Sunteți pe pagina 1din 18

RELAȚIA - DEZVOLTARE DURABILĂ

ȘI OPTIM DEMOGRAFIC/GEODEMOGRAFIC
STUDIU DE CAZ - MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA
Relația dintre dezvoltare durabilă și optim geodemografic, municipiul Cluj-Napoca

CUPRINS

1. INTRODUCERE............................................................................................................ 2

1.1. Definirea termenului de mediu și dezvoltare durabilă.............................................. 2

2. RELAȚIA SPAȚIALĂ DINTRE DEZVOLTARE DURABILĂ ȘI OPTIM


DEMOGRAFIC/GEODEMOGRAFIC....................................................................... 4

6
3. STUDIU DE CAZ: MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA.................................................

3.1. Analiza creșterii numerice a populației municipiului Cluj-Napoca.......................... 6

3.2. Rolul densității populației municipiului Cluj- 12


Napoca...............................................

15
CONCLUZII...............................................................................................................................
16
BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................

1
Relația dintre dezvoltare durabilă și optim geodemografic, municipiul Cluj-Napoca

1. INTRODUCERE

1.1. Definirea termenului de mediu și dezvoltare durabilă

Mediul este alcătuit atât din ambientul natural cât și din ambientul artificial care ne
înconjoară, cât și din relațiile intelectuale și rețeaua de informații pe care omenirea a
construit-o.

Mediul este un factor determinant al dezvoltării umane pentru cel puțin 3 motive:

 Este o structură de primire, un suport pentru activitățile umane;


 Stă la baza tututror resurselor materiale pe care oamenii le folosesc pentru a-și
satisface nevoile;
 Este unul din componentele esențiale ale culturii noastre;

În țara noastră, în conformitate cu legislația în domeniu, prin mediu se înțelege


ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: aerul, solul, subsolul, aspectele
caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice și anorganice,
precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune, cuprinzând elementele enumerate
anterior inclusiv valorile materiale și spirituale, calitatea vieții și condițiile care pot influența
bunăstarea și sănătatea omului. [1]

Conceptul de dezvoltare durabilă este unul relativ nou utilizat în literatura modernă de
specialitate (mediu și economie), el încercând să traducă cât mai fidel termenul provenit din
limba engleză ”sustainability”; în unele situații mai rare fiind utilizată expresia ”dezvoltare
sustenabilă”. Obiectivul general al dezvoltării durabile este acela de a găsi un echilibru al
interacțiunii dintre cele patru sisteme: economic, uman, ambiental și tehnologic, într-un
proces funcțional dinamic și flexibil. [1]

Obiectivul general îl constituie îmbunătățirea continuă a calității vieții pentru


generațiile prezente și viitoare prin crearea unor comunități sustenabile, capabile să gestioneze
și să folosescă resursele în mod eficient și să valorifice potențialul de inovare ecologică și
socială al economiei în vederea asigurării prosperității, protecției mediului și coeziunii
sociale. [1]

2
Relația dintre dezvoltare durabilă și optim geodemografic, municipiul Cluj-Napoca

Dezvoltarea durabilă aduce nu atât o schimbare a patrimoniului teoretic și a


metodologiilor de abordare a problemelor dezvoltării teritoriului, cât o restructurare a ierarhiei
valorice a parametrilor funcționali, o reevaluare a priorităților și a ponderii unor procese și
fenomene, mai pe scurt, o deplasare de accent. Adoptarea principiilor dezvoltarii durabile în
toate aspectele de amenajare a teritoriului.

Modificarea de accent pe care o propune conceptul de dezvoltare durabilă rezultă din


însuși modul în care este privit mediul ca valoare, respectiv, ca rezultantă a trei valori:

 Estetică;
 Ecologică;
 Economică - în sensul unei valori care nu este determinată pe piață, nu poate fi
comercializată sub formă de bunuri și servicii, nu se poate măsura în valoare monetară
și necesită noi instrumente de evaluare care să includă aspectele calitative.

În linii generale, se poate aprecia că modificarea perspectivei reprezintă, în fapt, o


nouă atitudine față de relația complexă om-activități socio-economice-mediu natural,
respectiv, lărgirea analizei influențelor reciproce și a lanțurilor cauzale, precum și al adâncirii
studiului ariilor de relevanță. Noul concept privește acest raport în mod bilateral, în contextul
unui sistem global, ceea ce înseamnă că atât satisfacerea nevoilor umane, cât și protejarea și
conservarea mediului natural (a nevoilor acestuia) sunt privite în mod egal. Acolo unde gradul
de degradare este avansat, preocupările se pot canaliza, cu precădere spre cea de a doua latură.
În acest sens, elemente precum refacerea mediului natural, utilizarea judicioasă a resurselor
naturale capătă o anumită prioritate în concepția și politica generală de amenajare a spațiului.

