față de bugetul statului cu suma de 200 lei (element de pasiv) și concomitent cresc
cheltuielile cu impozitul pe profit cu aceiași sumă (element de activ).
131
Conturile corespondente sunt: 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit” și 4411
“Impozitul pe profit”
- contul 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit” funcționează după regula conturile de
activ; deoarece cresc cheltuielile contul se debitează cu suma de 200 lei;
- contul 4411”Impozitul pe profit” este cont de pasiv; deoarece are loc o creștere a
datoriei față de bugetul statului, contul se creditează cu suma de 200 lei;
691”Cheltuieli cu impozitul pe profit” = 4411“Impozitul pe profit” 200
4. La sfârșitul perioadei de gestiune se repartizează cheltuielile cu impozitul pe profit

asupra rezultatelor, respectiv se închide contul 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit” prin
preluarea soldului debitor în debitul contului 121 “Profit sau pierdere”
Formula contabilă este:
121 “Profit sau pierdere” = 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit” 200
După această înregistrare soldul contului 121 “Profit sau pierdere” va reprezenta
profitul net, care urmează sa fie repartizat pe diferite destinații, conform hotărârii AGA.
Pentru evidențierea profitului repartizat pe destinații se utilizează contul
129”Repartizarea profitului”, care după conținutul economic este cont rectificativ, iar după
funcția contabilă este cont de activ.
Se debitează cu repartizarea profitului pentru constituirea de rezerve legale
Se creditează cu profitul repartizat la rezerve legale.
Soldul debitor reprezintă profitul anului curent repartizat pentru constituirea de
rezerve legale.
Exemplu:
1. Se repartizează profitul pentru constituirea de reserve legale în sumă de 110 lei.
Această operație generează modificări de volum în sensul creșterii, respectiv cresc
sumele repartizate din profitul anului curent (care determină scaderea situației nete) cu suma
de 110 lei, și concomitent cresc rezervele unității (care determină creșterea situației nete) cu
aceiași sumă.
Conturile corepondente sunt: 129 ”Repartizarea profitului” și 1061 ”Rezerve legale”.
132
- contul 129 “Repartizarea profitului” este cont de activ; deoarece are loc o creștere a
profitului repartizat, contul se debitează cu suma de 110 lei;
- contul 1061 “Rezerve legale” este cont de pasiv; deoarece are loc o creștere a
rezervelor legale, contul se creditează cu suma de 110 lei;
129 “Repartizarea profitului” = 1061 “Rezerve legale” 110
După repartizarea profitului se închide şi contul 129 “Repartizarea profitului” şi contul

121 “Profit sau pierdere”.
Conturile corespondente sunt: 121 “Profit sau pierdere” şi 129 “Repartizarea
profitului”
- contul 121 “Profit sau pierdere” este cont bifuncțional; având loc micșorarea
profitului cu sumele repartizate din profit pentru crearea de reserve legale, contul se
debitează cu suma de 110 lei.
- contul 129 “Repartizarea profitului” este cont de activ; deoarece are loc o micşorare
a sumelor repartizate din profit, contul se creditează cu suma de 110 lei.
121 “Profit sau pierdere” = 129 “Repartizarea profitului” 110
2. După constituirea de rezerve legale, profitul rămas se ”reportează”, iar la
începutul anului următor acesta se va repartiza pe destinații conform hotărârii
AGA.
Conturile corespondente sunt: 121 “Profit sau pierdere” şi 117 “Rezultat reportat”
- contul 121 “Profit sau pierdere” este cont bifuncțional; având loc micșorarea
profitului cu sumele repartizate din profit pentru crearea de reserve legale, contul se
debitează cu suma rămasă din profit după repartizarea la rezerve legale.
- contul 117 “Rezultatul reportat” este cont bifuncțional; deoarece are loc o creștere a
sumelor care urmează să fie repartizate pe destinații, contul se creditează cu suma aceiași
sumă.
121 “Profit sau pierdere” = 117 “Rezultatul reportat”
3. Profitul reportat se repartizează pe destinații astfel : pentru constituirea de alte

rezerve, pentru dividende, pentru creșterea capitalului social
133
Conturile corespondente sunt: 117 “Rezultat reportat”, 1068”Alte rezerve”,
457”Dividende” și 1012”Capital social subscris și vărsat”
- contul 117 “Rezultatul reportat” este cont bifuncțional; deoarece are loc o diminuare
a profitului care urmează să fie repartizat pe destinații, contul se debitează cu profitul reportat
- conturile 1068”Alte rezerve”, 457”Dividende” și 1012”Capital social subscris și
vărsat” sunt conturi de pasiv ; deoarece are loc creșterea lor valorică ca urmare a repartizării
profitului pentru constituirea lor, conturile se creditează cu sumele propuse de AGA a se
repartiza pe destinații
117 “Rezultatul reportat” = %
1068 ”Alte rezerve”
457”Dividende de plată”
1012”Capital social subscris și vărsat”
134
CAPITOLUL VII
INVENTARIEREA PATRIMONIULUI
7.1. Noțiuni generale

Prin procedeu se înțelege “modul sistemic de efectuare a unei lucrări, modalitatea,
maniera, un anume fel de a proceda” (Oprean I., și colab., 2001, pag.152)
Instrumentul este un “aparat, unealta cu ajutorul căruia se efectuează o anumită
operație”. Prin urmare, procedeul indică cum anume trebuie procedat pentru atingerea unui
scop, iar instrumentul indică mijlocul cu ajutorul căruia se realizează procedeul respectiv.
Pentru studierea obiectului contabilității (existența, mișcarea și transformarea
patrimoniului) sunt utilizate două categorii de procedee, și anume:
o procedee specifice metodei contabilității;
o procedee comune și altor discipline economice
Din categoria procedeelor și instrumentelor specifice metodei contabilității fac parte:
Procedee Instrumente
1. Generalizarea și sintetizarea informațiilor a) Bilanțul contabil
b) Contul de profit și pierdere
2. Gruparea și ordonarea informațiilor culese a) Contul
b) Sistemul de conturi
3. Verificarea corectei înregistrări și a a) Balanța de verificare
concordanței cu realitatea b) Registrul inventar
Sursa: Oprean I., și colab., 2001, pag.152
Din categoria procedeelor comune mai multor discipline economice fac parte:
- documentația
- evaluarea
- calculația
- inventarierea
Înregistrarea și consemnarea fenomenelor și proceselor referitoare la patrimoniu se
face numai pe bază de document justificativ (care să justifice legalitatea efectuării operației
respective)
135
Întrucât în obiectul contabilității sunt incluse numai acele elemente și operații
patrimoniale care pot primi o exprimare valorică, este necesar ca operațiile consemnate în
documente să fie evaluate, adică să fie exprimate în unități monetare.
Prin evaluare se aduc la același numitor toate elementele patrimoniale, lucru care
permite gruparea, sintetizarea și compararea acestor elemente.
Calculația presupune utilizarea unor algoritmi de calcul pe care se bazează toate
procedeele metodei contabilității.
Operațiunile, după ce au fost înregistrate în documente, după ce au fost evaluate, și
uneori, după ce s-au făcut unele calculații sunt supuse grupării și ordonării după diferite
criterii. În acest scop, pentru fiecare element de activ și de pasiv, ca și pentru fiecare categorie
de venituri și cheltuieli se deschide în contabilitate câte un cont. În acest cont se înscriu în
ordine cronologică și sistematică existențele inițiale, creșterile și micșorările pentru fiecare
element în parte.
Deși conturile se deosebesc între ele după conținutul lor economic și după funcția lor
contabilă, ele se intercondiționează reciproc formând sistemul de conturi.
Centralizarea și verificarea operațiilor consemnate în conturi se face cu ajutorul
balanței de verificare.
Balanța de verificare este o rezultantă a aplicării principiului dublei înregistrări cu
ajutorul conturilor. Cu ajutorul ei se verifică egalitățile care stau la baza dublei înregistrări.
Informațiile din balanța de verificare stau la baza întocmirii situațiilor financiare (Bilanțul și
Contul de profit și pierdere)
Între informațiile furnizate de contabilitate și realitatea de pe teren pot să intervină
unele necorelații datorate deprecierilor, scăzămintelor naturale, confuziilor între sortimente,
omisiunilor și altor erori apărute în procesul de gestionare a elementelor patrimoniale.
Pentru constatarea faptică a existenței și stării elementelor patrimoniale și pentru
punerea de acord a informațiilor din contabilitate cu realitatea se utilizează inventarierea.
7.2. Inventarierea patrimoniului

