GHID PRIVIND SISTEMUL EUROPEAN DE MANAGEMENT

DE MEDIU SI DE AUDIT (EMAS)

-1-
CUPRINS

1. MANAGEMENTUL DE MEDIU AL ORGANIZAŢIILOR............................3

1.1 Ce se înţelege prin management de mediu 3
1.2 Ce este un sistem de management de mediu? 5
1.3 Avantaje în adoptarea unui Sistem de Management de Mediu 6
1.4 Cum au aparut sistemele de management de mediu 11
1.5 Cum se formalizează sistemul de management de mediu 17
1.6 Ce standard trebuie adoptat? Diferenţe ISO - EMAS 17

2. REGULAMENTUL EMAS....................................................................25
Articole 28
2.1 Fazele EMAS 30
2.2 Autorităţi care se pot înregistra cu EMAS 47
2.3 Cadrul de reglementare al EMAS in Romania 62
3. STANDARDUL ISO 14001................................................................65

3.1 Noul standard ISO 14001:2004 67

4. SERVICIILE CENTRULUI DE INFORMARE EMAS DIN REGIUNEA
BUCURESTI-ILFOV.............................................................................70
SURSE UTILE DE INFORMATII............................................................72

-2-
1. Managementul de mediu al organizaţiilor

1.1 Ce se înţelege prin management de mediu

Managementul de mediu este managementul acelor activităţi ale unei

organizaţii care au sau pot avea un efect aspra mediului.
Orice activitate are, sau poate avea, consumuri de resurse naturale (apă,
energie, materii prime neregenerabile), emisii de poluanţi (solizi, lichizi,
gazosi), producţia deşeurilor, etc.
Obiectivul este de a păstra resursele naturale, de limitare a emisiilor
poluante şi a riscurilor pentru mediu, precum şi garantarea protecţiei
muncii.
Aceste interacţiuni, directe sau indirecte, se exercită în toate fazele ciclului
de viaţă a produsului sau serviciilor realizate, mai ales în timpul procesului
de producţie şi deci va trebui să se ţină cont de:
- extracţia, procesarea şi transportul de materii prime
- procesul de producţie
- distribuirea produsului
- utilizarea produsului
- sfârşitul vieţii produsului

În practică, mediul este sărăcit de propriile sale resurse şi îi sunt restituite

substanţe mai mult sau mai puţin poluante.

-3-
Problemele de mediu
Caracteristici: extinderea spaţială şi temporală
Scara globală
- Epuizarea resurselor
- Schimbări climatice
- Reducerea stratului de ozon
- Biodiversitatea
Scara regională
- Deşertificarea şi degradarea solului
- Poluarea apelor de suprafaţă (acidifierea şi eutrofizarea)
- Ploile acide
- Reducerea vizibilităţii
- Erbicide şi pesticide
- Acidifierea şi calitatea aerului
Scara locală
- Smog de vară
- Smog de iarnă
- Poluarea apelor subterane
- Radionuclizi
- Locuri de eliminare a deşeurilor
- Substanţe toxice
- Deversări de petrol
- Sedimente toxice

-4-
1.2 Ce este un sistem de management de mediu?
Un sistem de management de mediu este partea din sistemul global
de management care include structura organizatorică, activităţile de
planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele
în vederea dezvoltării, implementării, realizării, evaluării şi menţinerii
politicii de mediu. Aceste acţiuni depind unele de altele pentru a atinge un
scop clar bine definit: protecţia mediului. Un sistem de management de
mediu necesită o planificare continuă pentru a face, revizui şi îmbunătăţi
performanţele unei organizaţii. Acesta ajută la aplicarea unui
managementul de mediu in orice tip de organizatie. Printre diferitele etape
de punere în aplicare sunt:
• Analiza de mediu iniţială şi inventarul aspectelor de mediu asociate
cu activitatea companiei.
• Planificarea sistemului de management.
• Programul de acţiune de realizat pentru a atinge obiective specifice.
• Instruirea şi conştientizarea personalului.
• Aplicarea sistemului.
• Inventarul legislaţiei în vigoare.
• Controlul intern al sistemului de audit.
• Comunicare internă şi externă
• Verificarea independentă
Întregul sistem urmăreşte îmbunătăţirea continuă a performanţelor
de mediu ale unei organizaţii.

-5-
1.3 Avantaje în adoptarea unui Sistem de Management de Mediu
Prin implementarea unui SMM se poate realiza o monitorizare
perfectă a legislaţiei de mediu, având o mai mare certitudine juridică şi
furnizând dovezi de respectare a legilor şi reglementărilor in vigoare.
Cele mai importante beneficii potenţiale asociate unui sistem de
management de mediu sunt:
• demonstrarea catre clienti a unei îngrijiri adecvate, sârguinţă
şi responsabilitate în gestionarea problemelor de mediu;
• economisirea de materii prime şi energie;
• efectul imaginii certificarii de mediu, care nu se traduce
neapărat printr-o creştere a vânzărilor, dar care contribuie oricum
la
îmbunătăţirea imaginii. Studiul asupra întreprinderilor certificate ISO
14000, subliniază de asemenea, că 96% din eşantion s-au promovat
intens în exterior în urma certificării;
• efectul de raţionalizare a procedurilor şi de îmbunătăţire a
organizaţiei în special în ceea ce priveşte activităţile direct legate de
mediu.

Făcându-se referire la un studiu realizat cu ocazia certificării ISO

14001 a Primăriei din Cesana Torinese, s-au individualizat o serie de
beneficii, împărţite în beneficii interne şi externe, aşa cum rezultă din
figura 1.

-6-
Beneficii legate de certificare – cadru global

1/2. Beneficii interne

Beneficii totale

3. Beneficii externe

În ceea ce priveşte beneficiile interne se pot distinge beneficii

legate de sistemul de îmbunătăţire a prestaţiilor sistemului de
management, cu optimizarea folosirii resurselor şi a beneficiilor înţelese ca
şi costuri evitate sau costurile pe care primăria le evită, dacă adoptă un
comportament eco-compatibil. În special:
• costurile pentru non-conformitate cu reglementările: amenzi,
penalităţi, costuri de asigurare, costuri juridice şi proceduri legale.
• costuri asociate cu evenimente accidentale: înapoiere daune,
viramente
• costurile cu privire la relaţiile cu furnizorii ale căror servicii
cauzează probleme de gestionare (deşeuri, alimentare cu apă, ...).
• costuri asociate cu lipsa de prevenire a prejudiciilor la adresa
persoanelor din afara oraşului (despăgubire pentru vătămări
corporale sau pagube materiale, costuri de asigurare).

-7-
 Beneficiile externe includ printre altele imbunatatirea relaţiilor dintre
municipalitate, şi părţile interesate externe, care pot fi grupate, în
conformitate cu ISO 14031, în trei categorii:
1. părţile interesate de probleme financiare (bănci, angajaţi, furnizori, etc
...);
2. părţile interesate de aspectele locale şi regionale (comunităţi
locale, mass-media, organizaţii de mediu, etc ...);
3. părţile interesate în politicile de mediu şi problemele globale de
mediu (guverne, autorităţi de reglementare, instituţii de cercetare,
ecologişti, etc ...).

-8-
 Figura 1 – Beneficii cu privire la certificare - cadru analitic
BENEFICII INTERNE

1. Imbunatatirea eficientei sistemului de gestiune, avand ca si consecinta

optimizarea utilizarii resurselor

2. Beneficii in ceea ce priveste reducerea costurilor rezultate din

adoptarea unui comportament eco-compatibil, in special:
 costuri legate de non-conformitatea cu actele normative (amenzi,
sanctiuni, costuri de asigurare..)
 costuri legate de evenimente accidentale: daune, prejudicii etc;
 costuri in ceea ce priveste raporturile cu furnizorii ale caror servicii
cauzeaza probleme de gestiune (deseuri, deversari etc)
 costuri legate de lipsa de prevenire a pagubelor catre actori externi
produse de un agent economic.
BENEFICII EXTERNE
3. Imbunatatirea Beneficii
raporturilor cu
interlocutorii externi
Banci: Facilitarea accesului la credite

-9-
Autoritati publice:
- Facilitarea obtinerii autorizatiilor
- Simplificarea controlurilor
- Forme de auto-certificare
- Obtinerea de punctaj suplimentar in
accesarea finantarilor regionale si
europene
Opinia publica: Turisti: imbunatatirea imaginii si cresterea
afluxului de turisti
Rezidenti: implicarea cetatenilor, cresterea
satisfactiei acestora si in consecinta
facilitarea atingerii obiectivelor de mediu
Asiguratori: Reduceri ale primelor de asigurare

Analizând interlocutorii individuali, punerea în aplicare a unui Sistem de

Management de Mediu:
• Oferă o facilitate din partea băncilor în ceea ce priveşte accesul la
credite. În această privinţă, este recentă lansarea, de la Credito italiano, a
unui produs bancar dedicat suportului de certificare de mediu, care ajută
societăţile să reducă riscurile şi să răspundă provocărilor unei pieţe din ce
în ce mai competitive, care recompensează companiile care sunt capabile
să anticipeze cerinţele viitoare şi să convertească riscurile în oportunităţi.

• Asigură o monitorizare continuă a respectării legislative şi acest lucru

poate duce la o facilitare a relaţiilor cu autoritatea publică, cu posibilitatea
de stimulente, cum ar fi simplificarea procesului de autorizare,

-10-
simplificarea controalelor şi recunoaşterea formelor de auto-certificare. În
acelaşi timp, anumite finanţări regionale şi europene pot acorda punctaje
suplimentare pentru organizatiile cu un sistem de management de mediu.
• Acest lucru se traduce printr-o îmbunătăţire a raporturilor şi a
imaginii cu opinia publică, înţeleasa ca rezidenţi, dar mai ales ca turişti. În
acest sens, este important să se sublinieze importanţa participării şi a
informării sistematice a cetăţenilor care ar putea duce la o creştere a
satisfacţiei lor, la împărtăşirea obiectivelor de mediu şi la un angajament
mai mare pentru atingerea lor. În ceea ce priveşte turiştii, în prezent,
atragerea lor a devenit tot mai dificilă şi certificarea de mediu a unei
comunitati, care atesta o gestionare ecologică a teritoriului, ar putea
stimula afluxul de turişti şi reprezintă, de asemenea, un punct de atracţie
pentru industria turismului. Luaţi în considerare, de exemplu, că pentru a
fi incluse în cataloagele unor operatori de turism, cum ar fi germanul TUI,
este esenţial să se indice disponibilitatea de zone verzi, numărul de piste
pentru biciclete, metoda de colectare a deşeurilor, existenţa unei politici
de mediu etc.
• Oferă stimulente pentru primele de asigurare. De fapt, societăţile de
asigurare evaluează pozitiv certificarea clientului lor, asigurând o mai
mare disponibilitate de informaţii utile pentru o determinare exactă a
condiţiilor privind încheierea poliţelor, şi o garanţie de monitorizare
continuă a impactului activităţilor asupra mediului.
1.4 Cum au aparut sistemele de management de mediu
Necesitatea de a introduce sisteme de certificare de mediu a aparut
la începutul anilor „90, pentru a permite procese voluntare de
îmbunătăţire

-11-
 continuă şi de informare a publicului. Ideea a fost inspirată de
succesul sistemelor de asigurare a calităţii în anii 80, care a ajutat la
îmbunătăţirea producţiei şi a vizibilităţii la nivel internaţional a
certificatelor şi la creşterea competitivităţii întreprinderilor.
Pentru a înţelege motivele acestei necesităţi, ar trebui să se ţină
seama de percepţia negativă pe care publicul, în faţa condiţiilor evidente
de degradare a mediului, a acumulat-o în ceea ce priveşte dezvoltarea
industrială, ajungând să demonstreze, pe de o parte, o cerere puternică în
relaţia cu decidentul politic pentru o mai mare protecţie şi conservare a
mediului şi, pe de altă parte, o ostilitate deschisă faţă de industrie.
Drept urmare, guvernele au adoptat o legislaţie de mediu din ce în
ce mai strictă, prin care prevedeau sancţiuni împotriva infractorilor, şi
lăsau autorităţile competente să efectueaze controale dificile şi complexe,
adesea realizate episodic şi incomplet, astfel încât monitorizarea
conformităţii cu legislaţia de mediu s-a dovedit a fi complicată şi adesea
ineficientă.
Opinia publică a aflat limitele acestei politici şi a continuat să ceară
guvernelor măsuri suplimentare de îmbunătăţire a mediului. Ei au răspuns
prin creşterea severităţii limitelor legii şi înăsprirea sancţiunilor; acest fapt
a dus la îmbunătăţirea condiţiilor de mediu, dar nu au fost percepute ca
atare de către publicul care a continuat să aiba aceleaşi preocupări cu
privire la sănătatea mediului, aceeaşi neîncredere în acţiunea guvernelor
şi acelaşi climat de suspiciune faţă de sistemul de producţie.
Aceasta a condus la un cerc vicios care a făcut să crescă, la
începutul anilor '90, în special la nivel european, convingerea privind

