1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE.

PREZENTAREA ŞI ANALIZA GENERALĂ A

TIPURILOR DE LUCRĂRI TEHNICE PEISAGERE NECESARE TUTUROR
ELEMENTELOR MORFOLOGICE FOLOSITE ÎN AMENAJĂRI.
1.1. Definitii
Conform DEX (1984), organizarea semnificǎ: ,,pregǎtirea temeinicǎ a unei actiuni dupǎ un plan bine
chibzuit”. Conform aceleaşi surse, termenul de ,,organizare presupune orânduire, realcǎtuire”.
Amenajarea reprezintă ,,ansamblul de lucrǎri prin care elementele unui sistem tehnic sunt dispuse şi
utilizate astfel încât sistemul să corespundă cât mai bine scopului pentru care a fost realizat. A amenaja,
semnificǎ a organiza în vederea unei anumite utilizǎri”.
Până la anumite limite amenajarea și organizarea pot fi sinonime şi sincrone, termenul ,,amenajare”
dizolvându-se în cel de ,,organizare”, după cum organizarea îşi tage seva din ame-najare.
Amenajarea se constituie ca un stadiu al acțiunilor umane premeditate şi volitive,în vederea creării unui
nou cadru organizațional, a unei noi organizǎri.
BENEDEK (2004), menționeazǎ cǎ ,,amenajarea teritoriului reprezintǎ planificarea sau proiectarea unei
acțiuni concretecu o componentǎ teritorialǎ, fiind o operatiune raționalǎ, sistemicǎ, transpusă în practică prin
executarea de lucrǎri publice şi prin controlul exercitat asupra unor fenomene spațiale (extinderea
localitǎtilor, industrializare, poluarea mediului etc.)”.
Dupǎ BENEDEK (2004),,amenajarea teritoriului reprezintǎ definirea, formularea şi realizarea
scopurilor, obiectivelor, metodelor, instrumentelor concrete prin care se încearcǎ rezolvarea unor probleme
privite ca şi disfunctii în organizarea şi functionarea societǎtii, stingerea unor forme de organizare a spatiului
care sunt in concordantǎ cu asteptǎrile populatiei. Tot în cadrul amenajǎrii teritoriale se includ instituțiile şi
legile care asigurǎ permanenta şi consistența interventiilor de amenajare, toate contribuind la exercitarea
functiei de control a societǎtii asupra spatiului şi componentelor acestuia”. O astfel de definire a noțiunii de
amenajare a teritoriului, este sinonimǎ cu cea de ,,amenagement du territoire" în Franta şi ,,territorial
planning” în cadrul şcolii anglo-saxone.
Termenul de organizare implică perceperea și existența relațiilor de tip sistemic ca urmare a
complexității teritoriale la care se face raportarea. Termenul de amenajare este în esență un atribut al
acțiunilor umane.
Organizarea (autoorganizarea) apare și la ființele vii, altele decât omul. Dezvoltarea unei teorii și a unei
practici a organizării spațiului și amenajării teritoriului se înscrie ca un răspuns plauzibil la criza de spațiu a
societății contemporane, și la degradarea alarmantă a raporturilor dintre societatea umanǎ şi Naturǎ.
Creșterea complexității în relație cu diversificarea componențială, însoțită de ritmuri frenetice de
derulare a fenomenelor, conduce inevitabil la aparitia si manifestarea unor stări explozive, care trădeazǎ în
numeroase cazuri instabilitatea sistemelor teritoriale (naturale,sociale, politice şi economice).
 Spațiul este definit de acele părți ale Pământului ce implicǎ tridimensionalitate, supuse exploatării şi
valorificării prin activități umane sistematice. În acest sens noțiunea de spatiu se identifică cu cea de spatiu
geografic.
Organizarea spațiului se realizează prin tehnici diferențiate și succesive de amenajare,având drept
finalitate o nouă organizare, consonantă cu nevoile sociale şi gradul de suportabi-litate naturală. Organizarea
spațiului și amenajarea teritoriului constă din realizarea de com-ponente şi structuri noi, precum și din
eliminarea componentelor și structurilor rebele, stânjenitoare.
,,Organizarea teritoriului impune o planificare a dezvoltării spațiale precum și o pro-movare
sistematică a progresului social și economic”. Aceasta se circumscrie unei politici dezirabile de construcție
și reconstrucție ecologică, având ca finalitate istaurarea unei armonii între societate și Natură și plasarea
evoluției omenirii pe cale unei dezvoltări durabile.
,,Din analiza problemelor pe plan mondial organizarea teritoriului apare ca o ipotezǎvalabilă în toate
situațiile, indiferent de sistemul social si forma de guvernǎmânt,deoarece întotdeauna și pretutindeni se
constatǎ forme imperfecte de utilizare a resurselor”.
Într-o accepțiune mai elastică organizarea teritoriului cuprinde complexul mǎsurilor de punere în
valoare a resurselor.
Conceptul ,,teritoriu” la rândul său, se referă la o amplă și variată zonǎ de componente înmănunchiate
sintetic, învăluind întreaga sferă a mediului uman. Aici sunt cuprinse în egalǎmăsură cadrul natural și cel
artificia al omului, mediul social și cel economic cu posibilitățile lor specifice, spațiale și temporale, resurse
cunoscute și cele preliminate, umane și naturale,materiale şi energetice.
Tot în această noțiune sunt incluse diferite componente ale aceluiaşi teritoriu studiat,delimitate pe
diferite criterii organizatorice: economice, geografice sau istorice, precum şi unitǎțile acestora - aşezări,
platforme industriale, ariile miniere, zonele de agrement, rețele de comunicație, toate fiind considerate în
relații reciproce, sistemice (BOLD, 1974).
,,Prin teritoriu trebuie inteles totalitatea spațiului ocupat,inzestrat şi utilizat de cǎtre colectivitatea
umanǎ, aceasta din urmǎ fiind inclusǎ şi ea ca fiind cea mai esentialǎ şi mai activǎ componentǎ a
teritoriului considerat”.
,,Notiunea de teritoriu se poate privi ca o notiune superioarǎ pentru o parte a suprafetei terestre care,
intr-un inteles complex include fenomene natural-spatiale cât şi social-spațiale".
Teritoriul în sens exhaustiv, reprezintă o parte din suprafața terestrǎ cuprinsǎ între limitel naturale sau
funcționale, convenționale ale uscatului şi/sau domeniului acvatic definite de configuratii geometrice plane
(ha, k㎡) sau de lungime (m, km) (teritoriul uscatului,teri-toriul acvatic, teritoriul montan, teritoriul țării, al
județului, al comunei).
După diferiți autori (citați de BOLD, 1974), organizarea teritoriului poate fi definităca:
...»,o acțiune în politica de ansamblu privind dezvoltarea națiunii”;
... ,acțiune a cărei rezultate sunt vizibile şi durabile, şi se înscriu în politica de men-ținere în echilibru a
unui teritoriu”;
.... ,o concepție de integrare a tuturor componentelor constructive a activității umane,si care comportă o
intervenție coordonată precum toate comenzile acestei activitǎti, ceea ce asigură, printr-o dezvoltare

20
generală, dezvoltarea simultană și armonioasă a fiecărui element”;... ,,obținerea unei maximalizări a funcției
de bunăstare generală”;
... ,,stabilirea și distribuția funcțiilor pe care o parte a teritoriului trebuie să le îndepli-nească integral,
ținând seama de trăsăturile sale esențiale, naturale, economice şi istorice”;
...,valorificarea economică şi socială a teritoriului".
Terenul reprezintă o porțiune a suprafetei terestre cuprins între anumite limite, cu acelaşi mod de
utilizare ori același ansamblu de condiții ale mediului (teren arabil, teren împădurit,teren mlǎştinos, teren
degradat, teren construit, teren viran urban sau periurban etc.).

Fig.1.1. Spatiu,teritoriu,teren
În mǎsura în care relațiile dintre grupurile sociale și între oameni devin tot mai complicate și mai
complexe în teritoriu, ar trebui să se accentuee tot mai mult necesitatea de a înțelege și pătrunde ştiințific
latura teritorială a dezvoltării sociale (BoTEz, 1980). Astfel,disciplinele clasice ale organizǎrii teritoriului îşi
pierd vocația unilateralității și caracterul holistic în materie de teritoriu, apropiindu-se tot mai mult de
geografie.
,,Spațiul geografic nu se identificǎ cu cel tridimensional (linii, puncte, volume). El este definit ca un
hiperspatiu cuprinzând o multime de subspatii caracteristice: geomorfologic,climatic, geologic,
biogeografic, social, economic etc., între care existǎ multiple relații de inte-racțiune și integrare. Notiunea
de spațiu geografic permite abordarea studiilor de pe prin-cipiul unei maxime generalizǎri dimensionale,
retinând obligatoriu complexitatea şi integrali-tatea tuturor relatiilor dintre componentele geografice".
Construcția unui spațiu geografic este totdeauna un act de abstractizare efectuat de cǎtre geografi,prin
care se înțelege și explică transformările ce au loc pe suprafata terestrǎ.
,,Organizarea spatiul geografic presupune utilizarea social-variabilǎ a posibilitǎtilor virtuale incluse in
acest spatiu. Prin urmare, organizarea spațiului geografic impune un anumit punct de vedere și de actiune
asupra naturii dinamice și structurii relatiilor dintre toate com-ponentele spatiului”.
În cazul teritoriului agricol organizarea şi amenajarea capătă sensuri aproape sino-nime.
Organizarea ,,îşi trage seva” din amenajare, din ,,experiențele amenajistice”, după cum amenajarea ,,se
dizolvǎ” în organizare.

20
 BENEDEK (2004) precizează că ,,practic organizarea spațiului geografic are ca efect realizarea unor
localizǎri, organizarea fiind până la un punct sinonimă cu utilizarea spa-tiului, cu modul de amenajare a
acestuia, utilizarea fiind rezultatul unor acfiuni de amenajare".
Lucrurile capătă o conotație și sens similar în practica și teoria amenajării teritoriului din țările
dezvoltate ale Europei: Territorial planning în Regatul Unit; La amenagement du territoire în Franta;
Raumordung - organizarea teritoriului în Belgia; Landesplanung - ame-najarea teritoriului în Germania.
Noțiunea de ,,spaţiu amenajat” defineşte o configuratie socio-teritorialǎ (socio-spatială),acordându-i un
înțeles destul de larg pentru a acoperi marea varietate de fenomene cu caracter locațional, fie că este vorba
de localități, zone intraurbane, polifunctionale, teritorii sau retele de transfer (de energie, bunuri,
comunicații, utilitǎti, persoane, informatii).
Toate componentele acestei tipologii au o caracteristică esențială: dezvoltate la o scarǎmai mare decât
procesele arhitecturale propriu-zise, ele se descriu prin interacțiunile dintre terenul propriu-is și identitățile
în funcție în economie și viața socială şi spiritualǎ a zonei (Botez,1980).
Finalitatea oricăror acțiuni de organizare și amenajare constă în realizarea acelui optim teritorial, ce se
traduce prin bunăstare și liniște socială, izvorâte din armonia cadrului material și social al omului cu
armonia naturii, adică instaurarea unei armonii geografice.
Teritoriul locuit și administrat de către o comunitate umană, în virtutea logicii elemen-tare,trebuie sǎ
satisfacă cele trei nevoi bazice ale oricărei ființe umane: hrană, adǎpost şi instruire.

1.2. Principii generale ale amenajarii teritoriului

Principiile generale ale amenajării teritoriului postulează liniile generale și esențiale de organizare și
amenajare a teritoriului, în concordanță cu legile fizice și cele economico-sociale la care face apel și
referința actul organizațional respectiv cel de amenajare.
Principiul economisirii terenului derivǎ din caracterul limitat al Pǎmântului,in limitele lui de geoid de
rotație și creşterea alarmantǎ a numǎrului populatiei.
În acelaşi mod trebuie privit pământul ca mijloc de producție. În această ipostazǎ(ca mijloc de
producție), pământul are următoarele caracteristici (ANDERCA, CHIRCULESCU, 1976):
- este limitat ca suprafaţǎ;
- are un caracter imobil, comparativ cu alte mijloace de producție, de unde rezultǎfaptul cǎ procesul
de producție agricolă este legat de un anumit spațiu;
- pǎmântul nu se poate multiplica;
- comparativ cu alte mijloace de producție, pământul nu se uzează, nu-și pierde calitățile bionutritive,
dacă este utilizat rațional;
- pământul, prin sine, nu poate acționa ca mijloc de muncă în agricultură, ci numai în urma acționării
cu alte mijloace de muncă asupra lui (mecanice, manuale, biologice); de aici rezultă faptul că o dată
cu înmulțirea mijloacelor de producție, se poate amplifica potențialul sǎu productiv;
- pământul este relativ nelimitat ca potențial de prodcție, permițând investiții succesive și
suplimentare pe aceeaşi unitate de suprafaţă;
- ca sursă biologică, pământul prezintă o mare varietate în timp și spațiu, n sensul cǎîn procesul
pedogenezei, calitățile inițiale ale solului se modifică mereu; în cazul terenurilor fertile, cheltuielile

20
 de producție per unitatea de produs sunt mai reduse, deoarece productivitatea muncii este mai
ridicatǎ.
Principiul stabilității structurale și funcționale a teritoriului. Schimbarea rapidǎ a destinatiei unor
teritorii, in special a acelora care au suportat investitii masive, reclamǎcosturi sociale ridicate. De aceea,
destinația teritoriului trebuie configuratǎ pe termen lung.
Principiul accesului optim la utilitǎți postuleazǎ faptul cǎ utilitǎțile pentru satisfacerea nevoilor
umane, din ce în ce mai numeroase şi mai diversificate, trebuiesc abordate in termeni spatio-temporali
optimi, în concordantǎ cu frecventa apelului la ele şi rangul acestora.
Principiul satisfacerii nevoilor umane de bază (hrană, adǎpost, instruire). Implemen-tarea acestuia
reclamǎ generarea în teritoriu a unei palete de activitǎți, suficient de elasticǎ,pentru a asigura venituri ce
garanteazǎ acoperirea celor trei nevoi bazice pentru toatǎ colec-tivitatea. Acest principiu nu este împlinit
pentru majoritatea populației din statele sărace ale lumii, dar şi pentru o parte din populația lumii bogate.
Principiul continuității spațiale a utilittilor complementare. Conform acestui principiu,dualismul
functional al unor utilitǎfi aflate in proximitate este neeconomic şi stânjenitor in coagularea relațiilor
teritoriale. Granițele, în majoritatea cazurilor, oferǎ cele mai elocvente exemple de discontinuitate, adevărate
dorsale către care statele ,,își întorc spatele”.
Principiul intervențiilor şi substituțiilor discrete reclamă adoptarea de soluții nonvio-lente în procesele
de modelare teritorială și de înlocuire ,,discretă” a structurilor stânjeni-toare ori perimate.
Principiul distribuției și evidențierii optime a categoriilor de spații cu valoare ecolo-gică și
peisagistică reclamă o adecvatǎ poziționare, o optimă mozaicare a diverselor cate-gorii de teritorii, în
raport cu acelea care sunt destinate să servească prioritar la mentinerea stǎrii de sǎnătate a populației ori
la fortificarea peisagistică a teritoriului. Spațiile împǎdurite ori plantate, situate la distanțe mari față de
centrele populate, prin poziția lor, nu-şi aduc plenul de foloase asupra colectivitǎtilor umane.
Principiul spațiu optim - randament maxim. Acest principiu acționează atât în domeniul economicului
cât și în alte domenii ale vieții individuale și sociale. În cadrul vieții economice este vorba de realizarea
obiectivelor propuse într-un teritoriu cu cheltuieli minime, şi perce-perea optimului de venituri și exploatare
într-un timp cât mai scurt. Acelaşi lucru este valabil în materie de accesibilitate şi de distribuție a bunurilor şi
serviciilor.
Indivizii care suportă ,atentate” sistematice asupra spațiului personal, care este un spațiu individual, dau
randamente mici în procesele de muncă fizică și cele de învățare, după cum aceleași aspecte se pun în
evidență în cazul ,teritoriului corpului” (body territory).
Principiul integrǎrii funcțional-teritoriale optime a tuturor componentelor (naturale şi antropice),
conform intențiilor de organizare a spațiului postuleazǎ regula constructiei unor spații armonioase ca
urmare a acțiunilor de amenajare și organizare, dezirabile ca mod de racordare teritorialǎ, și optim
amplasate din punct de vedere functional.
Principiul corelǎrii optime cu alte niveluri de organizare a teritoriului de acelaşi rang taxonomic şi
subordonǎrii ierarhice (din punct de vedere funcțional) în raport cu alte niveluri taxonomice presupune
aplicarea unitarǎ a regulilor şi legilor în materie de teritoriu,atât la nivel administrativ cât și din punctul de
vedere al normelor tehnice.
Cel mai bun exemplu este oferit de modelele de organizare administrativă la nivelul statelor, în cadrul
cărora se adoptă aceleaşi structuri teritorial-administrative şi aceleaşi reguli de subordonare, de la nivel

20
național până la niveluri locale.
Principiul adaptabilitǎții maxime, în viitor, a elementelor natural-teritoriale şi a celor de facturǎ
antropicǎ. Conform acestui principiu, orice modificare asupra componentelor teritoriului trebuie sǎ fie
suficient de elasticǎ, pentru a lǎsa loc in viitor pentru alte modificǎri posibile.
Principiul efectului negativ minim reclamǎ faptul cǎ orice intervenție în teritoriu sǎaibǎ efecte
negative cât mai mici, sǎ nu deranjeze în chip eclatant echilibrul de ansamblu ori local.
Principiul constructiei şi reconstructiei de spații ecologice. Conform acestui principiu,orice plan de
amenajare teritorialǎ trebuie sǎ cuprindǎ elemente de conservare a cadrului natural şi de refacere
ecologicǎ (reîmpǎduriri, amenajǎri de nise ecologice în terenurile agri-cole, reducerea presiunii antropice
în spațiile critice etc.).
Principiul armonizării vieții sociale impunerealizarea unui cadru material pentru colectivitǎțile
umane, capabil a stǎvili generarea de situații tensionale si conflictuale in cadrul unor comunitǎti care
interfereazǎ spatial.
Principiul prezervării de spații adecvate reclamǎ impunerea unei viziuni prospective asupra structurii
teritoriului administrat, fapt care conduce la adoptarea procesului de ocpare ordonatǎ a spatiului, în relație
cu pretabilitatea optimǎ a acestia.
1.3. Nivele de abordare
Se pune firesc și pe bună dreptate întrebarea: care sunt nivelele operaționale în materie de organizare şi
amenajare a teritoriului?
A considera componentele majore ale reliefului ca tipare imuabile (câmpii, dealuri şi munți) ale
demersurilor organizaționale, înseamnă a le ,,dezbrăca” pe acestea de latura relatio-nalǎ, de a crea praguri
artificiale și a eluda cu bună știință existența schimbului de substanţǎ,energie și informație la nivelele
geografice amintite.
Bazinele hidrografice,care sunt sisteme geografice cel mai bine conturate spațial,ar fi dintr-un anumit
punct de vedere cele mai acceptabile, având în vedere și desfǎşurarea lor ierarhică, proiecția în plan a
acestora. În funcție de desfăşurarea plan-spațială, acestea înglo-bează deo-potrivă componente definitorii
alecadrului natural și a celui de factură antropică(pǎduri,fânete naturale, terenuri agricole, aşezări, spații
virane urbane sau periurane,infrastruc-turi de transport etc.) (fig. 2.2.).

20
 Fig. 1.2. Proiectia studiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului

Edificiile antropice, ca masă și calitate, ar trebui să se ordoneze în raport cu potențialul de sustinere

hidric din aria bazinală, într-o ierarhizare sistemică tip amonte-aval. Orice ,,împli-nire” teritorială trebuie
restrânsă la aria bazinală, ce functioneazǎ ca sistem teritorial complex şi eficient ca urmare a realizării
conştiente și graduale a sinergismul teritorial.
Practica și experiența mondială, precum și realitatea naturală oferă în cele mai nume-roase cazuri
exemple contrarii. Bazinele hidrografice ale râurilor mari, și numai ale acestora,se desfǎşoară pe teritoriile
mai multor state, care nu au totdeauna şi peste tot legislații şi planuri congruente în materie de amenajare a
teritoriului. De aceea, peste tot se acceptǎ planurile de amenajare a teritoriului elaborate pe nivele
administrative sau unități regionale artificial trasate şi supuse proceselor intervenționiste pentru dezvoltare,
într-o ierarhie specifică fiecǎrei tǎri.
Realizarea sinergismelor teritoriale poate rezulta din aplicarea acestor planuri, dacǎacestea sunt
dominate de o reală fundamentare ştiințifică. ,,Standardizarea” acestor planuri la diverse nivele operațional-
administrative, asigură cuplaje teritoriale optime, care se pot armo-niza și la nivele superstatale de tipul
uniunilor sau comunitǎților de state.
La noi în țară, conform Legii privind amenajarca teritoriului și urbanisml publicatǎîn Monitorul
Oficial nr. 373 din 10 iulie 2001 sunt prezentate nivele holarhice ale planurilor de amenajare şi conținutul
acestora.
Amenajarea teritoriului la nivel național este cuprinsă şi definită în două categorii de documente, şi
anume: planurile de amenajare a teritoriului şi documentatiile de urbanism.

20
 Planurile de amenajare a teritoriului se diferențiază în trei categorii:
 planurile de amenajare a teritoriului național (P.A.T.N.);
 planurile de amenajare a teritoriului zonal (P.A.T.Z.) (regional,interjudetean,frontalier);
 planurile de amenajare a teritoriului judetean (P.A.T.J.);
 planurile de amenajare a teritoriului zonal (P.A.T.Z2.) (inter-orǎsenesc, inter-comunal,
metropolitan şi periurban).
Documentațiile de urbanism cuprind:
 planul urbanistic general (P.U.G.) şi regulamentul aferent acestuia;
 planul urbanistic zonal (P.U.Z.) și regulamentul aferent acestuia;
 planul urbanistic de detaliu (P.U.D.).
Planurile de amenajare a teritoriului cuprind reglementări și norme ce vizeazǎ:
 61p5474444rotejarea şi utilizarea resurselor naturale ale solului şi subsolului;
 structura, dinamica populației și resursele de muncǎ;
 dezvoltarea economico-socialǎ;
 dezvoltarea armonioasǎ a localitǎților;
 echiparea tehnicǎ a teritoriului;
 protecția şi reabilitarea mediului natural şi construit;
 stabilirea arealelor în cadrul cărora se preconizează desfăşurarea operațiunilor majore de
amenajare a teritoriului.
Planurile de amenajare a teritoriului au caracter coordonator, pe când documentațiile de urbanism au
caracter normativ (au statut de lege localǎ).
Planul de amenajare a teritoriului national (P.A.T.N.) reprezintǎ un ansamblu de documentații cu
caracter de sinteză care stabilește strategii, prevederi și măsuri cu privire la dezvoltarea de ansamblu a
teritoriului țării. Acest plan determină dimensiunile, sensul si prio-ritățile dezvoltării în cadrul teritoriului
României, în acord cu ansamblul cerințelor regionale şi continentale.
Prevederile P.A.T.N. sunt perfectibile si totodată obligatorii pentru amenajarea teritorilor ce compun
spațiul geografic national.
Conform prevederilor Legii nr. 350/2001, care reglementează problematica amenajării
teritoriului,beneficiarul P.A.T.N. este Ministerul Lucrǎrilor Publice, Transporturilor şi Locuinței,care este
organul specializat al Guvernului în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului.P.A.T.N.este compus
din secțiuni specializate care indică direcțiile de dezvoltare pentru anu-mite domenii ce vizează teritoriul
național. Secțiunile se supun aprobării guvernului şi sunt legi-ferate.Legea 350/2001 stabileşte următoarele
şapte secțiuni (art. 41, alin. 4): cǎi de comunicație,ape,zone protejate, reteaua de localitǎți, zone de risc
natural,turismul şi dezvoltarea ruralǎ.
Planurile de amenajare a teritoriului zonal (P.A.T.Z.) conțin prevederi referitoare la:
 direcțiile principale de dezvoltare în teritoriu a localitǎților;
 divizarea teritoriului în zone functionale majore;
 zone pentru care se preconizează desfǎsurarea operațiilor de urbanism;
 zone pentru care este necesară elaborarea de planuri de urbanism.

20
 Planurile de amenajare a teritoriului zonal (P.A.T.Z.) sunt documente cu caracter director,menite a
realiza concretizarea strategiilor sectoriale în teritoriu și să contribuie la soluționarea unor probleme
specifice apărute în anumite teritorii (inter-comunale, inter-orǎşeneşti, inter-judetene, regionale). Planurile
de amenajare a teritoriului zonal se întocmesc pentru teritorii grupate într-un areal cu caracteristici comune
din punct de vedere geografic, istoric,economic,cultural sau (și) de altă natură, areal care cuprinde în
întregime sau parțial teritoriul adminis-trativ al mai multor județe. Planul generează politici teritoriale
interjudețene pe probleme con-crete, de interes comun. În cadrul planurilor de amenajare a teritoriului zonal
se preiau pre-vederile pentru teritoriul respectiv din P.A.T.N.
Elaborarea unui P.A.T.Z. poate fi realizată de către administrațiile publice judetene pentru P.A.T.Z.
inter-județean și de către administrațiile publice locale pentru P.A.T.Z.inter-orăşenesc sau inter-comunal.
Aceste documentații secoreleazǎ cu prevederile P.A.T.N., având ca suport studii de fundamentare.
Direcțiile de dezvoltare formulate în P.A.T.Z. devin obligatorii pentru documentațiile de nivel teritorial
inferior. P.A.T.Z, regional are menirea sǎ fundamenteze şi planul de dezvol-tare regionalǎ.
Planul de amenajare a teritoriului județean și al municipiului Bucuresti (P.A.T.J.) se întocmeşte
pentru teritoriile administrative ale acestora. P.A.T.J. este o documentație cu caracter director ce are ca scop
transpunerea spațială a programului de dezvoltare economicǎși socială elaborat de către autorităție județene
pentru teritoriul pe care îl gestioneazǎ.
Prevederile P.A.T.J. devin obligatorii pentru documentațiile de amenajare a teritoriului (A.T) și
urbanism (U), care le detaliază. P.A.T.J., se elaboreazǎ la comanda consiliilor judetene.
Planurile de amenajare a teritoriului zonal inter-orǎşenesc,inter-comunal,metro-politan şi periurban
(P.A.T.Z2.) sunt documente întocmite pentru teritorii în cadrul cǎrora existǎ sau sunt preconizate cooperări
în desfăşurarea activităților economice, utilizarea resur-selor naturale comune, protejarea cadrului natural și
a celui construit, cooperării pentru reali-zarea de infrastructuri teritoriale (căile de transport, sisteme zonale
de gospodǎrire a apelor,depozitarea deşeurilor etc.).
Inițiativa elaborǎrii unor astfel de planuri revine consiliilor locale orăşeneşti şi comunale,ca urmare a
precizării unei cooperări, de regulă pentru a accesa fonduri şi finantǎri externe.
Cazuri particulare ale acestui tip deplan zonal sunt planurile pentru ariile metropo-litane și cele
periurbane.
Conform art. 44 din Legea privind Amenajarea Teritoriului şi Urbanismului publicatăîn Monitorul
Oficial nr. 373din 10 iulie 2001, documentațiile de urbanism se referă la loca-litățile urbane şi rurale şi
reglementeazǎ utilizarea terenurilor si condițiile de ocupare a acestora cu constructii.
Documentatiile de urbanism transpun la nivelul localitǎtilor urbane şi rurale propunerile cuprinse în
planul de amenajare a teritoriului national (P.A.T.N.), zonal (P.A.T.Z.)şi judetean (P.A.T.J.). Acestea au
caracter de reglementare specifică şi stabilesc reguli ce se aplicǎ direct asupra localităților și părților din
acestea, pânǎ la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentr
eliberarea certificatelor de urbanism.
Planul urbanistic general (P.U.G.) are caracter director şi de reglementare operationale.Fiecare
localitate trebuie sǎ întocmeascǎ Planul urbanistic general, să îl actualizeze la 5-10 ani şi să îl aprobe,
aceasta constituind baza legală pentru realizarea programelor şi actiunilor de dezvoltare.
Planul urbanistic zonal (P.U.Z.) are caracter de reglementare specificǎ detaliatǎ, şi asigură corelarea
dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile Planului urbanistic general (P.U.G.) a unei zone delimitate

20
din teritoriul localității. Planul urbanistic zonal (P.U.Z.) este obligatoriu a fi elaborat pentru zonele centrale
ale localităților, cele protejate și de protecție a monumentelor, complexelor de odihnă ş agrement, a zonelor
industriale, a parcelărilor precum și alte categorii de zone stabilite de către autoritățile publice locale din
cadrul localităților în cauzǎ. Stabilirea zonelor pentru care se întocmesc P.U.Z.-uri obligatorii se realizeazǎ,
de regulǎ,în cadrul P.U.G.-urilor.
Planul urbanistic de detaliu (P.U.D.) are exclusiv caracter de reglementare specificǎ,prin care se
asigură condițiile de amplasare, dimensionare, confirmare şi servire edilitarǎ a unuia sau mai multor
obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe amplasamente, în relație cu
vecinătǎțile imediate.
Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul de norme tehnice, juridice şi economice ce stă
la baza elaborării planurilor de urbanism, precum și a reglementărilor locale de urbanism. Regulamentul
local de urbanism pentru întreaga unitate administrativ-teritorialǎ,aferent P.U.G. sau pentru o parte a
acesteia, aferent P.U.Z., cuprinde și detaliazǎ prevederile P.U.G. şi P.U.Z. referitoare la modul concret de
utilizare a terenurilor, precum și de ampla-sare, dimensionare și realizare a volumelor construite, a
amenajărilor şi plantațiilor.
Planul urbanistic de detaliu nu dispune de regulament. Acesta este substituit de docu-mentația tehnicǎ.
În afara planurilor de amenajare a teritoriului şi a documentațiilor de urbanism se întocmesc studii şi
planuri de amenajare speciale pentru bazine hidrografice, arii protejate,parcuri naturale și parcuri forestiere.
Aceste categorii de planuri se integrează și se articuleazǎorganic cu planurile de amenajare a teritoriului la
diferite nivele (transfrontalier,național,regional,inter-regional, județean, inter-județean etc.).
Menirea acestora este aceea de a aplica măsuri organizatorice şi de amenajare speci-fice care transcend
conținutul planurilor de amenajare a teritoriului stipulate în sistemul holarhic adoptat prin Legea nr.
350/2001 şi sunt reglementate de legi specifice (legea apelor,legea mediului, codul silvic, legea apărării
împotriva dezastrelor, legea riscurilor naturale etc.).
Configuratiile socio-teritoriale abordate în domeniul organizării și amenajării teritoriului acoperă
întreaga gamă de teritorii, de la cel intraurban şi până la configurații regionale trans-frontaliere care
prefigureazǎ planuri de amenajare complexe la nivelul uniunilor de state(fig.2.3).
Configurațiile socio-spațiale abordate în domeniul organizǎrii şi amenajǎrii teritoriului,acoperă întreaga
gamă de teritorii, de la cel intraurban, cuprins în Planurile Urbanistice de Detaliu (P.U.D), și până la cel
național ce face obiectul Planului de Amenajare a Teritoriului National (P.A.T.N.).
O proiecție a planurilor actuale de amenajare a teritoriului trebuie să transceadă teritoriul național, în
ipoteza optimistă a aderării României la Uniunea Europeană.
Într-un asemenea context favorabil, în proiecția acestora trebuie sǎ includem şi Planurile de Amenajare a
Teritoriului Transfrontalier, ca un prim pas spre angrenajul continental, care va trebui sǎ adopte Planul
General de Amenajare a Teritoriului Unional, ca un atribut esential al edificării Europei Unite.
Starea spațiului este cel mai adesea concordantă cu starea social-politică a acestuia, în diverse ipostaze
de timp. Spațiul este suport si atribut al puterii. De aceea el este generator de securitate ori insecuritate.
În proiectarea viitoarelor structuri teritoriale, a conturării noilor forme de organizare şi amenajare, se
porneşte de la urmǎtoarele concepte:
- spatiul geografic este limitat;

20
 - oriunde și oricând se pun în evidență forme şi moduri de utilizare neeficientǎ a spa-ţiului și de
valorificare necorespunzǎtoare a resurselor;
- neconcordante între vechi și nou, ceea ce impune înlocuirea structurilor perimate,stânjenitoare,
și crearea de noi structuri, capabile a prelua funcții mai diversificate, și de a crea valori estetice
superioare.
Indiferent de segmentul operațional supus proceselor de organizare şi amenajare, se impune cu prioritate
precizarea limitelor și a conexiunilor. Lipsa ori ambiguitatea acestui ,,exercițiu” îndepǎrteazǎ gǎsirea
soluțiilor optime.

Fig.1.3. Proiectia configuratiilor teritoriale în planurile de organizare a spațiului

geografic şi amenajarea teritoriului

20
 Tabelul 7.1.

1.4. Cadastrul si organizarea teritoriului

Cadastrul reprezintǎ activitatea care integrează ansamblul de operațiuni tehnice,eco-nomice şi juridice
prin care se realizează în mod sistematic și permanent inventarierea şi reprezentarea pe planuri și hărți a
fondului funciar din punct de vedere calitativ si cantitativ precum și a celorlalte bunuri imobile, pe teritorii
administrative şi proprietari.
Baza tehnică a lucrărilor de cadastru o constituie măsurătorile topografice şi studiile pedologice,
cartările, bonitările, evaluările calitative ale terenurilor pe structurile teritoriale definite de organizarea
teritoriului şi proprietǎți.
Agricultura, silvicultura şi spațiile verzi au puncte de contact indisolubile cu cadastrul,prin aceea că
pământul este elementul de bază, cele dintâi (agricultura, silvicultura și spatiile verzi) se sprijină pe
stabilitatea şi corecta efectuare a celui de al doilea (cadastrul), având la bază în principal structurile
teritoriale realizate și calitatea terenurilor evaluate, în contextul organizării şi amenajării teritoriului.
În acelaşi timp creând stabilitatea proprietății, cadastrul are o importantǎ deosebitǎeconomică, socială și
morală asigurând în orice moment date reale, privind suprafata, folosinta,calitatea şi proprietarul tuturor
terenurilor care alcătuiesc fondul funciar al tǎrii.
Pentru a reprezenta pe planuri și în registrele cadastrale situația reală din teritoriu lucrările de cadastru
trebuie executate continuu pentru a înregistra modificările ce se pot pro-duce în timp.
Cadastrul general este organizat la nivelul fiecărui teritoriu administrativ - comunǎ,oraş, municipiu,
județ și la nivel național.
Corespunzǎtor intereselor statului şi cerințelor specifice ale diferitelor ramuri şi activitǎti care dețin în
proprietate sau administrare suprafețe de teren se organizeazǎ cadastru de spe-cialitate -agricol, forestier,
ape, imobiliar, edilitar (rețele edilitare, apă, canalizare,termoficare,gaze, electrice) și al terenurilor cu
destinație specialǎ (minier, industrial, transporturi rutiere,feroviare, navale, aeriene şi altele). În conformitate
cu prevederile noii legi a cadastrului,functia tehnicǎ a cadastrului general se realizează prin determinarea pe
bazǎ de mǎsurǎtori a poziției, configurației şi mărimii suprafețelor terenurilor pe categorii de folosințǎ si pe
proprietari precum și ale constructiilor.
Documentațiile cadastrale sunt principalele surse de cunoaștere și baza pentru proiec-tarea gospodăririi
resurselor funciare prin organizarea teritoriului.
Cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidență tehnică, economicǎ şi juridică prin care
se realizează identificarea, înregistrarea, şi reprezentarea pe hărti şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor
precum și a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul indiferent de destinația lor și de proprietar.
Cadastrul general este organizat la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale:comunǎ, oraş,
municipiu, judet.
Introducerea cadastrului general pe un teritoriu administrativ reprezintă măsurǎtoarea oficială prin care
se realizează operațiunile de teren și birou care conduc la întocmirea docu-mentelor tehnice ale cadastrului
general:
- registrul cadastral al parcelelor;
 Tabelul 7.1.

- indexul alfabetic al proprietarilor și domiciliul acestora;

- registrul cadastral al proprietarilor;
- fişa centralizatoare, partida cadastrală pe proprietari si pe categorii de folosintă;- planul
cadastral.
Întretinerea cadastrului general pe un teritoriu administrativ reprezintă mǎsurǎtoarea oficialǎ prin care se
realizează cu o periodicitate de cel mult 6 ani operațiunile care conduc la actualizarea documentelor tehnice
ale cadastrului general.
Documentele tehnice realizate la introducerea sau întreținerea cadastrului general reprezintă
documentația oficială pe baza cărora se realizează organizarea teritoriului agricol.
Planul cadastral conține reprezentarea grafică a datelor din registrele cadastrale referi-toare la terenurile
şi construcțiile din cadrul unitǎților administrative teritoriale.
Scara uzualǎ este de:
- 1:5000 în zonele de şes pentru extravilan şi 1:2000, 1:1000 sau 1:500,în functie de densitatea
detaliilor, pentru intravilan;
- 1:2000 în zonele de deal pentru extravilan;
- 1:5000 și 1:10000 sau după caz scări mai mari în zonele montane;
- 1:2000, 1:1000 și 1:500 în funcție de densitatea detaliilor la Delta Dunǎrii.
În lucrǎrile de cadastru general terenurile se împart din punct de vedere al destinatiei şi a categoriei de
folosințǎ, conform prevederilor legale.
În conformitate cu prevederile legale se organizează cadastrele de specialitate care sunt subsisteme de
evidență și inventariere sistematică a bunurilor imobile sub aspect tehnic şi economic cu respectarea
normelor tehnice şi a datelor de bazǎ din cadastrul general privind suprafata, categoria de folosință si
proprietarul, în scopul, administrării lor raționale. Din aceastǎ categorie fac parte:
- cadastrul agricol - evidența și inventarierea sistematică a terenurilor agricole pe cate-gorii şi
subcategorii de folosință, specificând natura solului, panta, pretabilitatea la anumite culturi,
clasa de calitate, venitul net etc.;
- cadastrul forestier - evidența şi inventarierea sistematicǎ a fondului forestier national şi a
amenajamentelor silvice, specificând suprafața, esența lemnoasǎ, vârsta, consistența masei
lemnoase etc., precum şi informații referitoare la sol, relief şi climă;
- cadastrul cǎilor ferate - evidenta şi inventarierea terenurilor, constructiilor, instalatiilor şi stǎrii
retelei feroviare;
- cadastrul drumurilor - evidența şi inventarierea terenurilor, constructiilor, instalațiilor şi stării
rețelei de drumuri;
- cadastrul porturilor - evidenta şi inventarierea terenurilor, constructiilor, instalatiilor şi stării
retelei portuare;
- cadastrul aeroporturilor - evidența şi inventarierea terenurilor, constructiilor, instalatiilor şi
stǎrii rețelei aeroportuare;
 Tabelul 7.1.

- cadastrul apelor - evidenta şi inventarierea apelor, a terenurilor acoperite de ape şi stuf precum
și a instalațiilor care le deservesc, organizate pe bazine hidrografice, specificând suprafața,
calitatea, folosința, instalațiile de transport şi exploatare, de protecție și ameliorare a calității,
precum şi condiții de relief si climă;
- cadastrul fondului imobiliar - evidența şi inventarierea bunurilor imobile din localități
specificând, pentru construcții, folosința, materialele de construcție, structura, regimul de înǎl-
time, fundatia, suprafata, dotǎri, stare;
- cadastrul retelelor edilitare (apǎ, canalizare, termoficare, gaz, electrice, telefonice) -evidența şi
inventarierea rețelelor edilitare și a instalațiilor care le deservesc, specificând ampla-samentele,
traseele, dimensiunile, materialele de construcție, parametrii tehnici, starea.
Astfel, datele, hărțile şi planurile elaborate de cadastru permit realizarea cunoasterii şi inventarierii
sistematice a fondului funciar sub aspectul cantitativ, calitativ şi juridic, pentru documentatiile tehnico-
economice de organizare a teritoriului (planuri, studii, proiecte). În acelaşi timp lucrările de organizare a
teritoriului prin intervenția şi îmbunǎtǎțirile aduse în teritoriu (comasări, rectificări de hotare, reamplasări de
folosinte, ordonare, amenajare, dotare,echipare etc.) constituie o bază pentru reactualizarea lucrǎrilor de
cadastru. Esențial este faptul cǎ, cadastrul reprezintă un suport pentru lucrările de organizare a teritoriului
definind complet şi sistematic terenul, respectiv ,,cât de mare este” (cantitativ),,,ce fel este”(calitativ) şi,al
cui este" (juridic).
Cele trei aspecte - cantitativ, calitativ și juridic permit realizarea celor trei functii ale cadastrului -
funcția tehnică, funcția economiă şi funcția juridică. În acest scop, cadastrul general şi cadastrele de
specialitate asigură inventarierea analitică și sintetică a elementelor care fac obiectivul activitǎții lor.

1.4.1. Criteriile de împărțire a terenurilor după destinații. Prevederi generale

Terenurile de orice fel, care aparțin persoanelor fizice, indiferent de titlurile pe baza cǎrora sunt
deținute, se împart pe destinatii, conform prevederilor legale. Prin deținǎtori de terenuri, se înțeleg titularii
dreptului de proprietate, persoane fizice sau juridice, ai altor drepturi reale asupra terenurilor sau cei care
potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori detinǎtori precari. Domeniul public poate fi de interes
național, caz în care proprietatea asupra sa în regim de drept public aparține statului, sau de interese local,
caz în care proprietatea (de asemenea în regim public) aparține comunelor, oraşelor, municipiilor sau
județelor.
Terenurile cu destinație agricolǎ. Din categoria terenurilor cu destinație agricolǎ fac parte terenurile
arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantațiile de hamei şi duzi, păşunile, fânețele, serele,
solariile, răsadnițele, terenurile cu vegetație forestierǎ dacǎ nu fac parte din amenajamente silvice, pășunile
împădurite, cele ocupate cu constructii agrozoo-tehnice şi de îmbunătățiri funciare, amenajările piscicole,
drumurile tehnologice și de depozitare.
Terenurile cu destinatie forestierǎ. Din categoria terenurilor cu destinație forestierǎfac parte terenurile
împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, producție ori admi-nistrație silvică, terenurile destinate
 Tabelul 7.1.