Din punct de vedere al contabilității, inventarierea este un procedeu de verificare
faptică a existenței și stării mijloacelor economice, a creanțelor și datoriilor unei unități
patrimoniale.
Unitățile patrimoniale au obligația legală să efectueze inventarierea patrimoniului la
începutul activității (pentru stabilirea și evaluarea aportului în natura), și cel putin o data pe an
pe parcursul funcționării lor, în cazul fuzionării sau încetării activității lor. (Regulamentul de
136
aplicare a Legii Contabilității nr.82/1991, art.127)
Inventarierea generală a patrimoniului reprezită lucrarea preliminară prin care se
stabilește situația reală a patrimoniului. Aceasta se referă la constatarea mărimii faptice a
elementelor patrimoniale, cât și la evaluarea lor la nivelul valorii actuale, care devine valoarea
de inventar. (Oprean C., M. Ristea, 2000)
Inventarul stă la baza întocmirii unui bilanț real contribuind astfel la asigurarea
imaginii fidele și la aplicarea principiului prudenței în contabilitate. Inventarul nu se confundă
cu bilanțul, deși ambele prezintă elemente patrimoniale la un moment dat. Dar, deosebirea
dintre ele este că: (Oprean I., și colab., 2001)
- Bilanțul este un instrument de sinteza și generalizare a informațiilor contabile, întocmit pe
baza datelor din conturi, iar inventarul este rezultatul unor operațiuni de măsurare și
evaluare a realității faptice;
- Bilanțul prezintă în mod sintetic și în expresie valorică elementele de activ și pasiv
patrimonial, pe când inventarul descrie amănunțit, atât cantitativ cât și valoric fiecare
element individualizat al patrimoniului (fiecare sortiment de bunuri materiale, fiecare
furnizor, client etc.)
- Bilanțul este rezultatul întregului ciclu de prelucrare a datelor cu ajutorul tuturor
procedeelor metodei contabilității, pe când inventarul este doar rezultatul constatării
faptice a existenței și stării mijloacelor economice și a surselor lor.
- Bilanțul se întocmește de către compartimentul financiar-contabil, iar inventarul se
întocmește cu ajutorul tuturor compartimentelor din unitate.
De ce se efectuează inventarierea?
 Pentru a pune de acord situația faptică cu cea scriptică (situația efectivă cu cea din
contabilitate)
 Pentru a stabili situația netă a unității respective (este din acest punct de vedere un
factor de control)
 Pentru a calcula și evidenția stocurile;
Oricât de bine ar fi organizată și condusă contabilitatea unei unități economice în

anumite situații pot apărea diferențe între soldurile scriptice și realitate.
De regula, informațiile furnizate de contabilitate au un caracter relativ, deoarece:
- bunurile economice, materiale și bănești pot suferi pe timpul transportului, manipulării și
depozitării unele modificări cantitative și calitative, modificări care se datorează unor
137
factori obiectivi și subiectivi pe care contabilitatea nu-i poate surprinde și consemna în
momentul acționării lor. Astfel, se pot înregistra scăderi cantitative (perisabilități), unele
bunuri își pierd parametrii calitativi datorită expirării termenului de garanție;
- în anumite gestiuni sau la unele sortimente au loc sustrageri, furturi, proasta gospodărire
(consumuri exagerate comparativ cu fisa limita de consum, etc.)
- unele date din documentele primare se omit cu ocazia înregistrării lor în contabilitate, se
înregistrează de mai multe ori sau se înregistrează eronat;
- din cauza neglijenței sau nepriceprii gestionarului, se pot face confuzii între sortimente;
- la unele elemente patrimoniale se înregistrează calamități naturale, unele comenzi de
producție în curs sunt anulate datorită renunțării făcute de clienți sau unele proiecte de
cercetare și investiții sunt abandonate din diverse motive, etc.
Prin compararea situației faptice, stabilită prin inventariere, cu cea scriptică din
contabilitate, se stabilesc plusuri sau minusuri la inventar și se iau măsuri în vederea punerii
de acord a situației scriptice (contabile) cu cea din realitate.
Inventarierea este punctul de pornire și punctul de închidere a oricărui exercitiu
financiar. Pe baza inventarierii se deschid conturile și tot pe baza inventarierii se închid
conturile și se definitivează bilanțul contabil la sfârșitul exercițiului financiar.
7.2.1. Etapele inventarierii

Inventarierea este un procedeu complex, care se derulează în mai multe etape:
1. Pregătirea inventarierii este etapa premergătoare inventarierii propriu-zise, de
care depinde eficiența lucrărilor ulterioare (sunt lucrări de natură organizatorică și contabilă):
 se constituie la solicitarea conducătorului unității o comisie de inventariere și
subcomisii dacă este cazul (dacă unitatea are mai multe gestiuni ce urmează a se
inventaria)
 se cere gestionarului sau gestionarilor (daca sunt mai multe gestiuni) o declarație
scrisa din care să rezulte: dacă există în gestiune bunuri nerecepționate, sau care nu
aparțin gestiunii sale, dacă există documente de predare-primire a bunurilor care nu au
fost operate în evidența sa, sau nu au fost predate la contabilitate, dacă a primit sau
predat bunuri fără să întocmească documentele de evidențiere a acestora, dacă are
cunoștintă de existenta unor plusuri sau minusuri la inventar, etc.
 se sistează operațiile de intrare-primire a bunurilor din gestiune;
 etc.
 se verifică dacă la compartimentul comtabilitate au fost făcute toate înregistrările
138
aferente evidenței operative, se confruntă informațiile din evidența operativă cu cea
din contabilitate
2. Constatarea = inventarierea propriu-zisa se face la locul de depozitare a bunurilor
respective, constatările trecându-se în listele de inventariere, liste care se întocmesc separat
pe locuri de depozitare, pe categorii de bunuri, și pentru bunurile care nu aparțin gestiunii
inventariate, dar au fost găsite în cadrul acesteia etc.
Se stabilesc stocurile faptice, aceasta se face prin observare directă, prin numărare,
cântărire, măsurare sau calcule tehnice. Se stabilesc plusurile și minusurile la inventar.
Evaluarea elementelor patrimoniale inventariate se face la nivelul valoarii actuale, denumita și
valoare de inventar, astfel:
- bunurile de natura imobilizărilor și stocurile se evaluează la valoarea actuală,
denumită valoare de inventar;
- bunurile depreciate se evaluează la valoarea de utilitate a fiecărui element, valoare
stabilită în funcție de utilitatea bunului în unitate și de prețul pieței ;
- creanțele și datoriile se evaluează la valoarea lor nominală
- creanțele și datoriile incerte se evaluează la valoarea lor de utilitate, stabilită în
funcție de valoarea probabila de încasat sau de plată, după caz ;
În contabilitatea curentă elementele inventariate își mențin valoarea de intrare în
patrimoniu. Cu ocazia închiderii exercițiului financiar, la sfârșitul anului, se compară valoarea
de intrare sau contabilă cu valoarea de utilitate (inventar) stabilită la inventariere, putându-se
constata una din următoarele situații:
Pentru elementele de activ:
dacă valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabila, conform principiului
prudenței, diferențele în plus nu se înregistrează în contabilitate, bunurile rămânând
înregistrate la valorea lor de intrare (valoare contabilă) ;
dacă valoarea de inventar este mai mica decât valoarea contabilă, pentru diferenta
constatata în minus aceasta se înregistrează în contabilitate pe seama cheltuielilor cu
ajustările sau amortizările, după caz, bunurile rămânând înregistrate în contabilitate la
valoarea lor de intrare (valoare contabilă).
Pentru elementele de pasiv :
dacă valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă, aceasta nu se
înregistrează în contabilitate, elementele rămânând înregistrate la valoarea lor de
intrare, conform principiului prudenței ;
139
dacă valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă, aceasta se
înregistrează în contabilitate prin constituirea unui provizion, valoarea pasivelor
rămânând înregistrate la valoarea de intrare (contabilă).
Rezultatele inventarierii și modul de regularizare se consemnează într-un proces
verbal de inventariere, în care se înscriu în principal : perioada de gestiune inventariată,
persoanele care au efectuat inventarierea, plusurile și minusurile constatate, compensările
efectuate, bunurile depreciate, creanțele și datoriile incerte și în litigii, constituirea și
regularizarea provizioanelor sau ajustărilor, regularizarea amortizărilor, alte elemente
specifice inventarierii (Oprea C., M. Ristea, 2000)
7.2.2. Punerea de acord a situației faptice cu cea scriptică