-12-
nevoia unei schimbări radicale de natură politică, care urmează să fie
adoptată pentru a obţine rezultate semnificative în ceea ce priveşte
îmbunătăţirea condiţiilor de mediu.
Principiile unei noi politici de mediu
Schimbarea a fost implementată prin introducerea celui de-al
cincilea Program de acţiune ecologică al Uniunii Europene, în perioada '93-
2000, ce contine principiil inovatoare în măsură să creeze un impact nu
numai asupra modului de stabilire a noii legislaţii de mediu, cât şi asupra
comunicarii cu publicul.
Dintre acestea, cele care au creat scheme de certificare a mediului,
răspund la exigenţe de:
• stabilire a unei relaţii non-conflictuale cu companiile, cerându-le un
comportament voluntar orientat spre protecţia mediului;
• activare a participării publicului, identificând instrumente eficiente
de formare şi informare de mediu.
În primul caz, se încearcă să se creeze condiţii pentru întreprinderi
pentru a consolida competitivitatea acestora pe piaţă, nu doar prin
oferirea de produse la costuri reduse, ci şi prin tehnologii, procese de
producţie şi produse compatibile cu protecţia mediului, prin stabilirea în
plus a unui dialog cu publicul privind performanţele lor de mediu.
În a doilea caz se încearcă să se promoveze şi să se dezvolte
implicarea societăţii în luarea deciziilor privind protecţia mediului şi
sănătatea cetăţenilor, crescând gradul de conştientizare al partenerilor
sociali cu privire la rolul şi contribuţia pe care acestea le pot oferi pentru a
influenţa pozitiv dezvoltarea durabilă.

-13-
 Aceste principii s-au concretizat în două sisteme de certificare de
mediu, EMAS şi Ecolabel, reglementate de Regulamentele CE 761/2001
(ex 1836-1893) şi 1980/2000 (ex 880/92).
Ambele regulamente (modificate recent, ca parte a măsurilor pentru
producţia şi consumul durabil, adoptate la nivelul comunitar) şi-au stabilit
drept obiectiv de promovare dezvoltarea economică în armonie cu mediul,
în acest scop, urmărind să:
• influenţeze responsabilitatea directă a producătorilor de bunuri şi
servicii, în calitate de protagonişti ai îmbunătăţirii condiţiilor de mediu;
• instaurarea unui proces de informare sistematică a părţilor interesate
(administraţia publică, cetăţeni, consumatori, ONG-uri, OO.SS-uri, etc) cu
privire la îmbunătăţirile obţinute sau la imbunatatirile in curs de
implementare;
• introducerea elementelor de viziune pentru organizaţiile cu practici de
mediu exemplare.
Acestea sunt instrumente cu un nivel ridicat de credibilitate, în ceea
ce priveşte înregistrarea EMAS şi acordarea etichetei Ecolabel, emise de
un organism public.
Politica de mediu a celei de-a doua generaţii
Primii cinci ani de punere în aplicare în Europa a Regulamentelor
EMAS şi Ecolabel au demonstrat valoarea lor puternică ca un mijloc de
prevenire, de îmbunătăţire a mediului şi de comunicare, astfel încât cel
de-al şaselea Program de acţiune al UE (2001-2006) invită toate statele
membre să imbunatateasca răspândirea lor.

-14-
 În plus, având în vedere evoluţia politicilor de mediu, se urmăreşte
tot mai mult sistemul produs şi mai puţin regulamentul sectorial al
proceselor de producţie, şi aserţiunea că efectele de degradare a mediului
sunt o consecinţă nu numai a producţiei, dar şi a comportamentul de
consum. Al Şaselea Program invită statele membre să dezvolte strategii
(IPP-Politica integrată a produselor) de integrare a instrumentelor
voluntare disponibile (EMAS, ECOLABEL, ISO 14001 etc) cu instrumente
noi, cum ar fi:
• Achiziţii publice ecologice (APE), pentru răspândirea unei politici de
achiziţii "verzi";
• Etichetarea de mediu (Declaraţii de mediu de produs) pentru a
îmbunătăţi informaţiile despre mediu între companii şi faţă de
consumatori;
• Studii de Evaluare a ciclului de viaţă (ECA), ca bază sistematică
pentru a cunoaşte impactul asupra mediului al produselor şi serviciilor
pe parcursul ciclului lor de viaţă.

În urma acestei abordări, cele două regulamente europene, la prima

lor revizuire (2000-2001) au fost profund inovatoare. Exemplele includ:
• extinderea EMAS de la un singur sector industrial în toate
sectoarele, precum şi introducerea principiului de responsabilitate,
chiar şi în ceea ce priveşte gestionarea efectelor indirecte asupra
mediului;
• extinderea domeniului de aplicare al Ecolabelului european de la
produse la servicii.

-15-
 Cu ajutorul acestor inovaţii s-a atribuit un rol strategic publicului,
înţeles în accepţiunea mai generală ca sector public şi consumatori-
cetăţeni, ca un subiect care prin care deciziile sale poate influenţa piaţa.
În acest scop, sigla EMAS şi marca Ecolabel devin instrumente de
comunicare de mediu, întrucât disting subiecte, site-uri de producţie, părţi
din teritori, produse şi servicii care sunt liderii de mediu ai pieţei
europene."Piaţa verde" este o provocare care se referă la toate:
• companiile care în stadiul de proiectare şi exploatare / livrare pot
îmbunătăţi caracteristicile produselor şi serviciilor;
• consumatorii care pot avantaja o ofertă calificată ca fiind ecologică
şi un angajament / utilizare corespunzătoare a achiziţiilor;
• administraţiile care pot să ofere servicii de mediu adecvate, să
influenţeze utilizarea corespunzătoare a terenului, să detină un rol
de consumator atent, să informeze şi să se îndrepte spre
sensibilizarea şi spre comportamentul cetăţenilor, să introducă
stimulente recompensă, să promoveze cercetarea, să armonizeze
politicile pentru dezvoltare.

La nivelul instrumentelor de certificare de mediu, un cadru de

referinţă important este, printre altele, crearea standardelor internaţionale
din seria ISO 14000 adoptate începând cu anul 1996 de Organizaţia
Internaţională de Standardizare.

-16-
1.5 Cum se formalizează sistemul de management de mediu
Sistemele de management de mediu pot fi proiectate folosind două
standarde diferite, complementare între ele: standardul internaţional ISO
14001 şi Regulamentul CE 1221/2009 (care a înlocuit Regulamentul
CE 761/2001 şi Deciziile 2001/681/CE şi 2006/193/CE), cunoscut, de
asemenea, sub numele de EMAS, acronim de la management de mediu şi
audit.
Certificarea ISO 14000 provine de fapt de la o normă anterioară BS 7750
"Specificaţii pentru Managementul Mediului", care datează din 1992 şi a
avut un oarecare succes la nivel mondial, şi care este încă folosit de unele
companii.
Regulamentul EMAS a intrat în vigoare în statele membre în aprilie 1995
(Reg. 1836/93). La sfârşitul anului 1998 a început revizuirea lui care a dus
la modificarea textului până la adoptarea regulamentul EMAS în martie
2001 (Reg. 761/2001), în prezent Regulamentul 1221/2009.

O societate poate în mod voluntar:

- să se certifice ISO 14001;
- să se înregistreze conform Regulamentului EMAS;
- să le efectueze pe ambele în acelaşi timp sau în momente diferite.

1.6 Ce standard trebuie adoptat? Diferenţe ISO - EMAS

O comparaţie a conţinuturilor Regulamentului EMAS şi cel al ISO
14001 nu poate face abstracţie de aspectele de "imagine", în fapt singurul
punct care diferenţiază cele două instrumente.

-17-
 De fapt, până în aprilie 2001 (moment când a intrat în vigoare EMAS
II), au existat diferenţe în punerea în aplicare a Sistemului de
Management de Mediu în cele două texte, şi aceasta a condus la îndoieli
cu privire la ce fel de certificare ar fi mai bine să se aleagă, ceea ce a
determinat probleme organizaţiilor ce nu au putut fi certificate cu ambele
standarde, sau prin alternative similare, dar dificil de integrat.
Acum însă, sistemul de management implementat pentru a obţine
certificarea ISO 14001 este cu siguranţă valabil şi pentru a cere aderarea
la Regulamentul EMAS şi invers.
Singurul lucru care diferenţiază cele două texte este, asa cum s-a
precizat, o chestiune de imagine. Certificarea ISO 14001 este un standard
internaţional, şi, ca atare, este recunoscută aproape peste tot, dar
consumatorii sau autorităţile publice nu sunt întotdeauna informaţi şi
cunosc semnificaţia obţinerii unei certificări ISO 14001. EMAS pe de altă
parte, este un regulament european, astfel încât domeniul de valabilitate,
teoretic, este mult mai limitat, dar, cu excepţia celor care au nevoie să
facă afaceri în afara Europei, în termeni de imagine prezintă un avantaj
incontestabil.
Se poate spune că atât cu certificarea ISO 14001, cât şi cu
înregistrarea EMAS, se consolidează beneficiile unui sistem de
management de mediu, prin formalizare şi documentare, şi se pot
intensifica în continuare eforturile companiei de mediu în relaţia cu "părţile
interesate" (bănci, societăţi de asigurări, instituţii publice, etc). Acest lucru
este în special legat de subiecte externe independente (organismul de
certificare pentru ISO 14001, verificatorul de mediu acreditat şi

-18-
 autoritatea naţională competentă pentru EMAS), care sunt o
garanţie pentru public, întrucât dovedesc conformitatea managementului
de mediu al firmei la anumite cerinţe.
Aderarea la EMAS este mult mai dificilă şi presupune mai multe
obligaţii pentru întreprinderi decat certificarea ISO 14001. De fapt, prin
declaraţia de mediu a EMAS se iau angajamente faţă de public, ce trebuie
respectate cu stricteţe în termeni şi conţinut.
1.4 Analiza de mediu iniţială
Principala diferenţă dintre cele două standarde, în ceea ce priveşte
analiza de mediu iniţială constă în nivelul extensiei acestei analize.
Standardul ISO 14001 nu se referă de fapt în mod explicit la
necesitatea de extindere analizei de mediu la aspectele de mediu
indirecte, ci la acele aspecte asupra cărora organizaţia nu îşi poate
exercita control absolut.
Un astfel de exemplu este reprezentat de activităţile şi operaţiunile
desfăşurate de contractori, subcontractori şi furnizori de companie.
Cu toate acestea, este important să subliniem că şi o analiză
efectuată în conformitate cu standardul ISO 14001 ar trebui să evalueze
aceste aspecte, deoarece de multe ori organizaţia poate avea o oarecare
influenţă asupra lor.
Mai mult, companiile deja certificate ISO 14001, pentru a obţine
înregistrarea EMAS, nu mai trebuie să realizeze o analiză de mediu a
amplasamentului, in sensul ca informaţiile furnizate de sistemul de
management de mediu sunt suficiente pentru a identifica şi evalua
aspectele de mediu indirecte.