împăduririlor şi cele neproductive - stâncării, abrupturi,bolovǎnişuri, râpe, ravene, torenți dacǎ sunt cuprinse
în amenajamente silvice.
Terenurile aflate permanent sub ape. Din aceastǎ categorie fac parte albiile minore ale cursurilor de apǎ,
cuvetele lacurilor naturale şi artificiale la nivelul maxim de retenție, bratele şi canalele din Delta Dunării,
fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale şi continue.
Terenurile din intravilan. În aceastǎ categorie se includ toate terenurile indiferent de categoria de
folosintǎ, situate în perimetrul localităților urbane și rurale, ca urmare a stabilirii limitei de hotar a
intravilanului, conform legislației în vigoare.
Terenurile cu destinație specialǎ. Din categoria terenurilor cu destinație specialǎ fac parte cele folosite
pentru transporturile rutiere, feroviare, aeriene şi navale, cele pe care se aflǎobiective şi instalații
hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice şi gazelor naturale,terenurile cu exploatări miniere,
petroliere, cele pentru nevoile de apărare a țării precum si rezervațiile şi monumentele naturii, monumentele,
ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice şi altele asemenea.
1.4.2. Criterii de clasificare și identificare a categoriilor de folosintǎ ale terenurilor și a
construcțiilor prin activitatea de cadastru general
Planurile și registrele cadastrale reprezintă categoria de folosință a terenului, indivi-dualizatǎ într-un
cod, care este una din atribuțiile parcelei.
Evidențierea la partea tehnică a cadastrului general a categoriei de folosință, alǎturi de celelalte atribute
este necesară atât pentru întocmirea cărții funciare cât şi pentru stabilirea sarcinilor fiscale care grevează
bunurile imobile. Fiecare dintre cele cinci destinații ale terenu-rilor, pot avea categorii de folosintă
predominante, care ocupă suprafata majoritarǎ şi categorii de folosință care ocupă un procent mai mic. De
exemplu, categoriile de folosintǎ predominante sunt: arabilul, viile, livezile, fânețele și păşunile, dar un
procent mai mic îl ocupă şi construc-tiile şi apele etc.
Tot astfel, în intravilan în afară de categoria de folosință curţi-constructii care este pre-dominantă în
cadrul destinației, se includ și alte categorii de folosințǎ care ocupǎ suprafete mai mici ca,arabil,livezi, ape
etc.
Criteriile de identificare a categoriilor de folosințǎ ale terenurilor:
Terenurile arabile (A). În această categorie se încadrează acele terenuri care se ară în fiecare an sau la
mai mulți ani (2-6 ani)si sunt cultivate cu plante anuale sau perene ca:cerealele, leguminoase sau boabe,
plante tehnice și industriale, plante medicinale și aromate,plante furajere, legume etc. În categoria de
folosință arabil se include: arabil propriu-zis,pajişti cultivate, grǎdini de legume, orezării, sere, solarii și
răsadnițe, căpșunării, alte culturi perene.
Se înregistrează ca terenuri arabile:
- terenurile destinate culturilor furajere perene (trifoişti, sparcetiere, lucerniere sau alte terenuri
însămânțate cu diferite amestecuri de plante leguminoase şi graminee perene) care se arǎ o dată
la cel mult 6 ani;
 Tabelul 7.1.

- terenurile rǎmase temporar neînsǎmântate datorită inundațiilor, colmatărilor, degra-dǎrilor sau

altor cauze;
- terenurile cu sere și răsadnițe sistematizate, cu mențiunea ,,sere” sau ,,rǎsadnite"
Terenurilor arabile amenajate sau ameliorate prin lucrǎri de desecare, testare, irigare etc., se vor delimita
și înscrie ca arabil cu întreaga lor suprafată, incluzând şi suprafețele ocupate de canale, diguri, taluzuri,
debuşee, benzi înierbate etc., care nu se pot reprezenta la scara planului analogic.
Păşuni (P). Păşunile sunt terenuri înierbate sau înțelenite artificial, prin însămânțǎri la maximum 15-20
ani și care se folosesc pentru păşunatul animalelor. În cadrul acestor categorii de folosință se înregistreazǎ:
- pǎşuni curate - sunt păşuni acoperite numai cu vegetație ierboasǎ;
- păşuni cu pomi - sunt păşuni plantate cu pomi fructiferi, în scopul combaterii ero-ziunii sau a
alunecǎrilor de teren, precum și pășunile care provin din livezi părăginite. La încadrarea acestora
se va ține seama de faptul că producția principalǎ este masa verde care se pǎşunează, iar fructele
pomilor reprezintă un produs secundar;
- pǎsuni împădurite - sunt acele pășuni care, în afară de vegetatie ierboasǎ, sunt aco-perite şi cu
vegetație forestierǎ;
- pǎşuni cu tufişuri şi mǎrǎcinişuri.
Fânete (F). La categoria fânețe se încadreazǎ terenurile înierbate sau înțelenite în mod natural sau
artificial prin însămânțări la maximum 15-20 ani, iar iarba se cosește pentru fân.Se înregistreazǎ la fanete:
fânete curate, fânete împǎdurite, fânete cu tufǎrişuri şi mǎrǎcinişuri.
Vii (V). În această categorie se încadrează terenurile plantate cu vițǎ-de-vie:
- vii altoite şi indigene - viile altoite sunt acelea care au la baza lor un portaltoi, în timp ce viile
indigene sunt nealtoite, dezvoltând-se pe rădăcini proprii. Împreună mai sunt denu-mite şi vii
nobile;
- vii hibride - sunt acelea care poartă şi denumirea de ,,producători direcți”;
- hamei-deoarece au o agrotehnică asemănătoare cu a viței-de-vie, în plantațiile de hamei se
include şi aceastǎ categorie de folosințǎ;
- pepiniere viticole - sunt terenuri pentru producerea materialului săditor viticol: plan-tațiile
portaltoi și pepinierele propriu-zise sau școlile de vițe.
Livezile(L). Livezile sunt terenuri plantate cu pomi și arbuşti fructiferi. Se înregistreazǎca livezi:
- livezi clasice - terenurile plantate cu pomi fructiferi în diferite sisteme de culturǎ tra-diționale şi
anume: livezi cu culturi intercalate, livezi înierbate, livezi în sistem agro-pomicol,livezi pure
etc.;
- livezi intensive şi superintensive - livezi amenajate având o mare densitate de pomi pe hectar, cu
conducerea dirijată a coroanelor şi mecanizarea lucrǎrilor de întreținere şi recoltare;
- plantații de arbuști fructiferi - terenuri plantate cu zmeur, agriş,coacǎz,trandafiri de dulceaţǎ etc.;
- pepiniere pomicole - terenurile destinate pentru producerea materialului săditor pomicol;-
plantații de duzi.
 Tabelul 7.1.

Păduri și alte terenuri din fondul forestier național (PD). În această categorie de folo-sință intră toate
terenurile din fondul forestier național, dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice, indiferent de
proprietar. Se înregistrează la aceastǎ categorie de folosintǎ:
- păduri - terenuri acoperite cu vegetație forestierã, cu o suprafață mai mare de 0,25 ha;- terenuri
destinate împǎduririi - terenuri în curs de regenerare, terenuri degradate şi poieni prevăzute a fi
împădurite prin amenajamente silvice;
- terenuri care servesc nevoilor de cultură, productie şi administratie silvicǎ - terenuri ocupate de
pepiniere, solarii, plantații, culturi de răchită, arbuşti ornamentali şi fructiferi, cele destinate
hranei, vânatului și animalelor din unitățile silvice, cele date în folosință temporarǎpersonalului
silvic;
- perdele de protectie - benzi ordonate din plantații silvice și uneori silvico-pomicole,care au
diferite roluri de protecție ca: perdele pentru protecția culturilor agricole, perdele pentru
protecția căilor de comunicație, pentru protecția localităților, perdele pentru protecția digurilor,
perdele pentru combaterea eroziunii etc.;
Terenuri cu ape și ape cu stuf. În această categorie intră terenurile acoperite permanent cu apă, precum
și cele acoperite temporar,care, după retragerea apelor, nu pot avea altăfolosintă. Se înregistrează la aceastǎ
categorie:
- ape curgǎtoare (HR): fluviul Dunărea, brațele şi canalele din Delta Dunării, cursurile de apă,
pâraie și alte surse de ape cu denumiri locale (izvoare, privaluri etc.). La apele curgă-toare se va
înregistra suprafața ocupată de întreaga albie minoră a cursului de apă, din mal în mal, chiar
dacă aceasta nu este în întregime și permanent sub apă. De obicei, apele curgǎtoare formeazǎ de
o parte și de alta a luciului apei prundişuri care numai la viituri mari sunt aco-perite pentru scurt
timp cu apă. Albia minoră a unui curs de apă include toate zonele joase ale cursului, insulele și
pădurişurile. Toate aceste terenuri din albia minoră nu se înscriu la nepro-ductiv, ci la terenuri cu
ape;
- ape stǎtǎtoare (HB). Limita acestor ape variază în funcție de anotimp si de regimul de
precipitații. La delimitarea acestor ape se va lua în considerare limita lor la nivelul mediu al
apelor. În această categorie se încadrează și apele amenajate în mod special pentru cresterea
dirijată a peştelui, precum și în suprafețe cu ape stătătoare de mică adâncime, unde cresc
trestişuri şi păpurișuri și alte tipuri de vegetație specifică în regim amenajat sau neamenajat;
- marea teritorialǎ şi marea interioarǎ. Suprafata mării teritoriale este cuprinsǎ între liniile de
bază ale celui mai mare flux de-a lungul țărmului, inclusiv ale țărmuui dinspre larg al insulelor,
ale locurilor de acostare, amenajamentelor hidrotehnice şi ale altor instalații portuare
permanenteși linia din larg care are fiecare punct situat la o distanțǎ de 12 mile marine (22224
m),mǎsurată de la punctul cel mai apropiat de la liniile de bazǎ. Suprafata mǎrii infe-rioare este
cuprinsă între țărmul mării și linile de bază, aşa cum au fost definite mai sus.
 Tabelul 7.1.

Limita terenurilor reprezentând albiile minore ale cursurilor de apǎ, cuvetele lacurilor naturale și
artificiale, ale bălților, ale țărmului și plajei de nisip a Mǎrii Negre, este stabilitǎprin norme specifice
elaborate de ministerele interesate, care au obligația de a o transmite spre avizare ONCGC.
Cǎile de comunicații rutiere (DR) si cǎile ferate (CF). Din punct de vedere funcțional și al
administrării, căile de comunicații rutiere se împart, potrivit legii, după cum urmează:
- drumuri de interes național: autostrăzi, drumuri expres, drumuri naționale europene,drumuri
naționale principale, drumuri naționale secundare;
- drumuri de interes local: drumurile comunale şi drumurile vicinale;
- strǎzi din localitǎtile urbane;
- drumuri de interes județean: drumurile care fac legătura între resedințele de judet şi reşedințele
de municipiu şi oraşe, stațiuni balneoclimaterice, porturi, aeroporturi și alte obiec-tive
importante;
- strǎzile din localitǎțile rurale: străzi principale şi străzi secundare;
- cǎi ferate simple, duble şi înguste, triaje.
Drumurile de exploatare din extravilan care nu au caracter permanent nu se înregis-trează ca detalii și se
atribuie în proporție egalǎ parcelelor din imediata vecinǎtate.
Terenurile ocupate cu construcții și curți (CC). Această categorie cuprinde terenuri cu diverse utilizări
și destinații, de exemplu: clădiri, curți, fabrici, silozuri, gări, hidrocentrale,cariere, exploatări miniere și
petroliere, cabane, terenuri de sport, diguri, taluzuri pietruite,terase, debuşee, grădini botanice şi zootehnice,
parcuri, cimitire, piete, rampe de încărcare,fâşia de frontieră, locuri de depozitare, precum și alte terenuri
care nu se încadrează în nici una din categoriile de folosințǎ prevǎzute în articolele anterioare. Suprafața la
sol a construc-țiilor permanente este inclusă în categoria de folosintǎ constructii si curți (CC).
Terenurile degradate şi neproductive (N). Această categorie cuprinde terenurile degra-date și cu
procese excesive de degradare, care sunt lipsite practic de vegetație. Din aceastǎcategorie fac parte:
- nisipuri zburătoare - nisipuri mobile nefixate de vegetație și pe care vântul le poate deplasa
dintr-un loc în altul;
- stâncării, bolovănişuri, pietrişuri - terenuri acoperite cu blocuri de stânci masive,îngrămădiri de
bolovani și pietrișuri care nu sunt acoperite de vegetație;
- râpe, ravene, torenți - alunecări active de teren care sunt neproductive când nu sunt împǎdurite;
- sǎrǎturi cu crustǎ - terenuri puternic sărăturate care formează la suprafața lor o
crustăalbicioasǎfriabilǎ;
- mocirle și smârcuri - terenuri cu alternanțe frecvente de exces de apă și uscăciune, pe care nu se
instalează vegetație. Terenurile cu mlaștini cu stuf nu se înregistreazǎ la categoria terenurilor
neproductive, ci la categoria terenuri cu ape şi stuf;
- grupuri de imprumut și cariere - terenuri devenite neproductive prin scoaterea stra-tului de sol și
rocă pentru diverse nevoi de constructii;
 Tabelul 7.1.

- halde -terenuri pe care s-a depozitat material steril în urma unor activitǎți industriale şi
exploatǎri miniere.
Datele din cadastrul general se completează cu elemente din cadastrul agricol, în prin-cipal pentru
cunoasterea calitativǎ a solurilor necesară pentru:
- stabilirea pretabilității (vocației) terenurilor pentru diferite folosinte agricole;
- stabilirea favorabilității solului pentru diferite culturi;
- stabilirea capacității de producție a terenurilor, folosind sistemul de bonitare a solurilor necesar
pentru impozitare şi arendarea terenurilor.
Terenurile sunt clasificate în funcție de sol, relief, climă şi apă freatică, pe baza notelor de bonitare
naturală în cinci clase, după cum urmeazǎ:
Clasa I (81-100 puncte) cuprinde terenurile cu soluri fertile profunde, cu textura mijlocie,permeabile,
neafectate de fenomene de degradare, situate pe suprafete plane sau înclinate,în conditii climatice de
temperatură și precipitații favorabile;
Clasa a II-a (61-80 puncte) cuprinde terenuri cu soluri fertile profunde, cu textura mijlocie-finǎ, cu
pretabilitate bună, slab afectat de fenomene de degradare (sărăturare, eroziune,exces de umiditate etc.),
situate pe suprafețe plane sau slab înclinate, în condiții climatice de temperatură şi precipitații favorabile;
Clasa a III-a (41-60 puncte) cuprinde terenuri mijlociu fertile profunde sau moderat profunde, cu
textura mijlociu grosieră sau fină, moderat afectate de fenomene de degradare, situate pe suprafete plane sau
mijlociu înclinate, în condifii de temperaturǎ si precipitatii moderat favorabile;
Clasa a IV-a (21-40 puncte) cuprinde terenuri slab fertile, frecvent scheletice sau cu rocă dură la
adâncime mică, cu textura variată, puternic afectate de fenomene de degradare în condiții climatice putin
favorabile;
Clasa a V-a (0-20 puncte) cuprinde terenuri cu soluri foarte slab fertile, improprii pentru folosința
arabilă, foarte puternic afectate de fenomene de degradare.
În cadastrul calitativ, se apreciază și capacitatea de producție a plantațiilor viti-pomi-cole si a pajistilor
naturale, care se grupează în trei clase de producție, astfel:
Clasa A-categorii de folosință cu producții foarte bune și bune;
Clasa B - categorii de folosință cu producții satisfăcătoare;
Clasa C - categorii de folosință cu producții slabe și foarte slabe.
Pentru condiții de irigare, notele de bonitare naturală se înmulțesc cu un coeficient de potentare.
Potențialul de producție a terenurilor arabile pentru diferite culturi se stabileste înmul-tind nota medie de
bonitare a culturii respective cu cantitatea de produs care poate fi obținutăpentru un punct de bonitare.
În cadastrul agricol sunt prevăzute ca surse potențiale pentru sporirea suprafetelor arabile:
- terenuri nearabile din incintele amenajate, cu excepția celor afectate de limitǎri absolute
(scheletic, excesiv, erodate etc.);
- terenuri nearabile de clase 1, 2, 3, care pot fi trecute la arabil frǎ amenajǎri speciale prin
desțeleniri de pajiști pe pante până la 10% sau terenuri pretabile a fi reluate în culturǎ pe pante
 Tabelul 7.1.

până la 20%;
- terenuri nearabile de clasa 4, 5, 6, neafectate de limita absolută, care, prin amenajǎri speciale, pot
deveni terenuri arabile de calitate cel puțin mijlocie (destufizări și desecǎri de mlaştini şi bălţi,
defrişări de păduri sau vegetație forestieră, amenajări de terenuri neproductive -depozite de
pământ, halde, gropi de împrumut etc.).
Pentru pajiști se prevăd înierbări pe terenuri neproductive ori slab productive afectate de eroziune sau
alunecǎri, pentru împăduriri se prevăd terenuri neproductive, afectate de ero-ziune de adâncime sau
alunecări ce nu pot fi valorificate prin înierbări, iar pentru pisciculturǎ,se prevăd terenuri ocupate cu
mlaștini, cu bălți, sărături, gropi de împrumut etc.
Ca regulǎ generală, se consideră aprecierea calității unui teren, în funcție de însuşirile intrinseci ale
acestuia, ce sunt imprimate de complexitatea condițiilor pedologice, orografice,litologice, hidrologice,
climatice, biotice şi antropice.
Toti acesti factori ecologici se apreciază în ansamblul lor de interdependentǎ şi condi-tionare reciprocă.
Aprecierea în mod izolat a unui factor nu este admisă, întrucât izolarea completǎ a unui factor ecologic,în
vederea stabilirii influenței sale asupra plantelor nu este posibilǎ, fǎră ca prin aceasta să nu fie modificată și
acțiunea celorlalti factori.
Factorii ecologici nu actioneazǎ niciodatǎ separat, ci numai în mod asociat, strâns înlănțuiți unii de alții.
De fapt, determinarea rezultantei interactiunii factorilor ecologici constituie principiul fundamental în
bonitarea cadastralǎ.
În unele complexe ecologice, rezultanta interactiunii factorilor actioneazǎ pozitiv, având un rol
constructiv, pe când în alte complexe ecologice, rezultanta acționeazǎ în sens negativ,având un rol distructiv.
Există o legǎtură foarte strânsă între efectul constructiv şi cel distructiv al rezultantei,gradul de
degradare și clasa de bonitare a terenului. Întotdeauna în determinarea rezultantei interacțiunii factorilor se
are în vedere și caracterul compensator al factorilor, precum si feno-menul de substuire al factorilor.
Astfel, un teren este cu atât mai bun, ca principal mijloc de producție în agricultură,cu cât el oferă
condiții eficace favorabile pentru cultivarea unui număr cât mai mare de specii şi soiuri de plante, în măsura
în care climatul îngăduie, terenul respectiv se pretează pentru orice categorie de folosință. Cele mai bune
terenuri pentru agriculturǎ sunt acelea care nu prezintǎnici un fel de proces de degradare. Pe măsură ce
terenurile încep să prezinte procese de degra-dare,ca înmlǎştinire, podzolizare, salinizare, eroziune,
alunecare etc., apar carente ale solurilor şi implicit limitări şi restricții în utilizarea terenurilor în agricultură,
care sunt direct propor-ționale cu gradul de manifestare al procesului de degradare. Cu cât gradul de
degradare este mai avansat, cu atât terenul este mai puțin prielnic pentru agriculturǎ.
O pondere deosebită în aprecierea calității unui teren îl are gradul de mecanizare al terenului. Astfel, cu
cât gradul de înclinare al panteiterenului este mai mare, cu atât cresc restricțiile în mecanizarea lucrărilor
agricole, iar calitatea terenului scade, ca principal mijloc de productie.
În cadrul aceleiaşi grupe de pantă este necesar să se țină seama și de gradul de frag-mentare și pantă
care, la rândul lor, influențeazǎ gradul de mecanizare.
 Tabelul 7.1.

În bonitarea cadastrală a terenurilor trebuie să se țină seama de intervenția omului. Se vor lua în
considerație acele interventii ce au un efect îndelungat asupra evoluției calitative a terenurilor şi îndeosebi
lucrările hidroameliorative şi pedoameliorative.
Intervențiile sezoniere ale omului, ce au un efect prelungit asupra fertilitǎții solurilor,nu pot fi luate în
considerare.
În bonitarea cadastrală, se apreciază atât terenul propriu-zis (ca mijloc de producție),cât și vegetația
categoriilor de folosință cu plante multianuale, cum sunt pajiştile naturale şi plantațiile pomicole, în funcție
de starea lor de producție.
Producția agricolă vegetală reflectă în mare măsură gradul de fertilitate al solurilor sau potențialul de
producție al terenurilor. Sunt și cazuri când între producția pajiştilor naturale sau a plantațiilor viti-pomicole
şi calitatea terenului existǎ neconcordante. Astfel, pe soluri fertile se obțin uneori producții scăzute, sau pe
soluri slab fertile se obțin producții ridicate.
Aceste neconcordante se datorează, fie condițiilor climatice neprielnice pentru unele folosințe (ex.
pajiştile din zona de stepă și silvostepă), fie capacitǎții unor plante de a valori-fica cu maximum de eficiență
unele terenuri slab productive (ex. viile pe nisipuri), fie inter-venției omului ce se reflectă în starea de
întreținere a acestor folosințe perene.
Trebuie avut în vedere rolul important în bonitarea cadastralǎ pe care îl are interpretarea corectǎ a
vegetației spontane şi îndeosebi a plantelor indicatoare. Speciile dominante din flora spontană sunt cei mai
valoroşi indicatori, întrucât ele pun în evidență cel mai bine influența deplinǎ a factorilor ecologici.

2. ETAPELE DE PROIECTARE ŞI DE EXECUŢIE A PROIECTELOR

PEISAGISTICE. PIESELE SCRISE ŞI DESENATE NECESARE UNEI
DOCUMENTAŢII COMPLETE DE PROIECTARE.
Proiectarea peisagisticǎ este un proces complex de cercetare şi analiză, de creație esteticǎşi tehnică, de
planificare și calculare tehnico-economică. La întocmirea proiectelor de amena-jare a spațiilor verzi se va
respecta legislația în vigoare, urmând o anumită filieră în evaluarea şi avizarea lucrǎrilor.

Studiile şi lucrările care le implică proiectarea unui spațiu verde se desfăşoarǎ, ca şi în alte domenii de
proiectare, în mai multe etape succesive, în care se întocmesc:

- studiul de prefezabilitate;
- studiul de fezabilitate;
- proiectul tehnic și caietele de sarcini.

Acestea sunt obligatorii pentru investiții publice

Proiectele de amenajare peisagisticǎ sunt structurate, în general, în două părti:

- o parte reprezentatǎ de piesele scrise: tema de proiectare, documentații, analiza situației cu

privire la toate elementele existente (încadrare în zonă, vecinătăți, sol, climǎ,vegetație,constructii
 Tabelul 7.1.

existente, retea de drumuri etc.), memoriul justificativ (justificarea soluțiilor de ame-najare

propuse), calculul suprafețelor, lista cu material săditor, costul amenajării etc.;
- partea a doua cuprinde piesele desenate: planuri topografice,plan de încadrare în zonǎ,plan de
situație, schițe, planuri cu soluția de amenajare propusă, detalii, secțiuni, perspective etc.).
2.1. Piese scrise
2.1.1. Tema de proiectare
Tema de proiectare stă la baza întocmirii oricărui proiect peisagistic şi cuprinde câteva date generale,
dar foarte importante pentru realizarea corectǎ a proiectului.
Tema de proiectare precizeazǎ suprafața ce urmează să fie amenajată, zona unde se aflǎ, tipul spațiului
verde, aspectele esențiale ce urmeazǎ a fi rezolvate.
În cazul proiectelor didactice, tema de proiectare este sugeratǎ de cadrul didactic sau este aleasă
opțional de fiecare student, după următoarea "schemă cadru":
"Să se execute proiectul necesar amenajării peisagistice a terenului în suprafatǎ de .......................
aferent (complexului studentesc, complexului comercial, motelului, casei de odihnă, casei de vacanţă,
bibliotecii, muzeului etc.) din localitatea....................................jud...................................”.
2.1.2. Studii
Studiul de prefezabilitate reprezintă documentația tehnico-economicǎ prin care inves-titorul
fundamentează necesitatea și oportunitatea realizării spațiului verde respectiv.
Fazele specifice acestui studiu sunt:
- alegerea și definirea tipului de spațiu verde și a destinației acestuia, în funcție de cerintele
beneficiarului în corelație cu caracteristicile generale ale terenului şi ale amplasa-mentului
acestuia;
- identificarea necesităților: se apreciază natura și cantitatea dotărilor și amenajǎrilor necesare,
mǎrimea şi capacitatea acestora.
Studiul de prefezabilitate se întocmește de cǎtre investitor (dacă are competența nece-sară) sau de către
o unitate de proiectare, pe bază de contract de prestări servicii pentru rea-lizarea investiției. Documentație
trebuie să cuprindǎ:
Date generale: denumirea obiectivului; autorul studiului de prefezabilitate; investitorul;ordonatorul
principal de credite; amplasamentul terenului; tema de proiectare cu fundamentarea necesitǎții şi
oportunitǎții investiției.
Evaluǎri: valoarea estimativǎ a investiției; cheItuieli pentru proiectarea studiului de prefezabilitate şi
fezabilitate; cheltuieli pentru obținerea avizelor necesare în primele etape ale proiectări; cheltuieli pentru
organizarea licitației.
Date tehnice: suprafaţa, situația juridică a terenului, caracteristicile principale ale tere-nului; dotări
(caracteristici, utilități, mod de asigurare a acestora-apǎ, canal ş.a.).
Studiul de fezabilitate. Studiile de fezabilitate reprezintă prima etapă a proiectării propriu-zise şi
cuprinde informații care redau soluționarea de principiu a amenajării peisagis-tice, informații tehnice si
 Tabelul 7.1.

economice.
Etapele studiului de fezabilitate:
Date privind terenul:
- analiza amplasamentului şi implicațiile urbanistice sau de dezvoltare teritorialǎ prin confruntare
cu planul general de situație si sistematizare a zonei;
- topografia terenului cu studiul terenului: se analizează elementele existente pe teren (vegetație,
apa, elemente decorative, drumuri, constructii, instalații) în vederea mentinerii aces-tora prin
integrarea în noua compoziție sau înlocuirea lor; stabilirea necesităților sau a posibi-lităților de
modelare a terenului; stabilirea pozițiilor care avantajeazǎ perspectivele; identificarea locurilor
celor mai favorabile pentru amplasarea centrelor compoziționale;zonificarea altor elemente
(construcții, terenuri de sport, terenuri de joacă pentru copii, intrări-ieşiri etc.).
Studiul conditiilor naturale şi climatice:
- studiul hidrologic și geologic: apele naturale existente, nivelul freatic,zone inundabile,nedrenate
sau mlǎştinoase; constituția geologică a terenului, studii în urma cărora pot fi solu-ționate unele
probleme de proiectare cum ar fi: amenajarea lacurilor artificiale sau corectarea pieselor de apă
naturale, amenajarea unor compoziții acvatice specifice, folosirea apelor natu-rale pentru irigat,
stabilirea lucrărilor de ameliorare a terenului (drenaje, desecări etc.);
- studiul climatic: temperatura medie anualǎ, temperaturile extreme, regimul de preci-pitaţii,
direcția şi intensitatea vânturilor dominante, umiditatea aerului, gradul de poluare (ema-nații
nocive,poluanti ş.a.);
- studiul pedologic (condițiile de sol): grosimea stratului fertil, tipul de sol, pH-ul, sali-nitatea sau
alcalinitatea, gradul de eroziune etc.;
- aspecte sociale: informații privind numărul locuitorilor din zona limitrofǎ, categoriile de vârstă
care urmează să frecventeze spațiul verde, accesibilitatea terenului (strǎzi, drumuri şi starea lor),
mijloacele de transport din zonǎ, aspecte de care se va ține seama la dimensio-narea și
proiectarea sau modificarea rețelei de circulație interioare, natura şi capacitatea dotǎ-rilor,
asigurarea parcajelor, accesibilitǎti pentru handicapati etc.;
- aspecte culturale și istorice: documentații privind informații legate de traditie, civi-lizație și
cultură în vederea integrării armonioase și respectării valorilor istorice și culturale;
- condiții tehnico-economice: posibilitǎti de racordare la instalații tehnico-edilitare din apropierea
terenului, posibilități de folosire a resurselor locale etc.
În fazele următoare ale studiului de fezabilitate se elaboreazǎ scheme de circulație și se delimitează
diferite zone, care vor fi tratate compozițional în funcție de caracterul dorit sau propus al peisajului
(arhitectural, peisagist etc.); se studiază formele în plan și volumetria de ansamblu (piese de apă, zone de
circulație, microrelief, plantații ș.a.); se propun elemente deco-rative (bazine, fântâni cu jocuri de apă,
partere cu plantații decorative etc.).
 Tabelul 7.1.

Pentru rezolvarea functională și estetică a amenajării se vor respecta principiile generale de proiectare
compoziție prezentate în capitolul 3.
În aceastǎ etapă soluțiile propuse pentru amenajare sunt redate sub formă de schite şi planuri,
materializate printr-un plan general de amenajare. În această fază a proiectării se pot întocmi două sau trei
variante de amenajare, fiecare cu piesele scrise și desenate, urmând ca după examinarea soluțiilor și
aprobarea lor să se aleagă varianta dorită (cu sau fără modificǎri).
2.1.3. Memoriu justificativ
În mod succint se prezintă și se justifică următoarele:
 necesitatea amenajǎrii peisagistice a terenului menționat în tema de proiectare în corelație cu
obiectivele propuse, pentru a realiza o funcționalitate maximǎ etc.;
 concepția de proiectare care va fi în corelație cu sit-ul (mǎrimea şi forma terenului,prezenta
constructiilor, condiții naturale, topografia terenului);
 prezentarea şi justificarea soluției de amenajare (centre compoziționale, axe de pers-pectivǎ,
circulația);
 justificarea amplasamentului, alegerea şi componența vegetației (alegerea speciilor din punct de
vedere peisagistic, funcțional şi ecologic, asocierea vegetatiei, mod de participare la realizarea
functionalitǎţii).
2.1.4. Nota de calcul a suprafetelor
Se referǎ numai la suprafata pentru care se executǎ proiectul. Se calculeazǎ pe com-ponente și în final
se prezintă în tabelul centralizator după modelul din tabelul 7.1.
Pentru calculul suprafețelor de forma unui pătrat sau dreptunghi, se mǎsoară douǎlaturi ale suprafeței
respective, se transformă în metri, folosindu-se valoarea scǎrii la care este executat desenul și se înmulțesc
cu douǎ valori. Rezultatul se obține în ㎡.
De exemplu: o retea de alei are lungimea de 32 cm, iar lǎțimea de 0,5 cm. Scara la care este executat
desenul este de 1:500. În acest caz se înmulteste 32 x 5=160 m lungimea aleilor şi 0,5 x 5 = 2,5 m lățimea.
Suprafata este de 160 ×2 , 5=400 m.La aceleaşi valori se ajunge și dacă se calculează suprafața prin
înmulțirea celor douǎ valori initiale în centimetri,după care se aplică coeficientul de transformare în ㎡ prin
înmultirea cu valoarea scǎrii la pătrat. În primul caz se înmulteşte 32 x 0,5 cm=16 c ㎡. Aceastǎ valoare se
înmulțeşte cu 52deci 25. Rezultatul obfinut este în ㎡ şi are valoarea de 16 x 25 = 400 ㎡ , deci acelaşi
rezulat.
Dacǎ suprafata de calculat are o formă neregulată, se împarte în suprafete geometrice la care se aplică
formula de calcul specifică formei geometrice respective. Pentru suprafetele foarte neregulate se recurge la
metoda planimetricǎ sau a aproximǎrilor.
Rezultatele finale ale suprafețelor se vor rotunji la număr întreg (645 ㎡2şi nu 644,7㎡).
Tabelul 2.1.
Notă de calcul a suprafetelor
 Tabelul 7.1.

% din suprafata
Destinatia suprafetelor Suprafata*m2
totalǎ
Suprafata totalǎ din care: X 100,00
Suprafata construitǎ: X
- constructii (clǎdiri) X
- alei, drumuri, parcaje, suprafete dalate etc. X
- constructii utilitare, decorative X
-terenuri de sport şi joacǎ X
- suprafete cu apǎ (lacuri, bazine etc.) X
Suprafata ocupatǎ cu vegetație: din care: X
-cu trandafiri X
-cu arbori X
- cu arbuşti (alții decât trandafiri) X
-cu flori X
Suprafata gazonatǎ (peluze, gazon) X
* Suprafata se exprima în ㎡ şi se rotunjeste la cifre întregi
2.1.5. Lista cu material sǎditor
La amenajarea unui spațiu verde, este absolut obligatoriu sǎ se stabilească necesarul de material săditor
(plante floricole, specii lemnoase ornamentale, specii de gazon etc.). Acest necesar se poate stabili cu
exactitate în momentul când se realizează planul de plantare.
Materialul săditor dendro-floricol se prezintă grupat pe anumite categorii (tabelul 7.2)iar în cadrul
categoriei respective se prezintă în ordine alfabeticǎ.
Pentru a uşura şi mai mult calculul cheltuielilor de amenajare, lista cu material săditor va cuprinde două
coloane în plus referitoare la valoarea unitarǎ şi valoarea totalǎ.
La întocmirea listei cu material săditor se are în vedere utilizarea corectǎ a denumirilor,scrierea corectǎ
şi estetică (de tipar).

2.1.6. Evaluarea costului amenajǎrii

La executarea unei asemenea lucrări apare întrebarea fireascǎ "cât costă ?". Valoarea realǎ şi exactă se
stabileşte la finalul lucrării, dar o valoare aproximativǎ, foarte apropiatǎ de cea finală se calculează și la data
proiectării pe baza listei cu lucrări (antemăsurători) şi a listei cu necesarul materialului săditor sau a altor
materiale necesare amenajǎrii.
Devizul general al investiției trebuie să redea valoarea totală a amenajării și se reali-zeazǎ pe baza
indicatorilor tehnico-economici specifici fiecărei categorii de lucrǎri. În deviz vor fi menționate toate
cheltuielile defalcate pentru fiecare etapă de lucru: cantitățile de material necesar, valoarea manoperei,
precum și valoarea serviciilor prestate de diferite utilaje.
 Tabelul 7.1.

În tabelele 2.3., 724., 2.5. sunt prezentate câteva exemple de devize.

 Tabelul 2.2.
EXEMPLU DE LISTA CU MATERIAL SADITOR DENDRO-FLORICOL
Valoare
UM Valoare
Nr.crt. Categoria Cod Specie varietate,cultivar totalǎmii
(buc,kg) unitarǎlei
lei
ARBORI RASINOŞI
1.1. Abies alba
1.
1.2.
1.3.
2. ARBORI FOIOSI
2.1.1. Aesculus hippocastanum
2.1. Puieti
2.1.2.
2.2.1. Betula pendula
2.2. Cu balot
2.2.2.
3. ARBUSTI RASINOSI
Chamaecyparis lawsoniana
3.1.
Elwoody
3.2.
4. ARBUSTI FOIOSI
4.1.1. Amorpha fruticosa
Puieti 4.1.2.
4.1.3.
4.2.1. Ilex aquifolium
Cu balot 4.2.2.
4.2.3.
5. Trandafiri
5.1.1. Soiul sau culoarea
5.1. Urcǎtori
5.1.2.
5.2.1.
5.2. Floribunda
5.2.2.
5.3.1.
5.3. Acoperitori
5.3.2.
5.4.1.
5.4. Poliantha
5.4.2.
6. GARD VIU
6.1. Puieti 6.1.1. Ligustrum ovalifolium
6.1.2.
6.2. Cu balot 6.2.1. Buxus sempervirens
6.2.2.
7.1. Clematis jackmani
7. LIANE
7.2.
PLANTE FLORICOLE 8.1. Paeonia officinalis
8.
PERENE 8.2.
PLANTE FLORICOLE 9.1. Salvia splendens
9.
ANUALE SI BIENALE 9.2. Belis perennis
10. SPECII DE GAZON
10.1. Graminee 10.1.1. Lollium perene 40g/㎡ ....../1 kg
10.1.2.
10.1.3.
10.2. Alte specii 10.2.1. Trifolium repens (sǎmânţǎ) 5g/㎡ ....../1 kg
10.2.2.
 Tabelul 2.3.
TABEL CENTRALIZATOR
Antemăsurătoare și evaluare costuri
Canti- Cost
Lucrǎri comasate U.M. Cost/U.M.
tate total
Înlǎturarea pământului impropriu de pc peluze în vedcrea înlocuirii
m3
cu pământ vegetal
Ameliorarea solului prin aşternerca unui strat de pǎmânt vegetal de
m2
20 cm
Amenajǎri peluze de iarbǎ prin gazonare m2

Amenajǎri peluze de iarbă cu aşternerea unui strat de pământ vegetal m2

Plantat arbori fǎrǎ balot, fǎrǎ adaos de pǎmânt vegetal buc.