După ce procesul verbal de inventariere a fost aprobat, se înaintează compartimentului
financiar-contabil pentru punerea de acord a datelor din contabilitate cu realitatea constatată și
consemnată în listele de inventariere. Astfel, în vederea întocmirii unui bilanț contabil real, în
contabilitatea se vor înregistra plusurile și minusurile constatate la inventar, pe categorii de
bunuri și gestiuni :
Plusurile constatate la inventariere se înregistrează în contabilitate prin debitarea
conturilor de activ corespunzătoare, astfel:
1. Plusul de imobilizari corporale constatat se înregistrează ca o intrare de imobilizări
și ca o creștere a subvențiilor pentru investiții, reflectate în contul 4754”Plusuri de inventar de
natura imobilizărilor”
213 = 4754
2. Plusul de materii prime se înregistrează ca o intrare în conturile de stoc și ca o
reducere a cheltuielilor cu materiile prime :
301 = 601
3. Plusuri constatate la materiale de natura obiectelor de inventar:
303 = 603
4. Plusuri de produse finite constatate la inventar (se înregistrează ca și o obținere de
produse finite)
345 = 711
5. Plusuri de marfuri:
371 = 607
Minusurile constatate la inventariere se înregistrează ca o ieșire din patrimoniu a
elementelor respective de activ, prin creditarea conturilor corespunzătoare, astfel:
140
1. Lipsa de imobilizări corporale, complet amortizate:
281 = 213
2. Lipsa de imobilizări corporale parțial amortizate:
% = 213
281
658
3. Lipsa de materii prime:
601 = 301
4. Lipsa de materiale de natura obiectelor de inventar:
603 = 303
5. Lipsa de produse finite:
711 = 345
6. Lipsa de marfuri:
607 = 371
7. Imputarea lipsurilor constatate la inventariere reprezintă o creanță față de personalul
unității care răspunde de gestiunea unde se constată lipsa la inventar, creanța urmând a fi
încasată în numerar sau prin rețineri din salarii
461 sau 4282 = 758
8. Constatarea unor produse finite, mărfuri și materii prime lipsă la inventar din cauze
excepționale (incendii, inundații, etc):
6587 = %
301 (materii prime distruse de calamități naturale)
371 (mărfuri distruse de calamități naturale)
345 (produse finite distruse de calamități naturale)
După înregistrarea în contabilitate a acestor diferențe constatate la inventariere și după
constituirea eventualelor provizioane sau ajustări se întocmește o nouă balanță de verificare,
care să reflecte situația reală a patrimoniului unității respective.
Notă : în cazul bunurilor constatate lipsă la inventar, care nu sunt imputabile sau nu se
datorează unor situații de excepție, taxa pe valoare adaugată aferentă acestor bunuri se va
înregistra în contabilitate ca și o cheltuială aferentă, astfel :
635 = 4427
141
CAPITOLUL VIII
APLICAȚII PRACTICE RECAPITULATIVE
APLICAȚIE NR.1
Să se înregistreze în ordine cronologică și sistematică, apoi să se determine rulajele,
total sume și solduri finale și să se stabilească bilanțul final, cunoscand următoarele operații
economico-financiare, care au loc pe parcursul unei luni :
1. Se înființează o societate comercială a cărei capital social subscris este de 15.000 lei.
2. Se depune aportul la capital sub forma de bani în disponibilul de la bancă.
3. Se achizițonează un mijloc de transport de la furnizor în sumă de 4.500 lei.
4. Se achită furnizorul de la operația nr.3 prin disponibilul de la bancă.
5. Se înregistrează factura de prestări servicii către terți în valoare de 5.500 lei.
6. Se înregistrează factura de chirie pe luna în curs în valoare de 200 euro la cursul valutar de
4.31 lei/euro (spațiu închiriat pentru o terță persoană).
7. Se ia un credit bancar pe termen scurt în valoare de 8.000 lei, cu scadență la o dată fixă
(peste 10 luni), și dobânda de 30% pe an.
8. La scadență se rambursează creditul bancar și se achită dobânda aferentă.
9. Se înregistrează salariile personalului în sumă de 2.000 lei și cheltuielile patronale aferente
(CAS 25%, CASS 10%).
10. Se încasează creanța față de clienții de la operația nr. 5 și operația nr.6.
11. Se achită datoriile către stat și salariile aferente, prin virament bancar.
12. Unul dintre asociați se retrage din firma cu capitalul adus ca aport în sumă de 2.000 lei,
banii fiindu-i restituiți din disponibilul de la bancă.
13. Se închid conturile de venituri și cheltuieli și se stabilește rezultatul financiar.
14. Se determină bilanțul final.
APLICAȚIE NR.2
Să se înregistreze în ordine cronologică și sistematică, și să se determine modificările
intervenite în patrimoniul unei societăți comerciale, cunoscând următoarele operații
economico-financiare:
1. Se înființează o societate comercială a cărei capital social subscris este de 20.000 lei. Se
depune în prima fază aporul la capital și anume 80% din capitalul subscris, astfel:
- o clădire ………………… 7500 lei
- un mijloc de transport…….4000 lei
142
- restul bani în disponibilul de la bancă
2. Se depune și restul aportului la capital sub formă de bani.
3. Se achiziționează un mijloc de transport de la furnizor în valoare de 5000 lei.
4. Se achită furnizorul de imobilizări prin disponibilul de la bancă.
5. Se calculează și se înregistrează amortizarea lunară a utilajului, știind că durata de utilizare
a acestuia este de 5 ani.
6. Se înregistrează factura de prestări servicii de la terți în valoare de 750 lei.
7. Se înregistrează factura de chirie catre terți, pe luna în curs, în valoare de 300 euro la cursul
valutar de 4.24 lei/euro.
8. Se ia un credit bancar pe termen scurt în valoare de 10000 lei, cu scadența peste 1 an, și
dobânda de 20% pe an.
9. La scadență se rambursează creditul bancar și se achită dobânda aferentă.
10. Se înregistrează salariile personalului în sumă de 5000 lei și cheltuielile patronale aferente
(CAS 25%, CASS 10 %, impozit pe venitul din salarii 10%).
11. Se încasează creanța față de debitori diverși pentru serviciile prestate.
12. Se achită datoriile către stat și salariile aferente, cu ordin de plată.
14. Se determină bilanțul final.
APLICAȚIE NR.3
Se dă următoarea situație a patrimoniului la începutul perioadei de gestiune:
Mijloace de transport 5000 lei
Acțiuni deținute la entități afiliate 1.200 lei
Capital social 6.900 lei
Furnizori 2.500 lei
Materii prime 700 lei
Rezerve 600 lei
Clienți 1.400 lei
Amortizarea imobilizărilor corporale 2.000 lei
Disponibil la bancă în lei 3.700 lei
În cursul lunii au loc următoarele operații eonomico-financiare:
1. Se achiziționează mărfuri de la furnizori în valoare de 2000 lei și materiale auxiliare în
sumă de 500 lei, cheltuielile de transport fiind de 100 lei.
2. AGA hotărăște majorarea capitalului social prin încorporarea rezervelor în sumă de
100 lei.
3. Se achiziționează un program informatic în valoare de 500 lei.
4. Se înregistrează amortizarea mijlocului de transport pe luna în curs, în suma de 420
143
lei;
5. Se vând mărfuri la prețul de vânzare de 3500 lei, apoi se încasează factura în numerar.
6. Se înregistrează factura de chirie către terți în sumă de 300 euro la cursul valutar de
4.4 lei/euro.
7. Se înregistrează factura de apă în sumă de 200 lei, care se achită ulterior prin
8. Se achită datoria față de furnizorul de imobilizări de la operația nr.3, în numerar, și
datoria față de furnizorii de la operația nr.1 din disponibilul de la bancă.
9. Se înregistrează salariile personalului în sumă de 3000 lei, reținerile din salarii (CAS
25%, CASS 10%) și cheltuielile patronale (CAM 2,25%).
10. Se achită salariile personalului și contribuțiile aferente salariilor, prin disponibilul de
la bancă.
11. Se vinde un mijloc de transport complet amortizat, preț de vânzare 3.500 lei, preț de
înregistrare 2.000 lei.
12. Se închid conturile de venituri și cheltuieli și se stabileste rezultatul financiar.
13. Se stabilește bilanțul final.
APLICAȚIE NR.4
Se dau următoarele elemente patrimoniale:
Mijloace fixe 5.500 lei
Furnizori 460 lei
Materii prime 550 lei
Mărfuri (1200 kg) 3,7 lei/kg
Disponibil la bancă 8.000 lei
Prime de emisiune 200 lei
Creditori diverși 600 lei
Împrumuturi pe termen lung 6.450 lei
Clienți 670 lei
Rezerve legale 100 lei
Credite pe termen scurt 6.250 lei
Acțiuni deținute la entități afiliate 3.250 lei
Debitori diverși 280 lei
Ambalaje 50 lei
Creanțe imobilizate 4.400 lei
Fond comercial 500 lei
Rezerve statutare 750 lei
Provizioane aferente capitalurilor 970 lei
Casa în lei 350 lei
Amortizarea imobilizarilor corporale 2.900 lei
Capital social ?
Se cere:
144
1. Să se ordoneze elementele patrimoniale și să se determine bilanțul inițial
2. Să se calculeze capitalul social
3. Să se facă înregistrările în ordine cronologică și sistematică, evidențiindu-se rulajele, total
sume și solduri finale
4. Să se întocmească bilanțul final
5. Să se întocmească balanța de verificare cu 4 egalități
6. Să se facă analiza contabilă a primelor 5 înregistrări
Operații economico-financiare:
1. Se majorează capitalul social prin emisiunea a noi acțiuni în numerar, în urma hotărârii
AGA: nr. acțiuni 1000, valoare nominala 2 leu/acțiune, valoare de emisiune 2,4
lei/acțiune.
2. Un acționar aduce un aport în natură sub forma unui echipament, la valoarea de aport de
3000 lei pentru care emite 1200 de acțiuni.
3. AGA hotărăște majorarea capitalului social prin încorporarea primelor de emisiune
rămase cu sold
4. În urma hotărârii AGA unul dintre acționari hotărăște să-și retragă 100 de acțiuni, bani
care-i vor fi restituiti în numerar.
5. Se achiziționează un program informatic în valoare de 1750 lei.
6. Se înregistrează amortizarea mijloacelor fixe pe luna în curs în suma de 250 lei.
7. Se încasează de la clienți o creanță în sumă de 350 lei.
8. Se vinde un utilaj achiziționat cu suma de 1.000 lei, preț de vânzare 900 lei, amortizarea
înregistrată până la data vânzării este de 850 lei.
9. Se scoate din funcțiune o instalatie complet amortizată, valoare de intrare 800 lei.
10. Se dau în consum în procesul de productie 50% din materiile prime existente în stoc.
11. Se achiziționează materii prime în sumă de 550 lei, materiale consumabile în sumă de 100
lei și materiale de natura obiectelor de inventar în valoare de 620 lei.
12. Se achiziționează materiale auxiliare de la furnizori în valoare de 150 lei, cheltuieli de
transport 50 lei.
13. Se înregistrează factura de energie electrică utilizată în procesul de producție în valoare de
300 lei și factura de apa în valoare de 175 lei.
14. Se înregistrează factura de telefon în valoare de 75 lei și factura de salubritate în valoare
de 80 lei.
15. Se încasează în numerar de la un debitor suma de 380 lei.
16. Se achită prin disponibilul de la bancă factura de energie electrică, apă, telefon și
145
salubritate.
17. Se obțin în procesul de producție produse finite, prețul de înregistrare (cost de producție)
1.600 lei.
18. Se achiziționează mărfuri de la furnizori (1500 kg), preț unitar 3,2 lei/kg.
19. Se vând jumătate din mărfurile aflate în stoc, preț de vânzare 5400 lei si se descarcă
gestiunea, știind că societatea utilizează pentru evaluarea ieșirilor metoda CMP (cost
mediu ponderat).
20. Se ia un credit pe termen scurt în valoare de 5.500 lei, cu sadență peste 1 an și dobanda de
20% din valoarea creditului /an.
21. Se înregistrează cheltuielile cu salariile pe luna în curs, fondul de salarii fiind de 3.000 lei
și cheltuielile patronale aferente : CAM 2,25%, precum si reținerile din salarii : CAS 25%,
CASS 10%, impozit pe venitul din salarii de 10%, stiind ca deducerea personala de baza
este de 510 lei.
22. Se ridică bani de la bancă și se achită salariile personalului.
23. Din disponibilul de la bancă se achită și datoriile față de stat (CAS, CASS, impozitul pe
salarii, CAM )
24. Se vând 80% din produsele finite obținute, preț de vanzare 2.500 lei.
25. Se încasează creanța pentru produsele finite vândute prin disponibilul de la bancă.
26. Se vinde un calculator complet amortizat, valoare de înregistrare 300 lei, preț de vânzare
250 lei.
27. La scadență se rambursează creditul bancar de la operația 20, și se achită dobânda aferentă
acestuia
28. Se înregistrează factura de prestări servicii efectuate către terți, în valoare de 3.500 lei.
29. Se încasează prin disponibilul de la bancă jumătate din creanța de la operația 29.
30. Se înregistrează factura de chirie de la terți, pe luna în curs, în valoare de 250 euro la
cursul de 4,8 lei/euro și se face plata cu ordin de plată.
32. Se calculează și înregistrează rezerva legala în limitele prevăzute de lege.
33. Se calculează și înregistrează impozitul pe profit de 16% și se stabileste profitul net.
34. Se achita impozitul pe profit datorat statului prin virament bancar.
35. Profitul net se repartizează pe destinații, astfel : pentru crearea de alte rezerve și
distribuirea de dividende acționarilor conform hotărârii AGA.
146
APLICAȚIE NR.5 – model test grilă (după Cazan E. și colab.,2002)
1. Din categoria imobilizărilor financiare fac parte :
a. creanțe imobilizate
b. disponibilități bănești
c. fond comercial
d. cheltuieli de dezvoltare
e. terenuri
2. Dispuneți de următoarele elemente patrimoniale : materii prime 5000 lei, furnizori 1000 lei,
clienți 7000 lei, cheltuieli înregistrate în avans 1500 lei, debitori diverși 800 lei, profit 500 lei,
creditori diverși 600 lei. Precizați care este mărimea activelor circulante :
a. 12.000 lei
b. 12.800 lei
c. 3.600 lei
d. 13.000 lei
e. 1.500 lei
3. Precizați care din elementele menționate reprezintă active patrimoniale :
a. capital social, clienți, rezerve statutare, cheltuieli înregistrate în avans
b. capital social, materii prime, prime de capital, venituri
c. marfuri, ambalaje, cheltuieli, avansuri acordate furnizorilor
d. produse finite, creditori diverși, profit, salarii datorate
e. titluri de plsament, imobilizari financiare, fond comercial, venituri înregistrate în
avans
4. Dispuneți de următoarele solduri finale ale conturilor : imobilizări corporale 40.000 lei,
amortizarea imobilizărilor corporale 10.000 lei, produse finite 5000, ajustări pentru
deprecierea produselor 1000 lei, venituri din vânzarea produselor finite 4500 lei, contribuția
unității la casa de asigurări de sanatate 200 lei. Precizați care este mărimea totală a pasivului
bilanțier :
a. 15.700 lei
b. 50.000 lei
c. 60.700 lei
d. 11.200 lei
e. 45.000 lei
147
5. Alegeți documentul corect pentru următoarea operație economico-financiară : se achită o
datorie față de bugetul statului prin disponibilul de la bancă :
a. cec în numerar
b. ordin de plată
c. chitanță
d. monetar
e. foaie de vărsământ
6. Precizați care operație economico-financiară a fost încadrată corect în cele patru tipuri de
modificări bilanțiere :
a. încorporarea rezervelor în capitalul social (modificare de volum în sensul creșterii)
b. achiziție materii prime de la furnizor cu plata ulterioara (modificare de volum în
sensul micșorării)
c. achiziție materii prime de la furnizor cu plata pe loc din disponibilul de la bancă
(modificare de volum în sensul creșterii)
d. achiziție mărfuri de la furnizor cu plata concomitent în numerar (modificare de
structură în structura acivelor)
e. înregistrarea impozitului pe profit pe luna în curs (modificare de structură, în
structura pasivelor)
7. Precizați care element patrimonial nu a fost încadrat corect:
a. avansuri acordate furnizorilor (active circulante în decontare)
b. timbe fiscale și poștale (active circulante bănești)
c. avansuri de trezorerie (active circulante bănești)
d. decontări cu asociații privind capitalul (active circulante în decontare)
e. avansuri primite de la clienți (active circulante în decontare)
8. Care din metodele de evaluare a stocurilor la ieșire avantajează unitatea din punct de vedere
fiscal, în condiții de inflație?:
a. Metoda FIFO
b. metoda LIFO
c. Metoda CMP
d. Metoda costului istoric
e. Metoda costului standard (prestabilit)
9. Dispuneți de următoarele informații bilanțiere: capital social 50.000 lei, amortizarea
imobilizărilor 4.000 lei, împrumuturi din emisiunea de obligațiuni 16.000 lei, rezerve legale
8.000 lei, rezerve din reevaluare 2000 lei, provizioane aferente capitalurilor 2.000 lei, profit
148
1.000 lei. Care este suma capitalurilor proprii?:
a. 60.000 lei
b. 61.000 lei
c. 83.000 lei
d. 22.000 lei
e. 79.000 lei
10. Calculați și înregistrați amortizarea imobilizărilor corporale după metoda liniară, în primul
an de utilizare, pentru un utilaj achiziționat la data de 31 aprilie anul N, a cărui cost de
achiziție este de 12.000 lei, iar durata normală de utilizare este de 4 ani:
a. 6811 = 2131 3000
b. 6811 = 2131 2000
c. 6811 = 2813 2000
d. 6811 = 2813 250
e. 6811 = 2813 3000
11. Ce semnifică înregistrarea contabilă?:
302 = 401 500
a. achiziție materii prime de la furnizor cu plata pe loc
b. achiziție materii prime de la furnizor cu plata ulterioară
c. achizitie materiale consumabile de la furnizor cu plata ulterioara
d. achiziție materiale consumabile de la furnizor cu plata în avans
e. plata furnizorului de materiale consumabile în numerar
12. La ce valori permite legislația românească să se înregistreze bunurile intrate în
patrimoniu?:
a. cost de achiziție, cost de producție, preț de vânzare, pret prestabilit, valoare actuală
b. cost de achiziție, cost de producție, cost prestabilit (cu condiția evidențierii distincte
a diferențelor de pret), valoare de utilitate, valoare nominală
c. cost de achizitie, cost comercial, pret standard, valoare reziduala, valoare de utilitate
d. cost prestabilit, pret de vânzare, valoare justă, cost de achiziție, valoare nominală
e. cost de productie, cost de achiziție, valoare reziduală, preț de vânzare
13. Valoarea de inventar se stabilește în funcție de:
a. valoarea de intrare
b. valoarea contabilă
c. valoarea nominală
d. valoarea de utilitate a bunului respectiv
149
e. valoarea de utilitate a bunului și prețul pieței
14. La data ieșirii din unitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează sau se scot din
evidență la:
a. valoarea actuală
b. valoarea de intrare
c. valoarea de inventar
d. valoare de utilitate
e. valoare probabilă de încasat
15. Care din elementele patrimoniale nu au fost încadrate corect?:
a. bonuri de masă și bonuri valorice (active circulante bănești)
b. bonuri de masă și bonuri valorice (active circulante în decontare)
c. imprumuturi acordate pe termen lung (imobilizări financiare)
d. utilaje și instalații (imobilizări corporale)
e. acțiuni proprii (capitaluri proprii)
16. O unitate patrimonială dispune de următoarele date privind gestiunea stocurilor de materii
prime: stoc inițial 2000 bucăți*5 lei/bucată, întrări 1000 bucăți*8 lei/bucată, ieșiri 1800
bucăți. Care este valoare ieșirilor și a stocului final evaluate după metoda FIFO, LIFO, CMP:
CMP FIFO LIFO
a. 12.000 / 6.000 8.200 / 9.800 9.800 / 8.200
b. 10.800 / 6.000 9.000 / 6.000 9.000 / 8.200
c. 10.800 / 7.200 9.000 / 9.000 12.000 / 6.000
d. 10.000 / 8.000 8.000 / 10.000 12.000 / 6.000
e. 13.000 / 5.000 7.500 / 10.500 11.000 / 7.000
17. Contribuția angajaților pentru asigurările sociale se suportă din:

a. veniturile nete din salarii
b. impozitul pe venitul din salarii
c. veniturile brute
d. salariile de încadrare
e. deducerea personală de bază
18. Documentele care stau la baza înregistrării în contabilitate, se întocmesc de regulă:
a. inaintea producerii operațiilor economice
b. în termen de 24 de ore de la data producerii operațiilor economice
150
c. în momentul și la locul producerii operațiilor economice
d. în maxim 5 zile de la data înregistrării operațiilor economice în contabilitate
e. ulterior producerii operațiilor economice
19. Unitățile economice au obligația să efectueze inventarierea generală a patrimoniului:
a. la începutul activității
b. la începutul activității și cel puțin odată pe an pe parcursul funcționării sale
c. în cazul fuziunii sau încetării activității
d. la începutul activității, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în alte
situații prevăzute de lege
e. la începutul activității, cel puțin odată pe an pe parcursul funcționării sale, în cazul
fuziunii sau încetării activității, precum și în alte situații prevăzute de lege
20. Stocurile cuprind ansamblul bunurilor și serviciilor aferente ciclului de exploatare al
întreprinderii și sunt destinate:
a. a fi consumate la prima utilizare
b. a fi vândute în aceiași stare
c. a fi vândute după prelucrarea lor în procesul de producție
d. fie a fi consumate la prima utilizare, fie a vândute în aceiași stare, fie după prelucrarea
lor în procesul de producție
e. a fabrica produsele finite
21. Evaluarea stocurilor la cost istoric cuprinde:
a. numai costul de achiziție (pentru bunurile achiziționate)
b. numai costul de producție (pentru bunurile obținute din producție proprie)
c. costul de achiziție și costul de producție, după caz
d. prețul de vânzare al produselor finite
e. valoarea de inventar a stocurilor
22. Costul de achiziție cuprinde:
a. pretul din factura furnizorului
b. pretul din factura furnizorului și taxa pe valoarea adăugată
c. prețul din factura furnizorului, eventuale taxe vamale, cheltuieli de transport-
apovizionare, cheltuieli de montaj, TVA (daca unitatea nu este plătitoare de TVA)
d. prețul din factura furnizorului, TVA, adaos comercial
e. prețul din factura furnizorului și cheltuieli de desfacere
151
23. Din punct de vedere metodologic înregistrarea în contabilitate a documentelor se face:
a. operațional, prin sortarea documentelor pe operații, exprimate în etalon valoric
b. operațional, prin sortarea documentelor pe operații și sitematic, în registrele deschise
pe conturi sintetice și analitice
c. cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor, după data întocmirii și intrării
acestora în unitate, precum și sitematic, în registre deschise pe conturi sintetice și analitice
d. cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor, după data întocmirii și intrării
acestora în unitate, precum și sitematic, în registre deschise pe conturi sintetice și analitice, în
conformitate cu regulile stabilite pentru fiecare formă de contabilitate în parte
e. opțional, în funcție de importanța documentelor în contabilitate
24. Metoda FIFO estimează valoarea de ieșire a bunurilor:
a. în ordinea intrării bunurilor în gestiune
b. în ordinea întrării și a ieșirii bunurilor din gestiune
c. în ordinea vechimii loturilor de bunuri
d. în orice ordine
e. nici una din variante nu este corectă
25. Avizul de însoțire al mărfii însoțește bunul livrat:
a. în toate livrările făcute clienților
b. în cazul trimiterii stocurilor pentru prelucrare la terți
c. în cazul livrării bunurilor către clienți în tranșe
d. în toate cazurile când nu se întocmește factură
e. nici un răspuns nu este corect
26. Bonul de consum se completează de către:
a. biroul contabilitate
b. secția de producție
c. biroul aprovizionare
d. gestiunea de materiale
e. compartimentul de desfacere
27. Precizați care cont creditor este eronat în debitarea contului 371”Mărfuri”:
a. 408”Furnizori facturi nesosite”
b. 401”Furnizori”
c. 5311”Casa in lei”
d. 456”Decontări cu asociații privind capitalul”
e. 475”Subvenții pentru investiții”
152
28. Precizați care cont creditor este corect în debitarea contului 345”Produse finite”
a. 401”Furnizori”
b. 5311”Casa in lei”
c. 711”Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”
d. 4427”TVA colectată”
e. 371”Mărfuri”
29. Care din bunuri nu fac parte din categoria materialelor de natura obiectelor de inventar?:
a. bunuri de uz comun cu valoare mică, indiferent de durata lor de utilizare
b. bunuri a căror durată de utilizare este mai mică de 1 an, indiferent de valoarea lor de
intrare
c. echipamente de protecție și lucru, indiferent de valoarea lor
d. scule și dispozitive folosite la fabricarea producției în serie sau la mașini, indiferent de
valoarea lor
e. echipamente tehnologice
30. Plusurile la inventar de materii prime se inregistrează în contabilitate prin formula
contabilă:
a. 301”Materii prime” = 401”Furnizori”
b. 301”Materii prime” = 601”Cheltuieli cu materii prime”
c. 301”Materii prime” = 758”Venituri din exploatare”
d. 301”Materii prime” = 771”Venituri din subvenții pentru venimente extraordinare”
e. 301”Materii prime” = 671”Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente
extraordinare”
31. Provizioanele aferente capitalurilor se constituie pe seama:
a. cheltuielilor de exploatare
b. cheltuielilor excepționale
c. cheltuieli de exploatare sau cheltuieli excepționale
d. profitului brut
e. profitului net
32. După natura operațiilor pe care le generează, creanțele se clasifică astfel:
a. creanțe comerciale și financiare
b. creanțe pe termen lung și creanțe pe termen scurt
c. creanțe în lei sau în devize
d. creanțe legate de imobilizări financiare, creanțe legate de activitatea de exploatare,
creanțe diverse
153
e. toate răspunsurile sunt corecte
33. Înregistrarea în contabilitate a datoriilor și creanțelor unității patrimoniale se face la:
a. valoarea de inventar
b. valoarea de piață
c. valoarea de înlocuire
d. valoarea nominală
e. valoarea rezultată în urma reevaluării
34. Cheltuielile și veniturile înregistrate în avans reprezintă:
a. creanțe respectiv datorii ale exercițiului curent față de exercițiul sau exercițiile
următoare
b. o consecință a aplicării principiului independenței exercițiilor
c. a și b
d. creanțe respectiv datorii ale lunii curente față de luna următoare
e. cheltuieli și venituri de exploatare
35. Care este modificarea bilanțieră adusă de achitarea datoriei față de furnizor prin
disponibilul de la bancă și în numerar?
a. A + X = P + X
b. A – X = P – X
c. A + X – X = P
d. A = P + X – X
e. a și b
36. Capitalul social al societății X este de 80.000 lei (50.000 acțiuni, valoarea nominală a
acțiunii 1,6 lei/acțiune. Societatea și-a constituit și rezerve la înființare în sumă de 5.000 lei.
În cazul în care societatea ar emite 1000 noi acțiuni, care ar fi valoarea de emisiune a noilor
acțiuni?
a. 1.700
b. 1.600
c. 100
d. 1.800
e. nici un răspuns nu este corect
154
Bibliografie selectiva:
1. CAPRON M. (1994): Contabilitatea în perspectivă, traducere de Sorin Niculae,

