UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE ALE VIETII,, ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE (Facultatea de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare)

MADR DAJ IAȘI

DOSAR PRODUS
,,CHIROȘTI CU BRÂNZĂ DULCE DE
VACI GĂTIȚI IN ZER ”

CONCURS
,, IDENTIFICARE ȘI ATESTARE DE
PRODUSE TRADIȚIONALE”

PARTICIPANȚI:
Elevi clasa a XI-a: Niță Georgiana-Ștefania
Zaharia Ilie-Lucian
Prof. Ing. COCIORVĂ ROXANA-MIHAELA
Colegiul Agricol și de Industrie Alimentară ,,Vasile Adamachi ,,Iași

CONȚINUT

1) NUMELE PRODUSULUI

2) DESCRIEREA CARACTERISTICILOR PRODUSULUI TRADIȚIONAL

3) DESCRIEREA CARACTERISTICILOR INGREDIENTELOR FOLOSITE

4) DESCRIEREA METODEI DE PRODUCȚIE

5) POVESTEA PRODUSULUI
 1) NUMELE PRODUSULUI

Colțunași, chiroști (în Moldova și Bucovina), ghiozlomele (arhaism din

Moldova și Muntenia, mai folosit încă prin Dobrogea), tăști (în Banat și

Transilvania) – aceste plăcințele, umplute cu orice, de la brânză, verdețuri de

primăvară și vară, cartofi sau alte rădăcinoase și ciuperci, până la carne, sunt

cunoscute după mai multe nume în funcție de regiunile țării și influențele locale

și sunt preparate prin fierbere (în vechime îi se zicea opărire), prăjire sau

coacere.

Colțunașul este diminutivul unui alt cuvânt românesc arhaic, astăzi folosit doar

regional: colțun sau călțun, adică ciorap sau chiar izmene. Aceeași poveste o are

și cuvântul italian calzone, augmentativul lui calza (izmene sau ciorap, astăzi

chiar și lenjerie de corp), care se trage din latinul calceus (pantof)

sau calx (călcăi).

2) DESCRIEREA CARACTERISTICILOR PRODUSULUI TRADIȚIONAL

 PROPRIETĂȚI

ORGANOLEPTICE PRODUS ,,Chiroști cu brânză dulce de vaci gătiți în zer

ASPECT Netezi cu încrețituri la margine, specific preparatului

EXTERIOR

CONSISTENȚĂ Specifică, moale

CULOARE Alb-surie, specifică preparatului

GUST Specific, de brânză dulce de vaci

MIROS Specific, plăcut

3) DESCRIEREA CARACTERISTICILOR INGREDIENTELOR FOLOSITE

Ingredientele utilizate pentru obținerea produsului ,,Chiroști cu

brânză dulce de vaci gătiți în zer “ sunt: făina de grau care a fost

obținută la moara străbunicului, apa folosită este din fântâna bunicii,

ouăle adunate de la găinile bunicii , brânza de vaci este facută de

bunica, cu laptele muls de la vaca ei ,zerul este obținut după procesul

de obținere a brânzei , coajă rasă de lămâie și portocală din fructe

ecologice, dulci, sănătoase, cu semințe puține, zahărul , sarea, uleiul și

 esența de vanilie utilizate au fost achiziționate din hipermarketul Penny

și corespund din punct de vedere organoleptic.