Plantat arbori fără balot, cu adaos de pământ vegetal* buc.
Plantat arbori foioşi cu diametrul până la 10 cm, cu balot buc.
Plantat arbori foioşi cu diametrul până al 10 cm, cu balot, cu adaos
buc.
de pământ vegetal în gropile de plantare*
Plantat arbori răşinoşi (cu balot), fǎrǎ adaos de pǎmânt vegetal buc.
Plantat arbori răşinoşi, cu adaos de pǎmânt vegetal în gropile de
buc.
plantare*
Plantat arbuşti foioşi buc.
Plantat arbuşti foioşi cu adaos de pǎmânt vegetal la gropi* buc.
Plantat trandafiri buc.
Plantat arbuşti cu balot buc.
Plantat arbuşti răşinoşi cu adaos de pământ vegetal la gropi* buc.
Plantat gard viu de foioase pe 2 rânduri m

Plantat gard viu de foioase pe 2 rânduri cu adaos de pǎmânt vegetal* m

Plantat gard viu de răşinoase pe 2 rânduri m

Plantat gard viu de rǎşinoase pe 2 rânduri cu adaos de pǎmânt
m
vegetal*
Plantat Buxus (bordurǎ) m
Plantat specii floricole anuale şi bienale sute buc.
Plantat specii floricole perene sute buc.
* se specifică proporția de înlocuire a pământului impropriu cu pământ vegetal

Evaluare cost total = .................................... lei

Cost/㎡ spatiu verde amenajat ........................lei

150
 Tabelul 2.4.
DEVIZ PENRTU LUCRARI DE AMENAJARE SPATII VERZI
Pret unitar Greutate
U.M.
Simbol Denumirea articolului Mate- Mano- Trans- material
Cantitatea Utilaj Total
rial perǎ port vegetal (t)

PELUZE
TSHO1A1 Degajare teren de corpuri strǎine ari
Incǎrcare manuala a materialului rezultat din
TR11AO1F1 strân-gere, a pământului impropriu din gropi și t
a pământului vegetal în autobasculantǎ
Transport cu autobasculanta a materialului
TRAO2A10 rezultat din strângere și a pământului impropriu t
din gropi la 10km
Extragerea pǎmântului vegetal necesar
TSHO3B1 amenajǎrii spatiilor verzi, cu pǎstrarea structurii m3
(manual)
Sǎpǎturǎ mecanica cu buldozerul (extragere
TSC18A1 100m3
pǎmânt vegetal)
Sǎpǎturǎ mecanicǎ cu excavatorul cu
TSCO2C1 descǎrcare în autovehicul (încǎrcat pǎmânt 100m3
vegetal 80% mecanizat)
Transport pǎmânt vegetal cu autobasculanta la
TRAO1A15 15 km (încǎrcat 80% mecanizat şi 20% t
manual)
TRBO1C13 Transport pǎmânt cu roaba la 30 m t
Mobilizarea manualǎ a solului în teren tare,
TSHO4D1 ㎡
nivelare şi finisare
Aşternere uniformă a stratului de pǎmânt
TSHO5B1 ㎡
vegetal pe teren orizontal în strat de 15 cm
TSHO5C1 Idem strat 20 cm ㎡
Semanat gazon pe suprafatǎ orizontalǎ sau
TSHO9A1 100㎡
pantǎsub 30%
TSHO9B1 Idem pantǎ peste 30% 100㎡
Udarea supraf. cu furtunul de la hidranti de 20
TSH12A1 100㎡
ori
TSH14 Cosirea gazonului 100㎡
PLANTATII
Sǎpare manualǎ a gropilor circulare în teren
TSH17C1 m3
tare
Extragerea manuală a arbuştilor şi răşinoaselor
TSH19A1 buc.
cu înǎltime sub 2 m, cu balot de pǎmânt
Extragerea mecanizatǎ a arborilor cu diametrul
TSH21A1 buc.
pânǎla 10 m, cu balot
TSH24C1-91 Plantat puieți de arbori foioşi fǎrǎ balot buc.
Transplantǎri cu balot executate manual la
TSH25B1 buc.
arbori foioşi cu diametrul sub 10 cm
Transplantǎri cu balot executate manual la
TSH25B1-1 buc.
arbori rǎsinosi cu diametrul sub 10 cm
TSH24A1-1 Plantat arbuşti fǎrǎ balot buc.
TSH24A1 Idem Buxus (puiefi) buc.
TSH24B1-1 Plantat trandafiri buc.
TSH25A1 Transplantǎri arbusti foiosi cu balot buc.
TSH25A1-5 Transplantǎri arbuşti raşinoşi cu balot m
TSH26B1-21 Plantat gard viu de arbuşti foioş pe 2 rânduri m
TSH26D1-11 Plantat gard viu conifere pe 2 rânduri m
SH27A1 Udatul plantatiilor de 20 ori cu furtunul m3
Tunderea gardului viu cu înǎlfimea de până la
TSH29A1 m
1,20 m
TSH29C1 Tunderea bordurilor de Buxus ㎡
TSH30A1 Plantat flori cu înǎltimea pânǎ la 15 cm 100 buc
TSH30B1 Plantat flori cu înǎltimea peste 15 cm 100 buc
 Tabelul 2.5
TABEL CENTRALIZATOR CU LUCRARI SPECIFICE SPATIILOR VERZI
(Antemǎsurǎtoare)

Cod Norme de deviz comasate U.M. Cantitatea

PELUZE

TSHO1A1 Degajarea terenului de corpuri strãine 100㎡ a+b+c+d

Încǎrcarea manuală a materialelor rezultate din strângerea (a) pǎmântului impropriu rezultat
din decapare (b), a pământului impropriu din gropi de plantare (c) și a pământului vegetal(d)în
autobasculantǎ
2 2
TR11AO1F1
a. m × 2 ,0 kg/m :1000=⋯ ⋯ t
3 3
a. m × 1 , 4 V m :1000=⋯ ⋯ ⋯
3 3
a. m × 1 , 4 V m :1000=⋯ ⋯ ⋯
a.....................m 3 × 1 ,1 t /m3 :1000= ⋯ ⋯ ⋯
Transportul cu autobasculanta a materialelor rezultate din strângerea (a) pǎmântului impro-
TRAO2A10 t
priu din decapare (b) din gropi (c) la 10 km
Extragerea pământului vegetal necesar amenajǎrii necesar amenajării spațiilor verzi cu
TSHO3A1 m3
pǎstrarea structurii (manual) și decapare manuală (suprafețe mici) a pământului impropriu
Sǎpǎturǎ mecanică cu buldozerul pe șenile de 65-80 CP, inclusiv împingerea pământului pânǎ
la 10 m,î teren de categoria a Ii-a, pentru extragerea pământului vegetal; 1/2 din cantitate se
strânge a doua oarǎ.
Calculul necesarului de pǎmânt vegetal, exemplu:
peluze.........m 2 × 0 , 15 m=⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ m 3
peluze......m 2 × 0 , 2m= ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ m 3
TSC18B1 100m3
gropi arbori....buc ×0,268 m 3 /2=⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ m 3
gropi arbori cu balot..........buc ×1 ,23 m 3 /2= ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ m 3
gropi arbustibbuc ×0.141 m 3 /2=⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯
gropi arbuşti cu balot.. buc ×0,223 m 3 /2=⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯
Total sute m3x1,5:100 = ...................sute m 3
Sǎpǎtură mecanică cu buldozerul pe şenile de 65-80 CP, inclusiv împingerea pǎmântului pânǎ
la 10 m, pentru decaparea pǎmântului impropriu
TSC18B1 ............ m 2 x 0 ,10 (sec ⁡0 , 15) m=. 100m3
Total............m3x1 ,5 :100=… … … … sute m3
Săpaturǎ mecanică cu excavatorul pe pneuri de 0,21-0,39 m,cu descǎrcare în autovehicul
TSCO2C1 100m3
(încǎrcare pǎmânt vegetal şi pǎmânt decapat)
Transport pǎmânt vegetal cu autobasculanta la 15 km
TRAO1A15 t
................m3x1,1t =..............t
Transport pǎmânt cu roaba la 30 m
TRBO1C13 ..............m3x1,1t/m3(pǎmânt vegetal) t
..........m3x1,4t/m3(pentru pǎmânt tare, din sǎpăturǎ)
Mobilizarea manuală a solului în teren tare, la adâncimea de 10 cm, nivelarea si finisarea
TSHO4D1 ㎡
suprafetelor
Asternerea uniformǎ a stratului de pǎmânt vegetal pe teren orizontal sau cu pantǎ sub 20%în
TSHO5B1 ㎡
strat de 15 cm
TSHOSC1 Idem,în strat de 20 cm grosime ㎡
TSHO9A1 Semanat gazon pe suprafete orizontale sau cu panta sub 30% 100㎡
Udarea suprafetelor cu furtunul de 20 ori
TSH12A1 100㎡
.............m2x20:100=
TSH14 Cosirea manualǎ a gazonului 100㎡
Cosirea mecanicǎ a gazonului ha

152
 PLANTATII
Sǎparea manualǎ a gropilor circulare pentru plantǎri izolate în teren tare. Calculul
TSH17C1 m3
cubajului
-gropi pentru arbori fǎrǎ balot:
3 3
100/80 cm 0,628 m x ⋯ ⋯ buc=⋯ ⋯ m
-gropi pentru arbori cu balot:
3 3
170/80 cm 1,815 m x ⋯ ⋯ . buc= ⋯ ⋯ m (balot de 80/60 cm)
140/80 cm 1,213 m 3 x ⋯ ⋯ buc=⋯ ⋯ m3 (balot de 70/50 cm)
-gropi pentru arbuşti fǎrǎ balot:
60/50 cm 0,141 m 3 x ⋯ ⋯ buc=⋯ ⋯ m3
- gropi pentru arbusti cu balot:
80/60 cm 0,301 m 3 x ⋯ ⋯ buc=⋯ ⋯ m3 (balot de 40/40 cm)
50/30 cm 0 , 06 m 3 x ⋯ ⋯ buc=⋯ ⋯ m3 (baot de 25/25 cm)
- gropi pentru trandafiri şi liane:
40/30 cm 0,038m3x......buc=... m 3
Extragerea manualǎ a tufelor de arbuşti foiosi si a rǎsinoaselor cu înǎlțime sub 2 m, cu
TSH19A1 buc.
balot de pǎmânt (40/40 cm) ambalat în plasă de sârmă
Extragerea mecanizatǎ a arborilor cu diametrul până la 10 cm, cu balot (70/50 cm),ambalat
TSH21A1 buc.
în plasǎ de sârmǎ
TSH23A1 Extragere manualǎ de Buxus cu balot, ambalat, plante pânǎ la 50 cm înăltime buc.
TSH24A1-1 Plantat arbusti foiosi fǎrǎ balot buc.
TSH24B1 Plantat trandafiri buc.
TSH24C1-91 Plantat puieti de arbori foiosi, fǎrǎ balot buc.
TSH25A1 Transplantǎri cu balot la arbuşti foioşi buc.
TSH24A1-5 Transplantări cu balot de pământ executate manual la arbuşti rǎsinoşi buc.
Transplantǎri cu balot de pǎmânt executate manual la arbori răşinoşi cu diametrul mai mic
TSH25B1 buc.
de 10 cm
Transplantǎri cu balot de pământ executate manual la arbori foioși cu diametrul mai mic de
TSH25B1 buc.
10cm
TSH26B1-5 Plantǎri gard viu de arbuşti foioşi pe 2 rânduri m
TSH26D1-11 Plantǎri gard viu de conifere pe 2 rânduri m
TSH26F1 Plantǎri gard viu de Buxus pe 2 rânduri m
Udatul plantațiilor cu furtunul de 20 ori. Calculul necesarului:
arbori.......buc ×20 ×0 , 05 m 3=¿
TSH27A1 arbusti........ buc × 20 ×0 , 02 m3 =¿ m3
gard viu....... buc × 20 ×0 , 03 m 3=¿
Total...........m3
TSH29A1 Tunderea gardului viu cu înǎlfimea până la 1,20 m ㎡
TSH29C1 Tunderea bordurilor de Buxus ㎡
sute
TSH30A1 Plantat flori cu înǎltimea pânǎ la 15 cm
buc.
sute
TSH30B1 Plantat flori cu înǎljimea peste 15 cm
buc.
sute
TSH30D1 Plantat flori perene cu balot
buc.

152
 2.2. Piese desenate
Piesele desenate pot fi executate manual, pe hârtie de calc și grafică în tuş sau pot fi realizate pe
calculator cu ajutorul unor soft-uri speciale de grafică sau a unor programe conce-pute special pentru
întocmirea acestor tipuri de proiecte, programe care prezintă o serie de avantaje și oferă multiple facilități de
execuție și calculare.
Fiecare planşă se va orienta corect în funcție de punctele cardinale, apoi se indică grafic pozitia nord
(N) în colțul din dreapta sus.
Pentru îndosarierea acestor planse se trasează un chenar cu dimensiunile de 25 mm pe latura din stânga
şi de 5 mm pe celelalte trei laturi. Suprafața din interiorul chenarului este suprafata utilǎ.Pentru amenajările
de suprafețe cuprinse între 5-20 ha se foloseste cel mai frec-vent scara 1:500, cu detalieri de 1:200,
1:100,1:50,1:25.
Fiecare piesǎ desenatǎ, de ansamblu sau detaliu, prezintă în colțul din dreapta jos, cartuşul sau
indicatorul. El are aceleaşi dimensiuni pentru toate formatele (cifrele reprezintă milimetri):
Model de cartuş utilizat în proiectarea peisagisticǎ (cifrele în mm)
←20→
↑
UTM CHIȘINĂU DENUMIRE PROIECT
20 PLANSA
FACULTATEA DE..................................... (Ex.: Amenajarea peisagisticǎ a
↓ NR.
SPECIALIZAREA:................................... Campusului Universitar)

5 Numele Semnǎtura
NUME PLANSA
↑ 5 Sef proiect
Scara: Plan de situație sau
30 5 Proiectat
Plan de amenajare sau
↓ 5 Desenat
Plan de plantare sau
5 Verificat
Data: Plan de detaliu
5 Aprobat
← 30 → ← 30 → ← 20 → ← 20 → ← 80 →

În componența unui proiect de amenajare peisagistică trebuie să se regăsească urmǎ-toarele piese

desenate (planuri, planse, schite s.a.):
Piese desenate pentru studiile de prefezabilitate și fezabilitate:
- plan de amplasare în zonă (scara 1:25.000-1:5.000)
- plan general (scara 1:5.000 - 1:1.000; pentru terenuri mici 1:500)
- plan general de amenajare, la o scară convenabilă prezentǎrii explicite a soluției:
- 1:500 pentru terenuri de până la 10 ha;
- 1:1.000 pentru suprafete cuprinse între10 şi 50 ha;
- 1:2.000 pentru suprafete mai mari de 50 ha.
- planuri şi secțiuni pentru sistematizarea pe verticală, constructii, vegetatie existente;
- perspective.
Piese desenate pentru proiectul tehnic și caietele de sarcini:
 - planuri generale: planuri topografice, planuri de amplasare a reperelor de nivelment şi
planimetrice, planul general de amenajare care trebuie să redea amplasarea elementelor com-ponente
şi modelarea reliefului (se indică cote de nivel, distante de amplasare, orientări, coordo-nate,axe,
repere de nivelment, cote și distanțe pentru drumuri, alei pietonale, platforme); pla-nuri principale
privind sistematizarea pe verticalǎ a terenului (inclusiv volume de terasamente,săpături, umpluturi
ş.a.); planuri privind construcțiile subterane (amplasare, dimensiuni, sectiuni,profile);alte planuri
tehnice;
- planuri principale în care sunt prezentate toate elementele componente ale proiec-tului (lac,
colină, rețea de circulație, piese de arhitectură, construcții, instalații, mobilier, echi-pamente şi
amenajări, terenuri de sport şi de joacă, accesorii decorative, plantații, peluze,deco-rațiuni florale,
toate fiind sibolizate individual).
- planuri cu detalii, secțiuni, perspective etc.
Planurile de situație redau limitele terenului, vecinătățile, relieful, elementele existente în teren:
construcții, terenuri de sport și de joacă, drumurile și aleile, bazine pentru apă etc., cu respectarea graficii și
dimensiunilor recomandate în anexa cu semne convenționale.
Planul general de amenajare redă concepția și soluțiile propuse pentru rezolvarea temei de amenajare
peisagistică. Planul cuprinde toate elementele spațiului verde (se folosesc semnele convenționale și grafica
recomandată pentru desenul peisagistic).
La amenajarea terenului se va ține cont de funcționalitatea spațiului verde, respectând proporția
elementelor, urmǎrindu-se o repartzare orizontalǎ cât mai corespunzătoare. Reuşita acestei amenajări impune
schițarea axelor de perspectivă, a centrelor compoziționale, respec-tând principiile de utilizare a vegetației.
Se recomandă realizarea mai multor variante care analizate, refăcute şi combinate vor conduce în final
la soluția cea mai bună.
Redarea la plan a masivelor de arbori și arbuşti se va face prin contur, iar grupurile,exemplarele izolate,
aliniamentele, gardurile vii, prin semne convenționale individuale. Plantele floricole, în funcție de specific,
vor fi redate prin semnul convențional de plante anuale,bienale sau perene, în contur de rond, rabat,
platbandă sau pete, după caz. Trandafirii şi plantele urcă-toare se reprezintă prin semnul convențional
specific.
Planul de plantare cuprinde toate elementele din planul general de amenajare cu deo-sebirea cǎ
elementele spațiului verde redate prin contur, vor fi reprezentate prin semne individuale, având înscrise
simbolul speciei, precizându-se în felul acesta compoziția plantaților.
Masivele de arbori şi arbuşti din planurile de plantare pot fi simbolizate tot prin contur,dar se vor
delimita speciile și se va preciza numărul de exemplare, folosind o simbolizare adec-vată. Planul de plantare
va conține în dreapta, deasupra indicatorului, legenda, cu simbolurile şi denumirea speciilor ordonate
numeric sau alfabetic pe grupe de plante: arbori (răşinoşi, foioşi),arbuşti (răşinoşi, foioşi), plante urcătoare,
trandafiri, specii floricole (anuale, bienale, perene) etc.
Detaliile de plantare se întocmesc pentru acele zone unde prezentarea la scǎri foarte mici nu permit o
redare clară a elementelor folosite. Executarea de detalii se impune, în general, pentru decorațiunle florale
unde se folosesc multe plante într-un desen ce nu poate fi redat cu exactitate la scară mică. De asemenea, se
mai impune executarea de detalii pentru masivele de arbuşti alcătuite din mai multe specii de talie și formă
diferită. În cazul acestor situații se recurge la redarea mărită folosind scara 1:200; 1:100; 1:50.
Se va respecta grafic și simbolurile pentru aceste planuri. Legenda va fi trecutǎ în dreapta,deasupra
indicatorului.

2.3. Semne conventionale si grafica utilizata la întocmirea planurilor de amenajare a

spatiilor verzi
Elementele constitutive ale spațiilor verzi sunt reprezentate în plan prin intermediul semnelor
convenționle, care sunt standardizate în ideea unicizării expresiei grafice. Repre-zentarea în plan a
elementelor constitutive ale spațiilor verzi se bazeazǎ în general pe dese-narea acestora la scară, în proiecție
orizontală. Semnele conventionale vor fi desenate astfel încât să reprezinte la scara desenului, proiectia
ortogonalǎ la sol a arborilor, arbuştilor sau a plantațiilor la vârsta realizǎrii conceptului peisagistic.
Pentru planurile de prezentare semnele convenționale pot fi reprezentate și prin culori,explicându-se în
legendă semnificația reprezentǎrilor.
Pentru uşurința citirii planurilor se recomandă ca în execuția grafică a planşelor să se ţinǎ cont de
subordonarea grosimii liniilor. Elementele construite se desenează cu linii mai groase,între acestea
preleveazǎ clădirile, zidurile, pereurile.
Pentru clădiri, construcții decorative și utilitare, alei, ape,sistematizarea verticalǎ a terenului se folosește
aceeași grafică ca pentru proiectele de arhitecturǎ.
Plantatiile se figurează în mod diferențiat în funcție de caracterul planşelor (plan general,plan de
plantare, detaliu de plantare, plan de prezentare etc.) şi de scara desenului, folosind anumite reprezentăi
grafice şi semne convenționale.
În grafica planşelor trebuie să se țină cont de subordonarea grosimii liniilor. Elemen-tele construite se
desenează cu linii mai groase, între acestea prevalează clǎdirile,zidurile,pereurile. Modalitățile de
reprezentare a vegetației sunt foarte variate, mai ales în planurile de plantare cu caracter de planșe de
prezentare, în care se caută redarea cât mai sugestivǎ a arbo-rilor, arbuştilor, florilor (fig. 7.1.).
Reprezentarea arborilor și arbuștilor în elevație. Arborii şi arbuştii se rprezintǎ la scară prin
desene schematice sau reprezentări artistice care redau talia şi habitusul acestora,eventual
compactitatea plantelor (fig.2.2. şi 2.3.).

2.4. Scari de reprezentare

Scara numericǎ utilizată în desen este un raport între dimensiunea liniară ce reprezintǎun segment al
unui obiect de pe desenul original şi dimensiunea liniară reală a segmentului corespunzǎtor obiectului. Scara
se alege în funcție de dimensiunile obiectivului în aşa fel încât reprezentarea să fie cât mai clară, în cadrul
unui format cât mai redus.
 Tabelul 2.6.
Scǎri de reprezentare

Scǎri de mǎrime 50:1 20:1 10:1

5:1 2:1
Scarǎ de mǎrime naturalǎ 1:1

1:2 1:5 1:1

Scǎri de micsorare 1:20 1:50 1:10
1:200 1:500 1:100
1:2000 1:5000 1:10000

Exemplu de utilizare a scǎrilor:

Pentru a reprezenta la scara 1:20, un spațiu cu lǎtimea de 12,00 m, se multiplicăaceastă dimensiune cu
scara și se obține în aceeași unitate de măsurǎ, mǎrimea de desenat:
1
12 , 00 m⋅ =0 , 6 m
20
Pentru diferitele reprezentǎri grafice sunt indicate în general urmǎtoarele scǎri de repre-zentare:
- pentru planurile de situație: 1:2000; 1:1000; 1:500
- pentru planurile de arhitectură: 1:200; 1:100;1:50;1:20
- pentru detalii: 1:20; 1:10;1:1;2:1;5:1
Fig. 2.1. Modalitǎti grafice de reprezentare a vegetatiei
Fig. 2.2. Reprezentarea arborilor şi arbustilor în elevație

Fig. 2.3. Reprezentarea vegetației în secțiune

 3. CORELAREA LUCRĂRILOR TEHNICE NECESARE AMENAJĂRILOR
VEGETAŢIEI CU DETALIILE TEHNICE NECESARE REALIZĂRII
ELEMENTELOR CONSTRUITE.
3.1. Generalităţi
Spaţiul verde constituie o componenţă principală a ansamblului urbanistic prin funcţiunile multiple
pe care le îndeplineşte ca element de recreare si odihnă a populaţiei orăşeneşti şi de completare a
ansamblurilor arhitecturale în toate compartimentele ce compun cadrul de viaţă orăşenească, precum şi ca
factor de îmbunătăţire a microclimatului, de -punere în valoare sau de corectare a deficienţelor cadrului
natural şi de atenuare sau anihilare a unor nocivităţi.
Îndeplinirea acestor funcţiuni în condiţii optime este determinată de modul corespunzător de
rezolvare a sistemului de spaţii verzi din perimetrul construibil şi teritoriul preorăşenesc, precum şi a fiecărei
unităţi de spaţiu verde ce alcătuieşte acest sistem.
Instrucţiunile tehnice de proiectare a spaţiilor verzi pentru localităţile urbane au drept scop să
stabilească principalele jaloane de orientare a proiectării sistemului de spaţii verzi pentru oraşe şi municipii,
precum şi a unităţilor de spaţii verzi componente.
În acest sens, instrucţiunile conţin criteriile de clasificare şi sistemele de constituire a spaţiilor verzi,
indicaţii referitoare la: proporţionarea diverselor părţi componente ale unitaţilor de spaţii verzi; cantităţile de
material săditor de arbori, arbuşti şi plante floricole folosite la amenajarea spatiilor verzi; distanţele dintre
plantaţii şi alte dotări; dimensionarea unor utilităţi.
Instrucţiunile conţin, de asemenea, indicaţii pentru dimensionarea şi organizarea bazelor floricole şi a
bazelor dendrologice, care produc materialul săditor folosit la amenajarea spaţiilor verzi.
Prezentele instrucţiuni nu se referă la proiectarea: spaţiilor verzi din zonele industriale şi din incintele
unor unităţi cu regim special de exploatare (staţii de tratare a apei, staţii de epurare etc), precum şi la spaţiile
plantate pe drumurile publice (naţionale, judeţene şi comunale).
3.2. Terminologie
În scopul folosirii unei terminologii unitare în proiectarea spaţiilor verzi se definesc următorii termeni
specifici şi utilizaţi în acest domeniu:
Alee carosabilă - drum amenajat în spaţiu verde pentru circulaţia vehiculelor şi a pietonilor.
Alee pietonală - drum amenajat în spaţiu verde, exclusiv pentru circulaţia pietonilor, avînd lăţimea
minimă de 0,75 m sau un multiplu de 0,75 m.
Bază dendrologică (pepinieră) - unitate de producţie organizată şi dotată cu construcţiile şi utilităţile
necesare producerii materialului săditor (puieţilor) de arbori şi arbuşti din specii ornamentale, folosit la
amenajarea spaţiilor verzi.
Bază floricolă - unitate de producţie formată dintr-un ansamblu de sere, răsadniţe, teren de cultură şi
construcţii anexe, avînd ca profil producerea materialului săditor floricol pentru amenajarea spaţiilor verzi.
Fîşie plantată stradală - spaţiu verde amenajat în cadrul străzii, pe porţiunile de teren prevăzute în
acest scop de profilul străzii, fie în lungul trotuarelor pentru separarea acestora de partea carosabilă, fie în
lungul (carosabilului pentru separarea a două căi de circulaţie cu sensuri sau mijloace de transport diferite.
În acest din urmă caz un se plantează arbori.
 Formaţiune florală (parter) - suprafaţă de teren, de diferite forme, plantată cu material săditor
floricol, care participă la compoziţia spaţiului verde.
Gard viu - plantaţie de arbuşti sau din unele specii de arbori ce se pretează la tuns, dispuşi pe unul
sau mai multe rînduri paralele şi apropiate.
Gazon - covor verde rezultat din semănarea în amestec a ierburilor perene graminee şi leguminoase,
care se coseşte la intervale scurte de timp pentru a se menţine la o anumită înălţime şi ase îndesi şi care
participă la compoziţia spaţiului verde.
Grădina complexului de locuit - spaţiu verde cu suprafaţa de 1-3 ha, amplasat compact în cadrul
complexului de locuit, de regulă în centrul acestuia, care asigură spaţiul de odihnă şi recreare zilnică a
locuitorilor complexului de locuit respectiv.
Grădină de cartier - spaţiu verde cu suprafaţa de 3-20 ha, amplasat pe cît posibil în centrul
cartierului care asigură spaţiul de odihnă şi recreare a locuitorilor din raza de servire a acestuia. Cuprinde
unele dotări cu scopuri utiliJ tare şi de agrement şi poate dispune de suprafeţe amenajate pentru desfăşurarea
unor activităţi sportive necompetitionale, precum şi terenuri de joacă pentru copii.
Grădină orăşenească - spaţiu verde cu aceeaşi suprafaţă şi aceleaşi funcţiuni ca şi grădina de cartier,
corespunzătoare oraşelor mici, în care nu sînt diferenţiate cartiere.
Grădină botanică - spaţiu verde cu profil specializat a cărui amenajare este subordonată scopului
principal de prezentare a florei pe baza unor criterii ştiinţifice şi didactice.
Material săditor dendrologic ornamental (puieţi de talie mare de arbori şi de arbuşti ornamentali) -
puieţi de talie mare de arbori şi de arbuşti din specii ornamentale folosiţi la amenajarea spaţiilor verzi.
Material săditor floricol (răsaduri de plante floricole - răsaduri de plante floricole folosite la
amenajarea spatiilor verzi.
Oglindă de apă - element compoziţional al spaţii: lui verde, constituit dintr-o suprafaţă acoperită cu
apă ce poate avea diferite forme şi poate îndeplini diferite funcţiuni.
Parc - spaţiu verde cu suprafaţa mai mare de 2 ha, situat în perimetru construibil sau adiacent
acestuia, care cuprinde zone pentru diferite forme de odihnă, mai amplu mai pronunţat specializate decît cele
din grădină.
Peluza - suprafaţă de teren acoperită cu gazon, care participa la compoziţia spaţiului verde.
Plantaţie de arbori în linie - arbori plantaţi în linie pe un, singur rînd de-a lungul, trotuarelor, cu
scopul principal de apăra pietonii contra insolaţiei şi a altor factori nocivi, precum şi cu scopul de a contribui
la estetica străzii.
Plantaţia se realizează cu arbori din anumite specii indicate şi cu puieţi de talie mare special produşi
în acest scop.
Plantaţie de proiecţie - plantaţie de arbori şi arbuşti creată după: anumite scheme de plantare şi avînd
scopuri multiple de protecţie contra vînturilor dominante, protectie sanitară, protecţia surselor de apă etc.
Plante floricole - plante ierboase şi semilemnoase cu aspect decorativ, care se folosesc la amenajarea
spaţiilor verzi şi care se grupează după ciclul citai şi sezonul de folosire în:
- plante floricole anuale cu ciclu vital de un an şi folosite în sezonul de vară;
- plante floricole bienale cu ciclu vital de doi ani şi folosite în sezonul de toamnă şi primăvară
 - plante floricole perene cu ciclu vital de mai mulţi ani şi care se menţin în formaţiunile florale
timp de aproximativ 5 ani.
Rază de servire - distantă la care o unitate de spaţiu verde poate exercita influenţa, în sensul
accesibilităţii acesteia de către vizitatori, cu orice mijloc de transport.
Scuar - spaţiu verde cu suprafaţa de maximum 3,00 ha, amplasat în perimetrul construibil pentru
întregirea compoziţiei uhei dotări orăşeneşti şi pentru a servi ca loc de odihnă de scurtă durată.
Sistem de spaţii verzi - totalitatea unităţilor de spaţiu verde constituite în perimetru construibil şi
teritoriul preorăşenesc.
Sistematizarea unităţii de spaţiu verde - sistematizarea şi organizarea unei unităţi de spaţiu, verde în
zone pentru diferite forme de odihnă, precum şi stabilirea tramei de alei şi a tuturor dotărilor în funcţie de
metoda de compoziţie adoptată.
Spaţiu verde - suprafaţă de teren amenajată în perimetru construibil sau în afara acestuia, avînd
fondul dominant construit din vegetaţie, căreia i se asociază o serie de dotări cu caracter, utilitar, de
agrement sau cultural şi care, îndeplineşte funcţiuni de agrement, igienico-sanitare, social-culturale, utilitare
şi de înfrumuseţare.
Spaţiu verde din cadrul complexului de locuit - spaţiu verde amenajat cu scopul de a încadra
ansamblul arhitectural al complexului de locuit, de a asigura locurile de odihnă şi recreare a adulţilor şi
copiilor, precum şi pentru, îmbunătăţirea microclimatului.
Spaţiu verde din cimitir - spaţiu verde amenajat în general de-a lungul aleelor din cimitir, cu scopul
principal de înfrumuseţare.
Spaţiu verde din incinta expoziţiilor - spaţiu verde amenajat în incinta unei expoziţii, cu scopul de a
întregi ansamblul arhitectural şi de a crea un cadru estetic.
Spaţiu verde din incinta întreprinderilor industriale - spaţiu verde amenajat în incintele industriale,
cu scopul de a se crea condiţii pentru recrearea şi odihna muncitorilor în timpul repaosului, de a ameliora
factorii climatici dăunători pentru desfăşurarea procesului de producţie şi de a completa ansamblul
arhitectural.
Spaţiu verde din incinta unităţilor social-culturale şi de învăţămînt - spaţiu verde amenajat în
incintele: spitalelor, creşelor, şcolilor, grădiniţelor, institutelor de învăţămînt superior, caselor de cultură etc,
al cărui scop şi compoziţie sînt determinate de profilul instituţiei respective.
Spaţiu verde din incinta unităţii zoologice - spaţiu verde amenajat în incinta punctului, grădinii sau
parcului zoologic, în afara amplasamentelor animalelor, cu scopul de a crea un mediu adecvat şi un cadru
estetic.
Teren de joacă - suprafaţa de teren delimitată în cadrul unei unităţi de spaţiu verde, care se
amenajează şi se dotează cu jocuri pentru copii de diferite vîrste.
Unitate de spaţiu verde - spaţiu verde cu suprafaţă delimitată şi cu funcţiuni distincte în cadrul
sistemului de spaţiu verde (scuar, grădină de cartier, parc etc).
Zonă de agrement- spaţiu verde situat în afara perimetrului construit şi amenajat într-o pădure
existentă sau pe un alt teren, cu scopul de a se asigura condiţiile necesare, în special pentru odihna
săptămînală a locuitorilor din localitatea respectivă; cuprinde amenajările necesare satisfacerii cerinţelor şi
nevoilor de odihnă şi recreare ale vizitatorilor.
 Termenul "zonă de agrement” înglobează şi termenii de "pădure-parc” şi "pădure de agrement”
folosiţi la zonarea funcţională a pădurilor pentru diferenţierea acestora din punct de vedere al regimului de
gospodărie.

3.3. Clasificarea spaţiilor verzi

Spaţiile verzi orăşeneşti se clasifică în funcţie de criteriul de amplasare şi de criteriul de folosinţă;
astfel:
Criteriul de amplasare
După acest criteriu, spaţiile verzi se grupează în raport cu poziţia teritorială a acestora şi anume:
Spaţiile verzi din perimetrul construibil sînt situate în limitele determinate de schiţa de sistematizare
pentru acest perimetru.
Din această grupă fac parte: scuarurile, grădinile, parcurile, spaţiile verzi din cadrul complexului, de
locuit, fîşiile plantate stradale, plantaţiile de arbori în linie, spaţiile verzi din incintele unităţilor social-
culturale şi de învăţămînt, spaţiile verzi din incinta expoziţiilor, spaţiile verzi din cimitire, spaţiile verzi din
incinta unităţilor zoologice, plantaţiile de protecţie.
Spaţiile verzi din teritoriu preorăşenesc sînt situate în afara perimetrului construibil. Din această
grupă fac parte zonele de agrement constituite în fondul forestier existent sau în afara acestuia, precum şi
unele unităţi de spaţii verzi din cele menţionate la pct. 3.1, amplasate în teritoriul preorăşenesc.
Criteriul de folosinţă
Avînd la bază acest criteriu, spaţiile verzi se clasifică atît din punct de vedere al limitării accesului
pentru vizitatori, cît şi din punct de vedere al profilului unităţii de spaţii verzi şi anume:
Spaţiile verzi cu acces nelimitat, din care fac parte: scuarurile, grădinile, parcurile, spaţiile verzi din
cadrul complexului de locuit, fîşiile plantate şi zonele de agrement.
Spaţiile verzi cu acces limitat, considerate spaţiile verzi din incintele: institutelor social-culturale şi
de învăţămînt; întreprinderilor industriale, expoziţiilor; cimitirelor şi unităţilor zoologice, precum şi
grădinile botanice.
Spaţii verzi cu profil specializat, care includ grădinile botanice şi plantaţiile de protecţie.