-19-
1.5 Sistemul de management de mediu
Regulamentul EMAS cere o mai mare implicare în dezvoltarea sistemului
de mediu, în ceea ce priveşte următoarele:
1. Conformitatea juridică;
2. Comunicări interne şi externe;
3. Performanţa de mediu;
4. Participarea salariaţilor;
6. Declaraţia de mediu
Declaraţia de mediu reprezinta principala diferenţă între regulamentul
EMAS şi ISO 14001.
Declaraţia de mediu este, de fapt, instrumentul prin care organizaţiile care
aderă la Regulament, difuzează informaţii cu privire la aspectele de mediu
şi performanţele lor de mediu, în timp ce conform standardului ISO 14001
este suficient faptul că organizaţia pune la dispoziţia publicului său propria
politică de mediu, lăsând organizaţiilor individuale alegerea eventualelor
forme de comunicare cu exteriorul a aspectelor legate de mediu.
Tabelul de mai jos arată în versiune sintetică principalele diferenţe dintre
Regulamentul EMAS si ISO 14001.

-20-
 Anexa II din Regulamentul 1221/2009 conţine o analiză paralelă a
cerinţelor prevăzute de cele două sisteme.

Regulamentul EMAS Standardul SR EN ISO 14001

Se concentrează asupra
Acesta se concentrează asupra
sistemului de management al
programului de îmbunătăţire a
întreprinderii ce urmează să fie
mediului pe care compania se
supus certificării. În cadrul
angajează să îl urmărească şi
acestui sistem, în cazul în care
să ia în considerare, ca o
SMM compania are un program de
condiţie prealabilă pentru
mediu şi un SMM pentru buna
obţinerea de rezultate de
aplicare a acestuia, este
mediu, având în vedere ca,
suficient să se verifice SMM
înainte de înregistrare, să fie
pentru a avea garanţia unor
verificată
rezultate bune

Pot participa toate organizaţiile Pot participa toate organizaţiile

Organizaţii
de afaceri (primare, secundare, de afaceri (primare, secundare,
care pot
tertiare) şi administraţiile tertiare) şi administraţiile
participa
publice. publice.

-21-

Fazele de implementare sunt
rezumate după cum urmează:
decizia direcţiei, analiza de
mediu iniţială, adoptarea
politicii, obiective şi programe
de mediu, organizarea
Fază
sistemului de management de
mediu, introducerea unor
proceduri, punerea în aplicare a de mediu iniţială, nesolicitată de
auditului intern, pregătirea
declaraţiei de mediu.
După fazele de punere în
aplicare, în cazul în care auditul
intern a fost de succes,
Audit
compania necesită o inspecţie
din partea unui verificator
independent.
-22-
Fazele de implementare sunt
rezumate după cum urmează:
decizia direcţiei,adoptarea
politicii, obiective şi programe
de mediu, organizarea
sistemului de management de
mediu, introducerea unor
proceduri, punerea în aplicare a
auditului intern. Unele agenţii
de certificare necesită analiza
normă, dar recomandată (a se
vedea anexa, punctul A.3.1).
După fazele de punere în
aplicare, în cazul în care auditul
intern a fost de succes,
compania necesită un control
din partea unui organism de
certificare independent pentru
acreditarea SR EN ISO 14001.
 Regulament EMAS
Verificatorul poate fi o
organizaţie profesională sau
individuală şi poate funcţiona
numai în sectoarele pentru care 45012 şi operează în sectorul
Verificatori
a fost acreditat în mod specific. său de competenţă.
Verificatorul este o persoană
privată, dar este acreditată de
o instituţie publică (Comitetul).
După o inspecţie de succes
efectuată de către verificator,
locul de producţie este
înregistrat şi plasat într-o listă
publică, iar societatea
Înregistrare/
achiziţionează de la Comitet o
Certificare
„declaraţie de participare” la
EMAS, pe care compania o
poate utiliza - fără a furniza
informaţii false - pentru
propriile lor scopuri.
Mediu de Regulamentul EMAS este
aplicare recunoscut la nivel european.
-23-
Standardul SR EN ISO 14001
Un organism de certificare este
o organizaţie care este
conformă normei UNI CEI EN
Organismul de certificare este o
persoană privată, acreditată de
o persoană privată.
După o inspecţie de succes
efectuată de către instituţia de
certificare, locul de producţie
este certificat şi se adaugă pe o
listă publică, iar societatea
achiziţionează de la organism
un certificat de conformitate cu
norma SR EN ISO 14001, pe
care compania o poate folosi -
fără a da informaţii false -
pentru propriile lor scopuri.
Norma SR EN ISO 14001 este
recunoscută la nivel mondial.
 Prevede comunicarea publicului
a informaţiilor privind mediul
(date) necesare pentru a
Prevede punerea la dispoziţia
înţelege impactul asupra
publicului a Politicii de Mediu a
Publicitate mediului a activităţilor, prin
societăţii, formată din principii
publicarea „Declaraţiei de
generale privind mediul.
mediu”. Compania trebuie să
fie activă în stabilirea unui
dialog deschis cu exteriorul.

Prevede îmbunătăţirea continuă

a prestaţiilor de mediu şi
Prevede îmbunătăţirea continuă
Ţinte aplicarea celor mai bune
a prestaţiilor.
tehnologii disponibile din punct
de vedere economic.

-24-
2. Regulamentul EMAS
Sistemul EMAS, Schema de Management de Mediu şi Audit, introdus
pentru prima dată prin Regulamentul 1836/93, ulterior abrogat şi înlocuit
prin Regulamentul 761/01, ajuns în prezent la versiunea a treia
(1221/2009), face parte din măsurile luate de Uniunea Europeană pentru
consolidarea instrumentelor politicii de mediu şi promovarea participării
voluntare a organizaţiilor la un sistem comunitar de management de
mediu şi audit.
Prin Regulamentul EMAS, UE a dat un impuls decisiv procesului de
schimbare a relaţiilor dintre autorităţile publice şi organizaţii bazat pe
principiul de „comandă şi control”. S-au răspândit tot mai rapid cultura şi
practicile orientate spre prevenirea deteriorării mediului, mai degrabă
decât luarea de măsuri pentru a remedia pagubele provocate mediului.
Acest lucru cere organizaţiilor să inoveze, nu numai din punct de vedere
tehnologic, ci şi în termeni de gestionare.
Potrivit EMAS, organizaţiile care doresc să aibă continuitate în
gestionarea compatibilităţii cu mediul a propriilor activităţi trebuie să
supuna propria politică de mediu şi Sistemul de Management al Mediului la
o evaluare efectuată de evaluatori de mediu acreditaţi şi să publice o
Declaraţie de Mediu.
Regulamentul EMAS presupune ca organizaţiile să adopte o abordare
activă în domeniul mediului, cum toată lumea ştie mai bine decât oricine
ce se întâmplă în „propria casă” şi apoi, atunci când le este cel mai la
îndemână, să adopte toate iniţiativele ce se pretează respectării mediului,
considerat ca un bun comun al întregii colectivităţi.

-25-
 Prin urmare, organizaţiile poartă răspunderea în ceea ce priveşte
managementul de mediu, şi o astfel de responsabilitate impune
introducerea şi punerea în aplicare de politici, programe şi sisteme
eficiente de management de mediu.
Concret, organizaţiile trebuie să:
Pentru Analizele de mediu sa efectueze o analiză iniţială completă a
problemelor de mediu produse în fiecare proces (un proces este
modificarea materiilor prime care pentru a fi folosite necesită energie,
directă şi indirectă şi, adesea, şi alte componente catalizatoare cum ar fi
apa, abur, etc) şi a efectelor performanţei de mediu a activităţilor
dezvoltate în acel loc.
Analiza, prin urmare, trebuie să ia în considerare toate aspectele de
mediu legate de activitatea organizaţiei, în timpul funcţionării normale, în
caz de accident sau defecţiune. Printre cele analizate trebuie să fie
identificate aspectele de mediu semnificative, şi, prin urmare, organizaţia
ar trebui să acorde prioritate măsurilor de prevenire, de control şi de
reducere a acestora. Scopul urmărit prin analiza de mediu este de a avea
o „fotografie” a situaţiei de mediu a amplasamentului, în vederea:
- dobândirii informaţiilor necesare pentru identificarea aspectelor de
mediu, amploarea lor şi determinarea gradului performanţei de mediu a
organizaţiei;
- identificarea legislaţiei de mediu în vigoare pentru activităţile întreprinse
de către organizaţie, pentru a verifica conformitatea acestora;
- culegerea de informaţii, în scopul de a identifica domeniile de
îmbunătăţire a performanţei de mediu pe plan tehnic şi managerial;

-26-
- formarea unui punct de referinţă obiectiv pentru a evidenţia
îmbunătăţirile ce urmează a fi efectuate.
Adoptarea unei politici, a unui program, stabilirea obiectivele şi a
scopurilor.
În plus, pentru a se asigura că toate cerinţele de reglementare în
materie de mediu sunt respectate, organizaţia trebuie să facă
angajamente care vizează îmbunătăţirea continuă a performanţei de
mediu pentru a atinge niveluri ce nu depăşesc nivelul celor care sunt
acceptate din punct de vedere economic prin aplicarea optimă a
tehnologiilor disponibile.
O dată finalizată analiza de mediu, organizaţia dispune de toate
elementele necesare pentru a stabili obiective şi pentru a formula
programe, în conformitate cu reglementările în vigoare. Pentru a obţine
inregistrarea, Regulamentul prevede că organizaţia trebuie să:
- adopte o politică de mediu, stabilită printr-o declaraţie de principii prin
care organizaţia susţine fără echivoc angajamentul său faţă de protecţia
mediului;
- introducă un program de mediu pentru amplasament, sau descrierea în
detaliu a planurilor finalizate de îmbunătăţire a impactului activităţilor
dezvoltate în respectivul loc pentru fiecare aspect de mediu evidenţiat.
În principiu, programul trebuie să se bazeze pe principiile inspirate
de conceptul de bună administrare, enumerate în Regulament şi care
prevăd toate efectele pe care activitatea o are asupra mediului, adoptarea

-27-
tuturor măsurilor pentru eliminarea si apoi prevenirea poluării prin
reducerea la minimum a producţiei emisiilor nocive şi a deşeurilor, în
vederea conservării resurselor.
În elaborarea programului trebuie să fie luate în considerare
aspectele privind starea de sănătate a propriilor angajaţi, prin stabilirea
unor proceduri pentru a asigura sănătatea şi siguranţa la locul de muncă.

Articole
Regulamentul 1221/2009 este compus din 52 articole şi completat
de 8 anexe, ce aprofundează unele argumente (Regulamentul este anexat
la prezentul act).
Mai jos este evidenţiat conţinutul unora dintre articole.

Articolul 1, subliniază rolul EMAS ca instrument important al planurilor de

acţiune pentru Consum şi Producţia durabile şi o Politică Industrială
Durabilă.
Articolul 2 este un instrument sintactic pentru a înţelege terminologia
utilizată în Regulament sau conţinutul definiţiilor.
Articolele 3, 4,5 e 11 conţin sarcinile şi responsabilităţile organismelor
competente pentru înregistrarea finală a organizaţiilor solicitante şi a
procedurilor de înregistrare (pregătire şi aplicare).
Articolul 7 ilustrează derogările acordate organizaţiilor mici în ceea ce
priveşte frecvenţa reînnoirii înregistrării.
Articolul 36 invită statele membre să ia măsuri pentru a încuraja
participarea organizaţiilor mici.

-28-
Articolul 37 este dedicat adoptării EMAS la nivel de judeţ şi, în special,
încurajarea autorităţilor locale să ofere asistenţă specifică grupurilor de
organizaţii, în colaborare cu asociaţiile industriale, camerele de comerţ şi
cu alte părţi interesate.

Anexa 1
Conţine descrierea Analizei de mediu iniţiale.
Anexa 2
Este dedicată unei comparaţii cu ISO14001.
Anexa 3
Este dedicată programului de audit.
Anexa 4
Este dedicată comunicării de mediu (declaraţie, indicatori, disponibilitate
pentru public, responsabilitate locală).
Anexa 5
Utilizarea logo-ului.
Anexa 6
Precizează informaţiile solicitate pentru înregistrare.
Anexa 7
Conţine un facsimil al declaraţiei verificatorului de mediu.
Anexa 8
Conţine tabelul de concordanţă cu Reglementul precedent.