Proprietăți Brînză de Esența

organoleptice Făină de gâu Apă Ulei Ouă vaci Zahăr de vanilie

Aspect Specific Coaja curată De pastă Granule Specific

făinii de Specific Specific netedă fără omogenă cristaline

grâu apei uleiului pete

Gust Gust Fără gust Specific Specific Gust Dulce Vanilie

specific uleiului oului dulceag

Miros Miros placut Fără Placut de Specific Specific Specific Placut de

specific miros floarea oului brânzei zahărului vanilie

soarelui

Culoare Culoare albă Incoloră Aurie Albușul este Alb - Alb lucios Maronie

incolor,coaja galbui

albă sau

galbuie si

galbenușul

galben

Consistență Praf fără Neted fără Omogenă Solid Lichidă

particule Lichidă Lichidă obiecte

 străine străine si

fară

zbîrcituri

4) DESCRIEREA METODEI DE PRODUCȚIE

➢ Pentru aluat

-500g făină

-200ml apă

-3linguri de ulei

-o lingurița de sare

-un ou

- zer

➢ Pentru umplutură

-500g brânză de vaci

-4 linguri de zahăr

-2 ouă
-o păstaie de vanilie

Mod de preparare

Într-un bol se pune făina, se face o adâncitură pe mijloc si se adaugă 1 ou, 1/2

lingurița de sare, 1/2 pahar de lapte si 1/2 pahar de apă. Coca se frământă cu

mâna până nu se mai lipește de degete. Se lasă timp de 20-30 minute să se

odihnească.

Între timp, se prepară umplutura:

se amestecă 300 g brânză, 2 ouă și sarea.

Cu sucitorul se întinde o foaie subțire de aluat, aproximativ 2 mm grosime. Cu

ajutorul unui pahar se decupează discuri.

Pe fiecare disc de aluat se pune câte o linguriță de brânză, apoi se lipesc.

Chiroștii se pun la fiert într-o cratiță cu zerul si sarea. Se fierb 10-15 minute,

amestecând cu o lingură de lemn. Din momentul în care s-au ridicat la suprafață,

chiroștii se mai fierb 4-6 minute. Se strecoară și se scurg de zerul în exces.

5) POVESTEA PRODUSULUI

Colțunași, chiroști (în Moldova și Bucovina), ghiozlomele (arhaism din

Moldova și Muntenia, mai folosit încă prin Dobrogea), tăști (în Banat și

Transilvania) – aceste plăcințele, umplute cu orice, de la brânză, verdețuri de

primăvară și vară, cartofi sau alte rădăcinoase și ciuperci, până la carne, sunt

cunoscute după mai multe nume în funcție de regiunile țării și influențele locale
și sunt preparate prin fierbere (în vechime îi se zicea opărire), prăjire sau

coacere.

Piroșcă este un cuvânt străvechi, proto-slav, întâlnit în forme similare în

limbile Europei de est (pierogi în poloneză, piroh în slovacă, piroșki în

rusă, pirogi în ucraineană), dar și în alte limbi care l-au împrumutat

(pirukas și pīrāgi în finlandeză, pirāški în iraniană, etc) care își are originea

în pir, un termen care însemna ”sărbătoare” și care, mai apoi, a ajuns să

desemneze pâinea albă sau plăcintele pregătite la evenimentele speciale. Pirog,

în rusă și alte limbi slavice, este ceea ce noi numim plăcintă, iar piroștile sunt,

prin urmare, plăcințele mai mici.

Ghiozlomeua era, după cum ne povestește Scriban, în al său dicționar de

acum aproape un secol: ”piroșcă mică triangulară. Cele opărite se numesc

colțunașĭ.” (Scriban, 1939). Cuvântul vine din turcă, din gözleme, care la rândul

său a derivat din şi mai vechea proto-turcă, unde göz însemna ”ochi”, poate

datorită formei oval-lunguiețe a plăcințelelor. Moștenit din secolele de

suveranitate otomană în Muntenia și Moldova, acest termen a fost folosit până

prin epoca războaielor mondiale, apoi a fost treptat dat uitării, cu excepția

Dobrogei, unde mai este folosit, cu raritate chiar și astăzi.

Tașcă – buzunar, punguță, traistă – este un termen la fel de vechi ca cele

precedente, cu origine, de data aceasta, germanică. El se folosește mai mult prin

Banat și Ardeal, acolo unde a și existat o dominație habsburgică și apoi austro-

ungară. Cuvântul nemțesc Tasche s-a infiltrat în alte câteva limnbi

europene: táska (ungară), tasca (italiană), taska (ucraineană).

Și apoi, ultimul dar nu cei din urmă, colțunașul este diminutivul unui alt cuvânt

românesc arhaic, astăzi folosit doar regional: colțun sau călțun, adică ciorap sau

chiar izmene. Aceeași poveste o are și cuvântul italian calzone, augmentativul

lui calza (izmene sau ciorap, astăzi chiar și lenjerie de corp), care se trage din

latinul calceus (pantof) sau calx (călcăi).