4. Principii de constituire a sistemului de spatii verzi

În perimetrul construibil
În funcţie de condiţiile geo-climatice şi de concepţia urbanistică, sistemele de spaţii verzi ale
localităţilor urbane se pot constitui în trei modalităţi caracteristice:
 sistemul de fîşii;
 sistemul de pete;
 sistemul mixt (fîşii şi pete).
Sistemul de fîşii se caracterizează prin aspectul de reţea continuă în planul oraşului. Acest sistem, în
funcţie de schema urbană, poate fi: radial, concentric sau mixt (radial-concentric) pe de o parte şi
longitudinal, transversal sau mixt (longitudinal-transversal) pe de altă parte.
Sistemul este specific oraşelor cu relief terasat sau oraşelor cu relief plat şi cu schema stradală regulată,
în care compartimentarea unităţilor componente se face prin intermediul unor magistrale ample.
 Acest sistem, avînd la bază principiul continuităţii, este cel mai eficient din punct de vedere al realizării
funcţiilor igienico-sanitare, mai ales în carurile în care fîşiile se continuă în afara perimetrului prin zone de
agrement.
Sistemul în pete se caracterizează prin răspîndirea izolată în teritoriu a unităţilor de spatii verzi.
Sistemul este caracteristic oraşelor cu relief frămîntat sau cu schemă neregulată a reţelei stradale, în care
organizarea spaţiilor verzi se face în raport cu disponibilităţile locaţe.
Sistemul mixt (fîşii şi pete) se caracterizează prin îmbinarea celor două sisteme descrise mai sus.
Acest sistem este cel mai răspîndit, adaptîndu-se condiţiilor curente de restructurare a oraşelor. În acelaşi
timp, sistemul răspunde cel mai bine dezideratelor funcţionale şi estetica ale oraşelor.
În teritoriul preorăşenesc
Spaţiile verzi din afara perimetrului construibil se organizează cu precădere prin dotarea
corespunzătoare funcţiilor de odihnă şi agrement a pădurilor existente.
În cazul în care lipsesc pădurile, se recomandă plantarea unor suprafeţe corespunzătoare, în vederea
realizării în perspectivă a zonelor de agrement.
Constituirea sistemului de zone de agrement se face avîndu-se în vedere următoarele principii:
a) Amorsarea - pe cît posibil - la sistemul de spaţii verzi din perimetrul construibil;
b) Amplasarea, în raport cu localitatea respectiva, în faţa vînturilor dominante şi de cea mai mare
intensitate;
c) Accesibilitatea;
d) Omogenitatea răspîndirii în teritoriu.
5. Principii şi metode de organizare (compoziţie) a unităţilor de spaţii verzi
Problemele de organizare (compoziţie) a unităţilor de spaţii verzi sînt multiple şi variate. La
soluţionarea acestora se recomandă să se ia în considerare următoarele principii:
a) Folosirea calităţilor peisagiului natural şi eliminarea defectelor acestuia.
b) Axarea compoziţiei pe particularităţile naturale ale situaţiei actuale, atît în ceea ce priveşte relieful,
cît şi vegetaţia existentă.
c) Realizarea de compoziţii corespunzătoare programului unităţii de spaţiu verde în ansamblu şi a
părţilor componente ale acesteia.
d) Stabilirea unei proporţii armonioase a părţilor componente între ele şi în ansamblu.
e) Amplasarea acceselor în incinta spaţiului verde pe direcţiile principale de circulaţie ale vizitatorilor.
f) Crearea de compoziţii armonioase de forme şi culori cu ajutorul vegetaţiei şi a elementelor de
construcţii.
Modul de soluţionare a sistematizării şi organizării unităţilor de spaţiu verde se poate încadra într-una
din următoarele metode (stiluri):
a) Metoda (stilul) geometrică, caracterizată în principal prin:
- Organizarea teritoriului în părţi cu forme geometrice, regulate, dispuse de obicei în mod simetric faţă
de una sau mai multe axe de simetrie, care sînt totodată şi axe de perspectivă.
- Tratarea zonelor centrale sub forma unor peluze ample, pe care se amplasează cel mult anumite
formaţiuni floricole sau arbuşti tunşi pentru a lăsa perspectiva cît mai liberă, precum şi organizarea
 cadrului vertical prin introducerea arborilor şi arbuştilor în grupuri de forme regulate, pe măsura
distanţării pe axul compoziţiei.
- Prevederea unor alei drepte şi largi.
- Adoptarea unor forme geometrice regulate îri organizarea oglinzilor de apă şi a pieţelor.
- Folosirea de arbori şi arbuşti cu forme regulate în general tunşi în forme geometrice.
- Amplasarea vegetaţiei, în special arbuştii şi plantele floricole, în figuri geometrice regulate.
Această metodă este indicată pentru organizarea scuarurilor din faţa unor construcţii reprezentative, cu
scopul de a accentua aspectul monumental al acestora, precum şi pentru rezolvarea unor părţi din grădini şi
parcuri.
Spaţiile verzi organizate după această metodă se dotează cu elemente decorative, subordonate scopului
principal al compoziţiei în ceea ce priveşte dispoziţia lor în plan.
De asemenea, în cuprinsul acestora se pot prevedea locuri de odihnă cu banci şi mici pavilioane
amplasate astfel încît să nu întrerupă compoziţia de ansamblu.
Pentru realizarea unor efecte decorative în timpul nopţii se va acorda o deosebită atenţie sistemului de
iluminare a spaţiului verde, cu ajutorul căruia se va urmări să se sublinieze anumite aspecte ale compoziţiei.
În zona centrală se va urmări valorificarea, în special, a coloritului panterelor prin instalarea de corpuri de
iluminat pitice, iar spre exterior se vor valorifica perspectivele prin utilizarea surselor de lumină adecvate.
b) Metoda (stilul) peisagistică caracterizată în general prin tendinţa de imitare a naturii şi anume:
- Punerea în valoare a reliefului natural, în scopul obţinerii de perspective variate şi valoroase, cu
intervenţii minime, de modelare şi geometrizare. Consolidările necesare se fac prin lucrări care să se
înscrie în mod armonios în cadrul natural şi care să evidenţieze cît mai puţin intervenţia omului. De
asemenea, diferenţele de relief se pot specula pentru accentuarea jocurilor de umbră şi lumină.
- Aleele din cuprinsul compoziţiei au un traseu liber, serpuitor, care îmbracă formele reliefului, astfel
încît să permită o mai bună valorificare a frumuseţilor naturale ale grupărilor de vegetaţie cu aspecte
deosebite, ale oglinzilor de apă etc.
- Vegetaţia dispusă într-un mod cît mai natural şi totodată decorativ. Grupurile de arbori şi arbuşti
constituie amestecuri de esenţe, de culori, de forme şi de dimensiuni cît mai variate. În funcţie de
condiţiile de relief şi de dimensiunile terenului pot domina fie peluzele întinse cu grupări dispersate
de arbori şi arbuşti, fie masivul plantat cu alternanţe de desişuri şi luminişuri, cu scopul de a se
obţine succesiunea planurilor de perspectivă cu amestecul şi dispoziţia variată a coloritului.
- Oglinzile de apă prezintă forme diferite, asemănătoare eu cele intîlnite în natură şi anume lacuri,
cursuri de apă liniştite, cascade printre stînci etc.
- Diferitele construcţii din dotarea spaţiului verde se vor incadra în aspectul pitoresc general,
folosindu-se in acest scop materialele de construcţii corespunzătoare.
Se indică ca această metodă să se aplice la organizarea grădinilor si parcurilor din zone cu relief variat,
precum şi a zonelor de agrement în cuprinsul pădurilor existente.
Pentru a se permite accesul în timpul nopţii şi pentru valorificarea elementelor caracteristice şi realizarea
unor efecte estetice de noapte, se dotează spaţiul verde cu un sistem de iluminat adecvat compoziţiei
peisagistice. Iluminatul trebuie să fie discret, lipsit de stridenţă şi fără o afirmare a corpurilor de iluminat. Se
va urmări ca prin instalarea de corpuri de iluminare corespunzătoare să se scoată în relief unele siluete de
arbori său, unele buchete de arbori de diferite specii şi forme, să se pună în valoare unele formaţiuni florale,
elemente decorative etc. De asemenea, se va urmări să se asigure locurile de odihnă cu un iluminat difuz,
care este odihnitor, iar zonele din vecinătatea acestora să fie iluminate mai puternic pentru a atrage insectele.
c) Metoda (stilul) mixtă caracterizată prin aplicarea celor două metode, menţionate mai sus, la
organizarea aceloraşi unităţi de spaţiu verde, cu realizarea unei treceri gradate intre ele. Prin
aplicarea acestei metode se pot obţine cele mai variate compoziţii, în care traseele drepte ale aleelor
cu profile transversale largi, capabile să primească mari mase de vizitatori, se dispun în zonele
centrale, în directă legătură cu punctele de acces şi cu diferite puncte de atracţie (terenuri de sport,
restaurant etc), iar aleele sinuoase se prevăd în zonele intermediare, cu plantaţii mai intense care
încadrează spaţiile de odihnă, lectură, plimbare etc.
Vegetaţia se bazează în special pe masivul de arbori, grupaţi în mod cît mai apropiat de felul în care se
găsesc în natură.
Construcţiile, oglinzile de apă şi iluminatul decorativ, se adaptează modului în care se organizează
diferitele zone din cuprinsul unităţii de spaţiu verde, conform recomandărilor de la metodele descrise
anterior.
Această metodă se recomandă să se folosească la organizarea, în special, a grădinilor şi parcurilor.
La proiectarea compoziţiei vegetaţiei, respectiv la stabilirea speciilor dendro-floricole şi a modului de
folosire a acestora în funcţie de metoda de sistematizare a unităţii de spaţiu verde, de condiţiile naturale şi de
efectele peisagistice urmărite, se recomandă să se ţină seama de principalele caracteristici ale speciilor
prezentate în tabela 9.
6. Dimensionarea şi organizarea bazelor de producere a materialului saditor, floricol şi
dendrologic
Baze floricole
Pentru producerea materialului săditor floricol necesar amenajării spaţiilor verzi, se recomandă în
general să se construiască cîte o bază floricolă pentru fiecare localitate, deoarece transportarea răsadurilor
comportă un volum mare de transport şi deci cheltuieli mari. Se poate admite gruparea a două sau mai multe
localităţi urbane pentru a fi deservite de aceeaşi bază floricolă acolo unde se justifică din punct de vedere
tehnico-economic.
Dimensionarea fazei floricole se face în funcţie de următoarele elemente de calcul:
Cantitatea de material săditor floricol (plante floricele anuale, bienale şi perene) ce trebuie produsă
anual pentru amenajarea spaţiilor verzi din localitatea respectivă, se stabileşte astfel:
a) Se inventariază suprafeţele de spaţii verzi existente, separat pe categorii (scuar, grădini, parc etc.) la
care se adaugă suprafeţele ce se vor amenaja din nou în perioada următoare, luată în considerare (de
recomandat 8-10 ani).
b) Se stabileşte suprafaţa efectiv ocupată de formaţiunile floricole, aplicînd procentele de participare ale
acestora (a se vedea tabela 2) la suprafeţele totale ale diferitelor categorii de spaţii verzi, determinate
ca mai sus.
c) Se stabilesc suprafeţele ocupate de plantele floricole anuale şi bienale şi separat de plantele floricole
perene, în funcţie de procentele de participare ale acestor grupe de plante în formaţiunile florale.
 Aceste procente diferă pe categorii de spaţii verzi şi se stabilesc de proiectant în funcţie de specificul
local.
d) Se stabileşte sortimentul de specii indicat pentru plantele floricole anuale, bienale şi perene şi se
grupează speciile în funcţie de tehnologia de producere asemănătoare, pentru fiecare grupă de specii
astfel determinată se stabileşte procentul de participare în compoziţia florală admisă de proiectant.
d) Se înmulţesc suprafeţele ocupate de plantele floricole anuale, bienale şi perene - stabilite ca la pct. c -
cu cantităţile de plante ce se plantează la unitatea de suprafaţă, şi anume:
- anuale 10-25 buc/m2
- bienale 15-30 buc/rii2
- perene 3-15 buc/m2
La cantităţile de plante rezultate se adaugă cantităţile ce reprezintă pierderile cauzate de manipulare,
de aproximativ 5 %.
Indicii specifici tehnologiei de producţie a materialului săditor floricol, ce se iau în considerare la
determinarea grupelor de specii cu tehnologie asemănătoare şi la dimensionarea suprafeţelor utile pentru
capacităţile de producţie, sînt următorii:
a) Indicii de producţie la unitatea de suprafaţă de sere înmulţitor, sere de producţie cu parapete,
răsadniţe cu încălzire, răsadniţe reci şi teren de cultură pentru operaţiunile specifice tehnologiei de
producere a diferitelor grupe de specii, înscrişi în tabela 6.
b) Coeficienţii de utilizare a spaţiului din sere, răsadniţe şi teren de cultură, înscrişi în tabela
c) în funcţie de elementele de calcul specificate la punctele 6.1. şi 6.2, dimensionarea bazei floricole se
face astfel:
Se împart cantităţile de plante floricole, stabilite pe baza indicaţiilor de la pct. 6.1.e, la indicii de
producţie stabiliţi la pct. 6.2.a. Suprafeţele obţinute se majorează sau se micşorează în funcţie de timpul de
producere şi coeficientul de utilizare a spaţiului, specifici tehnologiei de producţie şi stabiliţi la punctele
6.2.b. şi c. Suprafeţele rezultate reprezintă suprafeţele utile pentru: sera înmulţitor, sera de producţie cu
parapete, răsadniţele calde, răsadniţele reci şi terenul de cultură.
Suprafeţele construite ale acestor capacităţi de producţie, precum şi suprafaţa totală a incintei bazei
floricole rezultă din soluţiile constructive şi de organizare adoptate.
Organizarea incintei bazei floricole se face pe baza următoarelor criterii principale:
a) Serele şi răsadniţele se amplasează astfel încît coamele acestora să fie orientate paralel sau cu
înclinare de cel mult 10° fată de direcţia vînturilor dominante din sezonul de iarnă.
b) Centrala termică proprie se amplasează în centrul de gravitate al principalilor consumatori de energie
termică (serele şi răsadniţele calde).
c) Depozitul de pămînturi şi şopronul pentru depozitarea ghivecelor, lădiţelor, ramelor cu geam de la
răsadniţe etc, se aşează în apropierea serelor şi meselor de plantare exterioare.
d) Grupul de exploatare se amplasează în apropierea intrării principale în bază.
e) Construcţiile se grupează astfel încît serele şi răsadniţele să nu fie umbrite, de construcţiile anexe şi
totodată să se obţină lungimi cît mai reduse ale reţelelor exterioare, să se asigure desfăşurarea cît mai
judicioasă a procesului de producţie şi să se ocupe o suprafaţă de teren cît mai mică.
 f) Terenul de cultură se amplasează în apropierea serelor şi răsadniţelor, şi se organizează astfel încît
straturile de cultură să aibă lungimi de cca 40 m.
Dimensionarea unei baze floricole în vederea stabilirii cu aproximaţie a suprafeţei amplasamentului
acesteia se poate obţine folosind formula:
în care:
Sb = [A(S1+ R1 + T1) B (R2+T2) P(S2 + R3 + T3)]/1000 x K
Sb este suprafaţa bazei floricole
A - bucăţi plante floricole anuale
B - bucăţi plante floricole bienale
P - bucăţi plante floricole perene
S1 - 2,00 m2 suprafaţa utilă de seră pentru 1000 buc. plante floricole anuale.
S2 - 0,15 m2 suprafaţa utilă de seră pentru 1000 buc. plante floricole perene.
R1 - 4,30 m2 suprafaţa utilă de răsadniţe pentru 1000 buc. plante floricole anuale.
R2 - 0,20 m2 suprafaţa utilă de răsadniţe pentru 1000 buc. plante floricole bienale.
R3 - 0,20 m2 suprafaţa utilă de răsadniţe pentru 1000 buc. plante floricole perene.
T1 -2,20 m2 suprafaţa utilă de teren cultură pentru 1000 buc. plante floricole anuale.
T2 - 20,00 m2 suprafaţa utilă de teren cultură pentru 1000 buc. plante floritole bienale.
T3 - 96,00 m2 suprafaţa utilă de teren cultură pentru 1000 buc. plante floricole perene.
K - 1,5 - suprafaţa ocupată de construcţii anexe, drumuri etc.
Suprafeţele utile de sere, răsadniţe şi teren de cultură, indicate mai sus ca fiind necesare pentru
producerea a 1000 buc. plante floricole, corespund unui sortiment de plante floricole anuale, bienale şi
perene, care se folosesc în mod obişnuit la amenajarea spaţiilor verzi.
Pentru producerea materialului săditor (puieţi de talie mare) dendorologic, ornamental se recomandă
sa se construiască o bază dendrologică a cărei producţie să asigure necesarul tuturor localităţilor dintr-un
judeţ.
Dimensionarea, bazei dendrologice se face în funcţie de următoarele elemente de calcul:
Cantitatea de material săditor dendrologic ornametal ce trebuie produsă anual şi care se stabileşte
astfel:
a) Se inventariază suprafeţele de spaţii verzi, separat pe categorii (scuar, grădini, parc etc.) existente, în
localităţile luate în considerare. Aceste suprafeţe se reduc în funcţie de procentele admise pentru
înlocuirea şi completarea arborilor şi arbuştilor în cadrul lucrărilor de întreţinere anuală a spaţiilor
verzi, obţinîndu-se astfel suprafeţele efective ce se plantează anual.
b) Se stabilesc suprafeţele de spaţii verzi, separate p categorii, ce se vor amenaja din nou în anul mediu
al perioadei următoare luată în considerare şi a cărei mărime est de 8-10 ani. La acestea se adaugă
suprafeţele efective rezultate din aplicarea procentelor de completări ale pierderile înregistrate după
plantare, precum şi cele rezultate din aplicarea procentelor admise pentru înlocuirea şi completare
arborilor şi arbuştilor în cadrul lucrărilor de întreţine anuală.
c) Se calculează cantităţile de puieţi de arbori şi separ; de arbuşti, ţinîndu-se seama de totalul
suprafeţelor de spati verzi pe categorii, rezultat din însumarea suprafeţelor stabilite ca la punctele a.
 şi b., precum şi de cantităţile de puieti de arbori şi de arbuşti necesare la platarea unui hectar de pat
de vegetaţie şi stabilite în tabela 5.
Sortimentul de specii ornamentale de arbori şi arbuşti (răşinoase şi foioase), indicat pentru amenajarea
spaţiilor verzi din zona respectivă.
Indicii orientativi de producţie, corespunzători operaţiilor specifice tehnologiei de producere a
materialului saditor (puieţilor), determinaţi pentru fiecare specie ce alcătuieste sortimentul considerat şi
înscrişi în tabela 7.
Compoziţia speciilor admisă pentru zona respectiva exprimată prin procentele de participare ale
răşinoaselor si foloaselor şi a grupelor de specii de arbori şi de arbuşti din cadrul acestora constituite pe bază
de tehnologie asemănătoare de producere.
Schema de asolament determinată de tipul de asolament cu îngrăşămînt verde şi de timpul de
producere al puieţilor în secţia de cultură la care se aplică schema.
Cu ajutorul elementelor de calcul, menţionate şi determinate conform indicaţiilor de mai sus, se
stabilesc suprafeţele utile, cultivate şi în ameliorare, după cum urmează:
Cantităţile de arbori şi de arbuşti stabilite ca la pct. 6.5. se defalcă pe răşinoase şi pe foioase şi în
cadrul acestora pe grupe de specii de arbori şi de arbuşti constituite pe baza indicaţiilor de la pct. 6.8,
folosindu-se procentele de participare ale acestora în compoziţia speciilor admisă.
Cantităţile de arbori şi de arbuşti, astfel obţinute pentru fiecare grupă de specii, se împart la indicii de
producţie stabiliţi pentru unitatea de suprafaţă din fiecare secţie de cultură prin care trec puieţii grupei
respective.
Suprafeţele rezultate se grupează pe secţii de cultură (semănături şi butăşiri, repicături, şcoala I şi
şcoala II) şi pe timpi de producere a puieţilor din fiecare secţie, obţinindu-se astfel suprafaţa de cultivat
anual prin semănare, butăşire, repicare etc, pentru a se asigura ritmicitatea producţiei sortimentului de specii
necesar.
În funcţie de suprafeţele de cultivat anual, stabilite ca mai sus şi de schemele de asolament, care se
aplică secţiilor de cultură respective, se determină suprafaţa unei sole, care înmulţită cu numărul solelor,
prevăzut în schema asolament, dă suprafaţa utilă pentru secţia respectivă.
Totalul suprafeţelor utile ale secţiilor de cultură reprezintă suprafaţa în producţie şi ameliorare.
Suprafaţa incintei bazei dendrologice rezultă din soluţia de organizare adoptată.
Organizarea teritoriului (incintei) bazei dendrologice
Principalele criterii ce se recomandă să fie luate în considerare la organizarea teritoriului unei baze
dendrologice sînt următoarele:
a) Gruparea diferitelor secţii de cultură se face astfel încît sa se realizeze un flux tehnologic cît mai
judicios.
b) Suprafeţele solelor ce compun secţiile de cultură trebuia să fie egale între ele, ea să permită rotaţia
culturilor din cadrul asolamentului respectiv.
c) Solele se orientează (cu laturile lungi perpendiculare pe direcţia vînturilor dominante din sezonul de
vegetaţie).
d) Lungimea solelor trebuie să fie cît mai mare, de recomandat între 200 şi 360 m pentru a se asigura
folosirea în condiţii optime a mecanismelor.
 e) Drumurile din capetele solelor trebuie să aibă lăţimea de cel puţin 7,00 m pentru a permite
întoarcerea mecanismelor.;
Dimensionarea unei baze dendrologice cu scopul de a se stabili cu aproximaţie suprafaţa necesară
amplasamentului se poate face folosind formula:
S = (A x S1 + a x S2) x K
în care:
S este suprafaţa bazei dendrologice în m2;
A - cantitatea de puieţi talie mare de arbori în buc;
a - cantitatea de puieţi talie mare de arbuşti în buc.;
S1 - suprafaţa de pepinieră ce revine unui puiet de talie mare de arbore = 5,00-7,00 m2;’
S2 - suprafaţa de pepinieră ce revine unui puiet de talie mare de arbust= 0,70 m2;
K -1,3 = suprafaţă ocupată de drumuri şi construcţii anexe.
7. Indici şi norme
În scopul orientării proiectanţilor în elaborarea documentaţiilor tehnice pentru spaţii verzi şi a
studiilor de dimensionare a bazelor floricole şi dendrologice se prezintă în tabelele ce urmează o serie de
date cu privire la:
Indici globali orientativi pentru spaţiile verzi din cadrul perimetrului construibil - tabela 1.
În coloana 2 sînt înscrise categoriile de oraşe în funcţie de numărul locuitorilor.
În coloana 3 sînt înscrise limitele suprafeţelor de spaţii verde pe locuitor, recomandate pentru fiecare
categorie de oraş şi care reprezintă spaţiile verzi cu acces nelimitat din cadrul perimetrului construibil.
În ceea ce priveşte spaţiile verzi din teritoriul preorăşenesc, se recomandă ca pentru dimensionarea
acestora să se ţină seama de prevederile instrucţiunilor nr. 3134 din 24 decembrie 1963, Cap. II, pct. 4,
privind încadrarea pădurilor în grupe funcţionale, elaborate de Ministerul Economiei Forestere si a
Materialelor de Constructii.
Procente orientative de participare a principalelor părţi componente ale unităţilor de spaţii verzi - tabela 2.
În coloanele 3, 7 şi 8 ale tabelei sînt înscrise procentele orientative de participare a vegetaţiei, a
aleilor şi a altor dotări în organizarea (compoziţia) unităţii de spaţiu verde proiectată.
Coloanele 4, 5 şi 6 cuprind procentele de ocupare cu arbori şi arbuşti, cu formaţiuni florale şi cu
gazon a suprafeţei destinată vegetaţiei considerată 100%.
Distanţe între plantaţii şi alte dotări - tabela 3.
Distanţele minime indicate în coloanele 3 şi 4 pentru dotările menţionate la numerele curente 1-4 se
măsoară, în plan orizontal, de la faţa obiectului dinspre arbore sau arbust pînă la axul acestora, iar pentru
cele menţionate la numerele curente 5-11 se măsoară de la faţa exterioară a conductelor, cablurilor etc. şi
axul arborelui sau arbustului.
Distanţe între arbori şi conductorii electrici - tabela 4.
Distanţele minime înscrise în coloana 3 se măsoară în plan vertical, iar cele din coloana 4 se măsoară
în plan orizontal, în ambele cazuri distanţa considerîndu-se între faţa exterioară a conductorului şi planul
tangent la coroană şi paralel cu faţa conductorului.
Cantităţi orientative de puieţi folosite la amenajarea unităţilor de spaţii verzi - tabela 5.
 Cantităţile de arbori şi de arbuşti înscrise în coloanele 3 şi 4 se referă la unitatea de suprafaţă - hectar
- ocupată numai de vegetaţie (arbori, arbuşti, formaţiuni, florale şi gazon).
Datele din tabelă pot folosi la determinarea orientativă a cantităţilor de arbori şi arbuşti necesare
amenajării unei unităţi de spaţiu verde, precum şi a cantităţilor de material dendrologic ornamental necesare
dimensionării bazelor dendrologice (pepinierelor).
Indici orientativi de producţie şi coeficienţi de utilizare a spaţiului de sere, răsadniţe şi teren de
cultură, corespunzători tehnologiei de producere a materialului săditor floricol - tabelă 6.
Datele din această tabelă folosesc la determinarea suprafeţelor utile ale capacităţilor de producţie ce
compun baza floricolă.
În coloanele 3, 4, 5, 7, 9,. 10, 12, 13, 14 şi 16 sunt înscrise cantităţile medii considerate că se obţin în
cazul operaţiei specificată în capul coloanei.
În coloanele 6, 8, 11, 15 şi 17 sînt indicaţi coeficienţii de utilizare a spaţiului, adică numărul de
producţii ce se pot obţine din specia respectivă pe aceeaşi suprafaţă în cursul unui an de cultură.
Indici orientativi de producţie corespunzători tehnologiei de producere a materialului săditor
dendrologic ornamental - tabela 7.
Datele din această tabelă folosesc la determinarea suprafeţelor utile ale bazei dendrologice
(pepinierei).
În coloanele "Indice de producţie" sînt înscrise cantităţile medii considerate că se obţin la unitatea de
suprafaţă din secţia de cultură respectivă, iar în coloanele "Timp de producere" este specificat numărul de
ani necesar menţinerii plantei pe acelaşi loc de cultură.
Norme de consum şi coeficienţi de variaţie orară a consumului de apă pentru diverşi consumatori din
spaţii verzi - tabela 8.
Datele din această tabelă folosesc la dimensionarea reţelei de apă potabilă şi tehnologică pe baza
calculelor făcute de proiectanţii de specialitate.
Principalele caracteristici ale plantelor recomandate la amenajarea spaţiilor verzi - tabela 9.
Datele înscrise în această tabelă se referă la principalele caracteristici ale fiecărei specii de interes
peisagistic, precum şi la posibilităţile de folosire în amenajarea spaţiilor verzi.
Datele pot folosi la orientarea proiectantului în stabilirea compoziţiei vegetaţiei.
În coloana "observaţii" se fac menţiuni cu privire la rezistenţa speciei la nocivităţi, la ger, la tundere,
precum şi referitoare la transparenţa coroanei, culoarea fructelor etc.
Plante recomandate pentru a fi folosite la crearea peluzelor - tabela 10.
În tabela de la punctul 1 sînt indicate speciile şi procentele de participare a acestora în amestecurile
recomandate pentru realizarea gazonului pe peluzele situate în diferite grade de luminozitate.
În tabela de la punctul 2 sînt indicate plantele ce pot înlocui gazonul pe suprafeţe mici de peluze situate
în diferite grade de luminozitate.
Tabela 1.
Indici globali orientativi pentru spaţiile verzi din cadrul perimetrului construibil

Categoria de oraşe
Nr. crt. Suprafaţă spaţiu verde m2 locuitor
Număr locuitori
1 2 3
1 Pînă la 20 000 9-13
 2 20 000 - 50 000 14 - 20
3 50 001 - 100 000 12 - 16
4 Peste 100 000 17 - 26
 Observaţii:
- Indicii din această tabelă se referă la spaţiile verzi cu acces nelimitat din cadrul perimetrului
construibil (parcuri, grădini, scuaruri, fîşii plantate stradale şi spaţii verzi din cadrul complexurilor de
locuit).
- Indicii sînt orientativi şi se vor folosi în exclusivitate la dimensionarea bazelor dendro-
floricole.
Tabela 2.
Procente orientative de participare a principalelor părţi componente ale unităţilor de spaţii verzi

Destinaţia suprafeţelor
Vegetaţie
din care:
Nr.
Unitatea de spaţiu verde
crt. Alte dotări (oglinzi de apă,
Total Arbori şi Plante Gazon Alei terenuri joacă, chioşcuri) %
arbuşti % floricole % % %

1 2 3 4 5 6 7 8
1. Scuar 80- 20-60 5-10 30-75 15- 0-20
85 20
2. Grădina complexului de locuit, 40- 30-60 4-8 32-66 10- 0-40
de cartier sau orăşenească 70 20
3. Parc 65- 30-60 3-5 35-67 10- 5-20
75 15
4. Fîşie plantată stradală 100 20-60 2-5 35-78
5. Spaţiu verde din cadrul 90- 30-60 1-3 37-69 5-10 -
complexului de locuit 95
6. Spaţiu verde din incinta creşei şi 60- 50-60 2-3 40-50 10- 20-25
grădiniţei 70 15
7. Spaţiu verde din incinta şcolilor 45- 60-70 2-3 30-40 10- 30-40
şi liceelor 60 15
Tabela 3.
Distanţe intre plantaţii şi alte dotari

Distanta min. pînă la axul

Nr. trunchiului
Denumire a dotărilor -m-
crt.
arbori arbuşti
1 2 3 4
Clădiri
1. Pereţi cu ferestre 5,0 1,5
2. Pereţi fără ferestre 2,0 1,5
3. Garduri 2,0 1,5
4. Piloni şi stîlpi fără instalaţii subterane de cabluri electrice sau de 1,0 0,5
telecomunicaţii
Reţele subterane
5. Conducte de gaze 1.5 1,5
6. Canale termice 1,5 1,0
7. Cabluri electrice 1.0 1,0
8. Cabluri de tracţiune electric 1.0 1,0
9. Canalizaţie telefonică 1,0 1,0
10. Conducte de alimentare cu apa; 1,5 1.0
11. Conducte de canalizare 1,5 1,0
 Tabela 4.
Distanţe dintre arbori şi conductorii electrici
Distanţa minimă de la fire pînă la coroana ai aborilor
Nr. crt. Conductori electrici aerieni sub tensiune -m-
în sus în lături
1 2 3 4
1. Peste 220 V 2,0 5,0
2. Pînă la 220 V (fire neizolate) 2,0 3,0
3. Pînă la 220 V (fire izolate) 0,5 1,0

Tabela 5.
Cantităţi orientative de puieţi folosite, la amenajarea unităţilor de spaţii verzi
Cantităţi de puieţi la hectarul ocupat de
vegetaţie
Unitatea de spaţiu verde - buc. -
Nr. crt.

arbori arbuști
1 2 3 4
1. Scuar 100-200 1000-2000
2 Grădină şi parc 300-400 100-1000
3. Spaţiu verde din cadrul plexului de locuit 200-400 1000-2000
4. Fîşii plantate stradale 100-200 1000-10000
5. Spaţiu verde din incinta unităţilor social-culturale invăţămînt 200-400 1000-2030
6. Spaţiu verde din incinta întreprinderilor industriale 50-150 200-1500
7. Spaţiu verde din cimitir 300-400 Pe km 600 - 1000
8. Plantaţie de arbori în linie 100-150 _

Tabela 6.
Indici orientativi de producţie şi coeficienţi de utilizare a spaţiilor din sere, răsadniţe şi teren de
cultura, corespunzători tehnologiei de producere a materialului saditor floricol
Locuri de cultură
Sere înmulţitor
Nr. Sere parapete Răsadniţe cu încălzire Răsadniţe reci Teren de cultură
Denumirea speciei
crt. Coeficient Coeficient
Butastire Semanare Repicare Plantare Coeficient Plantare Depozitare Coeficient Plantare Depozitare Coeficient
2 2 2 de 2 2 2 2 2 Semanare 2 2 2 Repicare de
buc./m buc/m buc/m buc/m buc/m buc/m buc/m buc/m buc/m buc/m buc/m
utilizare utilizare
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
1. Plante floricole anuale
1. Acheyrantes sp. 2000 1/3 200 1/2 120 - 1/4
2. Agerathum 2000 - - 1/3 200 1/2 - 200 1/3 - - - - - -
fhexicanum sims.
3. Coleus cytron 2000 - - 1/3 200 1/2 120 - 1/4
lour.
 4. Gnaphalium 2000 - - 1/3 200 1/2 120 - 1/4 - 120 1/1 - -
lanatum
5. Irisine lindenii 2000 - - 1/3 200 1/2 120 - 1/4
G. Lanthana Cămara 2000 - - 1/3 200 1/2 120 - 1/4
7. Pelargonium sp. 2000 - - 1/3 200 1/2 120 - 1/4 - 70 - 1/1 - -
8. Santholina 2000 - - 1/3 200 1/2 - 200 1/3 - - 200 1/1 - -
chamaecyparissus
9. Chrysanthemum 2000 - - 1/3 200 1/2 120 1/4 200 1/1 6 2/3
indicum 1/2
10.Antirrhinum _ 15000 1000 1/3 200 1/3 200 1/2 - _ 120 1/1 _ _
majus 1/2
11.Begonia - 15000 1000 1/3 300 1/2 120 1/4 -
semperflorens 1/2
12.Cineraria 15000 1000 1/3 200 1/2 70 200 1/1
maritima less 1/2 1/1
13.Dahlia coccinea _ 15000 1000 1/3 _ _ 120 - 1/4 - 120 1/1 _ _
14.Lobelia erinus L. - 15000 1000 1/2 200 1/3 120 200 1/4 - - 120 1/1 - -
1/3 1/2
15.Nicotiana affinis - 15000 1000 1/2 - - 120 - 1/4 - - 120 1/1 - -
1/3
16.Petunia hybrida - 15000 1000 1/2 200 1/3 - 200 1/2 - - - - - -
hort. juss 1/3
17.Phlox drumondii - 15000 1000 1/2 200 1/3 120 200 1/4 - - - - - -
kook. L 1/3 1/2
18.Salvia splendens - 15000 1000 1/2 200 1/3 120 200 1/4 -
ker. L. 1/3 1/2
19.Tagetes patula L. - 15000 1000 1/2 - - 120 - 1/4 - - 120 1/1 - -
1/3
20.Verhena hybrida - 15000 1000 1/2 200 1/3 120 200 1/4 - - 120 1/1 - -
hort. L. 1/3 1/2
21.Zinnia elegans - 15000 1000 1/2 - - 120 - 1/4 - - 120 1/1 - -
jacq. L. 1/3
22.Canna indica - - - - - - - 40 1/1 - - 120 1/1 - -
curt. L.
2. Plante floricole bienale
23.Beillis perennis L. - - - - - - - - - 5000 - - 1/1 50 1/1
24.Myosotis alpestris - - - - - - - - - 5000 - - 1/1 50 1/1
schmidt.
25.Viola tricolor L. - - - - - - - - - 1000 - - 1/1 50 1/1
3. Plante floricole perene
26.Althaea rosea L. - 2500 - 1/1 - - - - - - 150 - 1/1 15 2
27.Aster sp. - 2500 - 1/1 - - - - - 150 - 1/1 15 2
28.Coreopsis - 2500 - 1/1 - - - - - - 150 - 1/1 15 9
tinctoria nutt. L.
29.Chrysanthemum - 2500 - 1/1 - - - - - - 150 - 1/1 15 2
leucanthemum L.
30.Delphyniuim - 2500 - 1/1 - - - - - - 150 - 1/1 15 2
elatum L.
31.Digitalis sp. - 2500 - 1/1 - - - - - - 150 - 1/1 15 2
32.Dianthus sp. - 2500 - 1/1 150 1/1 15 2
33.Lupinus - 2500 - 1/1 - - - - - - 150 - 1/1 15 2
polyphyllus L.
34.Phlox decussata - 2500 - 1/1 150 1/1 15 2
35.Solidago - 2500 - 1/1 150 1/1 15 2
Canadensis L.
36.Bergenia - - - - 10 2
crasifolia munch
37.Hemerocallis sp. - - - - 10 2
38.Paeonia sp. - - - - 10 2
39.Yucca filamcntosa - - - - 10 2
40.Lilium sp. - - - - 40 3
41.Tulipa - - - - 40 3
gesnerianal.

Tabela 7.
Indici orientativi de producţie corespunzători tehnologiei de producere a materialului săditor
dendrologic ornamental
1. Arbori răşinoşi
Sectia de cultură în seră Secţia fasonare
Semănături Butasiri in sera Repicături
Nr.
Denumirea speciei Indice de Indice de Indice de
crt. Indice de Timp de Timp de Timp de Timp de
producţie producţie buc./ productie buc./
producţie producere ani 2 producere ani 2 producere 2 producere ani
buc./m m m
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 Abies concolor Lindl. 150 3 25 1 - - 1 7
2. Chamaecyparis 100 2 — — — - 2 5
lawsoniana Pari.
3. Picea pungens 150 3 25 - - - 1 7
argentea Rosenth.
4. Pinus sp. 100 2 - - - - 2 5
5. Pseudotsuga menziesii 140 2 - - - - 2 5
Franco.
6. Taxodium distichum 100 2 - - - - 1 5
Rich.
7. Tsuga canadensis 100 2 - - - - 1 5
Carr.
2. Arbori foioşi
Secţia de cultură Secţia fasonare
Butăsiri
Semănături
Nr. DENUMIREA În teren În răsadniţe Indice de
crt SPECIEI Timp de
producţie
Indice de Indice de Indice de producere ani
Timp de Timp de Timp de Buc/m2
producţie producţie Buc/ producţie Buc/
producere ani producere ani producere ani
Buc/m2 m 2
m 2

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
8. Acer sp. 40 1 — — _ 2 4
9. Aesculus sp. 45 1 — — — — 2 5
10. Betula verrucosa 40 1 — — — — 2 4
Ehrh.
11. Castanea sativa 45 1 — — — — 2 5
Mill.
12. Catalpa sp. 40 1 — — — — 2 4
13. Celtis australis L. 40 1 — — — — 2 4
14. Cercis siliquastrum 40 2 — — — — 2 5
L.
15. Elaeagnus 35 1 — — — — 2 4
angustifolia L.
16. Fraxinus sp. 40 1 — — — — 2 4
17. Magnolia sp. 40 2 — — — — 2 5
18. Malus floribunda S. 35 1 — — — — 2 4
19. Morus sp. 40 2 — — — — 4 2
20. Platanus X 40 2 — — — — 2 5
acerifolia Willd.
21. Populus sp. — — 4,5 1 — 1,3 2
22. Primus sp. 35 1 — — — — 2 4
23. Quercus sp. 45 1 — — — — 2 5
24. Robinia sp. 30 1 — — — — 2 4
25. Salix babylonica L. — — 4,5 1 — 1,3 2
26. Sophora japonia L. 30 1 — — — — 2 4
27. Sorbus sp. 30 1 — — — — 2 4
28. Tilia sp. 40 2 — — — — 2 5
29. Ulmus sp. 40 i — — — _ 2 4
3. Arbori foioşi pentru plantaţii în linie

Secţia de fasonare
Secţia semănături
Nr. Şcoala I Şcoala II
Denumirea speciei
crt. Indice de producţie Timp de Indice de producţie Timp de Indice de producţie Timp de
buc./m2 producere ani buc./m2 producere ani buc./m2 producere ani
30 Acer sp. 40 1 2,5 4 4
31. Aesculus sp. 40 1 2,5 4 4
32. Fraxinus sp. 40 1 2,5 4 4
33. Platanus X acerifolia 40 2 2,5 4 4
Wild.
34. Robinia sp. 30 1 2,5 4 4
33. Tilia sp. 40 2 2,5 4 4
4. Arbuşti răşinoase

Secţia de cultură Secţia fasonare

Nr. Butăşiri în seră Repicături
Denumirea speciei Indice de producţie Timp de
crt. Indice de producţie Timp de Indice de producţie Timp de buc./ m2 producere ani
buc./ m2 producere ani buc./ m2 producere ani
1. 2 3 4 5 6 7 8
36. Juniperus communis L. 500 1 20 1 2 4
 'hibernica
37. Juniperus horizontalis 500 1 20 1 0,4 4
38. Taxus baccata L. 500 1 20 1 1 5
39. Thuya occidentalis var. 500 1 20 2 2 4
5. Arbuşti foioase

Secţia de cultură Secţia fasonare

Butăşiri în seră Repicături
Nr.
Denumirea speciei Indice de Indice de producţie Timp de
crt. Timp de
Indice de producţie buc./m2 producţie Timp de producere ani buc./m2 producere ani
producere ani
buc./m2
1 2 3 4 5 6 7 8
36. Juniperus communis 500 1 20 1 2 4
L.'hibernica gord.
37. Juniperus horizontalis 500 1 20 1 0,4 4
moench.
38. Taxus baccata L. 500 1 20 1 1 5
39. Thuya occidentalis var. 500 1 20 2 2 4
Secţia de cultură Secţia de fasonare
Butaşiri
Semănături
Nr. În teren În răsadniţe Indice de
Denumire a speciei Timp de
crt. producţie buc./
Indice de Indice de Indice de producere ani
Timp de Timp de Timp de m 2
producţie buc./ producţie buc./ producţie buc./
producere ani producere ani producere ani
m2 m2 m2
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
40 Berberis thunbergii dc. 25 1 - - — 4 2
41 Buxus Sempervirens L. 700 2 4 2
42 Cytisus sp. 25 1 — — — — 4 2
43 Chaenomeles japonica 25 1 — — — — 4 2
lindl.
44 Cornus sanguinea L. 25 1 — — — — 4 2
45 Cotinus coggygria 25 1 — — — — 4 2
scop.
46 Deutzia sp. — — 60 1 — — 4 2
47 Diervilla sp. — — 60 1 — — 4 2
48 Forsythia sp. — — 60 1 - — 4 2
49. Hibiscus sp. — — 60 1 — — 4 2
50. Ligustrum sp. 25 1 — — — — 4 2
51. Lonicera sp. — — 60 1 — — 4 2
52. Mahonia aquifolium 25 1 — — — — 4 2
Nutt.
53. Philadelphus sp. — 60 1 — — 4 2
54. Rhus typhina L. 25 1 — — — — 4 2
55. Rosa sp. 25 1 — — — — 4 2
56. Spiraea sp. — — 60 1 — — 4 2
57. Symphoricarpus sp. — — 60 1 — — 4 2
58. Syringa sp. 25 1 — — — — 4 2
59. Tamarix sp. — 60 1 — — 4 2
60. Clematis sp. — — 40 1 — — 4 2
61. Hedera helix L. — — 40 1 — — 4 2
62. Lonicera caprifolium — — 40 1 — — 4 2
63. Parthenocissus sp. — — 40 1 — — 4 2
64. Periploca Graeca L. — — 40 1 — — 4 2
65. Polygonum — — 40 1 — — 4 2
baldschuanicum Rg
66. Tecoma radicans juss. — — 40 1 — — 4 2
67. Wisteria sinensis — — 40 1 — — 4 2
Sweet.

Tabela 8.
Norme de consum şi coeficienţi de variaţie orară a consumului de apă pentru diverşi consumatori
din spaţii verzi

Unitatea la care se referă Coeficient de variaţie

Nr. crt. Denumirea consumatorului Norma de consum l. orară Ko
norma de consum
1 2 3 4 5
1. Stropitul spaţiilor verzi (o singură dată)
— în regiuni cu h > 500 mm m2 1,5—2 1,0
— în regiuni cu h ≤ 500 mm m2 2—4 1,0
2. Stropitul aleelor (o singură dată)
— în regiuni cu h >500 mm m2 1,5—2 1,0
— în regiuni cu h ≤ 500 mm m2 2—4 1,0
3. Spălatul aleelor (o singură dată)
— în regiuni cu h > 500 mm m2 2—3 1,0
2
— în regiuni cu h ≤ 500 mm m 3—5 1,0
4. Fîntînă publică cu jet şi scurgere continuă buc. şi zi 1500—2000 1,0
5. Centru de răcoritoare robinet şi 16 ore 2000—3000 2,0
6. Restaurant persoană şi zi 15—25 1,5
7. Cinematograf în aer liber loc şi zi 12 2,0
8. Teatru în aer liber loc şi zi 2 2,0
9. Primenirea apei în bazin decorativ litru de volum şi zi 0,10—0, 15 1,0
10. Pisoar public cu spălare continuă m şi oră 180 1,0
11. Pisoar public cu spălare intermitentă loc şi oră 30—40 1,0
12. Spălatul unui closet de folosinţă publică loc şi oră 350 1,0
Observaţii:
h este = înălţimea precipitaţiilor medii anuale
- În coloana "Ritmul de creştere":
l = încet crescător
r = repede crescător
- În coloana "Dimensiuni maxime":
h = înălţimea maximă la maturitate în condiţii optime
D = diametrul maxim
- În coloana "zona geografică recomandată":
c = cîmpie
d = deal
m = munte
l = litoral
- În coloana "Cerinţe faţă de sol, umiditate, lumină":
e.s. = exigent faţă de sol, creşte pe soluri fertile şi profunde
n.s. = neexigent faţă de sol, creşte pe orice sol
r.us. = rezistent la uscăciune
n.us. = nerezistent la uscăciune
i.l. = iubitor de lumină
s.u. = rezistă la semiumbră
u. = rezistă la umbră
- În coloana "Posibilităţi de folosire":
ma. = plantaţie în masiv
gr. = plantaţie în grupe
iz. = plantat izolat
al. = plantaţie de arbori în linie
gv. = garduri vii
cons. = consolidări de taluzuri, rîpe etc.

Tabela 9.
Principalele caracteristici ale plantelor recomandate la amenajarea spaţiilor verzi
1. Arbori răşinoşi

Cerinţe faţă
Ritmul Dimensiuni Zona
de sol, Coloritul de toamnă Posibilităţi
Nr. crt. Numele ştiinţific şi popular de maxime h/D geografică Observaţii
umiditate, al frunzişului de folosire
creştere -m- recomandată
lumină
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1. Abies alba mill. - Brad alb l 50/10 d.m. e.s.-n.us.-u. Verde ma.gr.iz. Nu suportă fum şi gaze
 2. Abies concolor lindl. Gond. et glend. - r 40/10 c.d.m. e.s.-r.us.-i.l. Verde-argintiu gr.iz. Suportă gaze şi fum
Brad argintiu
3 Chamaecvparis lawsoniana Parl. r 20/5 c.d.m. e.s.-r.us.-i.l.- Verde sau albăstrui gr.iz.
s.u.
4. Ginkgo bfloba L. Gineo l 30/6 e.d. e.s.-r.us.-i.l. Galben gr.iz. Suportă fumul. Rezistă la
munte dacă este adăpostit
5. Juniperus virginiana L. - Ienupăr de l 20/6 c.d.m.l. n.s.-r.us.-i.l. Galben-brun ma.gr.iz. Rezistă le fum. Fructele
Virginia albastru-brumate
6 Larix decidua mill. Lariee l 50/6 c.d.m. n.s.-r.us.-i.l. Galben gr.iz. Coroană transparentă.
Frunze căzătoare. Rezistă
la ger
7. Picea excelsa link. - Molid, Molift l 50/10 c.d.m. n.s.-r.us. Verde ma.gv.gr.iz. Nu suportă gaze şi fum
8. Picea pungens engelm. Argentea l 30/10 c.d.m. e.s.-n.us.-s.u.- Verde-argintiu gr.iz. Rezistă la ger şi fum
i.l.
9. Pinus nigra Arn. - Pin negru r 40/10 c.d.m.l n.s.-r.us-i.l. Verde gr.iz.
10 Pinus strobus L. - Pin mătăsos r 40/10 c.d.m. e.s.-n.us.-i.l.- Verde-albăstrui gr.iz. Rezistă la ger. Nu rezistă la
s.u. secetă
11 Pseudoţsuga menziesii Franco. - r 35/15 c.d. e.s.-n.us.-i.l. Verde gr.iz.ma. Rezistă la ger.
Duglas verde
12 Taxodium distichum L. rich. - r 25/10 c.d. n.s.-n.us.-i.l Roşu-arămiu gr.iz. Rezistă la ger. Frunze
Chiparos de baltă căzătoare.
13 Thuja orientalis L. Blota - Arborele 1 10/5 c.d.m. e.s.-n.us.- Verde gr.gv.iz. Nerezistent la fum şi praf
vieţii s.u.u
14 Tsuga canadensis carr. - Tuga 1 20/6 c.d.m. e.s.-n.us.-u Verde-închis ma.gr.iz. Rezistent la ger. Nu rezistă
la fum
2. Arbori foioşi

Ritmul Dimensiuni Zona Cerinţe faţă de Culoarea florilor Coloritul de

Nr. Numele ştiinţific şi Posibilităţi
de maxime h/D geografică sol, umiditate, Perioada de înflorire toamnă al Observaţii
crt. popular de folosire
creştere -m- recomandată lumină (luna) frunzişului

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
15 Acer ginnala maxim. l 7/5 c.d. n.s.-r.r.s.-u.-s.u. Alb-gălbui V Roşu aprins gr.iz.gv. Suportă gaze şi fum.
- Arţar de Manciuria Fructe roşii decorative
16. Acer negundo L. - 15/10 c.d.m. n.s.-r.us.-i.l.-s.u. Verde-gălbui III-IV Galben gr.iz.al. Rezistă la fum şi praf. Se
Arţar american, frînge uşor la furtună
17. Acer platanoides L. - 25/10 c.d. e.s.-n.us.-i.l.-s.u. Galben-verzui IV-V Galben ma.gr.iz.al. Puţin rezistent la gaze.
Paltin de cîmp Suportă tunderea
18. Acer pseudoplatanus 30/10 c.d.m.l e.s.-r.us.-s.u. Verde-gălbui IV-V Galben-roşu gr.iz.al. Rezistent la gaze şi fum
L. - Paltin de munte
19. Acer saccharinum L. 20/10 c.d.m.l e.s.-n.us.-i.l. Roşu III-IV Galben-roşu gr.iz. Rezistenţă mijlocie la
- Paltin argintiu gaze, se frînge uşor la vînt
şi zăpadă
20. Aesculus x carnea 15/10 c.d.m e.s.-n.us.-s.u. Roz-închis V-VI Galben-brun gr.iz.al. Nerezistent la ger şi fum.
hayne. - Castan Desfrunzire timpurie
porcesc roşu
21. Aesculus r 20/10 c.d.m. e.s.-n.us.-s.l Alb IV-V Galben-brun gr.iz.al. Nerezistent la ger şi fum.
hippocastanum L. - Desfrunzire timpurie.
Castan porcesc Suportă tunderea
22. Betula verrucosa r 20/6 c.d.m.l. n.s.-r.us.-i.l Brun-gălbui IV-V Galben gr.iz. Rezistent la ger şi fum
ehrh. - Mesteacăn
23. Carpinus betulus L. - l 28/10 c.d.m. e.s.-r.us.-i.l-s.u Alb VI-VII Galben gr.iz.gv Suportă fumul. Rezistă la
Carpen ger
24. Castanea sativa mill. l 30/10 c.d. e.s.-n.us.-i.l.-s.u. Alb IV-V Galben gr.iz. Sensibil la ger. Fructele
- Castan roşcat comestibile
25. Catalpa speciosa r 20/10 c.d. e.s.-r.us.-i.l-s.u. Alb cu galben VI-VII Galben gr.iz. Suportă fum şi praf.
warder. - Trîmbiţar Rezistenţă la ger
26. Catalpa Bignonioides r 15/10 c.d.l. e.s.-r.us.-i.l. Alb cu pete brun roşcat Galben gr.iz. Suportă fum şi praf.
walt. - Catalpa VI-VIII Apariţie tîrzie a frunzelor

27. Celtis australis L- r 20/10 c.d.l. e.s.-r.us.-il.-s.u. Alb, roz VI-VII Galben gr.iz. Rezistă la fum
Simbovina
28. Cercis siliquastrum l 10/5 c.d. n.s.-r.us.-i.l-s.u Roz, alb IV-V Verde- gr.iz. Sensibil la ger. Infloreşte
L. - Arborele Iudai galben înainte de înfrunzire
29. Elaeagnus r 7/5 c.d.m.l. n.s.-r.us.- Galben VI Alb-argintiu gr.iz.gv.consRezistent la gaze ii.
angustifolia L. - suportăterenuri saratoase
Sălcioară şi secetă. Flori plăcut
mirositoare
30. Fraxinus excelsior L. r 30/10 c.d.m. e.s.-n.us.-i.l. Albe V Galben- ma.gr.iz.al. Rezistă la fum şi moderat
- Frasin violet la gaze
31. Gleditsia triacanthos r 20/10 c.d. e.s.-r.us.-i.l. Verde-gălbui VI Galben gr.iz.gv. Rezistenţă la fum, gaze,
L. - Gladita ger.
32. Juglans nigra L. - r 30/10 c.d. e.s.-n.us.-i.l. Albe VII Galben gr.iz. Rezistenta la gaze. Nu
Nuc american rezistă la îngheţuri Tarzii
33. Koelreuteria r 10/5 c.d. e.s.-r.us.-i.l. Galben VII-VIII Brun-roşcat gr.iz. Sensibil la ger în tinereţe
paniculata laxm. -
Clocotis chinezesc
 34. Liriodendron l 30/6 c.d. e.s.-n.us.-i.l. Galbene-verzui cu Galben - gr.iz. Nu suportă îngheţuri tîrzii
tulipifera L. - Tulipier portocali V-VI auriu