-29-
2.1 Fazele EMAS
Sunt necesare 19 faze pentru a pune în aplicare un management de
mediu şi o metodă eficiente.
P = programarea sistemului de management de mediu,
C = crearea şi realizarea programului,
C = controlarea şi evaluarea performanţei de mediu,
A = acţiune pentru îmbunătăţirea continuă, şi în cele din urmă,
comunicarea şi verificarea.

Cele 19 faze pentru obţinerea EMAS

P = programarea
1. Definirea politicii de mediu
2. Identificarea impacturilor semnificative asupra mediului
3. Obligaţii legale
4. Definirea obiectivelor şi a scopurilor ce urmează a fi atinse
5. Definirea programului de management de mediu
C = crearea
6. Structură şi responsabilitate
7. Formare, cunoaştere şi competenţă
8. Comunicare
9. Documentarea sistemului de management de mediu

-30-
 10. Controlul documentaţiei
11. Controlul operativ
12. Planificarea urgenţelor
C = controlarea
13. Monitorizarea şi măsurarea
14. Acţiuni preventive şi corective
15. Înregistrări
16. Audit intern al sistemului de management de mediu
A = acţiunea
17. Revizuirea managementului
18. Comunicarea publică
19. Verificarea, aprobarea şi înregistrarea
Comunicarea

Programarea sistemului de management de mediu

Faza 1: Dezvoltarea unei politici de mediu pentru o societate sau o

organizaţie
Politica de mediu este un document public pregătit de către
societate în care sunt descrise angajamentele sale cu privire la mediu.
Acest angajament scris de către conducere trebuie să se refere la:
• Respectarea legislaţiei de mediu.
• Dezvoltarea performanţei de mediu dincolo de cerinţele legale.

-31-
• Controlul şi monitorizarea activităţilor şi analiza critică a impactului
asupra mediului.
• Măsurile necesare pentru a reduce, preveni sau elimina poluarea şi
presiunile asupra mediului.
• Evaluarea preliminară a impacturilor asupra mediului a activităţilor şi
produselor noi.
• Prevenirea şi reducerea riscurilor care rezultă din emisiile de poluanţi în
caz de accidente.
• Compararea periodică a planului de acţiune cu politica de mediu.
• Urmărirea sistematică a obiectivelor şi ţintelor fixate.
• Cooperarea cu autorităţile publice pentru a reduce riscurile de mediu şi
pentru a minimiza impactul cu privire la orice incidente folosind tehnologii
adecvate.
• Creşterea gradului de conştientizare şi implicarea angajaţilor.
• Furnizarea catre clienti a tuturor informaţiilor cu privire la aspectele de
mediu ale produselor si serviciilor.
• Obţinerea acordului de către reprezentanţi pentru a accepta
conformarea la standardele şi procedurile dumneavoastră.
• Furnizarea de informaţii complete publicului şi deschiderea unui dialog
cu privire la impacturile asupra mediului al companiei dumneavoastră si la
eventuale reclamaţii externe.

-32-
Faza 2: Analiza impacturilor celor mai semnificative asupra
mediului ale activităţii organizatiei
Faza cea mai importantă în implementarea unui SMM este, probabil,
analiza iniţială de mediu. Aceasta reprezinta o evaluare sistematică şi
exhaustivă, în conformitate cu criteriile ecologice, ale diferitelor aspecte
ale activităţii. Analiza initiala reprezinta de fapt un instantaneu al
amprentei ecologice a companiei sau a organizaţiei. Acest lucru va oferi
baza pentru un plan de acţiune de mediu complet, cu obiective şi ţinte
clare. Acest inventar iniţial include analizarea:
• Aspectele ecologice semnificative asociate cu produsele şi/sau serviciile.
• Obligaţii legale şi normative relevante.
• Toate practicile şi procedurile referitoare la mediu deja aplicate.
• Evaluarea rezultatelor investigaţiilor cu privire la incidentele anterioare.
• Reclamaţii din partea partilor interesate cu privire la activităţile
companiei.
Aceste rezultate apar într-un aşa numit registru al impacturilor
semnificative asupra mediului.
Nu există o metodă universală pentru a detecta şi a măsura
semnificaţia impacturilor asupra mediului. Pentru a începe, este bine să se
aibă o viziune mai apropiată de aspectele directe şi indirecte ale afacerii
dumneavoastră. În acelaşi timp ar trebui să se ia în considerare, de
asemenea, şi aspecte legate de localizarea activităţii dumneavoastră, cum
ar fi zgomotul, mirosurile, ocuparea de spaţiului etc.

-33-
Faza 3: Menţinerea informaţilor cu privire la obligaţiile legale
Un SMM este util să-şi îndeplinească cât mai bine obligaţiile legale
referitoare la activităţile desfăşurate de organizaţie si sa permita
informarea la zi şi în conformitate cu legislaţia de mediu. În caz de
nerespectare, acţiuni corective ar trebui să fie luate pentru a remedia
situaţia. A spune că organizaţiile certificate „merg dincolo de”, înseamnă
că nu doar îndeplinesc obligaţiile lor legale, dar şi anticipează noile
reglementări şi chiar mai mult.

Faza 4: Fixarea obiectivelor de mediu şi a unor ţinte clare

Obiectivele derivă din politica de mediu. Un obiectiv de mediu este o
etapă precisă, cuantificată, pentru a atinge obiectivele fixate. Obiectivele
şi ţintele unui sistem de management de mediu trebuie să fie descrise,
comunicate şi actualizate periodic.
Acestea trebui să reflecte politica de mediu, inclusiv conceptul de
prevenire a poluării. Aceste obiective ar putea include o declaraţie de
angajamente, cum ar fi:
• Reducerea volumului de deşeuri şi consumul de resurse naturale
• Reducerea sau eliminarea emisiilor de poluanţi din atmosfera
• Reproiectarea de produse pentru a minimiza impactul lor asupra
mediului pe durata ciclului de producţie, utilizare şi eliminare (descărcare)
• Promovarea durabilităţii de mediu în rândul angajatilor şi a comunităţii
exterioare.

-34-
Caracteristicile obiectivelor şi a ţintelor

• Acestea sunt stabilite în conformitate cu efectele cele mai

semnificative asupra mediului ale activităţii şi trebuie să fie formulate în
mod clar.
• Ele trebuie să aducă o îmbunătăţire reală a performanţei de mediu şi
să fie revizuite periodic, actualizate şi adaptate.
• Ele sunt scrise, cuantificate şi includ limitele de timp.
• Angajaţii sunt informaţi periodic cu privire la punerea lor în aplicare.
• Trebuie să fie în concordanţă cu politica de mediu, realiste şi rezonabile.

Faza 5: Determinaţi programul de mediu: cine ce face, când,

cum, cu ce scop şi din ce moment?
Un program de management de mediu constă într-o serie de scopuri
şi obiective dezvoltate pentru a îmbunătăţi performanţa de mediu a
organizaţiei.
Acesta este un plan de lucru global, care reflectă politica de mediu a
organizaţiei în practica de zi cu zi. Programul identifică responsabilităţile şi
mijloacele de realizare a obiectivelor şi a ţintelor definite în timpul
prevăzut. Programul este folosit pentru a integra protecţia mediului în
viaţa de zi cu zi a organizaţiei; acesta trebuie să conducă la schimbarea
atitudinilor şi la îmbunătăţirea performanţei de mediu.

-35-
Cerinţele şi obligaţiile de zi cu zi.
Faza 6: Structură şi responsabilitate
Un sistem de management de mediu, chiar şi aplicat în mod
informal, trebuie să fie oricum structurat. Cineva trebuie să fie responsabil
pentru activitatea de coordonare şi este necesar să desemneze persoanele
cărora să le încredinţeze responsabilităţi diferite, astfel încât toată lumea
să ştie ce trebuie să facă. Este vital, pentru eficacitatea sistemului, să se
identifice cu exactitate responsabilii, modalităţile, timpul şi mijloacele
pentru fiecare sarcină.
Cel puţin şase tipuri de responsabilităţi şi sarcini ar trebui să fie
stabilite astfel încât:
• să se asigure respectarea legislaţiei de mediu.
• să se coordoneze Programului de Acţiune pentru Mediu.
• să se stimuleze sensibilizarea faţă de mediu a angajaţilor şi
să organizeze formarea acestora.
• să se asigure comunicarea cu tot personalul.
• să se faciliteze dialogul cu exteriorul.
• să se verifice programul şi sistemul de management de mediu.

Toate acestea ar trebui să fie, de preferinţă scrise şi formalizate.

Este esenţial ca o persoană, „domnul sau doamna Mediu”, să fie
responsabilă pentru monitorizarea şi coordonarea întregului sistem de
management de mediu.

-36-
Faza 7: Întoarcerea la şcoală: conştientizarea problemelor de
mediu şi formarea
Indiferent de marimea organizaţiei, activităţile fiecărui angajat au un
impact asupra mediului. Direct sau indirect, importante sau neglijate. El
sau ea poate contribui în mod pozitiv, venind cu idei noi, schimbând
atitudini şi implicând alte persoane. Acest lucru necesită informaţii,
formare profesională şi dobândirea de noi competenţe. Un SMM necesită o
estimare a cerinţelor şi organizează cursuri de formare. Cine are nevoie de
training?
Toată lumea, mai ales în cazul:
• Persoanelor implicate în sistemul de management şi de program.
• Persoanelor care desfăşoară un serviciu care are impact
asupra mediului.
• Introducerii unui nou proces de producţie sau a noi produse.
• Accidentelor şi incidentelor.
• Modificărilor în procesele de producţie sau venirea noilor angajati.
• Introducerii de noi obligaţii legale.

Faza 8: Comunicare internă

Comunicarea este, probabil, elementul capabil să motiveze
majoritatea părţilor interesate într-un sistem de management de mediu.
Fără comunicare nimic nu se miscă. Prin comunicare internă se înţelege
nu numai un set de mesaje şi documente adresate personalului, sau
mesaje din partea conducerii pentru grupul executiv şi de lucrători, cum ar
fi politica de mediu, obiectivele şi ţintele sale.

-37-
 Aceasta include, de asemenea, raportarea progreselor sistemului de
management de mediu. De asemenea, ar trebui să ducă la un dialog
deschis şi transparent, cu scopul de a implica întreaga organizaţie.

Faza 9: Dovezile obiective: documentaţia pentru un sistem de

management de mediu
Documentaţia constă în întocmirea unui memoriu cu privire la
istoricul intern al organizaţiei şi reprezintă proba performanţei sistemului
de management. Va fi adecvat, bine organizat si eficient pe suport de
hârtie sau electronic.
Acest raport va conţine:
1. O copie scrisă a politicii de mediu.
2. Registrul cu aspectele şi impactul companiei asupra
mediului, programul de management de mediu şi de alocare a
diverselor responsabilităţi.
3. Instrucţiuni şi proceduri de lucru ce definesc zonele interesate de
programul de mediu.

Faza 10: Documentaţia de management

Organizarea documentaţiei trebuie efectuata pentru a asigura
utilizarea de către toţi a respectivelor documente de lucru. Obiectivul
principal este de a şti din timp toate datele recente disponibile şi
importante, pentru a elimina informaţii depăşite, cu scopul de a uşura, în
mod regulat, sistemul de management.

-38-
 Actualizarea sistematică a documentaţiei face sistemul de informaţii
credibil. Documentele importante ar trebui să aibă un număr de
identificare, o dată de publicare şi o înregistrare a actualizărilor lor, cu una
sau mai multe semnături.

Faza 11: Punerea pe hârtie a experienţei: controlul operativ

Controlul operativ constă într-un set de proceduri pe care o
organizaţie îl urmează pentru a proteja mediul. Este inima sistemului de
management de mediu. Acesta contribuie la realizarea obiectivelor şi a
ţintelor de mediu pentru a le face în conformitate cu legislaţia de mediu.
În plus, este garanţia pentru o bună performanţă ecologică în condiţii de
lucru normale sau anormale. O procedură poate consta într-o pictogramă
sau într-o simplă descriere a sarcinilor sau un raport detaliat cu indicaţii
specifice pentru subcontractorii voştri. Formatul unor astfel de instrucţiuni
depinde de a evalua dacă absenţa lor poate aduce prejudicii politicii de
mediu sau atingerii obiectivelor. Aceste proceduri sunt adresate întregului
personal.

