Soarele

Soarele este steaua din centrul Sistemului Solar. Este o sferă aproape
perfectă din plasmă fierbinte, ținută de gravitație și modelată
de un câmp magnetic. Este de departe cea mai
importantă sursă de energie pentru viața de
pe Pământ. Diametrul său este de aproximativ 1,39
milioane de kilometri (sau este de 109 ori mai mare
decât al Terrei), iar masa sa este de aproximativ
330 000 de ori mai mare decât a Terrei. Reprezintă
aproximativ 99,86 % din masa totală a Sistemului
Solar. Aproximativ trei sferturi din masa Soarelui este
formată din hidrogen (≈73 %); restul este în mare
parte heliu (≈25 %), cu cantități mult mai mici de elemente mai grele,
inclusiv oxigen, carbon, neon și fier.
Soarele este o stea cu secvență principală de tip G (G2V). Ca atare, este
denumită în mod informal și nu complet exact o pitică galbenă (lumina ei este mai
aproape de alb decât de galben). S-a format cu aproximativ 4,6 miliarde de ani în
urmă din colapsul gravitațional al materiei într-o regiune a unui nor molecular mare.
Cea mai mare parte a acestei materii s-a adunat în centru, în timp ce restul s-a
aplatizat într-un disc orbitant care a devenit Sistemul Solar. Masa centrală a devenit
atât de fierbinte și densă încât în cele din urmă s-a inițiat fuziunea nucleară în
nucleul său. Se crede că aproape toate stelele se formează prin acest proces.
În prezent, Soarele fuzionează aproximativ 600 de milioane de tone
de hidrogen în heliu în fiecare secundă, transformând 4 milioane de tone de materie
în energie. Această energie, care poate dura între 10 000 și 170 000 de ani să scape
din nucleul său, este sursa luminii și a căldurii Soarelui.
Când fuziunea hidrogenului din nucleu se va diminua până la punctul în care
Soarele nu mai este în echilibru hidrostatic, nucleul său va suferi o creștere
însemnată a densității și temperaturii în timp ce straturile sale exterioare se extind,
transformând în cele din urmă Soarele într-o gigantă roșie. S-a calculat că Soarele
va deveni suficient de mare pentru a încorpora orbitele actuale ale
lui Mercur și Venus și va face Pământul de nelocuit – dar după aproximativ cinci
miliarde de ani. După aceasta, își va revărsa straturile exterioare și va deveni un tip
dens de stea în răcire cunoscută sub numele de pitică albă și nu va mai produce
energie prin fuziune, dar va continua să strălucească și va elibera căldură din
fuziunea sa anterioară.
Efectul enorm al Soarelui pe Pământ a fost recunoscut încă din timpurile
preistorice, iar Soarele a fost considerat în unele culturi o zeitate.
Structura:
-Nucleu
-Zona radiativa
-Tehoclina
-Fotosfera
-Atmosfera
Nm W
542 2131 7000 Chart Title
1243 3213 6000
1542 1312
5000
7000
2341 3542 6000
4000
2548 4521 5000
3000
3541 5241 4000
4852 6254 2000
3000
2684 3510 2000
1000
3541 3254 1000 0
0 1 W
6874 4521 1
2 3 W
2 4 5
3 4 6 Nm
5 7 8 Nm
6 7 9
8 9 10
10
Nm W
Nm W