35. Magnolia kobus D.C. l 10/5 c.d. e.s.-n.us.-i.l.-s.u. Alb-purpuriu IV-V Verde gr.iz. Nerezistenţă la ger. Se
- Magnolia recomandă în locuri
adăpostite
36. Malus floribunda S. - l 10/2 c.d.m. n.s.-r.us.-i.l.-s. u. Alb-roz, boboci roşii V Verde gr.iz. Rezistă la ger
Măr decorativ
37. Morus alba L. - r 15/10 c.d.m n.s.-r. us.-i.l.-s. u. - Galben iz. Forma pletoasă
Pendula dipp.
38. Paulownia tomentosa r 15/10 c.d. e.s.-n.us.-i.l. Violet IV- V Verde gr.iz. Nerezistent la gaze şi fum
stend. - Paulovnia Nerezistent la ger
39. Platanus acerifolia l 30/10 c.d. n.s.-r.us.-i.l.- Alb V Brun gr.iz.al Suportă fumul Decorativ
vvild. - Platan prin culoarea trunchiului
40. Populus alba L. - r 30/10 c.d. e.s.-r.us.-i.l. Galben-verzui III Galben gr.ma.iz. Suportă fumul şi gazele
Plop alb
41. Populus nigra r 30/10 c.d.m. n.s.-r.us.-i.l. - Galben gr.iz. Suportă gaze şi fum Var.
"Italica" duroi. - Plop Italica piramidal
negru piramidal
42. Prunus avium "Plena" l 20/10 c.d.m e.s.-n.us.-i.l. Alb IV-V Galben - gr.iz. Rezistent la ger
schneid. roşu
43. Prunus cerasifera l 8/5 c.d.m. n.s.-r.us.-i.l Roz III-IV Roşu- gr.iz. Fructe mici roşii
pissardi (carr.) bailey. vişiniu
- Corcoduş decorativ
44. Quercus borealis r 20/10 c.d. e.s.-r.us.-i.l. Brun-roşcat IV-V Galben-brun gr.iz.al. Păstrează frunzele pînă
michx. - Stejar roşu iarna ţîrziu
45. Robinia pseudacacia r 25/10 c.d.m e.s.-r.us.-i.l. Alb VI Verde gr.iz.al.gv.co Coroană transparentă
L. - Salcîm gălbui ns.
46. Salix babylonica L. - r 15/10 c.d.m. e.s.-n.us.-i.l. Verde-gălbui IV Galben gr.iz. Sensibilă la ger
Salcie plîngătoare
47. Salix matsudana r 13/5 c.d.m. n.s.-r.us.- i.l. Verde gălbui IV Galben gr.iz. Formă decorativă prin
koidz. "Tortuosa" - ramuri răsucite
Salcie răsucită
48. Sophora japonical - r 20/10 c.d. e.s.-n.us.-i.l. Albe, albe-verzui VII- Verde gr.iz Rezistentă la fum. Suferă
Salcîm japonez VIII de ger şi sensibilă la
secetă
49. Sorbus aucuparia L - l 10/5 c.d.m. n.s.-r.us.-s.u. Alb V Roşu- gr.iz. Rezistă la fum. Fructe
Scoruş de munte portocaliu roşii
50. Tilia cordata mill. - l 20/10 c.d.m. e.s.-n.us.-s.u.-u. Verde-gălbui VI-VII Galben ma.gr. iz. Rezistă la ger. Sensibil la
Tei pucios secetă şi insolaţii
51. Tilia tomentosa l 30/10 c.d. e.s.-r.us.-i.l. Gălbui VI Galben ma.gr.iz.al. Rezistent vara la căldură
monch. - Tei argintiu radiată de asfalt
52. Ulmus pumila L. - r 15/5 c.d. n.s.-r.us.-i.l. Alb-roz III-IV Galben gr. Rezistă la boala grafioza
Ulm de Turkestan
53. Ulmus montana r 25/10 c.d.m. e.s.-n.us-i.l. Alb-roz IV-V Galben gr.al. iz. Rezistă la fum, praf şi la
stokes. - Ulm de boala numită grafioza
munte
3. Arbuşti răşinoşi
Cerinte de
Dimensiuni Zona Coloritul de
Nr. Numele ştiinţific şi Ritmul de sol, Posibilităţi de
maxime h/D geografică toamna al Observaţii
crt. popular creştere Umiditate, folosire
-m- recomandată frunzişului
lumina
1 2 3 4 5 6 7 8 9
54. Juniperus communis l 6/2 c.d.m. n.s.-n.us.-i.l. Verde-albăstrui gr.iz. stîncării Rezistent la ger. Suferă la
"Hiber-nica" gard. - gaze. Fructe negre-
Ienupăr albăstrui-brumate
55. Juniperus horizontalis L. - l 1/8 c.d.m n.s.-r.us.-i.l. Verde-albăstrui gr.iz. stîncării Coniferă tîrîtoare.
Ienupăr tîrîtor Marcotează uşor. Foarte
rezistent la ger
56. Taxus baccata L. - Tisa l 15/10 c.d.m e.s.-n.us.-i.l.-Verde gr. iz. gv Suportă bine tunderea.
s.u.-u. Plantă toxică.
57. Thuja occidentalis var. L. l 12/4 c.d.m. n.s.-n.us i.l.- Verde gr.gv. iz. Rezistentă la fum, praf şi
s.u. şi u. ger în timpul iernii se
înroşeşte.
4. Arbuşti foioşi
Ritmul Dimensiuni Zona Cerinţe faţă de Culoarea florilor Coloritul de
Nr. Numele ştiinţific şi Posibilităţi de
de maxime h/D geografică sol, umiditate, Perioada de toamnă al Observaţii
crt. popular folosire
creştere -m- recomandată lumină înflorire (luna) frunzişului
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
58 Amorpha fruticosa L. - r 6/2 c.d.l. n.s.-r.us.-i.l. Albastru-violet V- Galben fir.gv. cons. Drajonează puternic
Salcîm mic VI
59 Berberis thunbergii - l 2/2 c.d.m. n.s.-r.u.s-i.l.- Galben V-VI Roşu gv.gr. cons. Rezistă la ger şi fum.
Dracila japoneză s.u. Suportă tunderea.
60 Buddleia hibrida - Liliac r 2/2 c.d. e.s.-r.us.-i.l.- Alb, violet VII-X Verde- gr.iz. Rezistă la fum. Nu rezista
de vară s.u. argintiu la ger.
61 Buxus sempervirens L. - l 5/2 c.d.m. e.s.-n.us.-i.l.- Galben III-IV Verde gr.gv.iz-. şi Suportă foarte bine
Merişor, Cimişir s.u.-u. borduri tunderea.
62 Caragana arborescens - r 6/2 c.d.l. n.s.-r.us.-i.l. Galben-auriu V- VIGalben gr.iz.gv. cons. Rezistă la secetă.
Lam. - Tufa lemnoasă
 63 Cytisus sp. - Drob. r 2/2 c.d. n.s.-n.us.-i.l. Galben V-VIII Verde- ma. gr.iz. cons.Rezistent la ger şi secetă.
argintiu
64 Chaenomeles japonica l 2/2 c.d.m. e.s.-r.us.-i.l. Roz-roşu Galben gr.iz. cons. Drajonează puternic
(Thumb) lindl portocaliu, alb IV-
V
65 Colutea arborescens L. - r 4/2 c.d. n.s.-r.us.-il.- Galben VI-VII Verd e-roşca gr.gv. cons. Rezistă la fum şi praf.
Băşicoasa s.u. Suportă tunderea
66 Corntfs mas L. - Corn l 10/5 c.d.m. n.s.-r.us.-i.l.- Galben II-IV Roşu- gr.iz.gv. cons. Rezistă la ger şi secetă.
s.u. stacojiu Suportă tunderea
67 Cornus sanguinea L. - l 4/2 c.d.m. n.s.-r.us.-s.u.- Alb V-VI Roşu gr.iz.gv. Rezistă la secetă şi fum
Singer u.
68 Cotinus coggygria L. - l 5/5 c.d.m. n.s.-r.us.-i.l.- Verde-gălbui V-VIIRoşu aprins gr.iz. cons. Suportă fumul
Scop, scumpie s.u.
69 Cotoneaster integerrima l 2/1 c.d.m n.s.-r.us.-i.l. Roz IV-VI Roşu gr.iz. slîncării Rezistă la gaze. Suferă de
Bîrcoace med. ger. Fructe roşii
70 Crataegus oxyacantha t, l 8/5 c.d.m n.s.-r.us.-i.l.- Alb V Galben gr.iz. gv. Fructe roşii. Ramuri cu
s.u.-u. ghimpi
71 Deutzia scabra thumb. - l 2/1 c.d.m n.s.-n.us.-i.l.- Alb-roz VI-VII Galben gr.iz. Relativ rezistent la ger şi
Mălin de grădină s.u. gaze.
72 Diervilla florida succ. r 3/1 c.d.m n.s.-n.us.-i.l.- Alb-roz V-VII Galben- gr.iz. Rezistent la ger
sieb. et s.u. roşiatic
73 Evonymus europaea L. l 6/2 c.d e.s.-r.us.-i.l.- Verde gălbui V Roşu gr.iz. gv. Rezistent la gaze. Fructe
Salba moale s.u.-u negru-portocaliu-carmin.
74 Forsythia suspcnsa r 2/2 c.d.m n.s.-r.us.-i.l.- Galben III-IV Galben- gr.iz. li. Suportă tunderea. Rezistă
(Thumb.) vahl. Forsitie s.u. violet la fum şi gaze.
75 Hibiscus syriacus L. - l 3/2 c.d.l. n.s.-r.us.-i.l.- Alb, roz, violet Verde gr.iz. Suferă la ger.
Nalba lemnoasă s.u. VIII-IX
76 Laburnum anagyroides l 5/2 c.d.m.l n.s.-r.us.-i.l.- Galben V-VI Verde ma.gr. iz. Rezistent la fum şi gaze
med - Salcîm galben s.u.
77 Ligustrum vulgare L. - r 5/2 c.d.m. n.s.-r.us.-s.u.- Alb VI-VII Verde gr.iz. gv. Rezistent la fum si gaze.
Lemn cîinesc u. Suportă tunderea. Fructe
negre.
78 Lonicera tatarica L. - r 3/2 c.d.m. n.s.-r.us.-i.l.- Roz, alb V-VI Verde ma.gr. gv.iz. Suportă fumul.
Caprifoi tătăresc s.u.
79. Mahonia aquifolium l 1/1 c.d. e.s.-r.us.-i.l.- Galben IV-V Verde-roşcat gr.gv. iz. Fructe albastre, brumate
nutt. - Mahonie s.u.-u.
80 Philadelphus coronarius r 3/2 c.d.m. n.s.-r.us.-i.l.- Alb V-VII Galben gr. gv. iz. Rezistă la gaze şi fum.
L. - Iasomie - Lămaita s.u Flori mirositoare.
81 Prunus triloba lindl. - l 3/3 c.d. . e.s.-n.us.-- i.l. Alb, roz IV-V Verde-gălbui gr. iz. Nerezistent la gaze şi fum.
Prun decorativ
82 Rhus typhina L. - Oţetar r 10/5 c.d.m e.s.-r.us.-il.- Verzui VI-VII Galben- gr. iz. cons. Fructe roşii
s.u. portocaliu
roşu
83 Ribeş, aureum L. - r 2/1 c.d.m e.s.-r.us.-s.u.-u.Galben Roşu gr. Suportă fumul.
Coacăz auriu
84 Robinia hispida L. - r 3/2 c.d. n.s.-r.us.-i.l.- Roz V-VI Verde-gălbui gr. iz. Rezistă la ger.
Salcîm roz s.u.
85 Roşa hibrizi thea - r 0,80/0,80 c.d.m. e.s.-n.us.-i.l. Toate culorile afară - gr. iz. borduri Sensibile la ger.
Trandafiri cu flori de albastru V-X
invoalte
86 Rosa polliantha si r 1,00/0,80 c.d.m. e.s.-n.us.-i.l. Toate culorile afară - gr. iz. borduri Mai puţin sensibile la ger.
floribunda - Trandafiri de albastru şi negru
cu flori simple V-X
87. Spirala biiliardii L. - r 2/1 c.d.m. n.s.-r.us.-i.l.- Roz VII-VIII Verde- gr. iz. gv.
Spirea de vară s.u. cenuşiu
88. Spirea bumalda burv. - r 0.75 1,00 c.d.m. n.s.-r.us.-i.l.- Roz, alb V-VII Roşu- gr. iz. gv. - Rezistă la fum.
Spirea pitică s.u. portocaliu borduri
89. Spiraea vanhouttei zabel. r 1/1 c.d.m. n.s.-r.us.-i.l.- Alb V-VI Roşu- gr. iz. gv. Rezistă la fum. Inflorire
- Zapejoara s.u. portocaliu bogată.
90 Symphoriearpus albus r 1/1 c.d.m n.s.-r.us.-:i.l- Roz VI-VII Verde- gr. gv. cons. Rezistă la fum. Fructe
blake. - Cirmiz s.u.-u. cenuşiu taluze albe.
91 Syringa vulgaris L. - l 7/3 c.d.m. n.s.-n.us.-i.l. Alb, roz, violet IV- Verde- gr. iz. gv. cons.Suportă fumul şi tunderea.
Liliac V cenuşiu
92. Tamarix pentandra - pali. r 3/2 c.d.m.l. ns.-r.us.- i.l Roz. VI- VIII Galben gr. iz. cons. Rezistă la praf, fum şi sol
- Cătina roşie sarăturos.
93. Taiftarix tetrandra pali. - r 2/2 c.d.m.l. n.s.-r.us.- i.l Roz V-VI Galben gr. iz. cons. Rezistă la praf, fum şi sol
Cătina roşie de sărăturos.
primăvară
94. Viburnum opulus L. - l 4/3 c.d.m. e.s;-n.us.-i.l.- Alb V-VI Roşu gr. iz. Rezistent la fum şi ger.
Călin de grădină s.u.-u. Fructe roşii.
95. Viburnum l 3/3 c.d. e.s.-n.us.-s.u-u Alb V-VI Verde gr. iz. Fructe roşii care apoi
rhytidophyllum hemsl. - devin negre.
Călin
5. Liane (plante urcătoare)

Dimensiuni
Nr. Numele ştiinţific şi Perioada de
maxime h Culoarea florilor Posibilităţi de folosire
crt. popular înflorire (luna)
-m-

1 2 3 4 5 6
96. Clematis sp. - Clematita 5 VI-VIII Albastru, violet, alb, roz, Garduri, pergole, grilaje. În general la semiumbră
galben roşcat,
97. Hedera helix L. - Iedera 10 IX-X Galben-verzui Ziduri, sub arbori. Rezistă la semiumbră şi umbră

98. Lonicera caprifolium. - 10 V-VI Alb-gălbui, roz Garduri, pergole, grilaje. Flori foarte mirositoare
Caprifoi
 99. Polygonum 10 VI-X Alb, roz Garduri, pergoie, grilaje, calcane. Creştere viguroasă.
baldschuanicum H. gross. Nepretenţios la climă şi sol
- Poligon
100. Parthenocissus 15 VI-VII Alb-verzui Garduri, pergole, grilaje, calcane Colorit de toamnă roşu-
quinquetolia Planch. - aprins
Viţa de Canada
101. Parthenocissus 15 VII-VIII Alb-verzui Ziduri, calcane. Toamna frunzişul este galben lână la
tricuspidata (Sieb. roşu aprins
etzucc.) - Viţa japoneză
102. Roşa. sp. - Trandafiri 3 V-VI Alb, roz, roşu, galben Garduri, pergole, grilaje, ziduri
urcători
103. Wisteria sinensis swet - 15 V - VI Albastru-violet Garduri, pergole, grilaje, ziduri
Glicina
6. Plante floricole anuale

Perioada de Densitatea
Nr. Talia
Numele ştiinţific şi popular înflorire Culoarea florilor de plantare Posibilităţi de folosire
crt. - cm -
(luna) buc./ m2

1 2 3 4 5 6 7
104. Ageratum mexicanum sims. - 10-60 VI-IX Alb, roz, albastru 12 Parter, borduri, grupuri
Pufuleţ
105. Antirrhinum sp. - Gura leului 15-90 VI-X Alb, roz, roşu, 12 Parter, borduri, grupuri, suportă
galben, portocaliu semiumbra
106. Begonia sp. - Begonia, Zăhărel, 15-30 V-X Alb, roz, roşu 30 Borduri, parter, grupuri suportă
Gheţişoară semiumbra şi umbra

107. Callistephus chinensis - Ochiul 15-60 VIII-X Alb, roz, roşu, 10 Parter, borduri, grupuri suportă
boului violet semiumbra
108. Celosia sp. - Creasta cocoşului 20-30 VII-IX Roşu, galben 17 Grupuri, parter
109. Coleus sp. - Urzicuţă 15-25 - Flori neinteresante; 17 Parter, grupuri şi borduri, suportă
frunze colorate: semiumbra şi umbra
galben, roşu închis,
pestriţ
110. Cosmos sp. - Margarete colorate 50-100 VI-X Alb, roz, roşu, 10 Parter, grupuri
galben, portocaliu
111. Delphinium sp. - Nemţişori 50-80 VI-X Alb, roz, roşu, 10 Parter, grupuri
albastru, violet
112. Dianthus sp. - Garoafe 15-40 VI-X Alb, roz, roşu, 20 Parter, borduri
galben
113. Gnaphalium lanatum - Gnafalium 15-20 - Flori neinteresante, 18 Borduri, grupuri, jardiniere, vase
frunziş argintiu de grădină

114. Lobelia sp. - Lobelia 10-25 VI-IX Alb, albastru 30 Grupuri, borduri, vase de grădină,
suportă semiumbra

115. Matthiola sp. - Micsandre; 30-80 VI-X Alb, roz, roşu, 17 Parter, grupuri suportă
violet , si galben semiumbra
116. Pelargonium sp. - Muşcate 20-60 VI-X Alb, roz, roşu 10 Parter, grupuri, jardiniere, vase
de grădina

117. Petunia sp. - Petunie 20-40 V-X Alb, roz, roşu, 12 Parter, borduri, gruţuri, jardiniere
violet, pestriţ. şi vase de grădină

118. Phlox sp. - Brumărele 15-30 VI-X Alb, roz, roşu, 12 Parter, borduri, grupuri, vase de
violet, galben, grădină
pestriţ
119. Portulaca grandi flora lindl. - 15 VI-X Alb, roz, roşu, 30 Borduri, vase de grădină, între
Floare de piatră galben, violet pietre şi dale. Varietatea "Flore
pleno" cu flori invoalte

120. Salvia sp. - Salvie, Jale 20-40 VI-X Roşu 12 Parter, grupuri
121. Tropaeolum sp. - Condurii 15-20 VI-X Galben, portocaliu; 12 Parter, borduri, grupuri,
doamnei, Cultunaşi brun-roşcat jardiniere, vase de grădină.
Suportă semi-umbra, nu suportă
aerul foarte uscat

122. Tagetes sp. - Crăiţe, Vizdoage 15-80 VI-X Galben, portocaliu, 15 Parter, borduri, grupuri suportă
brun-roşcat semiumbra
123. Verbena sp. - Verbine 15-30 VI-X Alb, roz, roşu, 10 Parter, borduri, grupuri, jardiniera
albastru, violet şi vase de grădină

124. Zinnia sp. - Cîrciumărese 20-60 V-X Alb, roz, roşu, 6 Parter, grupuri
galben, si
portocaliu, violet
7. Plante floricele bienale

Perioada de Densitatea
Talia
Nr. crt. Numele ştiinţific şi popular înflorire Culoarea florilor de plantare Posibilităţi de folosire
- cm -
(luna) buc./m2
 1 2 3 4 5 6 7
125. Althaea roşea - Nalbă 150-250 VI-IX Roz, roşu, galben 2 Grupuri. Forma "flore pleho" are
flori învoalte
126. Belis perennis - Părăluţe, 15-20 IV-V Alb, roz, roşu 30 Borduri, parter, grupuri
Năsturaşi
127 Campanula medium - Clopoţei 40-80 VI-VII Alb, roz, albastru, 6 Parter, grupuri
mari violet
128 Cineraria maritima - Cineraria 15-40 VI-VIII Galben. Frunziş 10 Borduri, grupuri
argintiu
129 Dianthus barbatus - Garoafe 30-50 V-VI Alb, roz, roşu, 7 Grupuri, parter
chinezeşti pestriţ
136 Digitalis hibrida - Degeţel 50-80 VI-VIII Alb, roz, purpuriu 6 Grupuri, buchete
131 Myosotis alpestris - Nu-mă-uita 15-20 IV-V Albastru, roz 30 Borduri, parter, grupuri, suportă
semiumbra
132 Viola tricolor - Pansele 10-15 III-V Alb, galben, 30 Borduri, grupuri, parter
albastru, violet,
arămiu
8. Plante floricele perene

Perioada de Densitatea
Talia
Nr. crt. Numele ştiinţific şi popular înfloriri Culoarea, florilor de plantare Posibilităţi de folosire
- cm -
(luna) buc./m2
1 2 3 4 5 6 7
133 Achillea filipendulina - Coada 80-120 VI-VIII Galben 4 Parter, borduri, grupuri
şoricelului
134. Althaea sp. - Nalba mare 150-200 VII-X Alb, roz, roşu, 2 Grupuri
galben deschis,
violet
135. Anemone japonica - Anemone 40-60 VIII-XI Alb, roz 10 Parter, grupuri suportă semiumbra
de toamnă
136. Aquilegia sp. - Căldăruşe 30-80 V-VI Alb, roz, roşu, 4 Parter, grupuri suporta semiumbra
albastru, galben
137. Arabis albida - Gîscariţă 15-20 IV-V Alb roz 4 Borduri, stîncării
138. Aster amellus - Steluţă 20-30 V-VI Albastru, liliachiu 15 Grupuri, borduri, stîncării
139. Aster dorriosus - Scînteiuţe 15-30 IX-X Alb, roz, liliachiu 15 Borduri, grupuri, stîncării
pitice
140. Aster novi-belgii şi Aster: 80-150 IX-X Alb, roz, roşu, 2 Parter, grupuri
Novae-angliae - Scanteiuţe albastru, violet
înalte
141. Astilbe hybrida - Astilbe 50-60 VII-VIII Alb, roz, roşu 10 Grupuri în semiumbră
142. Bergenia sp. - Crăciuniţe 20-40 III-IV Roz 17 Grupuri şi rabata in semiumbră şi
umbră
143. Campanula carpatica - Clopoţei 10-15 VII-VIII Alb, albastru 30 Grupuri, borduri, stîncării
de munte
144. Campanula persicifolia - 40-50 VI-VII Alb, albastra 8 Parter şi grupuri în semiumbră
Clopoţei de pădure
145. Canna indica - Cane 40-150 VI-X Roz, roşu, galben, 3 Parter, grupuri
portocaliu
146. Cerastium bieberesteinii - 5-15 V-VI Alb. Frunze argintii 30 Borduri, stîncării
Cerastium
147. Chrysanthemum indicum - 30-100 VIII-XI Alb, roz, roşu, 4 Grupuri, parter
Tufănele galben, portocalia,
ruginiu, Violet
148. Convallaria Majalis - 15-20 V Alb 30 Grupuri la umbră şi semiumbră
Lăcrămioare
149. Coreopsis sp. - Margarete 40-80 VI-VIII Galben 6 Parter, grupuri
galbene
150. Crocus Sp. - Branduşe, Şofran 5-10 III-IV Alb, galben, violet 30 Răspîndit în peluze
151. Dahlia variabilis -Dalie, 40-160 VI- IX Alb, roz, roşu, 10 Parter, grupuri
Gherghindă galben, portocaliu
violet
152. Delphinium hybridum - 70-150 VI-IX Albastru, violet, 4 Grupuri, parter
Nemţişori de grădină alb, roz, purpuriu
153. Dianthus sp. A - Garofiţe 12-20 IV-VI Alb, roz, roşu 20 Borduri, grupuri, stîncării
154. Echinops ritro - Măciuca 60-100 VI-IX Albastru metalic. 12 Solitar, grupuri
ciobanului Frunze verzi
argintii
155. Erigeron speciosus - Bunghisor 30-40 VI-VIII Albastru-Violet 12 Grupuri, parter
156. Funkia sp. - Crin de umbră 20-45 VII-VIII Alb, liliachiu 6 Grupuri şi borduri; în semiumbră
şi umbră
157. Gypsophilia paniculata - Floarea 40-80 VI-VIII Alb, roz 2 Grupuri, borduri, parter
miresii
158. Galanthus sp. - Ghiocei 10-20 II-IV Alb 50 Răspîndit în peluze, grupuri, în
faţa plantaţiilor de arbuşti
159. Gaillardia hybrida - Fluturei 40-80 VI-X Galben, portocaliu, 6 Parter, grupuri
roşu
160. Helianthemum hybridum - 15-20 VI-VII Alb, roz, roşu, 8 Borduri, grupuri, stîncării
Trandafiraşi de piatră galben
161. Helleborus hybridus - Spinz 20-30 III-IV Alb, roz, roşu- 8 Grupuri, în umbră şi semiumbră
verzui
162. Hemerocallis sp. - Crin de 50-100 VII-VIII Galben, portocaliu 18 Parter, grupuri pe lîngă apă,
toamnă suportă semiumbră
163. Heuchera sanguinea - Clopoţei 20-30 V-VI Roşu, roz 20 Grupuri, stîncării suportă
roşii semiumbră
 164. Hyacinthus sp. - Zambile 10-30 IV-V Alb, roz, roşu, 14 Parter, grupuri răspîndit în peluz
galben, albastru,
violet
165. Iberis sempervirens - Iberis 12-20 IV-V Alb 20 Borduri, grupuri, stîneării
166. Iris sp. - Stînjenei 18-100 IV-VI Alb, albastru, 10 Borduri, grupuri, parter şi pe lîngă
galben, violet, ape. Suportă semiumbră
roşcat
167. Lavandula vera - Levenţică 30-60 VII-IX Albastru, frunziş 14 Borduri, parter, grupuri suportă
albăstrui tunderea
168. Lychnis chalcedonica - Dragoste 60-80 VI-VII Roşu aprins 8 Grupuri, parter
arzătoare
169. Lilium sp. - Crini 40-150 V-X Alb, portocaliu 12 Grupuri
roşu
170. Lupinus sp. - Cafeluţa 60-80 VI-VIII Alb, roz, gălbui, 6 Grupuri, parter
roşu, albastru,
violet
171. Monarda didyma - Menta 40-80 VI-VIII Roz, roşu, liliachiu 8 Grupuri, parter suportă semiumbră
americană
172. Narcisus sp. - Narcise, 20-30 III-V Alb, galben, 30 Parter, grupuri, răspîndit în peluze
Zarnacadele portocaliu
173. Oenothera missouriensis - 15-20 VI-VIII Galben 8 Grupuri stancării
Lumînărica galbenă
174 Oenothera speciosa - Lumînărica 20 -40 VI-VIII Alb 6 Grupuri, stîncării
albă
175 Paeonia sinensis - Bujor 40-60 V Alb, roz, roşu 3 Solitar, grupuri în peluze şi în faţa
arbuştilor
176 Papaver orientale - Mac de 30-60 V Alb, roz, roşu- 4 Grupuri, parter
grădină portocaliu
177 Phlox subulata - Brumărele 10-15 IV-V Alb, roz, albastru 14 Borduri, stîncării
deschis
178 Phlox paniculata - Brumărele 40-100 VI-IX Alb, roz, roşu, 8 Parter, grupuri
violet
179 Primula sp. - Ciuboţica cucului 10-30 IV-V Alb, galben, roşu, 24 Borduri, grupuri, stîncării suportă
violet semiumbra şi umbra
180. Rudbeckia sp. - Margarete 30-150 VI-X Galben, roşcat, 4 Parter, grupuri
galbene arămiu
181. Santolima Chamaecyparissus - 20-30 VII-VIII Galben. Frunze 20 Grupuri, borduri Suportă tunderea
Santolina argintii
182. Scilla sp. - Viorele, albăstrele 5-10 III-IV Albastru, alb 30 Răspîndit în peluze, grupuri între
arbori şi în faţa arbuştilor
183. Solidago sp. - Sînziana de 30-150 VII-X Galben 2 Parter, grupuri
grădină
184. Sedum sp. - Iarba grasă 10-40 VI-VIII Alb, roz, galben, 30 Borduri, grupuri, stîncării
roşu
185. Stachys lanata - Urechea 10-30 VI-VII Roz. Frunze 18 Borduri, grupuri, stîncării
iepurelui argintii
186. Tulipa sp. - Lalele 20-50 III-V Alb, roz, roşu, 30 Parter, grupuri, răspîndit in peluze
violet, galben
187. Veronica sp. 10-80 IV-IX Roz, albastru 20 Borduri, grupuri, stîncării
188. Viola sp. 5-15 IV-IX Alb, roz, violet 30 Grupuri în semiumbra şi umbră

189. Vincia minor - Pervinca, 15-20 IV-V Albastru 40 Peluze, stîncării suportă umbra şi
merişori semiumbra
190. Yueca - Yuca 50-150 VI-VIII Alb 1 Solitar, grupuri
Tabela 10.
Plante recomandate pentru a fi folosite la crearea peluzelor
1. Graminee şi leguminoase întrebuinţate în amestecuri, denumite gazon
Procente orientative de participare ale speciilor în compoziţia gazonului
Nr. Denumirea speciei
crt. Peluze însorite Peluze semi-umbrite Peluze umbrite Amestec universal valabil
1. Agrostis stolonifera 10 15 20 10
2. Cynosurus cristatus L — — — 10
3. Festuca rubra L. 20 20 30 15
4. Festuca ovina L. 15 10 — 10
5. Lolium perene L. 40 40 35 40
6. Poa pratensis L. 10 5 5 5
7. Poa nemoralis L. 5 5 —
8. Poa trivialis L. — — — 5
9. Trifolium repens L. . 5 5 5 5

2. Plante înlocuitoare de gazon (pe suprafeţe mici necirculabile)

a) Peluze însorite
Dianthus deltoides L.
Iberis sempervirens L.
Sedum album L.
Sedum acre L.
Sedum rupestre L.
Sedum spurium M. B.
 Stachys lanata Jacq.
Veronica incana L.
b) Peluze umbrite şi semiumbrite
Asarum europaeum L.
Fragaria vesca L.
Hedera helix L.
Vinca minor L.
Viola odorata L.

8. PRINCIPALELE LUCRĂRI TEHNICE DE ÎNFIINŢARE ŞI DE ÎNTREŢINERE A

SPAŢIILOR VERZI.
8.1. Cercetarea şi analiza terenului pe care urmează a se executa proiectarea spaţiilor verzi
Înainte de a se merge pe teren se va revedea întrega documentaţie cu privire la terenul care
urmează a se amenaja:
- datele geografice;
- datele hidrologice;
- datele pedologice;
- datele climatice;
- datele privind vegetaţia.
Analiza terenului se va face pe baza unui plan topografic cuprinzând toate detaliile terenului inclusiv
relieful redat prin curbe de nivel.
Pe teren se cercetează şi se înseamnă o serie de date necesare proiectării referitor la:
1. forma terenului, limitele şi rectificările necesare a se executa.
2. denivelările (pante, rampe, locuri mai plane, rupturi de pantă, văile şi tipul lor, vechile cariere de piatră
etc.) şi posibilităţile lor de amenajare.
3. modul cum factorii climatici acţionează în cuprinsul terenului cercetat.
4. se vor executa un număr de profile de sol în urma cărora să se poată determina: tipul genetic, grosimea
solurilor, conţinutul în humus şi substanţe nutritive din sol, gradul de eroziune, etc.
5. condiţiile hidrologice: nivelul apelor freatice şi chimismul lor, gradul de sărăturare şi înmlăştinare, apele
naturale ce pot fi folosite pentru udatul plantelor (izvoare, iazuri), necesitatea efectuării unor lucrări de desecare,
drenaj, ameliorare.
6. vegetaţia lemnoasă existentă: speciile, varietăţile şi formele ornamentale, vârsta, înălţimea, diametrul, proiecţia
coronamentelor exemplarelor celor mai dezvoltate şi care urmează să fie menţinute, starea fiziologică şi
fitosanitară, exemplrele care vor trebui păstrate sau înlăturate.
7. vegetaţia ierboasă (specii, asociaţii) etc.
8. fixarea locurilor de unde se deschid cele mai frumoase privelişti, locurile cele mai indicate pentru fixarea
centrelor compoziţionale, axele de perspectivă posibile a se realiza etc.
9. posibilităţile de îndreptare prin efecte optice a unor condiţii defavorabile (forme ale terenului prea lungi sau
prea late, perspective prea scurte sau prea lungi etc.).
10. suprafeţele bune pentru construcţii.
11. punctele cele mai logice de intrare şi de ieşire.
12. traseele cele mai indicate de drumuri şi alei din punct de vedere funcţional şi estetic.
13. traseele prezente şi viitoare ale instalaţiilor electrice, de apă, canalizare şi gaze, locuri prevăzute pentru
instalarea transformatelor, hidranţilor şi gurilor de canal.
14. amplasarea cea mai indicată a locurilor de parcaj auto, a terenurilor sportive, a terenurilor de joacă pentru
copii, etc..
15. locurile care trebuie protejate cu ajutorul plantaţiilor de protecţie împotriva zgomotelor, vânturilor,
înzăpezirilor şi poluărilor.
16. locurile unde se pot creea suprafeţe de apă: bazine, iazuri, izvoare, pâraie.
17. amplasarea fântânilor arteziene şi dimensionarea lor în plan şi spaţii.
18. fixarea locurilor pentru o serie de construcţii utilitare: adăposturi, pavilioane, sere, etc..
19. indicarea amplasamentelor celor mai potrivite pentru statui şi alte construcţii ornamentale: pergole, treiaje,
porticuri, colonade.
20. amplasarea cea mai potrivită pentru clădirile admnistraţiei şi a bazei de producerea materialului săditor, sere,
răsadniţe etc..
8.2. Principii de proiectare a spaţiilor verzi
La proiectarea parcurilor şi grădinilor este necesar să se ţină seama de unele principii de proiectare, în
funcţie de condiţiile existente în teren.
I. Proiectarea în extravilan
Va fi supusă, în general, principilor de mai jos:
- spaţiul fiind mai puţin limitat decât în mediul urban se va căuta să se includă în peisaj cele mai
frumoase elemente naturale aflate în împrejurimi;
- proiectarea va ţine seama de acele calităţi care conferă peisajului un caracter specific (de baltă, de
câmpie, colinar, montan), se va căuta ca aceste trăsături să fie accentuate iar trăsăturile nesemnificative,
lipsite de expresie să fie mascate sau să li se diminueze forţa;
- suprafeţele oferă posibilităţi de acţiune mai neîngrădite decât în mediul urban şi deci o libertate de
proiectare mai mare, o compoziţie mai liberă;
- orice construcţie nouă apare aici impusă peisajului, de aceea se va căuta armonizarea ei cu natura
înconjurătoare, folosirea de materiale de provenienţă locală şi care să-i confere un caracter de naturaleţe,
nefinisare, robusteţe şi rusticitate;
- uneori se poate crea un contrast între natura înconjurătoare ca elemnt dominant şi construcţia propriu-
zisă ca element dominat;
- elementelor construite este indicat să li se confere un specific etnografic local;
- calitatea esenţială a compoziţiei fiind naturaleţea ce va prefera un stil compoziţional şi un gen
corespunzător (ex.: stil natural peisager, genul pitoresc);
- expunerea mai directă la intemperiile climatice, lipsa adăposturilor antrenează măsuri sporite de
protecţie împotriva vântului, insolaţiei, spulberării zăpezii, căldurilor mari, etc.
II. Proiectarea în intravilan
Aici se va ţine seama de următoarele principii:
-suprafeţele fiind în general mai reduse decât în mediul rural şi mai limitate în plan şi spaţiu, amenajarea
trebuie să fie compactă, foarte economică, judicioasă funcţional, întreaga organizare trebuind să se impună
vizual, ca un tot unitar;
-elementele de constrângere, limitare şi geometrizare pot fi compensate cu ajutorul vegetaţiei şi a unei
trasări, corespunzătoare;
-stabilirea raporturilor dintre construcţii şi oraş se poate face prin intermediul străzii, deci o atenţie
deosebită trebuie dată: circulaţiei, intrărilor şi ieşirilor, izolării faţă de zgomot, gaze şi praf prin ecrane de
vegetaţie dese;
-microclimatul neprielnic impune o intervenţie activă pentru purificarea, răcirea şi ozonificarea aerului
cu ajutorul filtrelor de vegetaţie, pulverizării apei ca aerosoli, creerii de oglinzi de apă, de pasaje etc.;
III. Proiectarea pe terenuri orizontale
Se execută ţinându-se seama de următoarele principii:
-amenajările pe astfel de terenuri oferă un grad de libertate ridicat iar compoziţiile în stil geometric pot fi
executate cu destulă uşurinţă, fiind în unele cazuri de preferat;
-peisajul fiind monoton legătura dintre elemente şi dintre spaţiu şi elemente trebuie foarte bine studiată;
 -orice element vertical introdus capătă o valoare sculpturală şi trebuie judecat după felul cum forma
proprie se încadrează în mediul înconjurător, se profilează pe un fundal sau constituie un fond pentru alte
elemente situate în faţa lui;
-pe astfel de terenuri de primă importanţă sunt: formele îndrăzneţe, culorile puternice, formele verticale
pentru monumentalitate şi realizare de contraste, formele orizontale pentru realizarea de acorduri cu
orizontalul şi introducerea unei scări umane de comparaţie;
-în luptă cu monotonia, elementul constructiv, poate deveni în unele cazuri dominant faţă de vegetaţie;
-orice denivelare cât de mică de teren are o importanţă şi ea poate accentuată prin utilizarea unor efecte
optice;
-lipsa de protecţie faţă de unele elemente naturale (vânturi, zăpezi, insolaţie) necesită luarea unor măsuri
speciale de protecţie (plantaţii sub formă de perdele, masive plantate, crearea de suprafeţe întinse de apă,
etc.).
IV. Proiectarea pe terenuri situate în pantă
Necesită luarea în considerare a următoarelor principii:
-curbele de nivel reprezintă elemnente majore de amplasare a construcţiilor, teraselor, a vegetaţiei,
dispuse în aliniamente; legătura dintre scări de acces executate pe linia de cea mare pantă creează multiple
posibilităţi de amenajare arhiteturală care să corespundă cerinţelor funcţionale şi estetice;
-amenajările în terase se impun adeseori ca singurele posibile, mai ales la pantele accentuate;
-accesul la vârful pantei se va face prin părţile laterale, pentru a facilita urcuşul, folosindu-se
serpentinele; nu este indicat din considerente de ordin funcţional şi estetic ca o cale de acces să străbată
central şi rectiliniu o pantă de al bază până la vârful ei;
-în proiectare se va ţine seama că, vârful pantei este supus elementelor dezlănţuite ele naturii şi deci vor
fi luate măsurispeciale de protecţie; vârfurile de pantă oferă deschideri de perspective şi vederi panoramice,
care trebuie însă să fie exploate în mod raţional;
-adeseori vârfurile de pantă constituie motive de închidere de perspectiveşi în acest caz o mare atenţie
trebuie acordată amenajărilor pr verticală;
-pantele constituie prilejuri nimerite de amenajare a grădinilor alpine, stâncăriilor, grotelor, fântânilor de
perete, a nişelor.
Utilitatea semnelor convenţionale constă in facilitarea întelegerii diferitelor planuri înglobate în proiectul
de amenajare peisagistică. Semnele convenţionale folosite pentru reprezentarea construcţiilor, reţelei de
circulaţie, reliefului, apelor sunt cele consacrate, utilizate în proiectele de arhitectură.
Modalităţile de reprezentare grafică a vegetaţiei lemnoase ornamentale sau floricole şi a dotărilor
decorative sunt însă diverse, nefiind supuse unor rigori standard. Aceste semne grafice trebuie să fie cât mai
sugestive, mai ales în planurile cu caracter de planşe de prezentare care pot fi colorate pentru a mări
impactul asupra beneficiarului cu privire la existenţa viitorului spaţiu verde proiectat. Cu toate acestea, se
recomandă luarea în considerare a unor elemente comune ale semnelor grafice utilizate în arhitectura
peisagistică:

 elementele construite se desenează cu contururi mai groase (clădirile, reţeaua de circulatie, malurile
râurilor sau ale lacurilor, bordura bazinelor sau a fântănilor);
 elementele vegetale se contureaza cu linii care descresc în grosime de la reprezentarea arborilor la
cea a arbuştilor, a gardurilor, a florilor;
 pentru utilizarea semnelor grafice se va lua în considerare scara la care se intocmeşte planul;
 pentru reprezentarea grafica a arborilor şi arbuştilor ornamentali se va aduce la scară proiecţia
coroanei acestora (la vârsta medie) iar pentru celelalte elemente vegetale (garduri vii, liane,
 trandafiri, decoraţiuni florale) sau pentru unele dotări decorative (bănci, pergole, vase decorative,
etc) se vor utiliza semnele convenţionale doar pentru sugerarea lor, având în vedere dimensiunile, în
general reduse, ale acestor elemente.

Scara, formatul, indicatorul

Scările se utilizeaza în functie de marimea amenajarii şi necesităţile de reprezentare a
soluţiilor propuse pentru a permite atat reprezentarea globală căt şi detaliată.
Cele mai utilizate scări sunt cele de 1:500 pentru le utilizate în suprafeţele de 2-20 ha cu detalieri de
1:200; 1:100; 1:50. Terenurile reduse impun utilizarea scării de 1:200 cu detalieri de 1:50; 1:25 iar planurile
de sistematizare sunt redate la scări cuprinse între 1:1000-1:5000, în functie de suprafata zonei sau a
localitătii luată în studiu.
Formatul utilizat în proiectele didactice este A3. Formatul este spaţiul delimitat pe coala de hârtie
sau pe calc prin conturul (trasat cu linie mai subţire) pentru decuparea copiei desenului original.
Dimensiunile acestui contur sunt 297x420 mm. Pentru definirea formatelor se ia drept model
formatul A4 (210x297 mm).
Indicatorul care se utilizează pentru formatele A4 sau pentru formatele mai mari decât acesta are
forma şi dimensiunile indicate in figura 1.
Plierea corecta se face in aşa fel incât sa se ajunga in final la formatul A4 (210x297 mm) considerat
modul de pliaj, iar pe latura de jos a desenului impaturit trebuie sa apara indicatorul in intregime, în poziţie
normală de citire a desenului. Fâşia de îndosariere trebuie sa rămână neacoperită complet pe toată lungimea
ei.

9. DETALII TEHNICE NECESARE ÎNFIINŢĂRII ŞI ÎNTREŢINERII PLANTAŢIILOR DE

ARBORI ŞI ARBUȘTI ORNAMENTALI.

6.1.ELEMENTE DE COMPUNERE A SPATIULUI SI PERCEPEREA LOR VIZUALĂ

Liniile. Ca clemente de plan, liniile pot fi: conturul unci suprafete orizontale, verticale sau înclinate, marginile unci alci,
bordura unui bazin, muchiile unei trepte etc. Liniile pot avea urmǎtoarele forme: dreaptă (zig-zag, frântă), curbă centrală
(arc de cerc),curbǎ liberǎ (ondulată,spiralatǎ).

Vederea de la distanță, în perspectivă (sens longitudinal) a liniilor planului solului deter-minǎ scurtarea optică şi
deformarea (fig. 6.1.).

Suprafetele plane (fig.6.2.) pot fi reprezentate de:

- suprafetele geometrice: poligoane regulate şi neregulate (triunghi,

pǎtrat,dreptunghi etc.),cerc, elipsă, figuri rezultate din combinația liniilor

- suprafete cu forme neregulat sinuoase(lac,patǎ floralǎ etc.).

 cCs

Fig.6.1.Perceperea în perspectivǎ a liniilor drepte,

curbe centrate si sinuoase Fig. 6.2. Forme de suprafete plane

În functie de mǎrime, distanta de observare, obstacole, suprafete desfasurate pe teren (înclinate și orizontale) pot fi
văzute integral sau parțial (suprafete de circulație, partere,lac s.a.). Perceperea în perspectivă diferă în raport cu
depărtarea privitorului și unghiul de obser-vare (figurile se scurtează optic și se deformează) (fig.6.3.). Planurile verticale,
observate în perspectivă, sunt percepute cu modificǎri optice similare.
 Fig. 6.3. Perspectiva unei suprafete dreptunghiulare

În amenajǎrile peisagistice se întâlnesc adesea asocieri de suprafete

plane cu unghiuri de înclinare diferite, de exemplu suprafetele
taluzurilor, teraselor. Privite în sens descendent, pot apare
unghiuri ,moarte” (fig.6.4.).