Faza 12: Analiza urgenţelor

Accidentele grave pot provoca daune mediului, sănătăţii şi protecţiei
lucrătorilor şi, de asemenea, populaţiei învecinate. Ele pot avea mari
impacturi economice asupra organizaţiei.
Trebuie să evităm situaţiile de risc înainte de a fi prea târziu. Programul de
prevenire se bazează pe:

-39-
1. Identificarea potenţialelor accidente şi a situaţiilor de urgenţă.
2. Prevenirea accidentelor (izolare de materiale toxice,
podele anti-alunecare ...)
3. Planuri şi proceduri de urgenţă, simulări etc.
4. Teste periodice pentru a verifica dacă planurile şi procedurile
funcţionează în mod corespunzător
5. Experienţa accidentelor suferite.

Controlul de management de mediu şi îmbunătăţirea

continuă Faza 13: Monitorizare şi măsurare

Faza centrală a unui SMM este utilă pentru a urmări progresele
obiectivelor şi ţintelor de mediu şi asigură conformitatea cu legislaţia.
Măsurarea şi monitorizarea permanente sunt utile:
- Pentru mai multe informaţii cu privire la tipurile de cereri formulate
autorităţilor publice
- Pentru a putea face posibilă monitorizarea continuă a utilizării
resurselor
- Pentru a compara calitatea de management de mediu a
amplasamentului de-a lungul anilor
- Pentru a informa corect angajaţii despre performanţa de mediu a
societăţii
- Pentru a verifica îmbunătăţirea continuă a managementului de mediu,
prin indicatori de performanţă simpli

-40-
- Pentru a implica procesul de management financiar în procesul de
mediu şi pentru a măsura impactul asupra mediului
- Pentru a simula scenarii diferite în caz de înlocuire a produselor sau a
proceselor de producţie.

Faza 14: Non-conformitate, acţiuni preventive şi corective :

Un sistem de management nu funcţionează ca un ceas încă din
prima zi. Realitatea practică nu este întotdeauna combinată cu Planul de
Acţiune pentru Mediu. Lipsa de coerenţă poate fi cauzată de probleme
tehnice (scurgeri, lipsa ieşirilor în caz de accidente, insuficienţa aparaturii)
sau probleme de management (cum ar fi o monitorizare insuficient de
riguroasă, training inadecvat, instrucţiuni de lucru vagi ...).
Ce trebuie să faceţi în caz de probleme? Patru paşi simpli.
1. Să examinaţi problema
2. Să identificaţi cauzele
3. Să se caute o altă abordare pentru a găsi o soluţie (acţiuni corective)
4. Să se ia notă de operaţiunea efectuată şi să se controleze
regulamentul.
În acest fel, o măsură corectivă devine un răspuns rapid şi adecvat
la o problemă. Aceasta va permite diminuarea efectelor negative şi
evitarea ca o problema să se mai repete în viitor. Faptul de a va asigura
că problema nu se va întampla din nou este o acţiune preventivă. Este
bine să se deţină un jurnal de bord al accidentelor care se verifică, cu
descrierea problemelor care le provoacă şi soluţiile pe care reuşiţi să le
găsiţi.

-41-
Faza 15: Înregistrările
Înregistrările reprezintă o dovadă a existentei sistemului de
management de mediu pentru lumea din exterior. Punerea în aplicare a
unui SMM generează şi acumulează o mulţime de noi informaţii utile cu
privire la energie, deşeuri, utilizarea resurselor şi eforturilor depuse în
fiecare zi. Toate informaţiile trebuie să fie corect înregistrate în scris şi
trebuie să fie precise, simple şi uşor de înţeles. Aceste înregistrări trebuie
să fie gestionate în acelaşi mod ca şi restul documentaţiei sistemului de
management de mediu, iar perioada în care acestea trebuie păstrate ar
trebui să fie formalizat în scris.
Exemple de înregistrări:
• Registru anual de deşeuri
• Rapoarte privind incidentele, accidentele şi reclamaţiile
• Rapoarte privind analiza apelor recirculate, a fumului şi calitatea aerului
• Conştientizarea consumului de apă, energie, utilizarea de produse etc
• Certificate de training
• Rapoarte de audit intern şi inspecţii
Partea centrală a unui sistem de management de mediu este
formată din observaţiile angajatilor privind cazurile de inconsecvenţă în
sistem şi reclamaţiile externe din toate acţiunile corective şi preventive
luate.

-42-
Faza 16: Auditul sistemului de management de mediu
Auditul intern constă într-o evaluare periodică a eficienţei sistemului
de management de mediu şi a modului în care performanţele de mediu
sunt atinse. Acesta vă permite monitorizarea cu respectarea cerinţelor
EMAS. Este o chestiune de rutină, sistematică şi documentată, care
trebuie să fie efectuată de către o persoană independentă, cu privire la
activităţile supuse la verificare, care se pot diferenţia şi au un ochi critic
asupra funcţionării sistemului de management de mediu. Auditurile sunt
necesare deoarece reprezintă o oportunitate de a lua act de situaţie şi
sunt vitale pentru îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu.
Auditul intern este mijlocul prin care societatea este în măsură să
determine, fie singura, fie cu ajutor din exterior, dacă sistemul
funcţionează corect. Auditurile pot fi efectuate de către personalul calificat
sau în afara acestuia. Rezultatele auditului intern sunt revizuite în mod
regulat şi cel puţin o dată pe an în timpul analizei de management.

Faza 17: Reanalizarea direcţiei

Reanalizarea direcţiei este importantă pentru a menţine sistemul în
direcţia cea bună. O dată pe an rezultatele auditurilor interne, a
măsurătorilor şi a altor informaţii utile vor fi incluse în viitoarea stategie
de mediu şi în programul de sistem de management de mediu ulterior.
Pe ordinea de zi trebuie sa se gaseasca intrebari precum:
- Atingem obiectivele şi ţintele noastre?
- Este actualizată politica noastra de mediu?
- Regulile şi responsabilităţiile definite sunt încă relevante?

-43-
- Am gestionat resursele noastre în mod adecvat şi inteligent?
- Putem merge spre îmbunătăţirea continuă?
- Am reuşit să implicăm angajaţii?
- Cum comunicăm?
Declaraţia de mediu şi dialogul

Faza 18: Comunicarea externă sau înregistrările de mediu

cu informaţii verificate
Diseminarea informaţiilor aferente prestaţiilor de mediu adaugă
valoare considerabilă şi îmbunătăţeşte imaginea organizaţiei pe piaţă.
Faptul că aceste informaţii sunt fiabile, putând fi verificate, va conduce la
aprecierea de către clienţi, furnizori, administraţii publice, angajaţi şi
comunităţi locale.
Părţile interesate solicită diverse tipuri de informaţii
- Autorităţi locale:
Date privind emisiile şi gestionarea deşeurilor
Executare şi reclamaţii
Accidente şi incidente
- Comunităţi locale:
Aspecte de mediu şi legate de sănătate cu privire la substanţele şi
produsele emise
Natura reclamaţiilor şi acţiuni
- Clienţi:
Informaţii referitoare la procedurile folosite
Calitatea de mediu a produselor, serviciilor şi managementului

-44-
- Angajati:
Situaţia de mediu şi condiţii de muncă
Implicaţii ale instructajului de lucru
- Instituţii financiare şi investitori:
Disponibilitate mare
Informare referitoare la poluarea solului sau prezenţa de substanţe
periculoase precum azbestul
- Utilizatori:
Teme importante pentru media sau public interesat
Originea materiilor prime: cherestea şi păduri tropicale
- ONG-uri de mediu:
Evoluţia performanţelor de mediu
Aplicarea principiilor de prevenire
Declaraţia de mediu, validate de un verificator acreditat, este
prezentată în mod clar şi pe înţeles, la sfârşitul obţinerii primei înregistrări
şi apoi la fiecare trei ani în una noua ediţie completă.
Actualizările ar trebui furnizate în fiecare an. Principalele elemente
care trebuie menţionate în declaraţia de mediu sunt:
• O descriere clară şi precisă a organizaţiei şi a activităţilor sale,
a produselor şi serviciilor
• Politica de mediu şi o descriere în rezumat a sistemului
de management
• O descriere a aspectelor de mediu semnificative şi a
impacturilor relative (AAI)
• O descriere a programului de mediu şi a obiectivelor principale

-45-
 • Rezultatele programului de acţiune de mediu
• Compendiu cantitativ cu datele de mediu şi utilizarea indicatorilor de
performanţă de mediu care stabilesc compararea cu rezultatele din
anii precedenţi
• Nume, dată şi număr de validare atribuit de verificator.

Faza 19: Verificarea independentă este validată de propriul sistem

de gestiune de mediu şi de informaţiile raportate

Când sistemul de management de mediu a ajuns la maturitate, un

verificator de mediu acreditat este invitat să valideze informaţiile de
mediu pentru a furniza un punct de vedere critic asupra realităţii şi asupra
prestaţiilor sistemului de management de mediu. Această operaţiune
conferă credibilitate asupra sistemului de gestiune. Verificatorii sunt
auditori speciali de mediu. Aceştia sunt acreditaţi şi controlaţi de stat sau
de alte instituţii publice sau private. Supervizarea este efectuată de
administraţia publică. Verificatorii pot fi individuali sau organizaţii.
Auditorul sau expertul de mediu poate lucra în întreaga Europă în sectoare
specifice cum ar fi energetic, administraţia publică, industria chimică etc.
Pentru aceste considerente sunt diferiţi de auditorii ISO 14000 care sunt
numai experţi de management. Comisia europeană şi statele membre
controlează calitatea şi independenţa sistemului de acreditare.

-46-
În ce constă munca verificatorilor
El trebuie să revadă şi verifice dacă sistemul de management de
mediului al organizaţiei şi comunicările sale sunt conforme cu prevederile
regulamentului EMAS. Acesta verifică şi execută prin examinarea
documentaţiei, vizitarea organizaţiei şi intervievarea personalului.
Programul verificărilor se axează în principal pe:
• Conformarea cu legislaţia de mediu
• Aspectele de mediu directe şi indirecte semnificative ale organizaţiei
• Politica de mediu şi performanţe
• Implicarea angajaţilor
• Fiabilitatea informaţiilor şi a declaraţiilor de mediu
• Rezultatele verificărilor precedente şi de audit intern
• Eficienţa sistemului de gestiune a mediului.

Această activitate detaliată trebuie să fie efectuată în perioade nu

mai mari de 36 de luni. Verificatorul revede o data pe an datele de mediu
generate, pentru îmbunătăţirea continuă.

2.2 Autorităţi care se pot înregistra cu EMAS

Principala inovaţie introdusă de EMAS II (regulamentul nr.
761/2001) este de a avea mărit domeniul de aplicare, extinzându-se de la
locurile de producţie, la firme industriale, până la organizaţii generale.

-47-
 Participarea la EMAS, art. 3 al Regulamentului CE nr. 761/2001 „...
este deschisă oricărei organizaţii care intenţionează sa-şi îmbunătăţească
prestaţiile de mediu totale”, în sensul oricărei organizaţii „... societate,
companie, firmă, autoritate sau instituţie, în parte sau combinate între
ele, cu sau fără personalitate juridică publică sau privată, cu structură
proprie de funcţionare şi administrare”.
Decizia Comisiei din 7 septembrie 2001 referitoare la orientările
pentru punerea în aplicare a Regulamentului EMAS, clarifică, cu Aliniatul I,
caracteristicile entităţilor care pot urmări certificarea şi se disting prin
categorii generale.
Alegerea unei astfel de organizaţii pentru a fi înregistrată se face în
funcţie de două criterii fundamentale: controlul gestiunii şi locaţia lor din
punct de vedere geografic.
Prin urmare, este esenţial, la sfârşitul înregistrării organizaţiei, ca
aceasta sa fie complet definită şi alegerea să fie clară şi justificată, dar
este posibilă selectarea unei părţi ale aceleiaşi organizaţii conform
cerinţelor Regulamentului.