Editura Humanitas, Bucureşti
2. CAZAN E. și colab. (2002) : Cunoștințe economice fundamentale și de specialitate,
Editura Mirton, Timișoara
3. FELEAGĂ N., I. IONAŞCU (1998): Tratat de contabilitate financiară, vol. I, Editura
Economică, Bucureşti
4. MERCE E., I.Andreica, F.H.Arion, D.E.Dumitraș, C.B.Pocol (2010): Managementul
și gestiunea unităților economice cu profil agricol, Ed.Digital Data, Cluj
5. OPREA C., M. Ristea (2000): Bazale contabilității, Editura Național, colecția
Economică, București
6. OPREAN I. şi colectivul (2001): Bazele contabilităţii agenţilor economici din
România, Ediția a IV a, Editura Intelcredo, Deva
7. PÂNTEA I.P. şi colectivul (1993): Contabilitatea generală a economiei de piaţă,
Editura Dacia, Cluj Napoca
8. PÂNTEA I.P. şi colectivul (1999): Contabilitatea financiară a agenţilor economici
din România, Editura Intelcredo, Deva
9. PÂNTEA I.P., Ghe.Bodea (2005): Contabilitatea financiară actualizată cu
Standardele Europene, Editura Intelcredo, Deva, pag.11-14
10. PÂNTEA I.P., Ghe. Bodea (2008): Contabilitatea financiara românească conformă
cu Directivele Europene, Editura Intelcredo, Deva, ediția III
11. POP A. (2002) : Contabilitatea financiara romaneasca armonizata cu Directivele
contabile Europene și Standardele Internaționale de contabilitate, Editura Intelcredo,
Deva
12. *** Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare, elaborate de
IASC, în M.O. nr.85/2001
13. *** Documentele financiar-contabile, Ed.a 2-a, rev.-București, Monitorul Oficial R.A,
2010
14. *** HG nr.276/2013 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe, publicat în
MO nr.313 din 30.05.2013
15. *** Legea Contabilității nr.82/1991, republicată
155
16. *** Legea nr.31/1990, republicată în 1998, art.1, cu privire la constituirea societăților
comerciale
17. *** Legea nr.15/1990, art.16, privind reorganizarea unităților economice de stat ca
regii autonome și societăți comerciale
18. *** Ministerul Finanțelor: Sistemul contabil al agenţilor economici, Bucureşti, 1994
19. ***Ministerul Finanţelor: Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaţionale
Contabile, Editura Economicã, Bucureşti, 2001
20. ***OMFP nr.1040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea
și conducerea evidenței contabile în partidă simplă, în conformitate cu Legea
nr.571/2003 privind Codul Fiscal
21. *** OMFP nr.1752/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
Directivele Europene, secțiunea 7
22. *** OMFP nr. 1898/2013 pentru modificarea și completarea Reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin OMFP nr.3055/2009,
publicat în MO nr.727/26.11.2013
23. *** OMFP nr.1969/2007, anexa 1, privind aprobarea Reglementărilor contabile pentru
persoanele juridice fără scop patrimonial, actualizat în 2010
24. *** OMFP nr. 2067/2013 pentru modificarea și completarea unor reglementări
contabile, prevăzute în anexa la OMFP nr.3055/2009 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene
25. *** OMFP nr. 3055/2009 - Reglementări contabile conforme cu Directivele a IV a și a
VII a CEE, actualizat în 2014
26. *** Reglementările contabile conforme cu Directivele a IV-a și a VII-a a CEE,
aprobate prin OMFP nr.3055/2009, pct.104
27. *** Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității (HG nr.704/1993)
28. *** http://contabilul.manager.ro/a/11227/planul-de-conturi-2014-plan-de-conturi-general-
actualizat-cu-cele-mai-noi-modificari.html)
156
ANEXE
157
CLASA 1 – CONTURI DE CAPITALURI
10. CAPITAL ȘI REZERVE
101. Capital
1011. Capital subscris nevărsat (P)
1012. Capital subscris vărsat (P)
1015. Patrimoniul regiei (P)
1016. Patrimoniul public (P)
1018. Patrimoniul institutelor naționale de cercetare-dezvoltare (P)
104. Prime de capital
1041. Prime de emisiune (P)
1042. Prime de fuziune/divizare (P)
1043. Prime de aport (P)
1044. Prime de conversie a obligațiunilor în acțiuni (P)
105. Rezerve din reevaluare (P)
106. Rezerve
1061. Rezerve legale (P)
1063. Rezerve statutare sau contractuale (P)
1064. Rezerve de valoare justă (P)
1065. Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare (P)
1067. Rezerve din diferențe de curs valutar în relație cu investiția netă într-o entitate străină
(A/P)
1068. Alte rezerve (P)
107. Rezerve din conversie (A/P)
108. Interese care nu controlează
1081. Interese care nu controlează – rezultatul exercițiului financiar (A/P)
1082. Interese care nu controlează – alte capitaluri proprii (A/P)
109. Acțiuni proprii
1091. Acțiuni proprii deținute pe termen scurt (A)
1092. Acțiuni proprii deținute pe termen lung (A)
1095. Acțiuni proprii reprezentând titluri deținute de societatea absorbită la societatea
absorbantă (A)
11. REZULTATUL REPORTAT
117. Rezultatul reportat
1171. Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită (A/P)
1172. Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puțin IAS 29
(A/P)
1174. Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile (A/P)
1176. Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea Reglementărilor contabile
conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene (A/P)
12. REZULTATUL EXERCIȚIULUI FINANCIAR
121. Profit sau pierdere (A/P)
129. Repartizarea profitului (A)
14. CÂȘTIGURI SAU PIERDERI LEGATE DE EMITEREA, RĂSCUMPĂRAREA,
VÂNZAREA, CEDAREA CU TITLU GRATUIT SAU ANULAREA
INSTRUMENTELOR DE CAPITALURI PROPRII
141. Câștiguri legate de vânzarea sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii (P)
149. Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea
instrumentelor de capitaluri proprii (A)
15. PROVIZIOANE
151. Provizioane
158
1511. Provizioane pentru litigii (P)
1512. Provizioane pentru garanții acordate clienților (P)
1513. Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale și alte acțiuni similare legate de
acestea (P)
1514. Provizioane pentru restructurare (P)
1515. Provizioane pentru pensii și obligații similare (P)
1516. Provizioane pentru impozite (P)
1518. Alte provizioane (P)
16. ÎMPRUMUTURI ȘI DATORII ASIMILATE
161. Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni
1614. Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de stat (P)
1615. Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de bănci (P)
1617. Împrumuturi interne din emisiuni de obligațiuni garantate de stat (P)
1618. Alte împrumuturi din emisiuni de obligațiuni (P)
162. Credite bancare pe termen lung
1621. Credite bancare pe termen lung (P)
1622. Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadență (P)
1623. Credite externe guvernamentale (P)
1624. Credite bancare externe garantate de stat (P)
1625. Credite bancare externe garantate de bănci (P)
1626. Credite de la trezoreria statului (P)
1627. Credite bancare interne garantate de stat (P)
166. Datorii care privesc imobilizările financiare
1661. Datorii față de entitățile afiliate (P)
1663. Datorii față de entitățile de care compania este legată prin interese de participare (P)
167. Alte împrumuturi și datorii asimilate (P)
168. Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate
1681. Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni (P)
1682. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung (P)
1685. Dobânzi aferente datoriilor față de entitățile afiliate (P)
1686. Dobânzi aferente datoriilor față de entitățile de care compania este legată prin interese
de participare (P)
1687. Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate (P)
169. Prime privind rambursarea obligațiunilor (A)
CLASA 2 – CONTURI DE IMOBILIZĂRI