Suprafetele concave au vizibilitate bunǎ iar cele Suprafetele ondulate obtinute din reunirea convexe sunt percepute
partial, în functie de concavităților şi convexitǎților (de exemplu înǎltimea observatorului şi distanţǎ (6.5.).
peluzele valonate: deal-vale) (fig.6.6.).

Fig.6.5. Suprafete concave şi convexe Fig. 6.6. Suprafete ondulate

Perceperea suprafetelor din interiorul acestora. Distantele fizice ca și cele percepute optic sunt mai mici când privi-
torul se aflǎ spre centrul suprafetei decât la margine (fig.6.7.).

131
Fig. 6.7. Perceperea unei suprafete circulare din interiorul acesteia

131
 Volumele rezultă din combinarea tridimensionalǎ a diferitelor suprafete și au diferite forme şi mărimi. Volumele
prezente în amenajările peisagistice sunt: elementele constitutive,plantațiile de arbori și arbuști, uneori microrelieful,
rocile. Privite în perspectivă ele se supun aceloraşi modificǎri optice.

Perceperea elementelor verticale (statuie, obelisc, arbore) poate fi:

- din apropiere observarea integrală (cu capul imobil) este posibilă de la o distanțǎ de cel puțin 2 ori mai mare
decât înălțimea obiectului;

- din depărtare focalizarea privirii către un obiect impune o bună dimensionare a acestuia (apare fenomenul de
micşorare optică).

Spațiile sunt definite de planurile de încadrare astfel:

- planul inferior(sol,apă, suprafețe de circulație);

- planurile vericale continue (suprafete vegetale, ziduri, garduri etc.) sau care constituie repere de limitare
(arbori de aliniament, coloane de pergole);

- planul de deasupra capului (traversele pergolelor, bolta de frunziş a arborilor, bolta cerului).

Elementele verticale au funcția cea mai importantă în crearea spațiilor exterioare. Ele determină forma și
mărimea spațiilor, caracterul închis sau semideschis, controlul vizual (orien-tarea privirii cǎtre interior sau cǎtre
exterior) (fig.6.8.).

6.2. COMPUNEREA SPATIULUI CU AJUTORUL VEGETATIEI

Vegetatia are urmǎtoarele roluri în compunerea spațiului (fig.6.9):

·iarba, gazonul, plantele înlocuitoare de gazon, arbuştii târâtori fac parte din planul inferior (la suprafata solului);
·arbuştii prostrați şi subarbuşti până la 50 cm plantați în masive au rol de obstacol fizic în deplasarea pietonilor (spațiul rămâne
vizual deschis);

· arbuştii (de înălțime medie, 1,5 m) plantați în masive şi garduri vii au rol de obstacol fizic, pot delimita spațiul, oferă
vizibilitate pe deasupra lor; uneori reprezintǎ un ecran vizual pentru persoanele aşezate pe bănci sau pot ascunde o zonă situată
imediat înapoia obstacolului vegetal(gard viu, masă de arbuşti);

·arbustii înalti plantați în masive și garduri vii constituie o barieră fizică și vizualǎ având rolul de mascare,
îngrǎdire; orientarea privirii (încadrarea unei linii de vedere); reper vizual (ca plantă izolată sau grup de arbuști mari);

·arborii plantați în masive reprezintă principalele planuri verticale de constituire a spaţiilor verzi; în funcție de
dimensiunile, componența și densitatea plantației, aceasta poate ecrana complet sau parțial vederea;

·arborii din aliniamente creează linii vizuale puternice, spații determinate de succesiunea de trunchiuri verticale
(spații penetrabile pentru privire).

În funcție de înǎlțime, densitate şi gradul de continuitate a plantatiilor vegetatia poate determina mai multe
tipuri de spații (fig. 6.10.):

- spații închise fizic și vizual, corespunzând unor suprafețe de diferite mărimi; plantatiile înconjoară complet
spațiul, concentrează interesul în interiorul acestuia;
- spații parțial închise fizic și vizual: plantația perimetralǎ este discontinuǎ, poate orienta privirea și în interiorul spațiului;

- spații închise fizic și parțial închise vizual (plantația este parțial penetrabilǎ pentru privirea cǎtre exterior);

-spații parțial închise vizual, fizic deschise (de exemplu spațiul delimitat de arborii din aliniamente);

132
 - spații vizual deschise, fizic închise: delimitate de grupui sau garduri vii de arbuşti de talie medie;- spații vizual și fizic deschise
delimitate de plantații discontinue de arbuşti mici.

un singur plan vertical separat de douã spatii opuse

douã planuri verticale în unghi sau un perete arcuit genereazã un câmp directional

douã planuri verticale paralele genereazã un culoar, indicā douā directii

trei planuri verticale definesc complet un spațiu și indicã o direcție

patru planuri verticale sau o îngrādire circularã determinã un

spatiu închis,

concentrând interesul în interior

spatiu sugerat

(elemente dé delimitare distantate)

spațiu complex rezultat din asocierea varlatã a peretilor verticali (oferã multiple
posibilitäți de percepere graduatã și de directionare a interesului)

Fig. 6.8. Geneza spatiului

133
plantele acoperitoare de sol și cele pitice compun planul inferlor al spatlulul

vegetația de talie mijlocie poate delimita un spațiu care rāmâne vizual deschis pentru pietoni

arbuştii înalti pot forma încadrārile verticale ale unui spatiu

grupurile de arbori au rolul cel mai important în crearea spațiului

Fig. 6.9. Rolul vegetației în compunerea spațiului (Robinson,1992)

spațiu închis fizic și
parțial deschis
vizual

spațiu închis fizic şi

vizual

spațiu închis
fizic și deschis
vizual
spaţiu deschis fizic și partlal închis vizual spațiu deschis fizic și
vizual

Fig. 6.10. Tipuri de spaţii după în funcție de înălțimea, densitatea şi continuitatea vegetatiei

(Robinson,1992)
 Proporțiile orizontale ale spațiului definit de plantații. Raportul între dimenisuni influențează dinamica deplasării
într-un spațiu (fig.6.11.):

Spațiul static este un spațiu cu lărgimea și lungimea asemǎnǎtoare sau egale (forma în plan: pătrată, circulară
sau apropiată de acestea) și sugerează odihna, oprirea.
Spațiul dinamic este un spațiu în care domină lungimea, sugerând mişcarea.

În unele situații cele tipuri de spații se pot combina (fig.6.12.).

statice
dinamice Fig. 6.11. Tipuri deplantaţii

Fig. 6.12. Asocierea spatiilor statice şi

dinamice

(Robinson, 1992)

Proporțiile verticale ale spațiului definit de plantații. Raportul dintre înǎlțimea şi dimensiunile orizontale ale
spațiului influențează modul de percepere din interior deplasǎrii
vizitatorilor (fig. 6.13.). Spațiile largi necesitǎ încadrǎri înalte.

efect slab de
delimitare

spatiu liniar prea înalt

spațiu static prea inalt dorința de strābatere rapidā senzate
de apāsare, uneori claustrofobie

Fig. 6.13. Proporțiile verticale ale spațiilor și efectul lor

(Robinson,1992)

135
 Profunzimea spațiului și efectul de perspectivă. Dispunerea vegetației într-un anumit raport unele față de altele
permite observarea adâncimii spațiului. Pentru privitor se disting:

- prim-planul (zonă în care se percep usor detaliile);

- planul intermediar (zonǎ în care nu se percep detaliile

dar se observǎ formele şi relațiile dintre ele);

- fundalul (zona îndepărtată în care se pot distinge

volumele sau unde elementele conflueazǎ).

Încadrarea lateralǎ a vederii este un mijloc de control al

profunzimii aparente a spatiului. Îngustarea cǎtre fundal
poate crea iluzia unui spațiu mai lung (fig.6.14.).
Fig.6.14. Asocierea spațiilor statice şi dinamice

(Robinson,1992)

Construirea unei perspective cu ajutorul vegetației. Perspectiva este un culoar vizual puternic orientat spre un
element sau o trăsătură importantǎ terminalǎ. Privirea este dirijatăprintr-un spațiu ale cărui raporturi dimensionale
sunt dominate de lungime.

Perspectiva cuprinde:

-punctul de observație;

- câmpul intermediar încadrat de planul solului, planuri verticale, planul de deasupra;

- punctul terminus (care poate fi și punct de observare inversă și punct focal pentru alte
perspective.

În functie de modul de tratare a perspective (arhitecturală sau cu caracter

natural),culoarul vizual poate fi creat de masive arborescente aliniate, ziduri verzi, plantații de
alinia-ment, mase neregulate de arbori, mase de arbuşti înalți, grupuri de arbori.

Efectul de perspectivǎ creat de plantațiile

arhitecturale poate crea impresia unui spațiu profund sau
mai puțin profund (fig.6.15.).

perspectivā
aparent alungitā

perspectivã aparent

scurtatā

Fig.6.15.Modificarea efectului de perspectivǎ prin pozitia plantatiilor

(Landenne,1997)

Proporțiile orizontale ale perspectivei (lungime, lățime) trebuie însoțire de un

echilibru al planurilor verticale. Perspectivele largi necesitǎ plantații înalte de
încadrare.

136
 6.3.MODALITATI DE DISTRIBUIRE A PLANTATIILOR

Spatiile verzi formate din plantații sunt diferite în funcție de vegetația din care sunt constituite și de modul de
dispunere a elementelor de vegetație.

Spatiile arhitecturale pot fi realizate prin încadrare completă sau pe trei laturi cu:masive arborescente
geometrice regulate; aliniamente de arbori; garduri vii înalte. Aceste plan-tații pot fi continue sau întrerupte.
Perspectivele arhitecturale (spații cu încadrare bilateralǎ) se organizează cu aceleaşi tipuri de plantati, dispuse
simetric.
În raport cu mărimea și proporțiile, spațiile arhitecturale definite de plantații pot include:aliniamente de arbuști; compartimentări sau
modele simetrice din gard viu; grupuri şi exemplare solitare de arbuşti; arbori solitari.

În compozitiile geometrice regulate acestea au dispunere simetrică. În compozițiile geo-metrice asimetrice se

pot obține anumite efecte arhitecturale prin echilibrarea unor plantații geometrice neechivalente.

Spațiile neregulate rezultǎ din combinări ale plantațiilor, fiind evitată simetria şi echi-valența. Încadrările unor
astfel de spații diferă între ele prin:

- contur de mase inegale, de forme neregulate şi volumetrie diferită, cu distribuție con-tinuǎ (spațiu închis) sau
adesea plantație discontinuă, cu întreruperi de diferite lărgimi (conexiune vizuală cu alte spații sau cu peisajul
exterior);

- încadrare prin amplasare pe o latură a unui masiv arborescent, echilibrat de cealaltǎparte, de un masiv de
arbuști sau alte tipuri de plantații (un grup de arbori asociat cu o masǎde arbuşti, gard viu ş.a.).

Perspectivele de-a lungul spațiilor neregulate se realizeazǎ prin distribuția inegalǎ dar echilibratǎ a elementelor
vegetale înalte de încadrare. În interiorul spațiilor mari,neregulate,se pot fi regǎsi:

- arbori solitari;
- grupuri de arbori, amplasați în poziții echilibrate, în apropierea masivelor şi uneori în largul peluzelor (ca repere vizuale sau
elemente de subdivizare a vederii prin spațiul respectiv);

- grupuri şi exemplare solitare de arbusti înalti;

- mase și grupuri de arbuşti de talie micǎ (pe lângă alei).

Dispunerea acestora se corelează cu celelalte elemente ale planului: alei, locuri de staționare; piese de apă,
scări, ziduri de sprijin, bazine etc. Reunirea în acelaşi cadru a unor tră-sături geometrice cu dispunerea liberǎ poate
determina efecte vizuale deosebite ale plantatiilor.

Crearea sau delimitarea unor zone ale grădinii cu ajutorul plantațiilor se poate realiza cu ajutorul vegetatiei
astfel:

·Accentuarea sau atenuarea vizuală a microreliefului prin folosirea diferențiatǎ a plantațiilor de talii diferite pe
baza următoarelor principii:

-fâşiile verzi alipite de clădiri, în funcție de lățime se asociazǎ cu plantații de talie micǎ (arbuşti,flori, garduri vii),
eventual asociate cu elemente mai înalte (siluete columnare sau îngust piramidale, arbori floriferi de talie mică sau
arbuşti de talie mare);

- arborii se dispun, în general lateral, pe direcția colțurilor clădirilor, respectându-se distanțele limitǎ;

- se evitǎ umbrirea de cǎtre arbori marii a laturii nordice a clǎdirilor;

-siluetele arborilor pot realiza efecte de armonie şi contrast cu volumele construite.

·Încadrarea esteticǎ a unor clǎdiri;

·Adǎpostirea locurilor de odihnǎ;

137
 ·Separarea unor trasee paralele prin plantații care împiedică traversarea şi, după caz,vizibilitatea (mase de
arbuşti, garduri vii, plante târâtoare asociate sau nu cu arbori dispuşi izolat sau în aliniament);

·Mascarea unor constructii inestetice (magazii, garduri, parcaje etc.).

137
 10. DETALII TEHNICE NECESARE PENTRU ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNTREŢINEREA
AMENAJĂRILOR CU SPECII FLORICOLE ŞI IERBURI DECORATIVE.
Speciile floricole prin formă, frunze și mai ales prin flori, realizează un decor temporar,constituind elementul principal
al varietății zilnice a unui spațiu verde, contribuind la reali-zarea aspectului estetic al unei amenajări, prin crearea unui
climat de relaxare și odihnǎ.

Spațiile verzi în care se regăsesc plantele floricole sunt mai decorative, iar încăperile mai intime, variabilitatea formei
şi culorii oferind o ambianță plăcută.

5.2.1.Alegerea si asocierea speciilor floricole

În comparație cu vegetația lemnoasă, plantele floricole au o pondere mai redusă în spațiile verzi, datorită faptului că
suprafețele plantate cu flori, în marea lor majoritate se înfiin-tează prin răsaduri, ceea ce necesită un volum mai mare de
forțǎ de muncă şi cheltuieli mai mari de înființare și întreținere. Datorită acestor aspecte, proiectarea şi realizarea
suprafetelor cu flori se va face numai în zonele de maxim interes al spațiilor verzi.

Alegerea plantelor floricole pentru decorul de spațiilor verzi se va face în funcție de caracteristicile plantelor (ANEXA
2):

ciclul de viaţă: anuale, bienale, perene;

habitus: înǎltime, port (ANEXA 2A);

frunziş: formǎ, mǎrime, culoare;

flori: culoare, formă, miros, abundența înfloritului (ANEXA 2B);

cerinte fatǎ de sol şi climă (ANEXA 2C);

posibilități de utilizare (ANEXELE 2C, 2D, 2F).

După ciclul de viaţă plantele floricole se grupeazǎ în:

·anuale, care decoreazǎ din luna mai până în septembrie;·bienale,care asigură decorul floral din primăvară devreme și
până în luna mai;

·perene, realizează un decor deosebit de primăvara şi până toamna, dar de scurtăduratǎ (2-3 sǎptǎmâi), ceea ce
necesită o grupare a lor în funcție de perioada înfloritului astfel încât să acopere, prin înflorire eşalonată o perioadă cât mai
lungă de timp.

Habitusul plantelor. În funcție de înălțime, plantele floricole se grupeazǎ astfel:

specii pitice (sub 30 cm):

- anuale: Portulaca, Lobelia,Alyssum,Tropaeolum;

- bienale: Viola, Belis, Myosotis;

- specii de stâncării: Sedum sp., Dianthus alpinus, Phlox subulata etc.);

specii de talie mică (30-60 cm):

- majoritatea plantelor anuale (Begonia, Salvia,Calendula,Gazania etc.);

-unele plante bienale (Tulipa, Narcissus,Hyacinthus etc.);

-unele plante perene (Dianthus barbatus,Cheiranthus);

specii de talie mijlocie (60-100 cm):

- anuale: Tagetes, Zinnia, Calistephus etc.;

-bienale: Campanula medium etc.;

-perene: Chrysanthemum, Aquilegia, Delphinium,Gladiolus, Paeonia;

85
 specii înalte (peste 100 cm):

- anuale: Cosmos bipinatus, Cleome spinosa;

- bienale: Althaea rosea;

- perene: Canna, Lilium,Dahlia,Papaver etc.

Speciile pitice sunt recomandate să fie cultivate grupat pentru realizarea de borduri,mozaicuri, covoare; plantele de
talie mijlocie sunt utilizate pentru rabate, partere, grupuri pe peluze, iar plantele înalte se folosesc izolate sau în apropierea
speciilor arbustive.

Portul plantelor floricole poate să fie erect Impatiens, Papaver, Ricinus etc., ramificat (majoritatea speciilor),
târâtor: Tradescantia, Lobelia, Alyssum, Tropaeolum etc., folosite în special pentru decorul stâncăriilor și volubile
(agățătoare): Lathyrus, Ipomea, Thunbergia,Cobaea etc. folosite cu precădere pentru decorul treajelor, gardurilor,
coloanelor,balcoanelor sau în vase suspendate(ANEXA 2C).

Frunzişul constituie un element decorativ foarte important în special la plantele care decorează prin frunze
(Iresine, Alternanthera, Coleus,Sedum, Cineraria, Santolina etc.). Aceste specii sunt indicate pentru mozaicuri,
arabescuri, borduri etc. (tabelul 5.3.).

Tabelul 5.3.

Specii floricole decorative prin frunze

Specia Culoarea frunzelor

Alternanthera versicolor verde pătat cu galben, roz
Alternanthera amoena roşu, roz, portocaliu pǎtat cu verde

Cineraria maritima gri-cenuşiu, argintiu

Coleus blumei uni- sau multicolore: roşu, galben, violet

Echeveria glauca verde-albǎstrui

Gnaphalium lanatum alb pubescent, argintiu

Iresine lindenii vişiniu cu nervuri mai deschise

Iresine verschaffelti roşu-carmin cu nervuri evidente

Santolina chamaecyparissus alb tomentos, alb glauc

Sempervivum tectorum verde
Stachys sp. alb tomentos, pubescent
Florile prezintă interes atât prin formă, culoare cât și miros. În ceea ce priveste forma florilor, există specii a
căror flori rețin în mod deosebit atenția datoritǎ formei deosebite pe care o au (Anthirrhinum majus, Aquilegia
vulgaris, Celosia cristata, Campanula medium,Dicentra spectabilis etc.).

Culoarea şi aspectul florilor variază foarte mult existând o paletǎ cromaticǎ completǎ.Petalele florilor pot să fie
lucioase sau mate, tomentoase sau strǎlucitoare, realizând un efect decorativ deosebit sub influenta luminii.

Alǎturi de culoare și formă, florile prezintă interes și din punct de vedere al mirosului,remarcându-se în acest
sens specii cu parfum deosebit, recomandate a fi amplasate în locurile mai frecvent populate, în apropierea băncilor
şi ferestrelor (Nicotiana, Lilium, Lathyrus, Petunia,Hyacinthus, Narcissus, Convallaria etc.).

Abundența înfloritului este specifică fiecǎrei grupe de plante. Astfel, majoritatea plantelor anuale înfloresc
abundent acoperind toată perioada de vegetație (circa 3 luni) prin florile lor divers colorate; plantele bienale înfloresc
abundent primăvara devreme, în al doilea an de viață al plantelor, în timp ce speciile perene produc flori mai mult
sau mai puțin abundente şi persistente, în diverse perioade din an (de primăvara și până toamna, în funcție de
specie)(ANEXA 2B).

85
 În funcție de cerințele fațǎ de temperatură, se cunoaşte cǎ unele specii floricole perene pot ierna în câmp, asigurând în felul
acesta un decor de primavarǎ foarte timpuriu. Dupǎ rezis-tența la frig şi perioada de repaus, plantele floricole se grupeazǎ astfel:

·hemicriptophyte, care pornesc în vegetație din mugurii existenți la colet:

Aquilegia,Chrysanthemum,Gypsophilla,Hosta,Paeonia,Delphinium etc.;

·geophyte, a cǎror perpetuare se face prin organe subterane (bulbi, tuberobulbi,rizomi, rădăcini tuberizate). La
rândul lor acestea pot fi împărțite în douǎ grupe:

- semirustice, nu rezistă peste iarnă în sol, ceea ce necesită scoaterea lor şi pǎstrarea peste iarnǎ în spații
adǎpostite (Canna, Dahlia, Gladiolus, Polyanthes);

-rustice, rǎmân peste iarnă în sol (Anemone, Tulipa, Convallaria, Iris, Narcissus).

85
 O alegere corespunzǎtoare a speciilor destinate pentru decorul spatiilor verzi se poate face numai cunoscând
modul de utilizare a acestora. În funcție de posibilitǎțile de utilizare,speciile floricole se grupeazǎ astfel:

- pentru decorul spațiilor verzi: izolat, grupuri, platbande,rabate,rondouri, covoare,mozaicuri etc.;

-pentru decorul balcoanelor, teraselor, ferestrelor, jardinierelor, încǎperilor.

5.2.2. Dispunerea vegetatiei floricole

Dispunerea vegetației floricole trebuie făcută astfel încât aceasta să se integreze în peisaj și să coreleze organic
cu celelalte elemente, contribuind la unitatea compoziției. Diver-sitatea în unitate se realizează ulterior prin
schimbarea asociațiilor de plante floricole.

La amplasarea speciilor floricole se va ține seama de caracterul soluției arhitecturale a clǎdirilor și anume
dimensiunile, culoarea și particularitățile lor functionale. De exemplu:

▶ în incinta şcolilor se preferă specii care înfloresc toamna, imprimând astfel un caracter festiv începerii anului
şcolar;

instituțiile de stat, aşezămintele culturale de mare importanțǎ impun o decorare fas-tuoasă, cu flori în preajma
lor;

lângǎ obiectivele vizitate seara (teatre, restaurante, grădini de vară) se amplaseazǎspecii floricole care se
deschid sau care au miros plăcut seara (Nicotiana,Mirabilis etc.);

în zone comerciale, cinematografe, frecventate de o populație numeroasă pe parcursul întregii zile, se

amenajează partere cu flori şi gazon.

Speciile floricole pot fi dispuse izolat sau în grupuri. Ca specii care se preteazǎ pentru amplasarea izolată se
preferă plantele înalte cu tulpini ramificate, cu frunze mari şi flori nume-roase, dispuse în inflorescențe ce pot fi usor
remarcate (Althaea rosea, Dahlia sp., Narcissus poeticus,Lilium candidum, Chrysanthemum leucantemum, Tulipa sp.
etc.). Majoritatea speciilor se folosesc în grupuri care pot avea diferite forme geometrice şi contururi sinuoase sau
libere.

Dupǎ forma şi dimensiunile unei suprafete amenajate cu flori, acestea pot fi dispuse sub formǎ de rond, rabat,
platbande, arabesc, mozaic, parter, pete sau covoare.

Rondoul este reprezentat de o suprafață de formă geometricǎ regulatǎ, usor înǎlţatǎ de la suprafața solului,
amenajată cu specii floricole anuale sau de mozaic și poate fi o amenajare de sine stătătoare sau poate face parte
dintr-un parter, alǎturi de borduri, rabate, arabescuri.

Rondoul se realizează din una sau mai multe specii floricole care se asociază ținând cont de perioada de înflorire,
culoare, înǎlțimea plantelor.

Rabatul (fig. 5.7.) este o fâsie de teren de formǎ dreptunghiulară, cu lățimea de circa un metru și lungime
variabilă. Dacă lungimea este prea mare, rabatele pot fi întrerupte din loc în loc, la distanțe egale, prin amplasarea
unor conifere scunde, arbuşti tunşi, tufe de trandafiri,vase ornamentale, bănci, statui etc. De regulă, rabatele se
folosesc pentru decorul clǎdirilor, a cǎilor de circulație frecvent populate, teraselor, peluzelor.

Rabatele pot fi formate din una sau mai multe specii floricole dispuse în rânduri sau după anumite desene.
Atunci când se dispun în rânduri, plantele de talie joasă se planteazǎ în faţă, iar în planurile secunde se amplaseazǎ
specii mai înalte

Platbanda (fig.5.8.) este constituitǎ din rabate înguste, plantate cu specii pitce sau tunse şi scoate în evidentǎ
contrastul între gazon și vegetația floricolă, conturând diferite trasee pe peluzǎ

86
 Fig. 5.7. Dispunerea speciilor floricole sub formǎ de rabate

Fig. 5.8. Dispunerea speciilor floricole sub formǎ de platbande

Bordura (fig.5.9.) reprezintă o fâşie îngustǎ (20-40 cm) care delimiteazǎ parterele,rondourile şi rabatele, nefiind o unitate de
sine stătătoare, formată din specii de talie micǎ care suportǎ tunsul.

Mozaicurile şi arabescurile (fig. 5.10.) sunt suprafete amenajate de dimensiuni mai mici, compuse din specii floricole
decorative prin flori sau frunze care suportă tunsul,de obicei de talie mică, bogat ramificate, dispuse sub formă geometrică
(mozaicul) sau sub formǎstilizatǎ (arabescurile), imitând diferite contururi (frunze, flori). Sunt caracteristice stilului geometric şi
se amplasează în fața unor obiective deosebit de importante(clădiri, statui etc.), în centrul, colțurile sau laturile parterelor,
urmărindu-se realizarea unui efect deosebit. Având în vedere costul ridicat al unor astfel de amenajări (consum mare de forță de
muncǎ, investiții mari pentru înființare şi întreținere) aceste compoziții se utilizează din ce în ce mai rar.

Parterul (fig. 5.11.) cuprinde toate elementele prezentate mai sus (rondou, rabat, plat-bandă, mozaic, arabescuri) și este
amplasat de-a lungul axelor principale ale unui spațiu verde sau pe bulevarde.

87
Fig.5.9. Dispunerea speciilor floricole sub formǎ de bordurǎ

Fig. 5.10. Dispunerea speciilor floricole sub formǎ de arabescuri

88
89
Fig. 5.11. Dispunerea speciilor floricole sub formǎ de parter

89
 Covoarele florale (fig. 5.12.) sunt suprafețe de formă neregulată,cu contur sinuos folosite foarte frecvent în
amenajările moderne, formate de obicei din specii perene de diferite talii şi culori diferite. Se poate utiliza și un amestec de
plante anuale și perene.

Fig. 5.12. Dispunerea speciilor floricole sub formǎ de covoare florale

Petele florale sau grupurile, pot fi amplasate pe peluze, liber sau izolat sau pot fi dispuse, în fața unor grupuri de specii
lemnoase ornamentale. Pentru realizarea de pete florale se utilizează specii floricole de talie mijlocie care formează tufe
cât mai compacte. Pentru amplasarea izolată sau solitară a speciilor se recomandă utilizarea plantelor de talie mare, cu
port viguros și frunziş bogat, care să asigure un efect decorativ în afara perioadei de înflorire prin eleganța portului și a
frunzişului (fig. 5.13.).

Fig. 5.13. Dispunerea speciilor floricole sub formǎ pete, grupuri, solitar

Modul de dispunere a speciilor floricole este caracteristic fiecărui stil (geometric,liber,mixt) adoptat în amenajarea
unui spațiu verde. Astfel, pentru stilul geometric sunt specifice arabescurile, mozaicurile, parterele înflorate, iar mai recent
se preferă rondurile şi rabatele.Pentru stilul liber sunt utilizate doar amenajările sub formǎ de pete şi covoare. Stilul mixt
foloseşte amenajările geometrice (ronduri, rabate, platbande) în jurul compozițiilor centrale şi petele şi covoarele pentru
zonele periferice ale amenajǎrii.

90
 11. TEHNOLOGII DE ÎNFIINŢARE ŞI ÎNTREŢINERE A PELUZELOR.

Importanta si functionalitatea gazonului

Un gazon reprezintă un element vital în majoritatea grădinilor și amenajărilor, însă cât de des se întâmplă să apreciem
pe deplin funcțiunile pe care le îndeplineste acesta?

Gazonul (sin. peluză, covor vegetal) constituie un clement de bază în amenajarea spațiilor verzi și reprezintă o
suprafață înierbată, mai mult sau mai puțin întinsă, compusă din una sau mai multe specii de graminec (uncori
leguminoase) care prezintǎ anumite particulari-tăți botanice și care suportă tunderca, astfel încât suprafcțele gazonate pot
fi menținute la o anumită înălțime prin lucrări de cosire(tundere).

Gazonul este mai mult decât ,,doar iarbă”. Textura, aspectul și culoarea, la fel ca și valoarea practică și ornamentală a
unui gazon variază în funcție de tipul de iarbă care creste pe el. Amestecurile de iarbă cele mai potrivite pentru un anumit
tip de gazon depind de climatul și poziția spațiului ce urmează a fi amenajat, dar și de scopul pentru care se înființează
gazonul (funcțional sau pur și simplu ornamental), precum și de timpul și munca care se acordă pentru îngrijirea acestuia.

Un gazon frumos, mǎtǎsos, de un verde smarald, constituie un element important pentru orice amenajare
peisagistică. Acesta nu numai că scoate în evidență culorile strǎlucitoare ale florilor sau altor plante, ci este și odihnitor și
plăcut pentru ochi. În aceeași ordine de idei, un gazon prost întreținut poate da un aspect inestetic unei amenajǎri,
aspectul general fiind mult diminuat dacă gazonul nu este la înălțime.

Suprafetele gazonate au cunoscut o extindere continuă şi foarte importantă în ultimele decenii, când expansiunea
urbană a impus găsirea unor soluții de amenajare peisagistică în care prezenta gazonului este de neînlocuit. Suprafetele
ocupate de gazon, în majoritatea categoriilor de spații verzi ocupă cea mai mare parte din suprafața totală de amenajat
(65-75%).

Prin culoarea sa verde și prin suprafața întinsă, gazonul scoate în evidentă atât clǎdi-rile, cât și toate celelalte
elemente profilate sau plantate pe peluze. Verdeața proaspătă şi mătă-soasă a unui gazon bine întreținut este întotdeauna
o priveliște plăcută. Verdele este o culoare deosebit de calmantǎ şi odihnitoare, adǎugând o prospețime deosebită
decorului unei grădini. În zilele toride de vară, gazonul poate avea un efect vizual de rǎcoare care poate fi foarte
binevenit.Pentru mulți specialişti, alternarea fâşiilor de verde închis cu cele de verde deschis, obținute cu ajutorul unei
cositori la care se montează un rulou în partea din spate, duce la un aspect perfect.

Pe lângǎ faptul că el însuși este foarte atractiv, gazonul scoate în evidențǎ şi alte plante şi flori, asigurând un fundal
neutru, pe care efectul culorilor strǎlucitoare poate fi vazut în între-gime. O margine bogată înculori este de obicei mult
mai plăcută și mai eficientă atunci,când lângǎ ea se află o zonă de iarbă verde, care asigrǎ un contrast.

Semǎnarea unui gazon sau chiar formarea acestuia din rulouri de gazon este mai ieftinădecât pavarea aceleaşi
suprafete sau alte tipuri de amenajare. Cu toate acestea, chiar dacǎ chel-tuielile de înființare ale gazonului sunt mai puțin
costisitoare, îngrijirea ulterioarā a acestuia va costa mult mai mult decât menținerea unei suprafete pavate.

Cheltuiala ,,ascunsă” a menținerii unui gazon subliniază importanța planificării unui gazon înainte de înfintarea
acestuia. Este necesară o evaluare atentă atât a spațiului destinat gazonului,cât și a timpului și a resurselor financiare
necesare anual pentru întreținerea gazonului.

Aspectul verde și luxuriant al unui gazon implică o atenție și o muncǎ deosebitã,specia-lizatǎ. Iarba din care este
format gazonul este o plantă vie și, prin urmare, ca orice organism viu are anumite cerințe pentru a-și păstra vitalitatea. Ca
toate plantele vii, iarba va suporta să fie tratatănecorespunzător doar pentru un timp, după care va începe să dea semne
de suferintǎ. Întretinerea gazonului nu este o activitate stresantă atâta timp cât verigile tehnologice și munca
destinatǎpentru îngrijirea gazonului sunt bine planificate.

91
 Pe lângă rolul estetic și decorativ, gazonul are o serie de beneficii ecologice cu influente pozitive asupra mediului
înconjurător, dintre care pot fi enumerate:

- previne eroziunea solului și îmbogățește solul în substanță organică, fiind totodată și un mijloc important de protectie
împotriva prafului;

- datorită fotosintezei plantelor din care este format, gazonul absoarbe bioxidul de carbon din atmosferă și eliberează
oxigenul purificând astfel acrul (60 ㎡ de gazon asigură oxigenul necesar unei singure persoane pentru o zi întreagă);

- iarba asigură o răcorire considerabilă a acrului în pcrioadele toride de vară (în zilele fierbinți de vară gazonul va fi cu -l°C
mai răcoros decât pavajul de culoare închisă şi cu-10℃mai răcoros decât pământul gol);

- gazonul acționează ca purificator pentru apă, filtrând clementele de contaminare din apa de ploaie, reducând scurgerea.

Functionalitatea gazonului. Gazonul reprezintă o suprafață adaptabilă pentru o gamǎvariată de întrebuințări. Sunt curate și
sigure pentru plimbat și vor rezista mult timp folosirii repetate dacă se aleg corespunzător amestecurile de iarbă din care sunt
formate.

Gazonul reprezintă o suprafață atractivă, un loc de joacă sau de relaxare, este moale şi plăcut pentu a se putea sta direct pe
el. Gazonul este, de asemenea, una dintre suprafetele care atenuează cel mai bine impactul, fiind astfel cele mai recomandate
pentru locurile de joacă ale copiilor și adolescenților. Este o suprafață excelentă pentru o varietate de activități, de la o zonǎaspră
pentru jocurile cu mingea, la un teren marcat corespunzǎtor pentru badminton etc. Braz-dele de iarbă sunt potrivite și pentru
bicicletele și jucăriile cu roți ale copiilor, fiind destul de moi pentru a asigura un efect sigur de amortizare pentru căzăturile
inevitabile(fig.5.14.).

Fig.5.14. Exemple de suprafete gazonante

92
 Gazonul pot avea practic orice formă, iar liniile regulate sau curbe sunt relativ uşor de realizat din iarbă, decât din alte

materiale tari cum ar fi plăcile de pavaj. Forma

gazonului poate fi schimbată foarte ușor prin tăierea unei noi margini cu ajutorul hârlețului, iar straturile,bordurile și alte

elemente specifice Fig. 5.14. continuare - Exemple de suprafete gazonante grădinii pot fi uşor
adăugate gazonului.

Crearea contrastelor cu ajutorul gazonului.Pentru crearea unor contraste deosebite, atunci când suprafata o 93
permite, se pot realiza efecte deosebite prin combinarea ierbii cu diferite materiale tari de acoperire.De exemplu,
o cărare lată, cositǎ de-a lungul unei supra-fete acoperite cu iarbă și flori poate fi extrem de dec0-rativă. Textura mătăsoasǎ
a unui gazon curat de crichet va produce un contrast plăcut în interiorul unei zone mai mari cu iarbă puțin mai lungă și mai

94
aspră. Prin combinarea ierbii cu bucăți mici de material pentru aco-
perirea suprafetelor se poate obtine o cǎrare practică şi atractivǎ.

Efecte contrastante şi decorative deosebite se obțin prin utilizarea

sau modelarea ierbii pentru alte scopuri, decât cele de acoperire a unor
suprafete mai mult sau mai puțin plane.

În fig.5.15.este redatǎ o modalitate mai puțin obişnuitǎ de utilizare a

ierbii, respectiv de crearea a unor contraste într-o grădină, cu ajutorul
ierbii: conceperea şi Fig.5.15. Masǎ şi scaune de realizarea unui loc de
odihnă cât mai natural (masă şi grǎdinǎ din gazon scaune
îmbrăcate în iarbă).

5.3.2. Clasificarea şi alegerea gazonului

Clasificarea gazonului. Diversele tipuri de gazon se clasificǎ în principal după mai multe criterii: destinația gazonului,
compoziția gazonului, cerințele plantelor din care este alcǎtuit gazonul fațǎ de sol.

Dupǎ destinatie, gazonul se grupeazǎ astfel:

- peluzele din parcurile publice sau alte spații verzi întinse casuprafatǎ unde gazonul este reprezentat de pajişti
naturale, compuse din graminee cu frunză lată care, uneori pot fi com-binate cu bulboase cu înflorire de primăvarǎ
(narcise, brânduşe etc.). Aceste peluze se cosesc de 2-3 ori pe an, iar în cazul amestecului cu bulboase, prima cosire se face
după înflorirea deplină a acestora pentru a nu deteriora decorul realizat de flori;

- peluzele din grădinile publice, de cartier, private, botanice, scuaruri, fâşii plantate sau din spațiile verzi aferente
instituțiilor sunt constituite din graminee decorative prin desimea lor, care necesitǎ tundere frecventǎ;

- peluzele de pe terenurile sportive acoperite cu gazon de compoziție diferitǎ, dar rezis-tentǎ la cǎlcare şi tasare, care
necesitǎ tunderi frecvente pentru pǎstrarea înǎlimii specifice,impuse de diferitele sporturi practicate: tenis (0,5 cm),golf(2-
3 cm),fotbal(3,5 cm),rugbi (6,5 cm).

Dupǎ compozitia gazonului, acesta se grupeazǎ astfel:

- gazon rustic sau de agrement, compus din plante de talie înaltă cu sistem radicular adânc, frunziş lat şi capacitate
slabǎ de lǎstǎrire (Bromus inermis, Dactylis glomerata etc.);

94
 - gazonul fin sau ornamental,constituit din plante de talie mijlocie, cu capacitate bunăde lăstărire, înrădăcinare
superficialǎ şi frunziş fin (Festuca pratensis, Lolium perenne etc.);

- gazonul foarte fin sau englezesc, compus din plante de talie scundă, cu înrădăcinare superficialǎ, capacitate
mare de lăstǎrire, frunziş foarte fin (Festuca rubra, Agrostis tenuis, Poa pratensis, Agrostis stolonifera ş.a.).

Dupǎ preferințele față de sol, gazonul ornamental poate să fie pentru: soluri mijlocii,soluri grele, soluri uşoare,
terenuri umbrite.

Alǎturi de aceste tipuri principale, mai există și gazonul mauritan şi gazonul format din plante înlocuitoare de
gazon.

Gazonul mauritan sau înflorat este destul de pretențios, fapt pentru care se utilizeazǎmult mai rar, doar în locuri
expuse vizitatorilor, dar fără acces direct, pentru a se evita tasarea sau călcarea acestuia; este constituit din diferite
specii floricole anuale, perene, bulboase. Înfiin-tarea sa este costisitoare iar întreținerea este dificilă, fiind întâlnit
destul de rar în amenajǎrile peisagistice.

Plantele înlocuitoare de gazon (gazonante) constituie un alt tip de peluzǎ, amplasatǎ în zone inaccesibile sau
umbrite, pe taluzuri sau pante abrupte. Acest tip de gazon necesitǎ o întreținere specifică impusă de spectrul de
specii utilizate și caracteristicile acestora.

Chiar dacǎ definiția gazonului este aceea de covor veşnic verde, de dimensiuni mici,care acoperă pământul dens
și suportă călcarea, există și alte plante care pot fi utilizate în aceleaşi scopuri, fiind numite înlocuitoare de gazon sau
gazonante. Aceste plante au talie micǎ,o creştere mai mult sau mai puțin repentă,formând tufe foarte dense şi
compacte, aco-perind foarte bine suprafața solului. Dintre acestea, cel mai frecvent utilizate ca plante gazonate
sunt:Potentilla neumanniana, Sagina subulata, Armeria maritima, Lysimachia numularia, Ajuga reptans, Vinca minor
ş.a.

Gazonul sau peluzele sunt folosite în mai multe scopuri. În parcurile englezeşti, liniile lor strict geometrice sau
curbele ornamentale stabilesc tiparul pentru straturile, bordurile sau gardurile din jur. În alte părți, scopul lor este
mai funcțional: de exemplu, acela de a asigura o zonă liberă pentru odihnă sau pentru joacă, sau poate fi utilizat ca o
potecă pe care se plimǎvizitatorii.

Pentru unii oameni, gazonul perfect devine o obsesie. Este posibil ca acestia să-şi petreacă ore în șir și să
cheltuiască sume mari de bani pentru a ,,îndrepta” iarba, tratând-o pentru a o face de un verde perfect, care
depăşeşte limitele tuturor, în afarǎ de cele ale grǎdi-narului. La cealaltă extremă, se află proprietarul unei grădini, al
cărui gazon este pur şi simplu un dezastru -este cu hârtoape și inegal, acoperit peste tot de buruieni şi muşchi, este
galben sau maroniu vara şi are porțiuni goale în care iarba a dispărut din cauză că a fost călcatǎ prea mult.

Alegerea unui gazon. Pentru majoritatea scopurilor există două opțiuni care pot fi luate în considerare atunci
când se dorește înființarea unei peluze: un gazon pretentios, ornamental folosind brazde de iarbă fină sau un gazon
util (tabelul 5.4.). Unul dintre cei mai importanti factori care influențează această decizie este modul de îngrijire de
care au nevoie cele douǎtipuri de gazon.

Gazonul ornamental este caracterizat prin textură mătăsoasă, culoare verde intens şi o creştere luxuriantă. Dacă
sunt bine întreținute ele au o calitate superioarǎ fiind admirate de toată lumea. Din păcate îngrijirea lor este destul
de dificilă și necesită mult timp, dacă sunt neglijate, ele îşi vor pierde repede aspectul strălucitor. Cel mai frecvent
sunt utilizate pentru terenurile de bowling, acolo unde jocul necesită o iarbă ca un covor, care să nu aibă nici cea mai
micǎ deviație de nivel, întreținerea lui pentru menținerea într-o formǎ perfectǎ necesitând cunoştintele unui
specialist.

Gazonul ornamental trebuie comparat cu o plantă de grădină, valoarea lui decorativǎeste o trăsătură care scoate
în evidență restul grădinii (amenajǎrii). Nu este un gazon foarte

95
funcțional, nu suportă să fie călcat în picioare prea mult și, categoric, nu este potrivit pentru locul de joacă al copiilor.
Un gazon ornamental trebuie cosit destul de scurt, iar cosirea trebuie să se facă în mod frecvent și regulat pentru a
împiedica apariția buruienilor cu frunze sălbatice sau a celor cu frunză lată. Cosirea la înălțimi mici lasă să se vadă
orice imperfecțiune de nivel, astfel că solul trebuie pregătit foarte bine pentru obținerea unui gazon de calitate.

Tabelul 5.4.