🢣 Organizaţiile care operează într-un singur loc

O organizaţie care funcţionează într-un singur loc, definit şi delimitat
geografic, constituie cu certitudine un caz foarte simplu de organizaţie
care intenţionează să fie înregistrată conform Regulamentului 761/2001,
întrucât acoperirea gestiunii şi aria geografică coincid. Regulamentul
comunitar îl defineşte ca fiind locul întregului teren dintr-o zona geografică
precisă care se află sub controlul gestiunii unei organizaţii şi care include

-48-
 activităţi, producţie şi servicii, cuprinzând de asemenea toată
infrastructura, echipamentele şi materialele utilizate. În această categorie
se află locuri şi amplasamente înregistrate prima data în 2001
în baza precedentului Regulament EMAS care a fost abrogat de la data
intrării in vigoare a actualului regulament comunitar. Într-adevăr art. 17,
alineatul 4, al Regulamentului CE 761/2001, abrogă Regulamentul CEE
nr. 1836/93, confirmând că „... amplasamentele înregistrate de
Regulamentul CEE nr. 1863/93 rămân în registrul EMAS (...) şi că noile
cerinţe ale prezentului regulament (...) sunt stabilite cu ocazia
verificărilor următoare ale unui amplasament”.
Aceeaşi decizie a Comisiei din 7 septembrie 2001, Anexa I, clarifică
posibilitatea, furnizând câteva exemple pentru clarificarea ulterioară a
conceptului, de a putea certifica sau înregistra părţi ale organizaţiei şi
eligibilitatea acestei alegeri în funcţie de prevederile regulamentului
EMAS.
În fapt, este posibil ca o firmă, producătoare de semifinite în
domeniul oţelului şi radio, să poate înregistra numai unul din cele două
domenii de activitate, dar şi cantina unui amplasament care produce
îmbrăcăminte poate fi înregistrată separat.
Pe de altă parte, o societate farmaceutică nu poate fi înregistrată
numai cu partea de amplasament care se ocupă cu producţia bunurilor
finale destinate vânzării excluzând din procesul de certificare sau
înregistrare alte activităţi care utilizează substanţe intermediare pentru
producţia bunurilor finale.

-49-
🢣 Organizaţii care operează în mai multe locuri
Regulamentul EMAS prevede, în general, posibilitatea înregistrării
pentru organizaţii ca amplasamente individuale, părţi ale acestora şi
combinaţii ale acestora.
Organizaţiile care înregistrează mai multe amplasamente ca o
organizaţie unică trebuie să demonstreze îmbunătăţirea continuă a
performanţelor referitoare la probleme reţinute ca fiind semnificative, la
impactul de mediu, în concordanţă cu propria politică, program de mediu
şi cu propriile ţinte de referinţă, evidenţiind de asemenea că
îmbunătăţirea rezultatelor verificate nu apare neapărat simultan în toate
sectoarele de activitate.
Mai mult, organizaţiile menţionate pot elabora o declaraţie de mediu
globală care acoperă mai multe locaţii geografice.
Cu toate acestea, deoarece unul din scopurile principale ale EMAS
este garanţia responsabilităţii la nivel local, organizaţiile trebuie să
garanteze că impacturile de mediu semnificative referitoare la orice
amplasament sunt identificate clar şi specificate în declaraţia de mediu
globală.
În final, organizaţiile menţionate care vor să adere la EMAS, precum
şi să justifice alegerea unui amplasament sau a unei combinaţii de
amplasamente, trebuie să informeze proprii acţionari aspra intenţiilor lor
în ceea ce priveşte amplasamentele care nu au fost deocamdată
înregistrate.

-50-
 Înregistrarea unei organizaţii care operează în mai multe locuri se poate
articula într-un dublu filon de intervenţie:
· organizaţii cu produse şi servicii similare;
· organizaţii cu produse şi servicii diferite.

🢣 Organizaţii cu produse si servicii similare

Pentru obţinerea înregistrării, organizaţia trebuie să fie în măsură să
demonstreze verificatorului acreditat, care trebuie să valideze declaraţia
de mediu elaborată de organizaţia menţionată, dacă sunt aplicate
coerent procedurile de gestiune şi politica de mediu în toate
amplasamentele implicate.
Aceste organizaţii, astfel caracterizate, prezintă proceduri comune
de gestiune a operaţiunilor care se desfăşoară în amplasamente diferite,
ca de exemplu, utilizarea unui manual unic de gestiune a mediului.
Daca se îndeplinesc aceste condiţii şi organizaţia este în măsură să
demonstreze ca are un control complet al gestiunii în toate
amplasamentele sale, este posibilă obţinerea unei verificări mai uşoare a
amplasamentelor sale identificate individual.
În acest caz, verificatorul acreditat poate realiza verificarea unor
amplasamente diferite pe bază selectivă, identificarea probelor fiind
aleasă în aşa fel încât acesta va avea o înţelegere semnificativă şi
globală a prestaţiilor de mediu ale organizaţiei, putând astfel verifica
fiabilitatea datelor şi responsabilitatea locală.
Pentru selectarea unui eşantion de amplasamente care fac obiectul
verificării selective, verificatorii acreditaţi trebuie să ţină cont de politica

-51-
şi de programele de mediu, de complexitatea sistemului de gestiune a
mediului, de opiniile părţilor interesate, de distribuţia personalului
organizaţiei în amplasamente, de istoria de mediu a amplasamentelor şi
de rezultatele eventualelor verificări şi a activităţilor de auditare
desfăşurate anterior.
În final este obligatorie o singură verificare a amplasamentului legat
de dimensiunea sau natura activităţilor, dacă auditul intern sau analiza
de gestiune a identificat necesitatea unor acţiuni corective, în cazul în
care au fost incluse după ultima eventuală verificare modificări
substanţiale ale sistemului de management de mediu sau ale
operaţiunilor amplasamentului.
Acest lucru se întâmplă pentru un singur amplasament, fiind de
asemenea necesar dacă amplasamentul este substanţial diferit faţă de
cele incluse în sfera de aplicare a organizaţiei pentru dimensiunea sa,
pentru practicile operative utilizate şi pentru impacturile de mediu
directe sau indirecte.
Este extrem de important ca organizaţiile să ţină cont de riscul de
pierdere a înregistrării, comun pentru toate amplasamentele, în
eventualitatea unei încălcări a prevederilor normativelor referitoare la un
singur amplasament.
Astfel, având în vedere acest risc, organizaţiile pot înregistra în plus
faţă de amplasamente globale amplasamente unice la nivel individual.
Câteva dintre exemplele extrem de reprezentative din această
categorie se pot considera, cu certitudine pe o lista non-exhaustivă,
băncile, agenţiile de turism şi lanţurile de vânzări cu amănuntul.

-52-
🢣 Organizaţiile cu produse şi servicii diferite
În cazul în discuţie nu este posibil pentru verificatorul acreditat să
efectueze verificări pe eşantioane de amplasamente individuale, întrucât
procedurile operative şi impacturile fiecăruia sunt diferite.
Prin urmare, organizaţia este cea care decide dacă să înregistreze
fiecare amplasament separat sau toate amplasamentele sub o singură
înregistrare, asumându-şi astfel avantajul unui număr unic comun.
Indiferent de alegerea organizaţiei de a proceda la o înregistrare
unică sau la mai multe înregistrări aferente fiecărui amplasament, este
necesar să se ia în considerare anumite aspecte semnificative ca de
exemplu necesitatea analizării aspectelor şi a impacturilor de mediu
asociate tuturor diferitelor locaţii, respectiv controlul gestiunii şi de
existenţa unei politici şi programe de mediu care ţin cont de
responsabilităţile locale.
În acest caz toate amplasamentele vor fi verificate individual şi
datele de mediu vor fi menţionate separat în declaraţia de mediu finală.
Şi în acest caz organizaţiile riscă să piardă înregistrarea comună
pentru toate amplasamentele în eventualitatea încălcării cerinţelor
prevăzute unic pentru un singur amplasament.
Exemple referitoare la organizaţii cu produse şi servicii diferite sunt
cele din domeniile producţiei de energie, eliminarea deşeurilor, producţiei
chimice şi fabricării de piese mecanice.

-53-
🢣 Organizaţie fără definirea adecvată a unui amplasament specific
Exemple referitoare la astfel organizaţii includ de exemplu distribuţia
de servicii, cum ar fi apă, gaz, electricitate, căldură, telecomunicaţii,
transporturi şi colectare a deşeurilor.
Pentru aceste organizaţii, pentru care este dificilă stabilirea unui
amplasament, geografic definit şi circumscris, este fundamentală
consultarea preventivă a organismelor competente, Comitelului Ecolabel-
Ecoaudit, Secţiunea EMAS, referitor la adecvarea entităţii alese pentru
înregistrare în conformitate cu principiile regulamentului comunitar
EMAS.
Trebuie să fie clar definit domeniul de funcţionare şi infrastructura în
declaraţia de mediu, fiind esenţială pentru organizaţie definirea
responsabilităţii referitoare la aspectele de mediu semnificative.
De asemenea, verificatorul acreditat trebuie să fie sigur că organizaţia
menţionată utilizează o procedură adecvată de control pentru aceste
aspecte.
Aceste organizaţii care în general operează în marile arii urbane sau
metropolitane trebuie să fie în măsură să demonstreze că au luat în
considerare riscurile pentru mediu şi populaţia rezidentă, că au adoptat
programe oportune pentru informarea comunităţii locale în cazul unor
eventuale situaţii de pericol, că au furnizat informaţiile necesare asupra
nivelului poluării şi au acordat atenţia necesară infrastructurii aflată sub
controlul său.

-54-
 În cazul în care organizaţia controlează mai multe amplasamente
într-o anumită zonă şi nu le poate gestiona separat, având impacturi
legate împreună, aceste amplasamente trebuie considerate ca fiind o
unică organizaţie cu privire la înregistrarea în cadrul EMAS.

🢣 Organizaţii care controlează amplasamente temporare

Sunt organizaţii care operează amplasamente care nu sunt în
proprietatea lor.
Aceste organizaţii cuprind de exemplu circuri, firme de construcţii,
societăţi de servicii, firme de curăţenie şi firme de refacere a mediului
din ariile contaminate.
În acest caz, verificatorul acreditat se ocupă de controlul sistemului
de gestiune de mediu a organizaţiei şi de prestaţiile sale de mediu din
amplasamentele temporare selecţionate, reprezentative pentru
capacitatea de gestiune a organizaţiei menţionate în domeniul mediului.
În acest caz, verificatorul acreditat va utiliza cele mai bune practici
ale auditului şi va opera prelevarea de probe pentru verificarea
eficacităţii procedurilor din amplasamentele alese.
Organizaţia trebuie să demonstreze aşadar că acestea sunt în fapt,
proceduri care trebuie să includă, minimum, o serie de elemente
semnificative cum ar fi de exemplu precizări cu privire la tehnologia
utilizată şi formarea corespunzătoare.

-55-
 De asemenea, organizaţia trebuie să demonstreze că a făcut o
corectă analiză de mediu în amplasamente înainte de începerea
activităţii, că a desfăşurat informarea populaţiei rezidente din aria
implicată şi a autorităţilor locale în legătură cu aspectele de mediu
importante care sunt direct asociate planului de lucru şi în legătură cu
identificarea soluţiilor adecvate.
În final, trebuie identificate şi propunerile pentru recuperarea şi
pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu din zonă la sfârşitul activităţii
desfăşurate in respectiva locatie.

🢣 Mici zone industriale, complexe turistice şi parcuri comerciale

Ele apar adesea ca o comunitate locală, în apropierea unui
amplasament cu astfel de caracteristici, autorităţile locale şi organismele
autorizate cu controlul mediului demonstrând un interes mare referitor la
eventualitatea posibilităţii de creare a unui program unic pentru mediu
asumându-se, astfel, responsabilităţi comune pentru gestionarea întregii
zone.
În acest caz, firmele independente se pot afilia pentru a obţine o
înregistrare comună conform regulamentului comunitar EMAS.
Regulamentul EMAS permite formarea unei organizaţii, aşa cum a
fost definită, înţelegându-se o societate, o firmă, o companie, o
autoritate, o instituţie, parte sau o combinaţie a lor, cu o singură
personalitate juridică publică sau privată, care are o administrare şi
funcţionare proprie.

