CERTITUDINE IN PLANIFICAREA SPATIALA

Planificarea spaţială este expresia spatiala a patru tipuri de politici: economice, sociale,
ecologice si culturale (Carta europeana a amenajarii teritoriului – Carta de la Torremolinos, 1983).
Ea este în acelaşi timp şi o disciplină ştiinţifică, o tehnică administrativă şi o politică dezvoltată ca o
abordare interdisciplinară şi cuprinzătoare, direcţionată către dezvoltarea regională echilibrată şi
organizarea fizică a spaţiului în conformitate cu liniile directoare ale unei strategii generale. (Carta
Europeană pentru Planificare Regională/Spaţială). Aceasta are rolul de a planifica, dar şi de a
anticipa, previziona, pregăti anumite acţiuni într-o anumită perspectivă, care se aplica la nivelul
unui sistem teritorial. Ea cuprinde doua aspecte esentiale: luarea de decizii şi alocarea de resurse.
De aceea, obtinerea unor certitudini in etapa preliminara a dezvoltarii unui sistem de actiuni este
foarte importanta in succesul procesului de planificare spatiala.
Planificarea este un proces care leaga forme ale cunoasterii cu forme ale actiunii publice,
iar planificarea spatiala, o activitate continua de organizare intr-un sistem teritorial, ce realizeaza
echilibrul intre interesul individual si cel colectiv. Astfel, in urma planificarii urmarim sa gasim o
solutie globala de optimizare a spatiului in functie de nevoile prezente si viitoare ale societatii,
precum si utilizarea resurselor teritoriului respectiv pentru satisfacerea nevoilor umane pe termen
lung. Aceste nevoi sunt elementele care vor determina realizarea planificarii si sunt de doua feluri,
individuale si colective. Aici intervin prevederea si prognoza, procese constituente ale planificarii.
Cu ajutorul acestora, specialistul realizeaza un model spatial care va corespunde cerintelor
societatii. De aceea, planificarea dezvoltãrii spatiale este o parte din procesul complex de
planificare a dezvoltarii unei comunitati umane, o parte fundamentala, odata ce spatiul/teritoriul
este in acelasi timp suportul fizic al dezvoltarii si una din resursele esentiale pentru aceasta
A planifica inseamna in fapt a anticipa şi a pregăti; a face pregătiri şi provizii pentru viitor.
Aceasta implică pregătiri pentru viitoarea utilizare a terenurilor, de către locuitori şi întărirea
acestor pregătiri prin reglementarea şi promovarea schimbărilor referitoare la utilizarea
terenurilor şi clădirilor. Scopul planificării spaţiale este acela de a cerceta şi recomanda acele
pregătiri care vor conduce la reconcilierea conflictelor şi la cele mai bune beneficii pentru "client",
în ceea ce priveşte utilizarea terenurilor. Pentru a atinge scopul planificării trebuie operat cu un
sistem acceptat şi realizabil care defineşte tipul de schimbare pentru care sunt făcute pregătirile,
obligaţia de a pregăti planuri şi politici, necesitatea unui consens în realizarea schimbării, obligaţia
de a susţine pregătirile în vederea obţinerii unui consens, dreptul de a fi consultat şi de a obiecta
asupra unui plan sau a unei decizii.
Totodata, pentru ca planificarea spatiala sa proiecteze o certitudine si sa fie aplicata in mod
corespunzator teritoriului dat, este necesara o analiza detaliata a spatiului asupra caruia se
impune interventia, sustinuta de calcule de fezabilitate si sustenabilitate financiara, care va avea
un traseu de la general la specific si va fi una critica, pentru ca mai apoi sa duca la solutionarea
problemelor descoperite. In acest mod, prognoza va fi una cu un grad de certitudine ridicat, care
deriva din buna cunoastere a spatiului si astfel evolutia lui va putea fi determinata intr-un mod cat
mai exact.
In incheiere se poate spune ca planificarea spatiala se contureaza ca un proces de cercetare
si proiectare a unei certitudini, care se realizeaza prin elaborarea unei prognoze, ce va duce in final
la propunerea unui model spatial. Eficienta si calitatea rezultatului tin de o cantarire cat mai exacta
a elementelor din teritoriu si de realismul prevederii.

Bibliografie:
Ianoş, I. –, Sisteme teritoriale, o abordare geografică, ed. Tehnică, Bucureşti, 2000
Arh.. Gabriel Pascariu, AMTRANS 1A01 / Model conceptual şi metodologic Ghid termeni de specialitate
revista Arhitext Design – colecţia 1996 – 2004 (numere tematice)