Alegerea unui gazon ornamental sau a unui gazon util

Utilizarea (locul) Gazon ornamental Gazon util

Prin folosirea amestecului corect de

Locuri pretențioase unde se cere un Aspect excelent atunci când este foarte seminte şi cu o întreținere regulatǎ,
gazon foarte ornamental bine îngrijit se poate obține un gazon rezistent,

care sǎ aibǎ un aspect plǎcut

Locuri de joacǎ pentru copii
Gazon format din specii de iarbǎrezistente;
sau locuri în care se solicitǎ o Nu este potrivit
tundere nu prea scurtǎ
cǎlcare frecventǎ
Nu suportă cǎlcare regulatǎ; poate fi Suportǎ sǎ fie cǎlcat pe vreme uscatǎ,însă
Locuri traversate de o cǎrare folosit doar dacǎ se monteazǎ pe pe timp umed și iarna iarba s-ar putea ofili;
obişnuitǎ se recomandă o cărare
traseul circulat dale sau pietre pentru
călcat sau se realizează o cǎrare din pietre

Potrivit, farǎ restrictii pe vreme uscatǎ,

Plimbǎri uşoare,ocazionale Poate fi utilizat fǎrǎ nici o problemǎ
dar cu atenție pe timp umed si iarna

Nu va suferi prea mult dacănu este tuns la

În situații în care întreți-nerea este uşor
neglijatǎ Nu este potrivit timp, însă rezultate mai bune se obțin prin
îngrijire regulatǎ
Solicitǎ o întretinere rapidǎ şi
Nu este potrivit Iarba poate fi lǎsatǎ netunsă mai mult timp
uşoarǎ

În cazul în care este format din specii

Zone cu veri secetoase Are o rezistentǎ destul de bună la secetǎ
rezistente la secetǎ;irigare posibilǎ

Rezistenţǎ bunǎ mai ales dacǎ se alege un

În locuri umbroase Nu este potrivit amestec de seminte pentru locuri umbroase

Diferenta dintre un gazon ornamental şi unul util constă în speciile de iarbǎ care se folosesc. Speciile de
graminee utilizate în cazul gazonului ornamental au frunze subțiri, crestere relativ înceată şi de obicei o fixare mai
greoaie. În mod normal acest tip de gazon se înființeazǎdin semințe, deoarece amestecurile de semințe pentru
peluzele ornamentale sunt mai uşor de obținut decât brazdele de iarbă, însă perioada dintre germinarea semințelor
şi acoperirea totalǎa terenului este una dificilă, iar cresterea unui nou gazon poate fi complicată. Gazonul orna-
mental este destinat persoanelor perfecționiste, care sunt pregătite să dedice mult timp pentru întretinerea lor.

Gazonul util este caracterizat printr-o funcționalitate mai largǎ, datorită faptului căsuportă mai ușor să fie
călcate, deși orice tip de gazon va începe să prezinte semne de deranj dacǎ sunt supuse în mod regulat unei uzări
foarte mari. Acest tip de gazon suportǎ o uşoarǎneglijenţă, find lăsat să crească mai lung înainte de a fi tuns, ceea va
masca imperfecțiunile minore cum ar fi zonele distruse. Deși nu arată la fel de lucios și de frumos ca un gazon orna-
mental, un gazon util poate fi totuși extrem de decorativ, mai ales dacǎ este format din specii de iarbă cu rezistență
mare și frunze fine. Gazonul util este potrivit pentru grǎdinile familiale,locuri de joacă pentru copii, terenuri de sport,
locuri frecvent circulate zone în care gazonul este supus frecvent călcării, înlocuirea lui în cazul deteriorării nefiind o
problemǎ majorǎ.

96
 Întreținerea regulată a gazonului decorativ permite menținerea aspectului decorativ al acestuia, însă neglijarea
tunderii, cosirii, aerării, aplicǎrii tratamentelor va determina o dete-riorare rapidǎ a gazonului.

În anumite situații, pe terenuri mai puțin corespunzǎtoare amenajǎrilor, pe pante sau terasamente abrupte,
întreținerea și îngrijirea gazonului este o operație mai dificilă. În aceste situații se recomandă renunțarea la gazonul
util sau ornamental și înlocuirea acestuia aşa numitele,pajisti înflorate”, care chiar dacă nu sunt la fel de decorative,
reprezintă o soluție de amenajare a unor terenuri degradate, improprii pentru alte modalități de amenajare.

Pajiştile înflorate sunt formate din specii de iarbă cu frunziş aspru în care se regăsesc diferite specii de flori de
câmp. Aceste suprafete aratǎ foarte bine vara, însă iarna nu sunt deosebit de atrăgătoare și nu sunt foarte practice
pentru călcat sau şezut, astfeI cǎ sunt recoman-date şi utilizate doar în cazuri excepționale, în locuri mai sălbatice,
acolo unde alte metode nu dau rezultate.

Amestecuri de iarbă pentru pajiştile înflorate sunt realizate în unitǎți specializate în producerea semințelor care
produc o gamă foarte variată de amestecuri care să se potriveascǎdiferitelor soluri și situații. De exemplu existǎ
amestecuri de pajişti de ses, păşuni calcaroase,argilǎ, pǎmânt umed etc. Dintre speciile sălbatice de flori utilizate
pentru paiştile înflorate pot fi enumerate: Centaurea nigra,Lotus corniculatus, Papaver, Prunella vulgaris, muşcata
dracului,sânziene, măzăriche etc.

Speciile de iarbă folosite în amestecurile de semințe pentru pajiştile înflorate sunt specii cu frunze fine cum ar fi
păiuşul (Festuca) și iarba câmpului (Agrostis). Aceste specii sunt mai puțin viguroase decât cele folosite pentru
gazonul util. Amestecurile de seminte sunt formate din 80-85% iarbă şi 20-15% flori sălbatice. Pajiştile înflorate se
cosesc mult mai rar decât gazonul obişnuit, în mod normal, două sau trei cosiri pe an sunt suficiente.

În cazul utilizării pajiştilor naturale sub grupuri de arbori, un aspect decorativ deosebit se obține prin înlocuirea
speciilor de flori sălbatice cu specii bulboase. În acest caz toamna sau primǎvara devreme se pot planta bulbi din
speciile Allium, Crocus, Leucojum, Muscari,Narcissus,Scilla, Tulipa etc.

5.3.3. Specii de plante și amestecuri de semințe utilizate pentru obținerea unui gazon

Majoritatea speciilor destinate pentru gazon aparțin familiei Graminee (Poacee). Din numǎrul mare de
graminee, aproximativ 25 sunt folosite pentru gazon în diferite regiuni ale globului, din care numai 10-12 prezintǎ
interes pentru condițiile din tara noastrǎ. În general,speciile de graminee utilizate pentru gazon se deosebesc uşor
după caracterele botanice esen-țiale, în timp ce soiurile ameliorate se diferențiază mai mult prin unele însuşiri
fiziologice(ritm de creştere, rezistența la iernare, rezistența la boli etc.). În funcție de tipul de gazon pentru care sunt
utilizate, speciile de graminee pot fi împărțite în două categorii:

-speciile pentru gazon ornamental sau de "lux", caracterizate prin frunze înguste, frunzişfin şi uniform, ritm mai
lent de creştere (Agrostis sp., Festuca sp., Cynodon s.a.);

- speciile pentru gazon obişnuit (util), sunt de regulă mult mai rezistente, formând o peluză destul de atractivă;
unele specii nu suportă călcatul excesiv; sunt utilizate cel mai frec-vent sub formă de amestecuri de specii și mai rar
se înfiinteazǎ un gazon doar cu o singurǎ specie (Lolium perenne, Poa sp., Phleum pratensis ş.a.).

Dupǎ sensibilitatea fată de cǎldurǎ şi rezistenta la temperaturi scǎzute, gramineele pentru gazon pot fi:

- specii pentru zone temperate sau reci: recomandate pentru zonele în care temperaturile medii din timpul
perioadei de vegetație sunt cuprinse între 15-24℃(Agrostis sp.,Festuca sp.,Lolium sp.,Poa sp.,Phleum sp.);

97
 - specii pentru zone calde: specifice zonelor în care temperaturile medii din perioada de vegetație sunt cuprinse între
27-32°C (Cynodon dactylodon, Stenotaphrum secundarum,Eremochloa ophiuroides, Zoysia japonica, ş.a.).

Specii de graminee (tipuri de iarbă) pentru gazon ornamental:

Iarba câmpului - Agrostis sp. Speciile genului Agrostis se găsesc în toate amestecurile de gazon ornamental destinat
pentru zonele mai reci. Este o specie cu o crestere deosebit de înceatǎ,astfel că este potrivită acolo unde este necesară
tunderea la înălțimi mici. Speciile cel mai frecvent utilizate sunt: iarba câmpului (Agrostis stolonifera); iarba de tip Brown-
top (Agrostis tenuis); iarba agățătoare (Agrostis palustris); iarba mătăsoasă (Agrostis canina)(fig.5.16.).

Sunt specii care preferă zonele cu umiditate ridicată în sol și în aer. Suportă seceta de scurtă durată și rezistă bine la
temperaturi extreme, dar preferă căldura moderată. Vegeteazǎbine pe solurile grele, cu o bună capacitate de reținere a
apei și bogate în azot, atât la soare cât şi la umbră. Este o specie sensibilă la putregaiul de zăpadă (Fusarium nivale).
Plantele de Agrostis formeazǎ o ţelinǎ deasă, de culoare verde deschis, care poate fi cosită de jos.

Iarba pǎiuş - Festuca sp. este destul de rezistentă la călcare şi la condiții slabe de crestere, produce brazde mătăsoase,
destul de uniforme.

Festuca rubra L. - păiuş roşu (fig.5.16.). În prezent se cunosc mai multe forme de păiuş rosu: una care formează tufe
dese (ssp. commutata sau var. fallax) şi alta care se întinde ca și firuța, cu ajutorul unor rizomi scurți (ssp. rubra sau var.
genuina). Înǎlțimea plantelor variază între 20-70 cm. Tulpinile sunt fine și frunzele înguste, de culoare verde închis.

Păiuşul roşu este o specie puțin pretențioasă față de climă și sol. Creşte bine chiar și pe soluri sărace, acide, pe care raigrasul și firuța nu se dezvoltă
satisfăcător. Rezistǎ foarte bine la ger şi la uscăciune, suportă călcatul şi cositul frecvent.

Festuca este una dintre plantele cele mai valoroase şi apreciate pentru gazon, fiind folositǎ foarte frecvent în
amestecuri cu alte specii. Datoritǎ faptului cǎ formează o ţelinǎdeasă, bine încheiată, forma cu rizomi este preferată, deși
necesită mai multă lumină şi mai multe îngrăşăminte cu azot, respectiv un sol fertil, permeabil pentru apă şi aer. Păiuşul
roşu cu tufǎ este recomandat pentru peluze care trebuie sǎ reziste la umbrire slabǎ.

Festuca arundinacea Schreb - păiuşul înalt (fig.5.16.) prezintă tufe laxe, înalte, cu tulpini relativ groase, frunze late şi
groase. Plantele încep să crească primăvara devreme și rămân verzi pânǎ toamna târziu. Ele lăstăresc foarte repede după
cosit, însă nu suportă bine cositul prea de jos.

Este o specie care rezistă bine la ger, la seceta și arşița din timpul verii, precum şi la umbrirea moderată. De asemenea,
suportă bine excesul de apă și poate fi cultivat pe terenuri unde stagnează apa. Cu toate că este puțin pretențios faţǎ de
sol, creşte și se dezvoltă bine pe solurile fertile și pe cele îngrășate cu doze mari de azot. Fiind o specie putin pretentioasǎ,
având o capacitate bună de adaptare și formând o țelină destul de deasă, el se folosește din ce în ce mai mult ca plantă
pentru gazon, mai ales în zonele cu un climat aspru și pe terenurile unde nu se poate pregăti un pat germinativ bine
mărunțit. Se recomandǎ folosirea păiuşului înalt în cultură pură și mai rar în asociere cu alte specii.

Ambele specii formează tufe dese, au frunzele foarte fine,sunt rezistente la secetǎ şi sunt recomandate pentru gazon
și combaterea eroziunii pe solurile nisipoase sau pietroase.Ambele sunt folosite în amestecuri.

Iarba Bermuda - Cynodon sp. destinată pentru zonele mai calde, formeazǎ nişte brazde dense și viguroase. Iarba
Bermuda obişnuită (Cynodon dactylon) se obține foarte uşor din seminte.

Iarba Zoysis- Zoysia sp. - specii destinate pentru zone secetoase, formeazǎ un gazon dens.Prezintă trei specii care se
utilizează mai frecvent: iarba japoneză de gazon (Z. japonica) este

98
specia cu utilizarea cea mai mare, având cea mai frumoasă culoare de verde şi rezistență bună la frig; iarba Manila (Z.
matrella) și iarba Mascarene (Z. tenuifolia).

Specii de graminee (tipuri de iarbă) pentru gazon util:

Iarba perenă-Lolium sp. se găseşte în toate amestecurile de gazon ornamenal destinat zonelor mai reci.

Lolium perenne L. - raigras peren, zâzanie, iarbă de gazon (fig.5.16.). Este una dintre speciile de graminee cel mai
frecvent utilizată în țara noastră pentru gazon, datorită faptului căsemințele se obțin uşor, iar plantele răsar repede,
acoperind solul cu o țelină frumoasă de culoare verde închis. Plantele prezintă tufe cu lăstari semierecți sau culcați,
lungi de 30-60 cm.Tulpinile sunt fine și frunzele înguste, lucioase, de culoare verde închis. Începând din anul al doilea
de la semănat, plantele necosite înspică la mijlocul lunii mai. Creşterea plantelor este stimulată de tunderea repetată
și decǎlcat. Formează un gazon de calitatea a II-a care necesităo tundere frecventă, dar nu foarte scurtǎ.

În condiții favorabile, plantele rămân verzi tot anul, însă degeră în timpul iernilor aspre,mai ales dacă nu este
acoperit cu zăpadă. Preferă un climat dulce, cu ierni blânde, umede şi suportă greu acoperirea cu zăpadă timp mai
îndelungat. Creste destul de bine chiar şi pe soluri cu un anumit grad de sărăturare. O regenerare bună a plantelor
este asigurată numai pe soluri bogate şi fertilizate, udate frecvent în perioadele de secetă. Gazonul de raigras are
dezavantajul cǎ se rǎreşte repede, devine neuniform, cu porțiuni în care se instaleazǎ buruieni sau trifoiul alb. După
ierni foarte geroase şi lungi, gazonul de raigras trebuie desființat şi reînsămânțat.

Lolium multiflorum Lam. (sin. L. italicum A.Br) - raigras aristat (fig.5.16.). Plantele formează tufe laxe, cu lăstari
mai erecți și mai înalți decât raigrasul peren. Înspică uneori chiar din primul an, iar în anul al doilea înspică în luna mai
și formează spic foarte repede dupǎcosit. Este o specie pretențioasă, care pretinde un sol fertil, lutos până la luto-
nisipos, bogat în azot, terenuri foarte însorite şi multă apă. Rezistența la ger este mai slabă decât a speciei pre-
cedente,în schimb suportă relativ bine arșița din timpul verii (dar nu şi seceta).

Valoarea raigrasului aristat pentru gazon este mai redusă, deoarece deşi are o crestere foarte rapidǎ, este foarte
pretențios și nu rezistă mai mult de 1-2 ani. Se recomandă folosirea lui în cazul în care se doreste o înierbare foarte
rapidă sau umplerea temporară a golurilor apǎrute într-un gazon mai vechi.

Iarba de pajişte - Poa sp. este cunoscută și sub numele de iarba albastră. Este o iarbǎrezistentǎ la temperaturi
mai scǎzute.

Poa pratensis L. - firuţǎ, iarba de Kentucky (fig.5.16.) formează tufe cese întind mult cu ajutorul unor rizomi, din
mugurii cărora apar mereu noi rădăcini și lǎstari. Astfel,golurile,care sunt destul de frecvente la început în gazonul de
firuță, se acoperă în decurs de 1-2 ani.Plantele prezintă tulpini fine și frunze înguste de culoare verde închis. Înspică
devreme, înce-pând de la sfârșitul lunii aprilie din al doilea an de la semănat.

Este o specie cu o bună adaptare atât în zone mai umede cât si mai secetoase, însǎpreferă soluri nu prea grele,
bine aerate și aprovizionate cu apǎ. Suferǎ pe soluri sărace, acide,reci şi excesiv de umede. Este foarte rezistentă atât
la temperaturi scăzute cât şi le cele ridicate.Preferă locuri însorite, dar suportă și o ușoară umbrire. Cu toate că nu
este o specie foarte pre-tentioasă, creșterea ei este favorizată de o bună fertilizare și de irigare. Poa formează o
ţelinăuniformǎ şi deasă, fiind una dintre cele mai valoroase specii pentru gazon.

Extinderea suprafetelor înierbate cu Poα este limitată de faptul că semințele sunt greu de procurat, răsărirea
plantelor este mult întârziată dacă terenul nu a fost bine pregǎtit şi tasat,plantele tinere cresc foarte încet, acoperind
terenul mai târziu decât Lolium.

Cu toate neajunsurile prezentate, având în vedere calitǎțile deosebite ale gazonului din Poa - frumusetea,
durabilitatea, rezistența la călcat - în viitor va trebui să i se dea o întrebuin-țare mult mai largǎ.

99
Lolium perenne Lolium multiflorum Poa pratensis
Poa trivialis

Festuca arundinacea Festuca rubra Dactylis glomerata

Agrostis stolonifera Agrostis tenuis Phleum pratense

100
Fig. 5.16. Specii de graminee utilizate pentru gazon

100
 Poa trivialis L. (fig.5.16.) - şuvarul de munte, iarba de pajişte cu frunze netede este o specie înrudită cu firuța de
care se deosebește prin faptul că plantele suntmai înalte, au tulpini mai fine şi se întind prin stoloni. Se dezvoltă bine
pe terenuri umede, pe soluri grele, fertile.Rezistă la umbrire dar nu și la secetă. Specia nu suportă tunsul frecvent și
nici călcatul.

Phleum pratense L. (fig.5.16.) - timoftică. Este o specie de talie înaltă, cu lăstari lungi de 30-100 cm, cu tulpini
relativ groase și frunze late. Este o specie ideală pentru solurile argi-loase şi lutoase din zonele umede. Este foarte
rezistentă la ger, însă nu rezistă la secetǎ. Se utilizează mai rar şi doar în amestecuri de graminee.

Dactylis glomerata L. (fig.5.16.) - golomăt. Plantele au talia de 50-100 cm, tulpini lat-turtite şi frunze late. Specia
preferă solurile lutoase, fertile şi bine aprovizionate cu apă. Este rezistentǎ la secetă și ger, dar înghețurile târzii de
primăvară distrug uneori lǎstarii tineri.Suportǎ destul de bine umbra. Este mai puțin recomandat pentru peluze,
datorită faptului căplantele formeazǎ tufe iar țelina este destulǎ de rarǎ.

Bromus inermis Leyss. (fig.5.16.) - obsigǎ. Specie de talie înaltă (50-100 cm), cu tulpina relativ groasă și frunza
lată. Este o specie foarte rezistentă la ger și secetă. Cu toate că tufele se întind prin rizomi şi acoperă bine terenul,
specia nu este agreată ca plantǎ de gazon deoarece se reface foarte încet după tăiere. Se foloseşte mai mult pentru
înierbarea terenurilor erodate, a pantelor de la marginea şoselelor, a terasamentelor de cale feratǎ etc.

Agropyron cristatum (L.) Gaertn., se utilizeazǎ doar pentru înființarea peluzelor din aeroporturile situate în zone
secetoase.

În unele cazuri se recomandă amestecarea semintelor de graminee perene folosite pentru însǎmânțarea
gazonului cu o cantitate mică de semințe de leguminoase perene.

Dintre acestea, cel mai frecvent se foloseste trifoiul alb (Trifolium repens L.),specie care formează stoloni lungi și
acoperă repede golurile din țelina de graminee. Adesea trifoiul alb se instalează în gazon chiar fără să fie semǎnat şi
face concurentǎ gramineelor. El înfloreşte tot anul și înfloritul nu poate fi oprit nici prin cosiri frecvente. Gazonul
împânzit de florile de trifoi alb are o culoare verde-cenușie, nu prea plăcută.

O altă leguminoasă care se adaugă uneori (destul de rar) amestecului pentru gazon este ghizdeiul (Lotus
corniculatus L.).

Lucerna şi trifoiul roşu, nu se folosesc în gazonul ornamental şi nici în cel destinat terenurilor de sport. În lipsa
unor seminte de graminee corespunzătoare ele pot fi semănate câteodatǎ pentru a acoperi provizoriu terenul cu un
covor verde. Aceste specii nu suportǎcǎlcatul sau cositul frecvent.

În prezent, leguminoasele sunt considerate în cadrul gazonului, buruieni şi sunt tratate ca atare.

Principalele argumente aduse împotriva leguminoaselor din gazon sunt: se instaleazǎsub formă de pete
neuniforme între graminee și dau un aspect nedorit gazonului; combaterea buruienilor din gazonul cu leguminoase
se poate face greu cu ajutorul erbicidelor; florile legu-minoaselor atrag albinele și alte insecte, care pot înțepa copii
ce se joacă pe un astfel de gazon.

Pe lângă aceste argumente, mai mult sau mai puțin plauzibile, se poate menționa cǎîntr-un gazon îngrijit și
exploatat în mod corect,leguminoasele dispar de la sine datorită com-petiției gramineelor.

Amestecuri de seminte recomandate pentru gazon. De obicei, gazonul format dintr-o singură specie are culoarea
cea mai uniformă și aspectul cel mai plăcut. Totuși, se utilizeazǎfoarte frecvent amestecuri din două sau mai multe
specii de graminee, deoarece acestea au o mai bună capacitate de adaptare la condițiile variate de mediu. La
alegerea speciilor pentru ameste-curile utilizate la înfiintarea gazonului trebuie să se țină seama de principalii factori
de mediu (tipul de sol, umiditatea solului, panta terenului, umbrirea, temperatura, modul de exploatare a

101
gazonului etc.), precum și de compatibilitatea speciilor între ele. Aceste caracteristici se core-lează cu condițiile pedo-
climatice ale zonei în care se instaleazǎ gazonul.

În prezent, pentru realizarea unor peluze de calitate, cu însușiri morfo-decorative supe-rioare se recomandă
pentru însămânțare amestecuri formate din 2 până la 4 specii de graminee.Indiferent de amestecul folosit pentru
înfințarea gazonului, acesta trebuie să prezinte urmǎ-toarele caracteristici: rezistență excepțională la condițiile de
mediu, boli și dăunători, creştere rapidă, indiferent de tipul solului sau de amplasare, durată lungă de viață și
capacitate mare de regenerare, rezistențǎ la cǎlcare.

Exemple de amestecuri de gazon:

Gazon de agrement:

Teren uşor: Teren greu: Teren însorit: Teren umbrit:

40% Lolium perenne 45% Lolium perenne 40% Lolium perenne 35% Lolium perenne
50% Festuca rubra 40% Festuca rubra 30% Festuca rubra 35% Festuca rubra
10% Festuca ovina 15% Poa pratensis 30% Festuca ovina 15% Poa nemoralis

15% Poa trivialis

Gazon pentru terenuri de sport:

Teren uşor: Teren greu: Teren umbrit:

40% Lolium perenne 50% Lolium perenne 30% Lolium perenne
20% Festuca rubra 25% Festuca rubra 40% Festuca rubra
20% Festuca arundinacea 15% Festuca arundinacea 20% Festuca arundinacea
20% Festuca ovina 10% Festuca ovina 10% Poa pratensis

Gazon engezesc:

Teren uşor: Teren greu: Teren umbrit:

20% Lolium perenne 20% Lolium perenne 60% Festuca rubra
70% Festuca rubra 65% Festuca rubra 20% Poa nemoralis
10% Poa pratensis 15% Poa pratensis 20% Poa trivialis

Gazon ornamental: Gazon rustic:

Teren greu: Teren uşor: 40% Lolium perenne

50% Festuca rubra

30% Agrostis tenuis 25% Agrostis tenuis 5% Poa pratensis

20% Festuca ovina 5% Agrostis tenuis

Gazon pentru taluzuri la şosele, diguri etc.

50% Festuca arundinacea 50% Festuca rubra 50% Lolium perenne 60% Poa pratensis 35%
Festuca rubra
25% Bromus inermis 40% Festuca ovina 30% Bromus inermis

102
 25% Dactylis glomerata 10% Agrostis tenuis 20% Poa pratensis 5% Agrostis tenui

102
 Semințele speciilor utilizate pentru înființarea peluzelor sau asocierea acestora în diferite amestecuri sunt
produse de firme specializate în acest domeniu. Cu aceste amestecuri profesioniste calitatea gazonului va fi mult mai
bună decât în cazul utilizării unor semințe sau amestecuri produse în condiții nespecializate.

În general, un amestec va fi cu atât mai reușit cu cât se va ține seama de toate condițiile naturale și de
exploatare a gazonului. Foarte agreate sunt amestecurile formate din asocierea speciilor cu creșştere rapidă, care
acoperă repede terenul (Lolium sp.) cu specii cu dezvoltare mai lentă, care se întind cu ajutorul rizomilor sau
stolonilor (Poa sp.,Agrostis sp.).

În cele mai multe cazuri, la alcătuirea amestecurilor pentru gazon intervin şi alți factori,de natură organizatorică
și economică cum sunt imposibilitatea procurării semințelor din anumite specii sau pretul acestora.

În prezent, există unități specializate (depozite de semințe) care se ocupă cu realizarea unor amestecuri de gazon
standard, pregătite în mod corespunzător și comercializate la stan-dardele cerute. Pe ambalaje este obligatoriu să fie
trecutǎ denumirea speciilor din care este format amestecul și recomandǎri pentru folosire şi destinația acestuia.

În ultimul timp din ce în ce mai mult solicitate și întrebuințate pentru înființarea pelu-zelor sunt rulourile de
gazon care permit realizarea instantanee a unui covor verde natural.Rulourile de gazon sunt obținute din specii și
soiuri de graminee selectionate(fig.5.17.).

Fig.5.17. Rulouri degazon(brazde de iarbǎ)

103
 Interesul în producția de rulouri de gazon comercial a izvorât din dorința de a oferi pieței amenajării spațiilor verzi un
gazon natural instantaneu (rulouri de gazon) cu multe apli-cații în domenii diferite. Producția de gazon implică o solidă
cunoaştere a diferitelor specii de iarbă pentru a obține un gazon perfect adaptat atât la condifiile climatice din România,
cât şi pentru diferite utilizări. Investiția în echipamente și mentenanță reprezintă o necesitate pentru obtinerea unui gazon
rulou de înaltă calitate.

Fiecare metodă de înființare a gazonului prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje (tab.5.5.).

Tabelul 5.5.

Avantajele și dezavantajele alegerii unui anumit tip de gazon

Gazon din seminte

Avantaje Dezavantaje

- Economie: cel mai economic mod de a face - Viteza de fixare: timpul de la semǎnat până la

un gazon nou formarca unui gazon care sǎ acopere perfect toatǎ

suprafața este de câteva săptămâni și poate dura
-Controlul tipurilor de iarbă: în orice amestec
până la câteva luni
de seminte comercializat sunt specificate
- Îngrijirea mai dificilǎ: semințele trebuie protejate
speciile din care este format
- Uşurința semănării: semănatul este mai uşor împotriva păsărilor; buruienile constituie un concu-

din punct de vedere fizic decât alezarea braz-delor de rent pentru speciile de iarbǎ din care este format
iarbă mai ales pe suprafete întinse amestecul

Gazon din rulouri de iarbă

Avantaje Dezavantaje

Costul: rulourile de gazon sunt mai scumpe decât

amestecurile de semințe, mai ales dacǎ este vorba
- Viteza: gazonul se poate aşeza într-o singurǎ
de gazoane de lux
zi pe toată suprafaţa și poate fi cǎlcat imediat - Rezistența:
rulourile de gazon proaspǎt asezate sunt mai puțin vulnerabile la Efort: depozitarea, transportul și montarea brazdelor sunt
dăunător,boli activitǎți mai obositoare și mai dificile
şi distrugeri decât iarba încolțită, şi de obicei,rădăcina lor se fixează Timpul: Brazdele trebuie montate într-o singurǎ zi
mai repede și mai uşor - O pregǎtire mai rapidă a solului
de la decopertarea lor
- Gazon instantaneu: marele avantaj al metodei este
acela cǎ asigurǎ un gazon instantaneu Calitate variabilǎ: dacă brazdele provin dintr-o pajişte agricolǎ ele
nu conțin specii de iarbă pentru gazon;
pot conține cantitǎți mari de semințe de buruieni

5.3.4.Înfiintarea si întreținerea gazonului

Instalarea gazonului. Înființarea peluzelor se realizează prin două metode: prin semă-nat direct sau prin utilizarea
rulourilor de gazon.

Înființarea gazonului prin semănat direct. Pentru obținerea unui gazon de calitate este obligatoriu respectarea unor
verigi tehnologice cum ar fi: curățirea si pregătirea terenului,mobilizarea solului,însămânțarea gazonului

Pregătirea terenului constă în curățirea și degajarea terenului de toate corpurile strãine și resturile vegetale aflate la
suprafața lui sau puțin îngropate, mobilizarea solului la 15-20cm, cu sfărmarea și mărunțirea bulgărilor, nivelarea si
finisarea suprafetelor prin greblarea repetatǎ pe toatǎ suprafața mobilizată. În cazul în care terenul care urmeazǎ a fi
însǎmânțat este necorespunzător (cu fertilitate slabă), este obligatoriu aportul de pământ de împrumut în strat de 10-20
cm. O lucrare importantă pentru realizarea unui gazon de calitate este erbici-darea care se aplicǎ de 1-2 ori înainte de
semănat, primăvara, în funcție de gradul de îmbu-ruienare a solului.

Perioadele ideale pentru semănat sunt din martie până în iunie pentru semănatul de primăvară și din august până la
sfârșitul lunii octombrie pentru semănatul de toamnă. Însǎmân-țarea de primăvară este cea care provoacă creșterea cea
mai rapidǎ. Toamna este fǎrǎ îndoialǎ

104
perioada ideala pentru însămânțare, chiar dacă prinderea este mai lentǎ decât primăvara. Gazonul rezistă mai
bine frigului decât lipsei de umiditate, are timpul de a se instala înaintea iernii pentru a demara foarte repede
primăvara. În plus, gazonul de toamnă este mai puțin invadat de buruieni decât cel semănat primǎvara.

Semǎnatul se realizează fie manual (pe suprafete mici), fie mecanizat (pe suprafete mari),acordându-se o
atenție deosebită repartizǎrii cât mai uniforme a semintelor pe toatǎ suprafata.

Orientativ, cantitatea de seminte la ㎡ oscileazǎ între 30-40 g în cazul gazonului rustic (de agrement) şi 40-
50 g pentru gazonul ornamental şi cel englezesc. De obicei norma de sǎmânţăce trebuie aplicatǎ este specificată
în instrucțiunile de utilizare care însoțesc amestecul de gazon comercializat.

Se recomandă ca semănatul să se desfăşoare într-o zi fără vânt. După semănat se gre-blează uşor toată
suprafața pentru a realiza o uşoară acoperire a semințelor cu pământ după care se udǎ pentru asigurarea un
bun contact între semințe și sol. Pentru prima udare se recomandǎun furtun cu duză pentru a nu spăla
semințele. În următoarele 2 săptămâni solul proaspăt însă-mânțat nu trebuie să se usuce complet, ulterior
plantele vor avea rădăcini destul de dezvoltate încât va fi necesară udarea doar de aproximativ două ori pe
săptămânǎ.

Înființarea gazonului cu rulouri (brazde) înierbate. Acest tip de gazon este foarte eficient și decorativ și se
foloseşte pe scară largă în amenajările moderne, mai ales pe supra-fete mai puțin întinse. Lucrările de înființare
sunt asemănătoare cu cele de la înfințarea gazo-nului prin semănat direct. Instalarea la locul definitiv impune
respectarea unor aspecte cum ar fi: pregătirea atentă a terenului (mobilizare, mărunțire, fertilizare, tasare) şi
asigurarea unei umidități de 50-60% din capacitatea de retinere a apei pentru ca priza dintre teren si pǎmântul
de pe brazde să fie cât mai bună și uniformă. Înainte de aşezarea brazdelor, pentru a asigura un contact cât mai
bun între brazde și terenul pe care se montează rulourile se împrǎştie un strat subțire de nisip, acesta asigurând
și menținerea umidității necesare prinderii.

Aşezarea brazdelor se poate face liniar sau în şah, începând dintr-o margine a amena-jǎrii. Pentru aşezarea
celui de-al doilea rând de brazde, se va evita călcarea directǎ pe gazon şi de aceea se recomandă aşezarea unei
scânduri peste brazdele montate, aceasta facilitând accesul spre interiorul suprafetei pentru continuarea
aşezǎrii brazdelor.

Locurile de îmbinare a brazdelor se vor masca (umple) cu un amestec de nisip şi pǎmânt,amestec care şi
rolul de asigura lipirea brazdelor între ele. În ziua următoare marginile gazo-nului pot fi tăiate (îndreptate) cu
ajutorul unei unelte din fier bine ascutitǎ.

Dupǎ aşezarea brazdelor gazonul se udǎ foarte bine, insistând asupra marginilor,deoarece acestea sunt mai
predispuse uscǎrii.
Întreținerea gazonului. Întreținerea gazonului presupune tunderea şi udarea repetatǎ,fertilizare,ierbicidare, aerarea
solului şi scarificarea gazonului.

Tunderea gazonului este cea mai importanta operație. Prima tundere se va face când gazonul are
aproximativ 10 cm înălțime. Prin tundere se stimulează îndesirea stratului vegetal,acesta se va extinde pe
orizontală, ocupând toata suprafața de pământ disponibilă. Cum buruienile produc seminte doar în vârful
tulpinii, prin tundere se împiedică dezvoltarea lor.În mod ideal,gazonul se tunde când este perfect uscat și când,
prin tundere se înlătură 25-35% din înǎlțime.

Se recomandă ca tunsul gazonului să se aplice astfel (orientativ):

- pentru gazonul tip pajişte, tunderea se aplică de 2-3 ori în perioada de vegetație, la înǎlţimea de 5-8 cm;

- pentru majoritatea tipurilor de gazon (rustic, ornamental, englezesc, sportiv)tunderea se face în funcție
de anotimp: primăvara gazonul se tunde mai des (o dată la 3-7 zile,în funcție de specie și înălțimea de tundere),
iar vara și la începutul toamnei o datǎ la 5-10 zile;

-gazonul rustic și ornamental se menține la o înălțime orientativǎ de 4-5 cm; gazonul englezesc şi cel de pe
terenurile de golf se menține la 2-3 cm înălțime, iar gazonul de pe tere-nurile sportive se menține în limite
specifice jocurilor practicate pe peluzǎ;

105
 - ultima tundere a gazonului în perioada de vegetație este corelată cu evoluția conditiilor climatice care determină
intrarea mai rapidă sau mai târzie a plantelor în repaus și, implicit acumularea de substanțe nutritive pentru iernarea
corespunzătoare, în toamnele lungi gazonul poate fi tuns pentru ultima oară în octombrie, iar în toamnele reci și ploioase,
în septembrie.

Când solul se usucă la mai mult de 3-4 cm în adâncime este necesară udarea gazonul,care se poate face dimineafa sau
seara. Este important ca apa sa ajungă până la rădăcinile plantelor pentru că altfel, cu timpul, se vor dezvolta rădăcinile la
suprafață, ceea ce va face gazonul mai puțin rezistent la uscăciune.

Fertilizarea este o lucrare deosebit de importantă în reuşita unui gazon de calitate si în menținerea stării de sănătate a
speciilor din care este format gazonul. Aplicarea îngrǎşămin-telor se face la interval de 3-4 săptămâni, începând din luna
aprilie și până cel mult în august folosind îngrăşăminte speciale pentru gazon, care pot fi procurate din magazinele
specializate.Primǎvara pentru a stimula creșterea rapidă a ierbii se recomandă aplicarea îngrășămintelor cu un conținut
mare de azot și calciu, după care pentru a dezvolta un sistem radicular puternic şi sănătos se aplică îngrășăminte speciale
pentru gazon pe bază de fosfor şi potasiu. Fiecare sor-timent de îngrăşământ comercializat are în instrucțiunile de utilizare
precizate substanțele pe care le conține produsul, dozele de aplicare, perioadele și modul de aplicare a îngrăşământului.

Erbicidarea. Peluzele prost înființate sau îmbătrânite pot prezenta diferite grade de îmburuienare. În aceste situații
combaterea buruienilor devine absolut obligatorie. Pentru com-baterea buruienilorse pot utiliza erbicide selective pentru
graminee care să combată în special păpădia și trifoiul (cele mai frecvente buruieni ale gazonului). Rezultatele cele mai
bune se obțin când erbicidarea se face la 2-3 săptămâni de la fertilizare, atunci când iarba și buruienile au o creştere mai
puternicǎ.

Aerarea solului și scarificarea gazonului. Aerarea solului se face cu scopul de a permite aerului să pătrundă la sistemul
radicular și pentru a evita compactarea solului. Pe suprafete mai mici aceastǎ lucrare se poate face prin împungerea
brazdelor din loc în loc cu o furcǎ de grădină, iar pesuprafețe mari cu ajutorul unor maşini speciale pentr aerisit solului.

Scarificarea este o lucrare care se aplică la începutul primăverii sau la sfârşitul toamnei și presupune înlăturarea ierbii
uscate sau îmbătrânite care se adună la baza lăstarilor. Majori-tatea gazoanelor formează un strat de materia fibros la baza
firelor de iarbă reprezentat de un material descompus, precum iarbă tăiată, frunze moarte, bucăți de buruieni și rizomi. În
can-titǎti mici acest material este util, ajutând la protejarea ierbii împotriva secetei şi a uzării, dar în cantitǎţi mari acesta
opreste pǎtrunderea aerului şi apei la nivelul rădăcinilor și inhibă pro-ducerea noilor lăstari (frați). Pe suprafețe mici
lucrarea se poate face cu grebla,iar pe supra-fețe mai mari cu ajutorul scarificatoarelor electrice.

Cosirea incorectǎ şi conditiile climatice nefavorabile (ploi excesive, seceta,înghețul,zǎpada, vântul, umbra) sunt factori
care pot duce la deteriorarea suprafețelor gazonate. Pentru evitarea degradării peluzelor și menținerea valorii decorative a
acestora este necesarǎ aplicarea corectǎ şi la timp a tuturor verigilor tehnologice.

12. LUCRĂRI DE PROTECŢIE ŞI CONSERVARE A SPECIILOR DE PLANTE SENSIBILE LA

FACTORII DE CLIMĂ ŞI/SAU GEOMORFOLOGICI.

13. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND CONSTRUCŢIILE PEISAGISTICE UTILITARE ŞI

DECORATIVE FOLOSITE ÎN AMENAJĂRILE PEISAGERE PUBLICE ŞI
REZIDENŢIALE.

Pe lângǎ vegetatie, gazon și reteaua de circulație, spațiile verzi cuprind diferite elemente construite specifice care
compun peisajul sau care răspund anumitor necesități funcționale.Unele construcții decorative pot constitui piese
importante de focalizare sau orientare a perspec-tivelor (bazine, fântâni arteziene, pergole etc.). Altele au în primul rând
un rol funcționa,dar trebuie să fie în același timp și decorative și să se integreze armonios în peisaj (scări, ziduri de sprijin,
vase ornamentale ş.a.). Materialele utilizate pentru construcții, mărimile, formele în plan şi în elevație sunt alese în
concordanță cu importanța și caracteristicile parcului în care sunt amplasate.

118
 Atât construcțiile funcționale cât și cele decorative concură la efectele estetice ale întregii amenajări, de aceea trebuie
proiectate și construite cât mai adecvat cu restul elementelor spa-țiului verde, pentru a crea unitatea în diversitate și
pentru a evita kitsch-ul.

Dintre construcțiile utilitare și decorative utilizate în amenajările spaților verzi pot fi menționate: scǎrile, podurile,
balustradele, băncile, pergolele, treajele, arcadele, coloanele, sta-tuile, pavilioanele, chioşcurile, vasele
decorative,jardinierele.

Scǎrile (fig.5.28.) se utilizează atunci când panta terenului este mare și aleea nu se poate trata în plan înclinat, trebuie
să fie comode, sǎ corespundă ritmului de mers al pietonului și să asigure siguranța folosirii (să nu fie prea abrupte sau
alunecase). Traseul scǎrilor se adap-tează configurației terenului mai abrupt, prin schimbări de unghiuri în dreptul
palierelor.

Scǎrile permit accesul în zone situate la variate diferențe de nivel, dar se utilizeazǎ şi doar pentru a crea o ambianță
pitorească, pentru a rupe monotonia sau uniformitatea traseului sau a zidurilor.

Materialele de construcție și designul acestora sunt variate, corelate cu ambianța gene-ralǎ creată de stilul abordat.
Pot fi utilizate scări simple, cu trepte joase şi late, scǎri cu traseu simetric sau circular, scări rustice, confecționate din piatră
cioplită, scări sprijinite de ziduri sau scări cu balustrade.

Podurile şi podetele (fig.5.29.) necesare pentru traversarea unei văi sau a unei ape au atât un rol funcțional cât și unul
estetic, fiind proiectate în corelație cu stilul abordat, relieful zonei şi mărimea suprafeței de apǎ. Pot fi simple, rustice sau
arcuite, cu balustrade ornamentale,construite din diferite materiale (lemn, beton, metal, piatră). Uneori podurile pot fi
amenajate doar din pietre mari care traversează râuri reale sau iluzorii şi creeazǎ ambianța renumitelor grǎdini orientale.

Balustradele sunt fie elemente ataşate podurilor, fie construcții de sine stătătoare, ampla-sate în zonele de popas,
impuse de pante mai mari de 10-15% şi pot delimita diferite tipuri de terase sau însoţesc scările. Ele pot fi simple sau bogat
ornamentate cu vase şi statui, aurite sau vopsite, construite din diferite materiale (lemn, marmură, piatră, metal).

Bǎncile (fig.5.30.) sunt destinate odihnei, fiind amplasate în zonele de unde se pot admira diferite obiective, fie
construite, fie naturale (perspectivele unei suprafețe de apă, o fântânǎarteziană, un colț de peisaj amenajat cu vegetație
lemnoasă sau decorațiuni florale etc.). Pot fi amplasate atât în locuri însorite cât și la umbră, de cele mai multe or ele
având în spate o protecție (gard viu, arbuști cu port pendul, masiv de arbuşti, zid s.a.).

Numărul băncilor într-o amenajare depinde de tipul de spațiu verde, fiind corelate cu numărul de vizitatori. Băncile
pot fi fixe sau mobile, cu sau fără spătar, confecționate din diferite materiale (lemn, metal, piatră, material plastic).
Designul și culoarea lor trebuie armonizate cu stilul și peisajul înconjurǎtor.