-56-
 Pentru obţinerea certificării unice, organizaţiile participante trebuie
să poată atesta o responsabilitate comună, la nivelul politicilor şi
procedurilor operative, în ceea ce priveşte aspectele şi impacturile de
mediu majore, a identificării obiectivelor, ţintelor şi acţiunilor corective.
De asemenea, aceste organizaţii care urmăresc implementarea
înregistrării în comun a sistemul lor de management de mediul trebuie
să demonstreze o îmbunătăţire continuă a performanţelor de mediu, în
concordanţă cu politica lor de mediu şi cu propriile ţinte şi programe de
mediu.
În cazul înregistrării a mai multor amplasamente este necesară
justificarea eventuală a motivaţiilor pentru îmbunătăţirea prestaţiilor
care nu sunt evidente pentru toate amplasamentele implicate.
În fine, logo-ul EMAS poate fi utilizat doar de organizaţiile înregistrate
prin regulamentul comunitar.
Într-adevăr, în cazul unui parc de afaceri, de exemplu, logo-ul poate
fi utilizat numai de acesta din urmă, chiar daca organizaţiile individuale
se pot înregistra individual ca o completare la înregistrarea parcului de
afaceri în sine

🢣 Mici companii cu operaţiuni similare pe un teritoriu determinat

Acestea sunt întreprinderi mici şi mijlocii (IMM) concentrate în arii

geografice bine definite şi circumscrise pentru care conform art. 11,
alineatul 1 al Regulamentului EMAS „... autorităţile locale, împreună cu
asociaţiile din domeniu, camerele de comerţ şi subiecţii interesaţi pot

-57-
furniza asistenţă pentru identificarea impacturilor de mediu majore.
Întreprinderile mici şi mijlocii pot folosi aceste informaţii pentru definirea
propriului lor program de mediu şi pentru stabilirea obiectivelor şi
ţintelor propriilor lor sisteme de gestiune EMAS. De asemenea, pot fi
elaborate la nivel regional sau naţional programe pentru încurajarea
participării întreprinderilor mici şi mijlocii (...) care să se finalizeze cu
înregistrarea EMAS. Sistemul trebuie să funcţioneze în aşa fel încât să se
evite taxe administrative excesive pentru participanţi, în particular
pentru micile organizaţii.”

În aceste zone omogene, întreprinderile mici şi mijlocii, care în

general prezintă un nivel tehnologic identic, metode de producţie şi
sisteme de organizare şi de gestiune similare, au o necesitate comună de
a lua în considerare efectele cumulative derivate din procesele de
producţie.
De asemenea se evidenţiază necesitatea de raportare, în ceea ce
priveşte problemele lor de mediu, cu comunităţile locale, cu instituţiile şi
organismele de control de mediu şi pentru a evalua interacţiunea dintre
impacturile lor de mediu cu cele generate de alţi operatori industriali
care-şi desfăşoară activitatea în aceeaşi arie geografică.
În acest sistem de referinţă comun, întreprinderile mici şi mijlocii din
această zonă au posibilitatea de a solicita şi dezvolta soluţii comune
pentru problemele lor de mediu, împărtăşind reciproc experienţele
referitoare la identificarea aspectelor şi a impacturilor de mediu.

-58-
 Ele pot dezvolta împreună un program şi o politică comună de
mediu, efectuând activităţi de audit intern prin utilizarea aceloraşi
consultanţi de mediu.
De asemenea, pot utiliza aceleaşi utilaje pentru gestionarea globală
şi integrată a impacturilor, cum ar fi instalaţiile de epurare a apelor
uzate, depozite şi incineratoare de deşeuri, acelaşi verificator acreditat
pentru facilitarea punerii în aplicare a sistemului de gestiune a mediului,
verificarea şi procesul de validare, reducându-se de asemenea astfel
costurile aferente.
Aceste întreprinderi mici şi mijlocii de asemenea au posibilitatea de
participare la proiecte de mediu locale, cum sunt cele menţionate de
Agenda 21, contribuind la crearea şi consolidarea reţelelor locale.
Prin urmare, definirea unui program general pus în aplicare de către
autorităţile locale, de asociaţiile industriale, de Camerele de Comerţ,
bazat pe o analiză de mediu iniţială a întregului teritoriu, constituie un
început semnificativ şi fundamental pentru întreprinderile mici şi mijlocii
care intenţionează să parcurgă procedurile prevăzute de regulamentul
comunitar EMAS.
Rezultatele programului de mediu teritorial trebuie să fie identificate
în mod clar, publicate şi acceptate în totalitate de toate părţile implicate
şi interesate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu din întreaga zonă.
După recunoaşterea şi adoptarea obiectivelor şi ţintelor de mediu,
fiecare organizaţie participantă, întreprinderile mici şi mijlocii, serviciile
publice, autorităţile locale etc. pot în mod voluntar să pună în aplicare
procedura prevăzută de regulamentul EMAS, identificând etapele

-59-
 necesare pentru conformarea individuală la regulamentul comunitar şi să
ceară prin urmare înregistrarea EMAS pe bază individuală.
Verificatorul acreditat va verifica apoi ca sistemul de gestiune de
mediu să fie în măsură să aducă fiecare organizaţie la atingerea
obiectivelor prevăzute, coerent, în conformitate cu programul de mediu
general, obiective şi ţinte legate de întreaga regiune.
Declaraţia de mediu, în plus faţă de părţi specifice prevăzute de
Regulamentul CE 761/2001 trebuie, să identifice, în mod clar, contribuţia
specifică a unei organizaţii la ţintele programului de mediu general.
Câteva exemple de asemenea organizaţii sunt cele legate de zonele
industriale, arii turistice şi centre comerciale.
Decizia Comisiei are de asemenea câteva sugestii referitoare la
instituirea unui organism de promovare, de adoptare a unui studiu de
fezabilitate referitor la necesitatea de evaluare independentă a
obiectivelor şi a ţintelor de mediu totale şi participarea la programul local
Agenda 21 dacă este prezent.

🢣 Autorităţi locale şi instituţii guvernamentale

Atunci când organizaţia care doreşte să adere la EMAS este
reprezentată de o instituţie publică, este necesar să se constate
aspectele de mediu indirecte, cum sunt de exemplu cele ce derivă din
politicile autorităţilor menţionate, poate mult mai importante decât cele
directe şi prin urmare problemele care urmează să fie luate în
considerare nu pot fi limitate numai la structura de organizare de
management şi de impactul direct.

-60-
 Responsabilitatea unei organizaţii faţă de aceste caracteristici
specifice sunt legate de fapt de managementul teritoriului şi de calitatea
vieţii locuitorilor care sunt în responsabilitatea sa.
În cazul în care pentru unele autorităţi locale sau instituţii
guvernamentale complexitatea gestionării aspectelor luate în considerare
se dovedesc foarte importante, este posibilă acceptarea unei înregistrări
separate de părţi din acele organizaţii.
În acest caz, informaţiile publice şi cele de utilizare a siglei EMAS nu pot
fi ambigue, acestea referindu-se exclusiv la unitatea specifică
înregistrată.
Este oportun în aceste cazuri ca organizaţiile să stabilească o politică
de mediu în care să facă referiri la fiecare parte componentă a acestora.
Exemple reprezentative sunt cu certitudine autorităţile locale,
ministerele, autorităţile guvernamentale, gestionari de parcuri/rezerve
naturale şi ale Agendei 21 locale.
Pentru aceste organizaţii sunt prezentate o serie de indicaţii
referitoare la consultarea şi acordul cetăţenilor, dezvoltarea economică şi
compatibilitatea de mediu, evaluarea oportunităţilor strategice
alternative şi stabilirea priorităţilor, planificarea teritorială, verificarea
continuă şi monitorizarea planului de mediu şi educarea cetăţenilor şi a
operatorilor economici.

-61-
2.3 Cadrul de reglementare al EMAS in Romania
In Romania, organismul competent responsabil pentru inregistrarea
EMAS a organizaţiilor situate pe teritoriul României, precum şi pentru
înregistrarea în EMAS a organizaţiilor situate pe teritoriul celorlalte state
membre ale Uniunii Europene care solicită înregistrarea în EMAS conform
prevederilor art. 3 alin. (2) din Regulament este Ministerul Mediului şi
Pădurilor, prin Direcţia Controlul Poluării şi Evaluare Impact.

Conform Hotararii nr. 57 din 26 ianuarie 2011 privind stabilirea unor

masuri pentru asigurarea aplicarii Regulamentului (CE) nr. 1221/2009,
alte organisme implicate in gestionarea EMAS in Romania, in afara
Ministerului Mediului si Padurilor (organismul competent) sunt:
1. Comitetul EMAS. Acesta participa alaturi de organismul competent
in procesul de evaluare a cererii de inregistrare EMAS si de reinnoire a
acesteia, si in procesul de suspendare sau de radiere a inregistrarii
EMAS. Deciziile Ministerului Mediului in acest sens se adopta in baza
avizului Comitetului EMAS.
Comitetul EMAS functioneaza pe o baza multi-stakeholder si este
format din 21 de membri, reprezentanti ai autoritatilor publice
centrale din diverse domenii, ai asociatiilor patronate, institutiilor de
invatamant si ai ONG-urilor.
2. Biroul EMAS. Acesta functioneaza in cadrul Agentiei Nationale de
Protectie a Mediului si asigura secretariatul tehnic al Comitetului
EMAS.

-62-
 Organizatiile care doresc sa se inregistreze EMAS inainteaza catre
Biroul EMAS urmatoarele documente:
a. Cererea de inregistrare EMAS, prevazuta ca model in Anexa 2 a
Ordinului 2086/17 august 2011;
b. Documentele de sustinere a cererii de inregistrare
EMAS, prevazute la la art. 5 din Regulamentul EMAS.
În termen de două zile lucrătoare de la data depunerii acestor
documente, Biroul EMAS înştiinţează în scris organismul competent despre
depunerea acestora. Biroul EMAS verifica in prealabil corectitudinea si
validitatea documentelor depuse, inclusiv daca verificatorul de mediu care
a condus verificarea si validarea informatiilor din declaratia de mediu a
organizatiei este acreditat si autorizat pentru domeniul de activitate al
organizatiei pentru care se solicita inregistrarea EMAS. Daca documentele
depuse sunt neconforme, Biroul EMAS solicita in scris clarificari conducerii
organizatiei, care are termen de 10 zile sa raspunda.
Daca documentele depuse sunt conforme, Biroul EMAS, in termen de
10 zile, informeaza in scris conducerea organizatiei cu privire la inceperea
procedurii de inregistrare, instiinteaza in scris organismul competent in
legatura cu rezultatul analizei prelimnare, dispune afisarea informatiei
privind depunerea cererii pe pagina web a Agentiei Nationale pentru
Protectia Mediului si a agentiei teritoriale pentru protectia mediului pe raza
careia se afla organizatia.
Partile interesate au termen de 30 de zile de la data publicarii
informatiei pe site-ul ANPM sa isi faca cunoscuta opinia.

-63-
 Procedura detaliata de inregistrare este descrisa in Ordinul nr. 2086 /
17 august 2011 pentru aprobarea Procedurii de inregistrare in sistemul
comunitar de management de mediu si audit – EMAS, disponibil la adresa:
www.mmediu.ro/legislatie/acte_normative/controlul_poluarii/emas/20
11-09-27_controlul_poluarii_om2086din2011proceduraemas.pdf
Verificatorii de mediu sunt acreditati si supravegheati de catre
Asociaţia de Acreditare din România (RENAR).