20. IMOBILIZĂRI NECORPORALE
201. Cheltuieli de constituire (A)
203. Cheltuieli de dezvoltare (A)
205. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare (A)
207. Fond comercial
2071. Fond comercial pozitiv (A)
2075. Fond comercial negativ (P)
208. Alte imobilizări necorporale (A)
21. IMOBILIZĂRI CORPORALE
211. Terenuri și amenajări de terenuri (A)
2111. Terenuri
2112. Amenajări de terenuri
212. Construcții (A)
159
213. Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații

2131. Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru) (A)
2132. Aparate și instalații de măsurare, control și reglare (A)
2133. Mijloace de transport (A)
2134. Animale și plantații (A)
214. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și
alte active corporale (A)
215. Investitii imobiliare (A)
216. Active corporale de exploatare si evaluare a resurselor minerale (A)
217. Active biologice productive (A)
22. IMOBILIZĂRI CORPORALE ÎN CURS DE APROVIZIONARE
223. Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații în curs de aprovizionare (A)
224. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și
alte active corporale în curs de aprovizionare (A)
227. Active biologice productive in curs de aprovizionare (A)
23. IMOBILIZĂRI ÎN CURS ȘI AVANSURI PENTRU IMOBILIZĂRI
231. Imobilizări corporale în curs de execuție (A)
235. Investitii imobiliare in curs de executie (A)
26. IMOBILIZĂRI FINANCIARE
261. Acțiuni deținute la entitățile afiliate (A)
262. Acțiuni deținute la entitățile asociate (A)
263. Acțiuni deținute la entitățile controlate in comun (A)
264. Titluri puse în echivalență (A)
265. Alte titluri imobilizate (A)
266. Certificate verzi amânate (A)
267. Creanțe imobilizate
2671. Sume de incasat de la entități afiliate (A)
2672. Dobânda aferentă sumelor de incasat de la entități afiliate (A)
2673. Creante fata de entitatile associate si controlate in comun (A)
2674. Dobânda aferentă creanțelor fata de entitatile asociate si controlate in comun (A)
2675. Împrumuturi acordate pe termen lung (A)
2676. Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung (A)
2677. Obligațiuni achiziționate cu ocazia emisiunilor effectuate de terți (A)
2678. Alte creanțe imobilizate (A)
2679. Dobânzi aferente altor creanțe imobilizate (A)
269. Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare
2691. Vărsăminte de efectuat privind acțiunile deținute la entitățile afiliate (P)
2692. Vărsăminte de efectuat privind acțiunile deținute la entitățile asociate (P)
2693. Vărsăminte de efectuat privind acțiunile deținute la entitățile controlate in comun (P
2695. Vărsăminte de efectuat pentru alte imobilizări financiare (P)
28. AMORTIZĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE
280. Amortizări privind imobilizările necorporale
2801. Amortizarea cheltuielilor de constituire (P)
2803. Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare (P)
2805. Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale, drepturilor și
activelor similare (P)
2807. Amortizarea fondului comercial (P)
2808. Amortizarea altor imobilizări necorporale (P)
281. Amortizări privind imobilizările corporale
160
2811. Amortizarea amenajărilor de terenuri (P)
2812. Amortizarea construcțiilor (P)
2813. Amortizarea instalațiilor, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor (P)
2814. Amortizarea altor imobilizări corporale (P)
2815. Amortizarea investitiilor imobiliare (P)
2816. Amortizarea activelor corporale de exploatare si evaluare a resurselor minerale (P)
2817. Amortizarea activelor biologice productive (P)
29. AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA SAU PIERDEREA DE VALOARE A
IMOBILIZĂRILOR
290. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale
2903. Ajustări pentru deprecierea cheltuielilor de dezvoltare (P)
2905. Ajustări pentru deprecierea concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale,
drepturilor și activelor similare (P)
2907. Ajustări pentru deprecierea fondului comercial (P)
2908. Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări necorporale (P)
291. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale
2911. Ajustări pentru deprecierea terenurilor și amenajărilor de terenuri (P)
2912. Ajustări pentru deprecierea construcțiilor (P)
2913. Ajustări pentru deprecierea instalațiilor, mijloacelor de transport, animalelor și
plantațiilor (P)
2914. Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări corporale (P)
2915. Ajustari pentru deprecierea investitiilor imobiliare (P)
2916. Ajustari pentru deprecierea activelor corporale de exploatare si evaluare a resurselor
minerale (P)
2917. Ajustari pentru deprecierea activelor biologice productive (P)
293. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de execuție
2931. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuție (P)
2935. Ajustări pentru deprecierea investitiilor imobiliare (P)
296. Ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare
2961. Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entitățile afiliate (P)
2962. Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entitățile associate si
controlate in comun (P)
2963. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor titluri imobilizate (P)
2964. Ajustări pentru pierderea de valoare a sumelor de incasat de la entitățile afiliate (P)
2965. Ajustări pentru pierderea de valoare a creanțelor fata de entități associate si entitati
controlate in comun (P)
2966. Ajustări pentru pierderea de valoare a împrumuturilor acordate pe termen lung (P)
2968. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor creanțe imobilizate (P)
CLASA 3 – CONTURI DE STOCURI ȘI PRODUCȚIE ÎN CURS DE EXECUȚIE

30. STOCURI DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE
301. Materii prime (A)
302. Materiale consumabile
3021. Materiale auxiliare (A)
3022. Combustibili (A)
3023. Materiale pentru ambalat (A)
3024. Piese de schimb (A)
3025. Semințe și materiale de plantat (A)
3026. Furaje (A)
161
3028. Alte materiale consumabile (A)
303. Materiale de natura obiectelor de inventar (A)
308. Diferențe de preț la materii prime și materiale (A/P)
32. STOCURI ÎN CURS DE APROVIZIONARE
321. Materii prime în curs de aprovizionare (A)
322. Materiale consumabile în curs de aprovizionare (A)
323. Materiale de natura obiectelor de inventar în curs de aprovizionare (A)
326. Animale în curs de aprovizionare (A)
327. Mărfuri în curs de aprovizionare (A)
328. Ambalaje în curs de aprovizionare (A)
33. PRODUCȚIE ÎN CURS DE EXECUȚIE
331. Produse în curs de execuție (A)
332. Servicii în curs de execuție (A)
34. PRODUSE
341. Semifabricate (A)
345. Produse finite (A)
346. Produse reziduale (A)
348. Diferențe de preț la produse (A/P)
35. STOCURI AFLATE LA TERȚI
351. Materii și materiale aflate la terți (A)
354. Produse aflate la terți (A)
356. Animale aflate la terți (A)
357. Mărfuri aflate la terți (A)
358. Ambalaje aflate la terți (A)
36. ANIMALE
361. Animale și păsări (A)
368. Diferențe de preț la animale și păsări (A/P)
37. MĂRFURI
371. Mărfuri (A)
378. Diferențe de preț la mărfuri (A/P)
38. AMBALAJE
381. Ambalaje (A)
388. Diferențe de preț la ambalaje (A/P)
39. AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR ȘI PRODUCȚIEI ÎN CURS
DE EXECUȚIE
391. Ajustări pentru deprecierea materiilor prime (P)
392. Ajustări pentru deprecierea materialelor
3921. Ajustări pentru deprecierea materialelor consumabile (P)
3922. Ajustări pentru deprecierea materialelor de natura obiectelor de inventar (P)
393. Ajustări pentru deprecierea producției în curs de execuție (P)
394. Ajustări pentru deprecierea produselor
3941. Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor (P)
3945. Ajustări pentru deprecierea produselor finite (P)
3946. Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale (P)
395. Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terți
3951. Ajustări pentru deprecierea materiilor și materialelor aflate la terți (P)
3952. Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor aflate la terți (P)
3953. Ajustări pentru deprecierea produselor finite aflate la terți (P)
3954. Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale aflate la terți (P)
162
3956. Ajustări pentru deprecierea animalelor aflate la terți (P)