Pavilioanele şi chioscurile (fig.5.31.) sunt constructii destinate adǎpostirii vizitatorilor pe timp nefavorabil. Sunt
construite, de obicei din lemn şi se amplasează în zone retrase, ame-najate în sti peisagistic sau pe malurile apelor. Pot fi
combinate cu pergole pentru a crea o atmosferǎ romantică sau protectoare, mai ales în anotimpul cald.

118
din prefabricate (pavaje)

din marmurǎ din beton

Fig.5.28.Diferite tipuri de scǎri

119
Fig.5.29. Diferite tipuri de poduri şi podete

119
120
Fig.5.30. Diferite modele de bǎnci

120
Fig.5.31. Diferite tipuri de pavilioane

120
 Pentru amenajarea spațiului verde pe verticală se pot utiliza anumite construcții şi acce-sorii cum ar fi: pergolele, arcadele,
porticurile, coloanele,statuile etc.

Pergolele (fig.5.32.) sunt construcții decorative realizate din stâlpi de lemn, piatră, cǎrǎ-midă, reunite la partea
superioară prin elemente uşoare de legǎturǎ longitudinale şi transversale.Prin aliniere în şiruri regulate, ele alcătuiesc
galerii sau bolți deasupra unor alei sau arii staționare.

pergole cu treaj si jardinierǎ

Fig. 5.32. Pergole

Aceste construcții se amplasează în zone liniştite, retrase ale amenajării, creând umbra necesară în timpul verii.
Ele pot face tranziția între o clădire şi grădină, pot adăposti un spațiu de odihnă, pot amplifica importanța
arhitecturale a unei terase belvedere. Pot fi elemente de bază ale unui sector de compozitie geometricǎ.

Alegerea poziției unei pergole se face în concordanță cu orientarea liniilor de perspec-tivă: lateral, încadrând o
vedere principală sau un fundal. De asemenea, din spațiul acoperit al pergolei trebuie să se deschidă priveliști asupra
scenelor peisajului apropiat sau mai îndepǎrtat.

Există mai multe tipuri de pergole, care pot fi utilizate diferit în funcție de cerintele stilistice ale spațiului ce
urmeazǎ a fi amenajat:

- pergole din lemn rotund nefasonat, cu diametrul de 10-15 cm;

- pergole din lemn fasonat cu înălțimea de 2,20-2,60 m, distanta dintre stâlpi 1,40-1,80metri,deschiderea
pergolei în funcție de lărgimea aleii, distanța longitudinalǎ dintre stâlpi este de 2,0-2,5 metri;

- pergole cu stâlpi construiți din: coloane de piatră tăiată artistic, zidărie din piatră cio-plitǎ rectangular sau
placată cu piatră cioplită; zidărie de cărămidă; înălțimea stâlpilor trebuie sǎ fie de minim 2,20 metri, au sectiunea
rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, grosimea diferitǎ în funcție de materialul din care sunt confecționate,
evitându-se stâlpii foarte masivi;deschiderea maximă este de 3 metri.

Pergolele pot fi construcții de sine stătătoare sau pot însoți aleile pe un anumit traseu.Pergolele pot fi combinate
cu treaje sau vase ornamentale. Pergolele realizeazǎ decorul vegetal pe verticală prin plantarea unor specii cu port
volubil (liane), decorative prin frunziş(Hedera, Parthenocissus) sau flori (Rosa, Wisteria, Lonicera, Clematis, Campsis
etc.).

Treaje (fig. 5.33.) sunt suporturi sau panouri usoare, confectionate cel mai frecvent din lemn (șipci de lemn), dar
în prezent pot fi confecționate din diferite materiale plastice.
121
 Sunt destinate palisǎrii plantelor agǎfǎtoare.Treajele pot fi
construite ca elemente individuale,cuprinzând vase
ornamentale sau pot face parte din pergole, arcade sau se pot
monta pe peretii și zidurile teraselor. Se amplasează pe peluze,
în apro-pierea traseelor, în spatele sau între bănci, în jurul
chioscurilor sau a pavilioanelor contribuind la compartimentarea spațiului.

Fig.5.33. Treaje cu jardinierǎ

Arcadele, porticurile și coloanele contribuie substanțial la realizarea ambiantei dorite în spațiul verde, în funcție
de stilul abordat (fig.5.34.).

Arcadele realizeazǎ zone umbrite, decorate cu vegetație specifică pe diferite porțiuni de alei, de obicei, pe trasee
retrase. Porticurile și coloanele readuc atmosfera romană în amenajǎrile care abordeazǎ genul romantic sau antic. Ele
pot contura un spațiu verde geometric, pot cons-titui un fundal sau o încadrare pentru un monument, grup statuar,
oglindă în apă, conferind compoziției un aspect arhitectural deosebit.

Fig. 5.34. Arcade şi coloane

Jardinere stradale și vase decorative (fig.5.35.) Jardinierele utilizate în spațiile verzi sunt utilizate pentru decorul
spațiilor de circulație, teraselor, scǎrilor, zidurilor etc., aducând un plus de culoare elementelor construite. Încastrate
în construcții sau mobilând anumite spații,prin mărime şi formă ele participǎ la definirea volumetriei arhitecturale.

Jardinierele sunt construite din diferite materiale (lemn, ciment, cărămidă, piatră ş.a.),au forme simetrice sau
asimetrice, dimensiuni și adâncimi diferite. Adâncimile necesare sunt de 30 cm pentru plante floricole și 40-60 cm
pentru specii arbustive pitice. Jardinierele pot fi amplasate pe suprafețe plane, deschise și permit realizarea unor
decoruri geometrice simetrice sau asimetrice: aliniere în șiruri, grupări cu înălțimi diferite, etajare, suprapunere
parțialǎ etc.Jardinierele mai mici, mobile, pot fi realizate și ca module asociate în diferite moduri, permi-ţând o
variație în decorul spațiului respectiv.

Vasele ornamentale utilizate pentru plantarea unor specii într-un spațiu nutritiv relativ limitat, sunt realizate din
diferite materiale (ceramică, marmură, materiale plastice, metal etc.)şi sunt utilizate pentru decorul unor puncte de
mare interes ale unei amenajări (intersecții de alei, intrarea sau ieşirea din clădiri, pe terase, de-a lungul scărilor,
încastrate în garduri sau balustrade decorative, de-a lungul aleilor sau chiar a străzilor).

122
123
Fig. 5.35. Jardiniere stradale şi vase ornamentale

123
 În jardiniere stradale și vasele ornamentale pot fi cultivate diferite specii atât floricole cât și arbustive de talie mică,
dintre care pot fi enumerate:

- specii floricole majoritatea speciilor anuale cu talia de până la 40 cm, specii bienale (Viola witrokiana, Bellis perennis,
Myosotis alpestris), bulboase, perene de talie micǎ,cu port erect, decorative prin frunze și flori (Aubrietia deltoidea,
Cerastium tomentosum, Campanula carpatica, Dianthus alpinus, Phlox subulata, Sedum sp., Sempervivum sp.,Veronica
incana etc.);

- specii de conifere cu crestere lentǎ, talie pitică, port erect, columnar sau repent, specii care suportă tunsul (Thuja
occidentalis danica, Thuja occidentalis Rheingold,Chamaecyparis pisifera Squarosa, Chamaecyparis pisifera Boulevard,
Juniperus squamata Meyeri, Pinus Mugo Mughus ş.a.);

-specii arbustive de foioase cu talie joasă, port erect sau repent, decorative prin frunzişsau flori (Beberis thunbergii
atropurpurea nana, Cotoneaster horizontalis, Cotoneaster micro-phylla, Lonicera pileata, Spiraea bulamda, trandafirii
miniatur și de peisaj), specii cu frunzişpersistent (Berberis pumila, Buxus sempervirens, Mahonia aquifolium,Ilex aquifolium
nana,Euonymus fortunei ş.a.).

Piese de artă plastică (fig.5.36), reprezentate de statui, monumente, obiecte de artǎ plas-tică din metal ş.a.
înnobilează adesea peisajul. Stilul lor de realizare, de la clasic până la modern,adesea este în concordanță cu caracterul
ansamblului din care fac parte.

Mǎrimea şi forma diferitelor piese de artă plastică influențează modul lor de amplasare,central într-un spațiu degajat
sau lateral, în fundal, în raport cu direcția dominantǎ de vedere.

O deosebită importanță în amplasarea pieselor de artǎ o reprezintǎ dimensiunea acestora,care trebuie foarte bine
corelată cu dimensiunile spațiului în care sunt amplasate. Ele pot fi amplasate marginal pe aleile frecvent circulate sau ca
ornamente ale pieselor de apǎ, contribuind la ridicarea valorii estetice a acestora.

Statuile sunt apanajul spațiilor verzi pretențioase și scot în evidență, de obicei, diferite epoci istorice. Unele piese de
artă sunt concepute pentru a fi privite de jur împrejur, altele numai din față sau lateral. În acest caz amplasarea lor se va
face pe un fundal vegetal de arbori sau arbuşti.

Fig. 5.36. Piese de artǎ

124
 Echipamente pentru jocuri și sport (fig.5.37.) În spatiile verzi cu functie recreativã,amenajarea locurilor de joacă
pentru copii implică dotarea acestora cu diferite obiecte si insta-lații specifice, alese în funcție de grupele de vârstă: groapă
de nisip, leagǎn, cumpănă, topogan,leagăne cu mişcare pendulară, leagăne-carusel, bazine de mică adâncime, bare
metalice pentru cǎtǎrat,atârnat,târât, mici adăposturi, piste pentru patine cu rotile sau biciclete,panouri din beton pentru
desenat cu cretă etc. Toate aceste dotări trebuie să aibă o finisare bună, culori atrac-tive dar nu stridente, să fie rezistente
la folosire și la intemperii, să fie ușor de întreținut și săprezinte siguranță în exploatare. Dispunerea lor în spațiu se face în
poziții și la distanțe care săprevinǎ accidentele.

Pentru adolescenți, tineri și adulți în spațiile de recreare se impune necesitatea proiec-tǎrii unor spații destinate
practicării diferitelor sporturi: terenuri de tenis,volei,baschet,mese de tenis, piste etc. Terenurile de sport (tenis, volei,
baschet, handbal) se proiectează la dimen-siuni specifice fiecărei discipline sportive. Pentru foosință publică, se recomandă
terenuri de sport multifuncționale, dimensionate la 20 x 40 m sau 25 x 50 m. Platformele destinate sportu-rilor de vară,
iarna pot fi transformate în patinoare artificiale. Pentru a nu afecta valoarea este-tică a unei amenajări și pentru a crea o
ambianță plăcută se exclud panourile publicitare.

125
Fig.5.37.Echipamente de joacǎ pentru copii

125
 Alte construcții funcționale. În proicctarea și amenajarea unui spațiu verde, alături de elementele și accesoriile
decorative și utilitare amintite, este obligatorie prezența și altor dotǎri cum ar fi: coșurile de gunoi, țâșsnitoare pentru băut
apă, toalete publice.

Fântânile de apă potabilă se amplascază pe marginea aleilor, în piete, la intersecții. Cel mai frecvent sunt utilizate
cișmele cu jet de apă vertical, dar și fântâni cu apǎ descendentă.

În anumite situații, fie că sunt concepute în proiectul inițial fie că ele existǎ deja într-un spațiu verde, anumite
construcții cu funcționalitǎți diferite (case de bilete, cabine pentru portari,intrările sau ieşirile - porțile, împrejmuirile,
gardurile sau zidurile, chioşcuri comerciale, debar-cadere, toalete, magazii etc.) trebuie să fie proiectate și construite după
anumite criterii şi stan-darde care au în vedere aspectele vizuale și estetice pentru o integrare cât mai armonioasǎ în
peisajul din care fac parte.

14. PREZENTAREA ŞI ANALIZA LUCRĂRILOR DE AMENAJARE A ALEILOR

PIETONALE, A BORDURILOR ŞI A TREPTELOR. TIPURI DE DALAJE ŞI TEHNICI DE
EXECUŢIE.

RETEAUA DE CIRCULATIE

Spatiile verzi (peisajele) pot fi privite de la distanță, percepția lor find mai ales con-templativǎ, dar cel mai frecvent
acestea sunt explorate complex, prin parcurgerea diferitelor zone ale acestora. Spre deosebire de peisajele naturale, cele
amenajate pentru folosința directǎa oamenilor trebuie să permită accesibilitatea și deplasarea pedestră și cu diferite
mijloace (bici-clete, auto ş.a.) în interiorul amenajǎrii.

106
5.4.1. Importanța funcțională a rețelei de circulație

Spatiile verzi cuprind în mod necesar trasee de circulație care trebuie proiectate astfel încât să răspundă, în
primul rând, unor cerințe funcționale cum ar fi:

- sǎ asigure accesul vizitatorilor prin puncte bine stabilite, în raport cu circulația exte-rioară şi solicitǎrile
generate de zonele limitrofe (densitatea mare de locuitori a unui ansamblu de locuințe din apropiere);
- să conexeze obiectivele incluse şi toate părțile amenajării;

- să conducă spre diferitele zone organizate pentru anumite funcțiuni;

- să asigure fluența traficului şi confortul deplasǎrii.

Aspectele funcționale sunt realizate prin proiectarea corespunzǎtoare a densitǎții retelei de circulație, prin
direcționarea firească, prin subordonarea importanței aleilor şi prin alegerea dimensiunilor adecvte în funcție de
microrelieful terenului.
Rolul funcțional al aleilor se împleteşte în mod organic cu importanța compoziționalǎa acestora. La proiectarea rețelei de circulație
din interiorul spațiului verde se vor avea în vedere urmǎtoarele aspecte:

- intrările și ieșirile se amplasează în locurile de maximǎ aglomerare şi trafic intens, pe una sau mai multe laturi;

- lățimea intrărilor trebuie să fie egală cu a aleilor ce pornesc de la ele și se prevăd spații largi pentru a evita
aglomerarea de vizitatori sau autovehicule;

- numărul și dimensiunea intrărilor şi iesirilor vor fi corelate cu tipul de spațiu verde (intravilan sau extravilan) şi
cu funcționalitatea lui (parcuri publice, sportive, grădini, terenuri de joacă, scuaruri, păduri parc etc.);

- în zona intrărilor şi ieşiilor vor fi proiectate parcări, corelate cu mărimea spațiului respectiv şi cu numărul
vizitatorilor;

- în zonele de maximă afluență pietonală din interiorul spațiului verde si în intersecții se vor amenaja scuaruri
sau piațete, de forme și mărimi diferite (circulare, pǎtrate etc.);
-pentru o amenajare cât mai decorativă și funcțională și pentru a mǎri spațiul în zonele aglomerate se vor amplasa bănci, stâlpi
ornamentali pentru iluminat, amenajări florale în cen-trul și pe conturul intersecțiilor, statui, fântâni sau bazine, zone dalate, vase
ornamentale etc.;

- în zona intersecțiilor şi a bifurcațiilor sau trifurcațiilor de alei proiectate în unghiuri mari se poate folosi vegetație lemnoasă
ornamentală scundă, cu rol de mascare şi de dirijare a traficului pietonal doar pe traseul aleilor.

În proiectarea traseelor de circulație în parcuri și grădini trebuie sǎ se ținǎ seama de urmǎtoarele aspecte:
poziționarea aleilor; direcționarea aleilor, polaritatea şi focalizarea acestora;formele și proporțiile suprafetelor pe
care le determinǎ (suprafete pentru vegetatie, suprafete de circulație și staționare) și relațiile dintre ele; lărgimile
aleilor, subordonarea importantei acestora.

5.4.2.Sistematizarea circulației în spațiile verzi

Circulația în cuprinsul spațiilor verzi este sistematizatǎ în funcție de:

- structura stradalǎ exterioară, care determină poziția intrǎrilor si uneori directiile domi-nante de circulație
interioarǎ (în cazul scuarurilor);

-organizarea interioarǎ: centrul sau centrele compoziționale, amplasamentul clădirilor și amenajărilor cu diferite
destinații condiționează proiectarea aleilor care trebuie sǎ asigure o accesibilitate firească, o bună legătură între

107
acestea și diferitele sectoare ale spatiului verde;

- stilul de compoziție ales: amenajarea geometrică regulată a nor sectoare sau a între-gului ansamblu se
deosebește net de amenajările libere în ceea ce priveste sistematizarea şi traseul aleilor. În primul caz terenul este
compartimentat de alei predominant rectilinii, care

107
sunt specifice organizării arhitecturale a spațiilor; în compozițiile libere, în general,aleile sunt sinuoase şi
fragmenteazǎ mai puțin terenul;

-relieful terenului: în funcție de necesitățile compoziției, aleile pot ocoli înǎlțimile,văile sau, din contră, se
modelează după acestea, urmărind configurația terenului. O înălţime care domină priveliște impune accesul la ea,
pentru a constitui un punct avantajat de observație.Traseul aleilor urmează linia minimă de pantă, străbătând oblic
curbele de nivel. O pantǎ mai pronunțată impune un traseu șerpuit de-a curmezişul ei (în serpentine), intercalarea de
trepte (scări, gradenuri) (a se vedea subcapitolul 6.4.);

- prezența apelor: un lac reclamă trasee de alei care conduc către acest element de mare atracție, îl înconjoară
(în măsura în care acest lucru este posibil), apropiindu-se şi depăr-tându-se uşor de maluri, permit accesul la
întinderea de apă (pentru debarcadere, traversarea cu poduri). Apele curgătoare pot fi însoțite, cel puțin pe o parte
de căi de circulație (alee, potecă),mai frecvent neregulat serpuitoare, în funcție de configurația şi relieful malurilor.
Amenajǎrile pe malurile unei ape canalizate pot avea promenade rectilinii. Cascadele de orice fel impun accesul la
poziții de unde poate fi admirat atât ansamblul tabloului pe care îl creează, pentru observarea detaliilor şi perceperea
senzorialǎ a efectelor căderilor de apǎ;

-mǎrimea terenului: pe suprafețe mari, rețeaua de circulație este întinsǎ, de aceea siste-matizarea aleilor trebuie
să permită obunǎ orientare a vizitatorilor, atât după lărgimea lor cât și după direcționarea în corelație cu formele
naturale ale terenului şi obiectivele construite.

În raport cu suprafața totală a amenajării, aleile nu trebuie sǎ depǎşeascǎ 10-20%, în functie de necesități.
În vederea proiectării şi amenajării unui traseu comod, dar și eficient într-un spațiu verde,trebuie luate în considerare câteva
aspecte:

-miscarea pe orizontală permite remarcarea rapidă și uşoară a obiectivelor,find comodǎși conferind siguranța
deplasării; uneori, însă, traseul orizontal este prea rigid, devenind repede monoton;
- mişcarea ascendentă necesită efort şi atenție mǎrită pentru siguranta deplasǎrii, permite însă, descoperirea treptată și
interesantă a punctelor de interes şi lǎrgeşte perspectivele;

- mişcarea descendentă diminuează efortul depus la deplasare și creeazǎ un sentiment de protecție, izolare sau
refugiu.

5.4.3. Clasificarea cǎilor de circulatie

Clasificarea căilor de circulație se face în funcție de destinația traficului şi de ampla-samentul acestora într-un
spațiu verde. Traficul poate fi pietonal, auto sau mixt. În acest context se delimitează străzi, şosele, drumuri, alei
carosabile şi pietonale, poteci, intrări şi ieşiri, spații de odihnǎ, parcaje.

Intrările sunt amplasate la intersecții de străzi sau în puncte vizibile. Cele principale sunt însoțite de elemente de
subliniere: un spațiu degajat retras din fluxul de circulație al tro-tuarului străzii, elemente construite (bazine, fântâni
arteziene, oglinzi de apă, porti ornamentale etc.) sau plantații ornamentale. Dimensionarea intrărilor se proiectează
în raport cu importanta acestora. Cele principale trebuie să fie largi și să permită crearea unei perspective în
interiorul terenului. În frecvente cazuri, intrările sunt rezolvate geometric, cu partere decorate cu flori,încadrate de
plantații ornamentale.

Intrările principale în parcuri și grădini se proiectează diferit în funcție de amplasarea pe aliniamentul străzii sau
pe colturile terenului. Elementele de circulație cuprind:

-un spațiu degajat, de formă regulată, proporțional cu importanta intrǎrii;

-una sau mai multe alei de intrare;

-intrǎrile secundare se realizează fără degajǎri, la limita terenului, pe direcție perpen-diculară sau oblică
(fig.5.18.).

108
 Fig.5.18.Intrǎri principale şi secundare

Aleile dintr-un spațiu verde pot fi sistematizate astfel:

- după poziționarea lor, aleile pot fi: de acces sau de intrare, intermediare, de centurǎ;

- după importanţă și funcționalitate, aleile pot fi: principale, secundare, tertiare şi periferice.

Aleile de acces sau de intrare carefac legǎtura între intrări şi rețeaua interioară de circulatie. Ele pot fi rectilinii
sau uneori curbe, conducând către un punct de interes al com-poziției. Lățimea lor se proiectează în funcție de
mărimea spatiului si importanta intrării. În spațiile verzi publice, lǎtimea acestora trebuie să fie de minim 5 m. În
cazul unei circulatii pietonale intense, aleile principale de intrare pot avea lățimi de până la 10 m sau se pot struc-tura
cu mai multe căi paralele, de exemplu două alei echivalente încadrând un parter sau un ansamblu de partere sau trei
alei separate prin aliniamente de arbori, dintre care aleea medianǎeste mai largǎ iar cele laterale îi sunt subordonate.

Aleile intermediare reprezintă ponderea cea mai mare într-un spațiu verde. Lățimea lor variază între 3 și 6 metri,
după importanța traficului atribuit (alei principale sau secundare).Acestora li se adaugă și aleile terțiare sau de
detaliu, a căror lățime minimă este de 1-1,20 m.

Aleile de centură sau periferice formează un traseu perimetral, cu funcția de a extinde parcursurile de plimbare
și de a reuni integral sau parțial accesele în interiorul spatiului verde.Aleile periferice realizează traseul de jur
împrejurul spațiuui verde, urmǎrind, de obicei, con-turul împrejmuirii.

109
 În general este de dorit proiectarea unei circulații de centură căreia să i se asigure con-tinuitatea. Pe unele suprafețe
întinse, configurația terenului și a apelor, caracterul zonei limi-trofe nu permit totdeauna realizarea unui inel periferic
continuu a aleilor. Pe surafete mai mici, aleea periferică poate constitui traseul principal de circulație, asigurând parcursul
cel mai lung și cuprinderea în câmpul vizual a celor mai mari dimensiuni ale terenului.

În proiectarea generală a circulației într-un spațiu verde trebuie să se realizeze o bunăstructurare a categoriilor de alei,
o direcționare și dimensionare corespunzǎtoare funcționalitǎții și bunei orientări în teritoriu a vizitatorilor.

Dupǎ forma traseului, aleile pot fi rectilinii, curbe, centrate sau sinuoase, asamblate în funcție de maniera
compozițională adoptată și de conexiunile necesare:

-alei rectilinii - au laturile paralele şi definesc, în general, compoziții geometrice (se desenează prin translație cu
riglǎ,teu,echere);

-alei curbe centrate - pot fi circulare, semicirculare sau arcuri de unghiuri diferite (laturile se desenează cu compasul,
arcuri concentrice);

-alei sinuoase - au traseul în linii curbe libere cu deschideri variabile şi inflexiuni suc-cesive, curbele și contracurbele
sunt racordate prin intermediul unei zone rectilinii care moti-vează schimbările de direcție (configurația terenului, prezența
unor obstacole naturale sau create,vegetație, unele elemente constructive) (fig.5.19.a). Laturile aleilor nu sunt întotdeauna
constant paralele, ci pot avea anumite lărgiri progresive (în cazul curburilor accentuate,schimbǎri de inflexiune, amplasarea
pe un traseu a unor zone staționare pe bǎnci) (fig.5.19.b) (se deseneazǎcu diferite tipuri de florare și cu linii
flexibile(deformabile).

a. racordul curbei şi contracurbei prin b. lǎrgire pentru bǎnci intermediul unui segment drept

Fig. 5.19. Alei cu traseu sinuos

Conexiunea aleilor în cadrul unei amenajări peisagistice se face de cele mai multe ori prin tǎierea unghiurilor acestora
cu linii curbe, de racordare la laturile aleilor (fig.5.20).

Fig. 5.20. Racorduri de alei

Intersecțiile aleilor trebuie să se facă sub unghiuri care nu incomodează traficul (se evită unghiurile prea ascuțite).
Fiind zone de aglomerare si interferentǎ a circulației, intersec-ţiile se lărgesc corespunzător prin tăierea unghiurilor culinii
curbe de racord, care asigurǎ o tranziție bună de pe o alee pe alta. În amenajările spațiilor verzi se întâlnesc mai multe
tipuri de intersecții şi anume:

-intersecfii simple cu racordul laturilor aleilor (fig.5.21.a); în cazul birfurcǎrilor şi trifurcărilor, racordurile se fac astfel
încât axele aleilor să aibă același punct de origine (fig.5.21.b);aleilecare se intersectează sub formă de X sau de cruce
trebuie sǎ aibǎ axele continue

110
(fig.5.21.c); în cazul aleilor curbe orientate tangent, în zona de intersectie se pǎstreazǎ cel putin lǎrgimea aleii celei
mai late (fig.5.21.d); intercalarea unui element constructiv (clǎdire, bazin etc.) necesită o lărgire corespunzătoare, cu
păstrarea lățimii fiecărei alei de o parte și de alta a acestuia;

Fig.5.21. Tipuri de intersectii

- intersecții cu intercalarea unei insule de dirijare a circulatiei: aceasta poate fi triun-ghiulară, rotunjită sau cu
forme alungite, în funcție de poziția aleilor și necesitățile de fluidi-zare a traficului (fig.5.22.);

111
Fig.5.22. Intersectii cu insulǎ de dirijare a circulatiei

-piete cu forme adecvate funcționalității aleilor: în cazul piețelor geometrice simetrice,rectangulare (pătrate sau
dreptunghiulare) sau circulare simetria se realizează în raport cu axele aleilor și punctele de intersecție ale acestora.
Mărimea pieței se stabileste în concordantǎcu functia conferitǎ (facilitarea circulației, loc de staționare pe bănci).
Piața poate fi rezolvatǎcu un element decorativ central sau mai multe dispuse simetric: bazin, fântână sau rond cu

111
ornamentații de plante, cu respectarea concordanței formelor și cu realizarea corectă a propor-țiilor atât pe
orizontală cât și pe verticalǎ (fig.5.23.). La proiectarea piefelor geometrice asime-trice se vor lua în considerare
urmǎtoarele: formele, mărimile și poziția relativă a elementelor introduse în structura pieței; claritatea direcțiilor
principale ale circulației (fig.5.23.).

Fig. 5.23. Intersectii-piete

Potecile sunt cǎile pietonale cele mai înguste (0,5-0,7 m) și mai pitorești, care strǎbat anumite sectoare ale
amenajării, conducând spre unele detalii ale compoziției sau elemente de mai micǎ importanţă, plasate în poziții mai
retrase. Traiectoriile potecilor pot fi,de asemenea,rectilinii, curbe centrate și foarte adesea, neregulat sinuoase. În
amenajǎrile clasice, potecile sunt utilizate pentru subîmpărțirea anumitor partere, alcǎtuind astfel desene
ornamentale ce decupeazǎ covoarele de gazon ornate sau nu cu flori, borduri de buxus, bazine.

Aleile carosabile sunt necesare pentru uz gospodăresc și pentru servirea anumitor obiective din cadrul
parcurilor. Ele trebuie să aibă trasee scurtesi pe cât posibil, separate de aleile pietonale. Lățimea minimă este de 6
metri pentru un drum carosabil cu sens dublu.

Parcajele interioare necesare în anumite cazuri, trebuie amplasate cât mai aproape de limitele
terenului.Afluenta vizitatorilor care folosesc mijloace proprii de deplasare impune proiectarea de parcări în imediata
vecinătate a spațiului verde. Dimensionarea parcǎrilor se face în funcție de suprafața spațiului verde și de afluenta
vizitatorilor.

Spatiile de odihnǎ pot fi repartizate chiar pe traseul unor alei, prin crearea la anumite intervale a unor intrânduri
laterale geometrice, pentru amplasarea unor bǎnci individuale sau în grupuri mici.Pe aleile sinuoase, acestea pot fi
proiectate ca lărgiri ale aleilor sau ca ,,buzunare”, înscriindu-se armonios în linia curbă. Spațiile necesare pentru
stationare pot fi proiectate și ca arii detaşate de alee propriu-zisă, prin intercalarea unor fâşii verzi de separație,

112
cu plante decorative de talie joasă. Mai ferite de zgomot și de animația circulației sunt spațiile amenajate în poziții mai
retrase, accesul fiind asigurat de alei de detaliu sau poteci. Acestea pot alcătui ambianțe agreabile și reconfortante de unde
se pot deschide privelişti către zonele apropiate sau, dimpotrivă, vederile se limitează, conferind spațiului mai multǎ
izolare.

Tratarea axială a rețelei de circulație. Axa reprezintă un element de plan (linie dreaptăsau uşor curbă) care leagă două
sau mai multe puncte. În spațiile verzi, axa poate fi reprezentatǎde o alee, două sau trei alei paralele, apropiate, separate
de fâșii de vegetație. Tratarea axialǎnecesită existența urmǎtoarelor elemente:

- o suficientă desfășurare în lungime a aranjamentului de plan;

-un element terminal important (un edificiu, un obelisc, o fântână);

- o succesiune de elemente în lungul axei (în plan orizontal și vertical).

Un plan poate avea: o singură axă sau o axă principală și altele secundare (axele secun-dare pot întretăia axa
principală sau toate converg către un punct focalizator).

Dispoziția planului se poate realiza în douǎ moduri: prin configurații simetrice şi prin
configuratii asimetrice (fig. 5.24.).

Configrații simetrice. Dispoziția planului se poate realiza prin

simetrie în raport cu o axă principală și una sau mai multe axe secundare,
un punct sau o suprafață.

Schema rețelei de circulație poate fi bazată pe si-metrie geometrică

absolutǎ (aleile împart terenul în supra-fete geometrice egale în raport cu elementul de
referințǎ -axă sau punct) sau pe simetrie geometricǎ ponderatǎ (echi-
librarea în poziții simetrice a unor elemente a cǎror tra-tare este diferitǎ).

O componentǎ importantă a schemelor geometrice simetrice o

reprezintă parterele. Acestea sunt delimitate de alei, putând avea forme
rectangulare, circulare, semicir-culare sau derivate din acestea, unitare sau
subîmpărțite geometric de alte alei sau de poteci ornamentale. Grupǎ-rile
liniare ale parterelor rectangulare pot fi concepute în repetiția aceloraşi elemente sau în
alternanță regulatǎ.

Fig.5.24.Trasee simetrice şi asimetrice

Configuratii asimetrice. Dispozitia planului nu se subordonează unei reguli stricte.Schema aleilor împarte terenul în
suprafețe inegale (schemă geometricǎ asimetricǎ sau schemǎcu alei curbe libere).

Suprafata ocupată de căile de circulație trebuie să fie cât mai restrânsă pentru a nu reduce din suprafața destinată
vegetației, pe de o parte, şi pentru a evita monotonia, plictiseala sau oboseala conferită de un traseu prea lung. Legăturile
între diferitele centre de interes şi obiective, fie construite, fie vegetale, trebuie realizate cât mai comod și logic; un traseu
judi-cios realizat face trecerea foarte lentă și naturală dintr-un punct în altul, de la o zonă la alta.Linia traseului se stabilește
în funcție de relieful existent și de stilul adoptat si poate fi recti-linie, sinuoasǎ sau în slalom.

În stilul geometric intrarea principală se proiectează în fața clǎdirii dominante, lǎsând perspective largi și spații
deschise între cele douǎ obiective. Traseul aleilor este riguros, de obicei paralel, cu foarte puține curbe. Aleile principale
sunt largi, iar intersectarea aleilor se face des şi riguros perpendicular, ceea ce conturează peluze cu forme geometrice.

În stilul liber traseul de circulație devine sinuos. Intrarea principalǎ se continuă cu o alee sinuoasă de pe care se
deschid, sub diverse unghiuri, perspective către constructia domi-nantǎ. Intersecțiile aleilor sunt natural conturate existând
multe bifurcații în aceste zone. Acest

113
tip de traseu oferă mult interes în descoperirea spatiului verde, creând totodată, o atmosferăreconfortantă, liniştită şi
familială întregii amenajǎrii.

În stilul mixt cele două tipuri de trasee se combină, realizând o amplasare modernǎ a cǎilor de circulație, pe un traseu
rectiliniu în zonele centrale, aglomerate și pe un traseu sinuos,natural, pe zonele periferice ale amenajǎrii spatiului verde.

Pe lângă rolul funcțional, rețeaua de alei, are și un rol estetic, conferit în mod special,de materialul de acoperire folosit
la construcția aleilor. Există diverse modalități de a conferi rezistență și protecție căilor de circulație prin folosirea asfaltului,
pietrişului, macadamului etc. Efectul decorativ cu impactul cel mai puternic asupra ochiului este, însă, conferit de folo-sirea
dalelor şi pavajelor.

Dalajul se utilizează din ce în ce mai mult, atât în spațiile verzi publice, cât și în cele private, ca element de legătură
între traseul rectiliniu și cel sinuos sau pentru rezolvarea este-tică a unor suprafețe mici, conferind o notă de originalitate şi
pitoresc prin modul de combinare al formelor și culorilor. Dalajele pot fi reprezentate de lespezi naturale de piatră, dale
cioplite,dale din beton, uneori rondele de lemn, cărămizi etc. Dalajele de beton, foarte frecvent utilizate în prezent, fiind
mai ieftine şi mai uşor de procurat, pot fi realizate în diferite moduri atât ca formă, cât și ca textură și colorit. Aspectul
suprafețelor dalate, modul divers de aranjare, combi-națiile cu alte materiale (de exemplu, pietre mici rotunjite de râu,
piatrǎ cubică, pavaje, pietriş),îmbinarea rosturilor compactă sau cu gazon, constituie nenumărate soluții care sporesc
efectul decorativ al unei alei.

Pavajele ornamentale se utilizează pentru anumite sectoare ale pietelor pietonle, ale locurilor de odihnă, pentru
spațiile ornamentale cu jocuri de apă țâşnind direct din pavaj ş.a.Ele pot fi realizate fie din piatră tăiată, fie din pietre mici
de râu, sortate pe dimensiuni și culori,asamblate în anumite modele și combinații. Unele tipuri de pavaje, din piatră cubică
obişnuităsau din module de diferite forme, compacte sau alveolare, permit încastrarea de pământ sau cultivarea gazonului.
Alegerea tipului de dalaj sau de pavaj trebuie să concorde cu aspectul sau caracterul zonei amenajate, cu materialele
folosite pentru alte construcții functionale sau decorative (scări, ziduri de sprijin, pavilioane, umbrare, împrejmuiri etc.)
(fig.5.25.).

În amenajările moderne, rețeaua de circulație îmbină armonios structurile geometrice de alei cu traseele sinuoase.
Acestea din urmă domină în suprafața terenului,fiind mai uşor adaptabile poziției diferitelor dotări și amenajări. Indiferent
de maniera compozitionalǎ, aleile trebuie să asigure tranziția plăcută și agreabilă fizic și vizual şi rezolvarea satisfǎcǎtoare a
conexiunilor necesare între punctele de interes a unui spațiu verde(fig.5.26.).

O abordare peisagistică aparte o reprezintă amenajarea autostrăzilor urbane şi peri-urbane. Pentru o funcționalitate
sigură şi operaţională, dar şi pentru o integrare armonioasă în peisajul natural sau artificial existent într-o anumită situație,
amenajarea peisagisică devine o responsabilitate obligatorie în proiectarea și construcția autostrăzilor. Un exemplu de
proiectare functionalǎ a unei autostrǎzi este prezentatǎ în fig. 5.27.

114
115
Fig.5.25. Pavaje pentru alei și variante de montare a acestora

115
Fig. 5.26. Diferite tipuri de alei care compun reteaua de circulație a unui spațiu verde

116
alee pietonalã /biciclete

zonä amenajatä cu arbusti

pod cu decorațiuni colore

sistem de iluminat

balustradā

alee pietonalā / biciclete

zonā amenajatā cu arbusti

pod cu decorațiuni colore

aliniament de arbori
pietriş

scuar

zid de sprijin

sistem de iluminat

balustradā

alee pietonalä / biciclete

aliniament de arbori

140
zonã amenajatā cu arbusti

pod cu decorațiuni colore

grup de arbori

scuar zid de sprijin

Fig. 5.27. Soluție de amenajare

Trasarea aleilor în sistematizarea verticală a terenului

Pe teren orizontal profilul aleilor se înscrie în linia terenului -se executǎ doar terasa-mentul secundar pentru
încastrare.

Pe pante platforma aleii necesită lucrări de terasament mai importante: de regulǎ profilul alei se stabileşte parțial prin
debleu și parțial prin rambleu; pe zone limitate aleea poate fi situată numai în debleu sau numai în rambleu(fig.6.21.).

Profilul transversal al aleii poate fi ascuns observatorului, pe anumite directii, pentru continuitatea vizuală a unei
pante înierbate (fig.6.21.).

Fig.6.21.Trasarea aleilor în profilul terenului

În general terasamentele pentru alei trebuie să se înscriearmonios în profiul pantei.Traseul aleilor se proiecteazǎ
traversând curbele de nivel perpendicular (când panta este mică)şi oblic (pe pante mai mari)(fig. 6.22.).

140
Pantele longitudinale maxime pentru aleile pietonale:

-15% alei balastate;

-10% alei pavate;

-5% alei asfaltate, betonate, dalate.

140
 alei în pantã cu și färã gradenuri.(plan orizontal)

Fig. 6.22. Proiectaea circulației pe pante

O pantă mai pronunțată impune un traseu şerpuit de-a curmezişul ei (în serpentine),intercalarea de trepte (scări,
gradenuri).

141
 Gradenurile sunt lucrări
înclinări mai mari şi sunt
situate în lungul aleii, pentru
minimă între trepte este de 1,40
par al unui pas (0,6 m) + 0,3 m
Mai multe trepte alcǎtuiesc
modelare corespunzǎtoare a
corectă pe pantă și racordarea
pantǎ(fig.6.23.)
Fig.6.23. Scǎri traversând oblic
realizate pe terenuri cu
reprezentate de trepte rare
reducerea pantei. Distanța
m, intervalul poate fi multiplu
(1/2 pas).
scǎrile, acestea necesitând o
microreliefului: încadrarea
taluzurilor şi platformelor la
panta (plan orizontal)
141
 Aleile în pantă trebuie astfel proiectate și realizate încât să asigure un mers confortabil,linia de urcare trebuie să decurgă
concav. La proiectarea aleilor se va tine seama de directiile de declivitate. Treptele trebuie să aibă o înclinație mică spre față,
pentru a permite scurgerea apei de ploaie. În grădinile cu aspect mai natural sunt mai adecvate treptele din pari. Treptele
carosabile trebuie sǎ fie prevăzute cu amenajări laterale pentru biciclete, cărucioare, handica-pati (fig.6.24.).

Bine:mers confortabll

Ilnle de urcare concavã

scāri cu trepte din pari scãri din plãci de piatrã naturalä sau
cioplitātrepte din blocuri de piatrā

scāri cu trepte de beton scãri din plāci de piatrāși blocuti pentru suport si blocuri pentru suport trepte carosabile de tip
bloc din beton

zíd uscat din zidārie zid de sprijin din beton

Fig. 6.24. Diferite tipuri de scări şi ziduri de sprijin

Pentru evitarea fenomenelor de eroziune şi a surpărilor de teren în anumite situații se impune realizarea de taluzuri. În
principiu, cele mai stabile taluzuri sunt cele construite în straturi. Profilarea suportului împiedică formarea suprfetelor de
alunecare prin angrenarea masei afânate de umplutură cu suportul. În cazul umpluturilor mai înalte, turnarea în trepte pe un
suport înclinat oferă asigurare împotriva alunecării (lǎţimea treptei≥ 50 cm). Dacă declivi-tatea treptelor este spre deal,trebuie
prevăzute pante longitudinale, pentru ca apa acumulată sǎse poatǎ scurge(fig.6.25.).

Consolidarea versantilor este necesară în cazul înălțimilor puternic înclinate. Sunt de preferat înǎlțimile netede, ntinse,
rotunjite, ale căror suprafețe să fie plantate cu gazon,arbuşti sau vegetație lemnoasă. Materialele folosite la consolidarea
versantilor sunt: gazon, împleti-

142
turi moarte sau vii, grătare de bârne bine ancorate, ziduri de sprijin acoperite cu vegetatie etc.La amenajările de
înălțimi mai mari, mai abrupte decât unghiul natural de umplere, trebuie asigurată consolidarea prin plăci de gazon,
împletiturǎ, pavare sau zidǎrie.

strat de acoperire de pãmânt pe suprafefe usor inclinate

depozit de pāmânt vegetal

plāci de gazon fixate cu tāruşi

plantarea in trepte a vegetatie şi gazonului pentru asigurarea pantelor,inaltimilor

cosuri din împletituri cupietre

treaptã de picior, picior de piatrã coaste de piatrã pentru evacuarea legatura a peretilor laterali plantare rastelard gradata de apei și protejarea
taluzurilor crestate deschlsa spre partea superioara

coaste de piatrã pentru evacuarea asigurarea taluzului apei și protejarea taluzurilor crestate

cu pietre si balast

Fig. 6.25. Aspecte tehnice privind asigurarea şi consolidarea taluzurilor

Zidurile de sprijin acoperite cu vegetație creează spatiu pentru terenuri ce pot fi utili-zate în bune condifii pentru
drumuri și străzi. Diferențele de nivel considerabile pot fi rezolvate prin diferite variante. În funcție de sistem și de

143
pantă pot fi construite ziduri înalte cu ancore de pǎmânt (fig. 6.26.).

Dacǎ panta este mai mare de 1:2 gazonul trebuie prins în cuie de lemn. Pentru asigu-rarea secționărilor mari
prin înălțimi, cum ar fi construcțiile de drumuri sau la parcelele de versant, sunt necesare măsuri de siguranță care
sunt mult mai costisitoare.

143
zid de placare cu perete pilon

zid de placare din rocā zid de sustinere din grǎtar spatal peretl de sustinere perete cu ancore de pãmânt

Fig.6.26. Modalitǎti de consolidare a versantilor

15. Lucrările necesare pentru poziţionarea şi fixarea mobilierului public de odihnă:

bănci, banchete şi moduli.

16. Modalităţi de plantare şi conducere a vegetaţiei pe treiaje, pergole şi bolţi.

17. Etapele şi lucrările tehnice necesare pentru realizarea unei amenajări cu apă în stil
naturalist.

143