Procedura de înregistrare EMAS este aprobată prin ORDINUL nr. 2086 din
17 august 2011. Legislatia in domeniul EMAS include in plus:
 OM nr. 50/2004 privind Stabilirea procedurii de organizare şi
coordonare a schemelor de management de mediu şi audit (EMAS)
în vederea participării voluntare a organizaţiilor la aceste scheme,
cu modificările şi completările ulterioare ( OM nr. 444/2006, MOf.
nr. 424/17.05.06 si OM nr. 1313/2006, MOf. nr.
1012/20.12.2006);
 OM nr. 790/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare
şi funcţionare a Comitetului Consultativ EMAS şi a Biroului EMAS
(MOf. nr. 689/11.08.2006);
 OM nr. 1201/2007 privind Regulamentul de organizare şi
funcţionare a Comisiei pentru acreditarea persoanelor fizice si
juridice ca verificatori de mediu (Mof. Nr. 967/04.12.2006);

-64-
  OM nr. 1018/2006 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare
EMAS (MOf. nr. 878/27.09.2006);
 OM nr. 611/2006 pentru aprobarea componenţei nominale a
Comitetului Consultativ EMAS, modificat prin OM nr.
1178/01.11.2006;
 Ordinul MMGA nr. 946/11.09.2006 pentru aprobarea componenţei
nominale a Comisiei pentru acreditarea persoanelor fizice şi
juridice ca verificatori de mediu;
 OM nr. 1100/ 2007 pentru modificarea şi completarea OM nr.
1201/2006 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare al
Comisiei pentru acreditarea persoanelor fizice şi juridice ca
verificatori de mediu;

3. Standardul ISO 14001

La sfârşitul anului 1996 ISO (International Standardisation
Organisation) a publicat standardul 14001 referitor la sistemul de
management al mediului. Acesta stabileşte cerinţele standard pentru
certificarea unui sistem de management a mediului SMM (EMM-
Environmental Management Systems).
Certificarea sistemului de management de mediu a fost inspirată din
sistemele de calitate în conformitate cu prevederile normelor ISO 9000 şi
prezintă numeroase analogii în ceea ce priveşte cadrul conceptual şi
normele metodologice.
Unul din principalele elemente de continuitate în ceea ce priveşte
asigurarea calităţii este dat de comercializarea acestui instrument de către

-65-
societate pe piaţa internaţională care, judecând după datele referitoare la
primii ani de viaţă ai sistemului, a răspuns pozitiv.

ISO 14001 are o structură de tip plan-do-check-act (planificare,

operativitate, control şi revizuire).
Cerinţele principale pentru ISO 14001 includ:
- politica de mediu
- obiective şi rezultate de mediu
- program de management al mediului
- structură şi responsabilităţi
- documente ale sistemului de management al mediului
- controlul documentelor
- controlul operativ
- monitorizare şi măsurători
- înregistrarea şi managementul mediului
- audit de mediu
- revizuirea sistemului de management de mediu

Standardul SR EN ISO 14001 permite obţinerea certificării

Sistemului de Management al Mediului. Cererea de certificare trebuie
depusă la Organismul de Certificare care începe examinarea Manualul
Sistemului de
Management şi atunci când rezultatul este conform cu prevederile
efectuează o vizită de inspecţie directă pentru evaluarea solicitării.

-66-
 Pe parcursul vizitei de inspecţie a grupului de evaluare, care prevede
prezenţa experţilor de sistem şi a experţilor de mediu, sunt examinate
documentaţiile de mediu şi nivelul de aplicare, respectarea în conformitate
cu prevederile normelor.
Daca rezultatul cerificării este conform, organizaţia poate obţine
certificarea, în caz contrar verificatorii emit non conformarea şi informează
top managementul asupra non-conformitatilor, fără a sugera soluţiile ce
trebuie adoptate.
Este important de subliniat că evaluatorul nu este un oficial public,
limitându-se la informarea conducerii fără a avea obligaţia de a depune o
plângere pentru eventuale încălcări ale legii.
Evaluatorul este „ochiul” comisiei tehnice de certificare, singurul
organ abilitat să emită certificarea.

3.1 Noul standard ISO 14001:2004

În 15 noiembrie 2004 au fost publicate noile modificări ale
standardului ISO 14001:1996, care sunt disponibile acum ca a doua ediţie
(ISO 14001:2004).
Modificările care apar în noul document nu sunt substanţiale,
acestea fiind de natură în special sa imbunatateasca textul, alinierea cu
ISO 9001:2000 şi un apendix interesant care funcţionează ca un ghid de
punere în aplicare.

-67-
Elementele de maximă noutate sunt menţionate după cum urmează:

Cerinţe Elemente suplimentare

3. Definiţii Sunt adăugate definirea auditorului, acţiunea corectivă,
document, non conformitate, acţiune preventivă, procedură,
înregistrare
4.1 Cerinţe „Organizaţia defineşte şi documentează domeniul de aplicare
generale al propriului sistem de management al mediului”
4.2 Politica Politica de mediu trebuie să fie „comunicată tuturor
persoanelor care lucrează pentru organizaţie sau în numele
acesteia”
4.3.1 Aspecte Identificarea aspectelor de mediu trebuie să se extindă şi la
de mediu „cei care pot exercita o influenţă, ţinând cont de noile
evoluţii sau planificări, sau activităţi, produse şi servicii noi
sau modificate”
4.3.2 Solicitări Organizaţia trebuie de asemenea „să determine modul în
legale sau alte care acestea se aplică aspectelor proprii de mediu”
solicitări
4.4.2 Exigenţele de formare trebuie extinse şi la cei care
…Formare „activează pentru organizaţie, în numele acesteia, sarcini
care pot cauza impacturi de mediu majore”
4.5.2. Organizaţiile trebuie să actualizeze procedurile „pentru
Evaluarea evaluarea periodică a respectării prevederilor legale în
respectării vigoare” şi a „altor prevederi la care subscrie”
performanţelor

-68-
4.5.3 Procedura pentru managementul NC este aliniată
Neconformităţi, standardului ISO 9001:2000
acţiuni
corective şi
acţiuni
preventive
4.6 Analiza de Acestea sunt numite analitic elemente de intrare şi de ieşire
management de revizuire, aşa cum sunt descrise în ISO 9001:2000.

În ceea ce priveşte perioada de tranziţie, cele două ediţii ale

standardului au putut coexista pana la 14 mai 2006. De la aceasta data au
fost emise certificate conform standardului ISO 14001:2004. Până la 15
mai 2005, toate auditurile (de supraveghere sau de reînnoire) s-au putut
face indiferent, după vechea sau noua ediţie a standardului, la cererea
clientului solicitant. De la 16 mai 2005, toate auditurile (de supraveghere
sau de reînnoire) se realizeaza luând în calcul ISO 14001:2004.

3.2 Ce se întâmplă dacă suntem deja certificaţi ISO 14001 şi se

doreşte să se obţină înregistrarea EMAS?
Organizaţii cu un sistem de management certificat ISO 14001 sunt
foarte aproape pentru a se conforma cerinţelor EMAS. Acest lucru se
datorează faptului că sistemele de management EMAS şi ISO 14001 sunt
gemene. Prin urmare, odată ce o companie este certificată ISO 14001,

-69-
doar câteva lucruri mai trebuie demonstrate pentru a se obtine
inregistrarea EMAS:
• Comunicarea informaţiilor către public şi către părţile interesate
• Îmbunătăţirea performanţei de mediu
• Conformitatea juridică
• Implicarea angajaţilor
Aceste aspecte trebuie să fie verificate de un verificator acreditat în
scopul de a obţine înregistrarea EMAS. Certificarea ISO şi verificarea EMAS
sunt efectuate, uneori, în acelaşi timp, pentru a evita suprapunerile
inutile, costurile şi pierdere de timp.
După verificarea cu succes, înregistrarea şi publicarea într-un ziar
oficial al UE, va putea fi folosit logo-ul EMAS.

4. Serviciile Centrului de Informare EMAS din Regiunea Bucuresti-

Ilfov
Centrul de Informare EMAS a fost infiintat la inceputul anului 2012
in Camera de Comert si Industrie Bucuresti (CCIB). In cadrul Centrului
activeaza trei persoane (Sabin Nicoara, Dorina Ionita si Mitache Mariana).
Cei trei angajati angajati ai CCIB detin o experienta larga in domeniul
juridic si de management si au bune cunostinte in domeniul protectiei
mediului si al EMAS dobandite in urma unor activitati de formare
desfasurate in cadrul proiectului “Centrul de informare EMAS în Regiunea
Bucuresti-Ilfov”, proiect co-finantat din Fondul Social European prin
Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-

-70-
 2013,” Investeste in Oameni!, in cadrul caruia este elaborat
prezentul Ghid.
Centrul de Informare EMAS isi propune sa sprijine intreprinderile de
toate dimensiunile din Regiunea Bucuresti-Ilfov, in special IMM-urile, sa
devina mai competitive si sa isi dezvolte o strategie pro-activa vis-a-vis de
provocarile dezvoltarii durabile, in special cele legate de poluare si
consumul intensiv si irational de resurse naturale.
Centrul ofera sprijin informational, tehnic si administrativ pentru
imbunatatirea performantelor de mediu a intreprinderilor, prin servicii
specifice:
 Sprijin administrativ si juridic in demersurile de inregistrare pentru
EMAS
 Relationarea cu alte intreprinderi inregistrate, cu verificatori de
mediu si organisme de certificare
 Informare privind cadrul legislativ si de reglementare atat de la nivel
national, cat si european
 Informatii privind diferentele intre ISO 14001 si EMAS, precum si
privind oportunitatile de afaceri si beneficiile inregistrarii EMAS
 Promovarea in cadrul mediului de afaceri si a altor organizatii
(institutii publice, ONG-uri, media) a intreprinderilor inregistrate sau
in curs de inregistrare.
Serviciile Centrului de Informare sunt gratuite.
Centrul de Informare EMAS in Regiunea Bucuresti – Ilfov
functioneaza in cadrul Camerei de Comert si Industrie Bucuresti, Bd.
Octavian Goga, Nr. 2, Sector 3, 030982, site: emas.ccib.ro.

-71-
Surse utile de informatii

EMAS la nivel european

 Comisia Europeana – Ce este EMAS?:
http://ec.europa.eu/environment/emas/index_en.htm
 Toolkit-ul Comisiei Europene privind EMAS pentru IMM-uri:
http://ec.europa.eu/environment/emas/toolkit/index.htm

EMAS in Romania
 Pagina web a Ministerului Mediului destinata EMAS:
www.mmediu.ro/protectia_mediului/emas.htm
 Ordinul nr. 2086 / 17 august 2011 pentru aprobarea Procedurii de
inregistrare in sistemul comunitar de management de mediu si audit
– EMAS:
www.mmediu.ro/legislatie/acte_normative/controlul_poluarii/emas/
2011-09-27_controlul_poluarii_om2086din2011proceduraemas.pdf
 Hotarare nr. 57 din 26 ianuarie 2011 privind stabilirea unor masuri
pentru asigurarea aplicarii prevederilor Regulamentului (CE) nr
1.221/2009:
http://www.mmediu.ro/legislatie/acte_normative/controlul_poluarii/
emas/HG-57-2011-EMAS.pdf

-72-
Oportunitati de finantare

 Granturile DG Enterprise & Industry in domeniile de antreprenoriat,

inovatie, competitivitate, dezvoltare durabila:
ec.europa.eu/enterprise/contracts-grants/calls-for-
proposals/index_en.htm

 Programul LIFE + al DG Environment pentru proiecte de mediu si de

conservare a naturii: ec.europa.eu/environment/life/

 Programul Operational Sectorial Cresterea Competitivitatii

Economice, Operatiunea 1.1.2 ‟‟ Sprijin pentru
implementarea
standardelor internaţionale‟‟ (inclusiv EMAS): amposcce.minind.ro

 Programul de dezvoltare şi modernizare a activităţilor de

comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă:
www.aippimm.ro/categorie/programe/6.-programul-de-dezvoltare-
si-modernizare-a-activitatilor-de-comercializare-a-produselor-si-
serviciilor-de-piata/;

 Programul de creştere a competitivităţii produselor

industriale: www.minind.ro

-73-
Titlul programului: Programul Operational Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013; Investeste in oameni!;

Titlul proiectului: „Centrul de informare EMAS in Regiunea Bucuresti -

Ilfov”

Editor: Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti Ecosistemi srl

Centrul de Consultanta Energetica si Ambientala

Data publicarii: 29.06.2012

„Continutul acestui material nu reprezinta in mod obligatoriu pozitia

oficiala a Uniunii Europene sau a Guvernului Romaniei”

-74-