3957. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor aflate la terți (P)
3958. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor aflate la terți (P)
396. Ajustări pentru deprecierea animalelor (P)
397. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor (P)
398. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor (P)
CLASA 4 – CONTURI DE TERȚI

40. FURNIZORI ȘI CONTURI ASIMILATE
401. Furnizori (P)
403. Efecte de plătit (P)
404. Furnizori de imobilizări (P)
405. Efecte de plătit pentru imobilizări (P)
408. Furnizori – facturi nesosite (P)
409. Furnizori – debitori
4091. Furnizori – debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor (A)
4092. Furnizori – debitori pentru prestări de servicii (A)
41. CLIENȚI ȘI CONTURI ASIMILATE
411. Clienți
4111. Clienți (A)
4118. Clienți incerți sau în litigiu (A)
413. Efecte de primit de la clienți (A)
418. Clienți – facturi de întocmit (A)
419. Clienți – creditori (P)
42. PERSONAL ȘI CONTURI ASIMILATE
421. Personal – salarii datorate (P)
423. Personal – ajutoare materiale datorate (P)
424. Prime reprezentând participarea personalului la profit (P)
425. Avansuri acordate personalului (A)
426. Drepturi de personal neridicate (P)
427. Rețineri din salarii datorate terților (P)
428. Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul
4281. Alte datorii în legătură cu personalul (P)
4282. Alte creanțe în legătură cu personalul (A)
43. ASIGURĂRI SOCIALE, PROTECȚIA SOCIALĂ ȘI CONTURI ASIMILATE
431. Asigurări sociale
4311. Contribuția unității la asigurările sociale (P)
4312. Contribuția personalului la asigurările sociale (P)
4313. Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate (P)
4314. Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate (P)
4315. Contributia de asigurari sociale (P)
4316. Contributia de asigurari sociale de sanatate (P)
4318. Alte contributii pentru asigurari sociale de sanatate (P)
436. Contributia asiguratorie pentru munca (P)
437. Ajutor de șomaj
4371. Contribuția unității la fondul de șomaj (P)
4372. Contribuția personalului la fondul de șomaj (P)
438. Alte datorii și creanțe sociale
4381. Alte datorii sociale (P)
163
4382. Alte creanțe sociale (A)

44. BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ȘI CONTURI ASIMILATE
441. Impozitul pe profit/venit
4411. Impozitul pe profit (P)
4418. Impozitul pe venit (P)
442. Taxa pe valoarea adăugată
4423. TVA de plată (P)
4424. TVA de recuperat (A)
4426. TVA deductibilă (A)
4427. TVA colectată (P)
4428. TVA neexigibilă (A/P)
444. Impozitul pe venituri de natura salariilor (P)
445. Subvenții
4451. Subvenții guvernamentale (A)
4452. Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții (A)
4458. Alte sume primite cu caracter de subvenții (A)
446. Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate (P)
447. Fonduri speciale – taxe și vărsăminte asimilate (P)
448. Alte datorii și creanțe cu bugetul statului
4481. Alte datorii față de bugetul statului (P)
4482. Alte creanțe privind bugetul statului (A)
45. GRUP ȘI ACȚIONARI/ASOCIAȚI
451. Decontări între entitățile afiliate
4511. Decontări între entitățile afiliate (A/P)
4518. Dobânzi aferente decontărilor între entitățile afiliate (A/P)
453. Decontări privind interesele de participare
4531. Decontări privind interesele de participare (A/P)
4538. Dobânzi aferente decontărilor privind interesele de participare (A/P)
455. Sume datorate acționarilor/asociaților
4551. Acționari/asociați – conturi curente (P)
4558. Acționari/asociați – dobânzi la conturi curente (P)
456. Decontări cu acționarii/asociații privind capitalul (A/P)
457. Dividende de plată (P)
458. Decontări din operații în participație
4581. Decontări din operații în participație – pasiv (P)
4582. Decontări din operații în participație – activ (A)
46. DEBITORI ȘI CREDITORI DIVERȘI
461. Debitori diverși (A)
462. Creditori diverși (P)
47. CONTURI DE SUBVENȚII, REGULARIZARE ȘI ASIMILATE
471. Cheltuieli înregistrate în avans (A)
472. Venituri înregistrate în avans (P)
473. Decontări din operații în curs de clarificare (A/P)
475. SUBVENȚII PENTRU INVESTIȚII
4751. Subvenții guvernamentale pentru investiții (P)
4752. Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții pentru investiții (P)
4753. Donații pentru investiții (P)
4754. Plusuri de inventar de natura imobilizărilor (P)
164
4758. Alte sume primite cu caracter de subvenții pentru investiții (P)

478. Venituri în avans aferente activelor primite prin transfer de la clienți (P)
48. DECONTĂRI ÎN CADRUL UNITĂȚII
481. Decontări între unitate și subunități (A/P)
482. Decontări între subunități (A/P)
49. AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA CREANȚELOR
491. Ajustări pentru deprecierea creanțelor – clienți (P)
495. Ajustări pentru deprecierea creanțelor – decontări în cadrul grupului și cu
acționarii/asociații (P)
496. Ajustări pentru deprecierea creanțelor – debitori diverși (P)
CLASA 5 – CONTURI DE TREZORERIE

50. INVESTIȚII PE TERMEN SCURT
501. Acțiuni deținute la entitățile afiliate (A)
505. Obligațiuni emise și răscumpărate (A)
506. Obligațiuni (A)
507. Certificate verzi acordate (A)
508. Alte investiții pe termen scurt și creanțe asimilate
5081. Alte titluri de plasament (A)
5088. Dobânzi la obligațiuni și titluri de plasament (A)
509. Vărsăminte de efectuat pentru investițiile pe termen scurt
5091. Vărsăminte de efectuat pentru acțiunile deținute la entitățile afiliate (P)
5092. Vărsăminte de efectuat pentru alte investiții pe termen scurt (P)
51. CONTURI LA BĂNCI
511. Valori de încasat
5112. Cecuri de încasat (A)
5113. Efecte de încasat (A)
5114. Efecte remise spre scontare (A)
512. Conturi curente la bănci
5121. Conturi la bănci în lei (A)
5124. Conturi la bănci în valută (A)
5125. Sume în curs de decontare (A)
518. Dobânzi
5186. Dobânzi de plătit (P)
5187. Dobânzi de încasat (A)
519. Credite bancare pe termen scurt
5191. Credite bancare pe termen scurt (P)
5192. Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadență (P)
5193. Credite externe guvernamentale (P)
5194. Credite externe garantate de stat (P)
5195. Credite externe garantate de bănci (P)
5196. Credite de la trezoreria statului (P)
5197. Credite interne garantate de stat (P)
5198. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt (P)
53. CASA
531. Casa
5311. Casa în lei (A)
5314. Casa în valută (A)
532. Alte valori
165
5321. Timbre fiscale și poștale (A)

5322. Bilete de tratament și odihnă (A)
5323. Tichete și bilete de călătorie (A)
5328. Alte valori (A)
54. ACREDITIVE
541. Acreditive
5411. Acreditive în lei (A)
5412. Acreditive în valută (A)
542. Avansuri de trezorerie (A)
58. VIRAMENTE INTERNE
581. Viramente interne (A/P)
59. AJUSTĂRI PENTRU PIERDEREA DE VALOARE A CONTURILOR DE
TREZORERIE
591. Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entitățile afiliate (P)
595. Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor emise și răscumpărate (P)
596. Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor (P)
598. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor investiții pe termen scurt și creanțe asimilate
CLASA 6 – CONTURI DE CHELTUIELI
60. CHELTUIELI PRIVIND STOCURILE
601. Cheltuieli cu materiile prime
602. Cheltuieli cu materialele consumabile
6021. Cheltuieli cu materialele auxiliare
6022. Cheltuieli privind combustibilii
6023. Cheltuieli privind materialele pentru ambalat
6024. Cheltuieli privind piesele de schimb
6025. Cheltuieli privind semințele și materialele de plantat
6026. Cheltuieli privind furajele
6028. Cheltuieli privind alte materiale consumabile
603. Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar
604. Cheltuieli privind materialele nestocate
605. Cheltuieli privind energia și apa
606. Cheltuieli privind animalele și păsările
607. Cheltuieli privind mărfurile
608. Cheltuieli privind ambalajele
609. Reduceri comerciale primite
61. CHELTUIELI CU SERVICIILE EXECUTATE DE TERȚI
611. Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile
612. Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile
613. Cheltuieli cu primele de asigurare
614. Cheltuieli cu studiile și cercetările
615. Cheltuieli cu pregatirea personalului
62. CHELTUIELI CU ALTE SERVICII EXECUTATE DE TERȚI
621. Cheltuieli cu colaboratorii
622. Cheltuieli privind comisioanele și onorariile
623. Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate
624. Cheltuieli cu transportul de bunuri și personal
625. Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferări
626. Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații
627. Cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate
166
628. Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți

63. CHELTUIELI CU ALTE IMPOZITE, TAXE ȘI VĂRSĂMINTE ASIMILATE
635. Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate
64. CHELTUIELI CU PERSONALUL
641. Cheltuieli cu salariile personalului
642. Cheltuieli cu tichetele de masă acordate salariaților
643. Cheltuieli cu primele reprezentând participarea personalului la profit
644. Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii
645. Cheltuieli privind asigurările și protecția socială
6451. Contribuția unității la asigurările sociale
6452. Contribuția unității pentru ajutorul de șomaj
6453. Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate
6455. Contribuția unității la asigurările de viață
6456. Contribuția unității la schemele de pensii facultative
6457. Contribuția unității la primele de asigurare voluntară de sănătate
6458. Alte cheltuieli privind asigurările și protecția social
646. Cheltuieli privind contributia asiguratorie pentru munca
65. ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE
652. Cheltuieli cu protecția mediului înconjurător
654. Pierderi din creanțe și debitori diverși
658. Alte cheltuieli de exploatare
6581. Despăgubiri, amenzi și penalități
6582. Donații acordate
6583. Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital
6587. Cheltuieli privind calamitatile si alte evenimente similare
6588. Alte cheltuieli de exploatare
66. CHELTUIELI FINANCIARE
663. Pierderi din creanțe legate de participații
664. Cheltuieli privind investițiile financiare cedate
6641. Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate
6642. Pierderi din investițiile pe termen scurt cedate
665. Cheltuieli din diferențe de curs valutar
666. Cheltuieli privind dobânzile
667. Cheltuieli privind sconturile acordate
668. Alte cheltuieli financiare
68. CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE, PROVIZIOANELE ȘI AJUSTĂRILE
PENTRU DEPRECIERE SAU PIERDERE DE VALOARE
681. Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru
depreciere
6811. Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor
6812. Cheltuieli de exploatare privind provizioanele
6813. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor
6814. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante
6817. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante
686. Cheltuieli financiare privind amortizările și ajustările pentru pierdere de valoare
6861. Cheltuieli privind actualizarea provizioanelor
6863. Cheltuieli financiare privind ajustările pentru deprecierea fondului comercial
6864. Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a activelor circulante
6868. Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor
167
69. CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT ȘI ALTE IMPOZITE

691. Cheltuieli cu impozitul pe profit
698. Cheltuieli cu impozitul pe venit și cu alte impozite care nu apar în elementele de mai sus
CLASA 7 – CONTURI DE VENITURI

70. CIFRA DE AFACERI NETĂ
701. Venituri din vânzarea produselor finite
702. Venituri din vânzarea semifabricatelor
703. Venituri din vânzarea produselor reziduale
704. Venituri din servicii prestate
705. Venituri din studii și cercetări
706. Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii
707. Venituri din vânzarea mărfurilor
708. Venituri din activități diverse
709. Reduceri comerciale acordate
71. VENITURI AFERENTE COSTULUI PRODUCȚIEI ÎN CURS DE EXECUȚIE
711. Venituri aferente costurilor stocurilor de produse
712. Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție
72. VENITURI DIN PRODUCȚIA DE IMOBILIZĂRI
721. Venituri din producția de imobilizări necorporale
722. Venituri din producția de imobilizări corporale
725. Venituri din producția de investitii imobiliare
74. VENITURI DIN SUBVENȚII DE EXPLOATARE
741. Venituri din subvenții de exploatare
7411. Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri
7412. Venituri din subvenții de exploatare pentru materii prime și materiale consumabile
7413. Venituri din subvenții de exploatare pentru alte cheltuieli externe
7414. Venituri din subvenții de exploatare pentru plata personalului
7415. Venituri din subvenții de exploatare pentru asigurări și protecție socială
7416. Venituri din subvenții de exploatare pentru alte cheltuieli de exploatare
7417. Venituri din subvenții de exploatare aferente altor venituri
7418. Venituri din subvenții de exploatare pentru dobânda datorată
75. ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE
754. Venituri din creanțe reactivate și debitori diverși
758. Alte venituri din exploatare
7581. Venituri din despăgubiri, amenzi și penalități
7582. Venituri din donații primite
7583. Venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital
7584. Venituri din subvenții pentru investiții
7588. Alte venituri din exploatare
76. VENITURI FINANCIARE
761. Venituri din imobilizări financiare
7611. Venituri din acțiuni deținute la entitățile afiliate
7613. Venituri din interese de participare
762. Venituri din investiții financiare pe termen scurt
763. Venituri din creanțe imobilizate
764. Venituri din investiții financiare cedate
7641. Venituri din imobilizări financiare cedate
168
7642. Câștiguri din investiții pe termen scurt cedate

765. Venituri din diferențe de curs valutar
766. Venituri din dobânzi
767. Venituri din sconturi obținute
768. Alte venituri financiare
78. VENITURI DIN PROVIZIOANE ȘI AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIERE SAU
PIERDERE DE VALOARE
781. Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere privind activitatea de exploatare
7812. Venituri din provizioane
7813. Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor
7814. Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante
7815. Venituri din fondul comercial negativ
786. Venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare
7863. Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare
7864. Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a activelor circulante
7865. Venituri financiare din amortizarea diferentelor aferente titlurilor de stat
Nota: Plan de conturi actualizat, modificat prin OMFP nr. 2067/2013 (sursa:
http://contabilul.manager.ro/a/11227/planul-de-conturi-2014-plan-de-conturi-general-actualizat-cu-
cele-mai-noi-modificari.html)
169

Bazele Contabilitatii Curs ActualizatC

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bazele Contabilitatii Curs ActualizatC

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

CAPITOLUL I: NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CONTABILITATEA

1.1. Ce este contabilitatea, de ce este ea importantă și pentru cine?

1.2. Sistemul informațional economic și informațiile economice

1.3. Evidența economică și operativă

1.3.2 Contabilitatea – formă principală a evidenței economice

A. Principiile ce trebuie avute în vedere la organizarea contabilității și care sunt

1.4. Sistemul unităților patrimoniale în cadrul cărora se realizează contabilitatea

1.4.1. Unitățile economice și clasificarea lor

c. După forma de proprietate societățile comerciale pot fi:

2.1. Noțiuni introductive

Furnizor primire avans Client

Ceea ce deţine titularul de patrimoniu :

ACTIVE PATRIMONIALE PASIVE PATRIMONIALE

2.2. ACTIVELE PATRIMONIALE

2.2.1. ACTIVELE IMOBILIZATE

a. Imobilizările necorporale = nu au corp, nu au materie, sunt intangibile ; cu alte cu

Cheltuieli de constituire = cheltuieli ocazionate de înfiinţarea unei societăţi sau de

2.2.2. ACTIVE CIRCULANTE

II. Alte active circulante:

2.3. PASIVELE PATRIMONIALE

a. Împrumuturi și datorii asimilate:

2.3.1. CAPITALURI PROPRII

2.4. ACTIVELE ȘI PASIVELE RECTIFICATIVE ȘI DE REGULARIZARE

2.5. DEFINIREA ȘI CARACTERIZAREA ELEMENTELOR DE CHELTUIELI

2.5.2. Caracterizarea veniturilor

2.6. APLICAȚII PRACTICE

6. O societatea comercială obține la sfârșitul perioadei un profit brut de 1.000 lei. Să se

- datorii față de bugetul asig.soc. 100 lei

3.1. Definirea, conţinutul şi funcţiile documentelor economice

3.6. Aplicație practică :

4.1. Preţurile şi implicaţia lor în contabiliate

SCHEMA FORMĂRII COSTURILOR ŞI PREŢURILOR

4.2. Evaluarea patrimoniului

4.2.3. Evaluarea la inventariere

4.2.4. Evaluarea la închiderea exercițiului financiar

3. Aceleași cerințe pentru următoarele date patrimoniale:

5.1. Conţinutul de metodă

5.2. Contabilitatea în partidă dublă

2.Mişcări efectuate în afara unităţii

Dubla reprezentare a patrimoniului se bazează pe echilibrul permanent dintre active şi

Dubla deteriminare a rezultatelor se determină cu ajutorul Contului de profit şi pierdere.

Pentru studierea obiectului contabilităţii sunt utilizate două categorii de procedee:

5.2.1. Dubla reprezentare a patrimoniului cu ajutorul bilanţului

2. Influenţa operaţiilor economice asupra patrimoniului şi reflectarea lor în

a) Modificări în structura activelor = modificări care se reflectă în contabilitate numai

b) Modificări în structura pasivelor = modificări care se reflectă în contabilitate numai

d) Modificări de volum în sensul diminuării = aceste operaţii produc modificări în

3. Aplicație practică rezolvată

-echipamente tehnologice 2.600 lei

1. Se încasează de la clienţi în numerar o creanţă de 500 lei

Bilant nr.1 (întocmit pe baza bilanțului inițial)

Bilant nr.2 (întocmit pe baza bilanțului nr.1)

5. Se achiziţionează materii prime în sumă de 200 lei, şi materiale consumabile în sumă

4. Aplicații practice de rezolvat

a. Titlul contului sau denumirea

b. Explicaţia operaţiei economice înregistrate în cont

c. Debitul și Creditul contului

3. Funcţiile conturilor (Oprean I., și colb., 2001, pag.219)

4. Regula de funcţionare a conturilor

D Materiale cons. C D Capital social C

D Mijloace de transport C D Rezerve C

D Conturi curente la banci C D Creditori diversi C

5.2.3. Dubla înregistrare şi corespondenţa conturilor