3
Relația dintre dezvoltare durabilă și optim geodemografic, municipiul Cluj-Napoca

2. RELAȚIA SPAȚIALĂ DINTRE DEZVOLTARE DURABILĂ ȘI OPTIM


DEMOGRAFIC/GEODEMOGRAFIC

Dezvoltarea durabilă acordă o deosebită atenție gestionării teritoriului, considerat în


ansamblu, ca un sistem complex de mediu, plecând de la o evaluare a acestuia. Principalele
implicații ale conceptului de dezvoltare durabilă asupra amenajării teritoriului pot fi rezumate
astfel:

 o nouă optică de integrare a problemelor mediului natural în obiectivele diferitor


niveluri de planificare (generale, sectoriale sau administrative);
 globalitate și interdependență, respectiv o abordare sistemică a problemelor mediului
natural antropizat;
 accentuarea caracterului de continuitate a procesului de evaluare și abordarea analitică
și anticipativă adecvată a manifestărilor specifice ale mediului natural antropizat;
 abordarea interdisciplinară și consultarea publicului, derivate din modul complex de
valorificare a mediului. [8]

În conceptul de dezvoltare durabilă a teritoriului, un element fundamental este adoptarea


unei strategii generale ale dezvoltării, ce corelează și integrează de la bun început problemele
mediului natural și ale evoluției așezărilor umane în secvențe temporale atât de durate scurte,
cât și medii și lungi. În aceste condiții se impune reevaluarea rolului și poziției
documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului, și a celor ce le elaborează. Trebuie
însă precizate următoarele aspecte:

 Integrarea dezvoltării și principiilor de amenajare a teritoriuui într-o concepție


globală și unitară;
 Transformarea planurilor de amenajare a teritoriului în instrumente complexe de
gestiune; [8]

Din perspectiva dezvoltării durabile, amenajarea teritoriului poate fi definită ca o


intervenție ce urmărește punerea în acord a nevoilor umane, individuale și sociale, cu
resursele și potențialul real al mediului natural și construit, pe de o parte și nivelul tehnologic

4
Relația dintre dezvoltare durabilă și optim geodemografic, municipiul Cluj-Napoca

și cu resursele financiare, pe de altă parte, în condițiile protejării și conservării mediului


existent.

Amenajarea teritoriului într-o manieră durabilă nu operează cu modele sau


metodologii unice, nu este normativ și nu oferă soluții prefabricate și ideale. Se poate
caracteriza mai degrabă ca fiind adaptabil, generator, flexibil.

Amenajarea teritoriului se transformă în acest context, într-o știință a planificării


dezvoltării nu doar a teritoriului, ci a întregii vieți economico-sociale. Orice decizie de
dezvoltare se răsfrânge nu numai asupra spațiului fizic, ci și asupra factorilor socio-
economici, a vieții în ansamblul ei. Colectivitățile umane, ca parte integrantă a mediului,
acționează prin activitățile biologice, naturale legate de viața propriu-zisă a oamenilor și prin
activități de modificare a factorilor de mediu ca urmare a totalității acțiunilor de prelucrare și
transformare (industrie, agricultură, transporturi, etc). Astfel numărul populației, densitatea
acesteia și modul de distribuție spațială reprezintă factori deosebit de importanți, generatori de
impacte asupra mediului. În privința optimului demografic acesta se referă la densitatea
populației unui oraș care permite cea mai bună folosire a resurselor naturale în mod rațional
fără să afecteze bunăstarea generațiilor și a mediului în general.

Repartiția populației pe mediul urban și evoluția acesteia, inclusiv tendințele


prezumate pentru viitor reprezintă un element deosebit de important care influențează
consistent relația dintre populație-mediu. Acest lucru se explică prin existența a unor densități
mari și foarte mari ale populației, explicabile prin concentrarea în acest mediu a industriei,
serviciilor, sporind densitatea populației și creând noi locuri de muncă, dar contribuie
substanțial și la deteriorarea calității factorilor de mediu.

Impactul asupra mediului, dat prin prezența colectivităților umane, deci existența
orașelor se concretizează prin totalitatea schimburilor de substanțe dintre oraș și mediu
concretizate prin activitățile legate de viața oamenilor.

În ceea ce privește legătura spațială dintre conceptul de dezvoltare durabilă și optim


demografic, analizat în studiul nostru ca și optim geodemografic accentuează relația de
favorabilitate dintre aceste deziderate. Fiecare loc are specificitate, realitate, potențial,
caractreristică geografică care acționează asupra factorului geografic. Factorul geografic duce
la optim geodemografic, astfel cu cât favorabilitatea teritoriului este mai accentuată cu atât
optimul geodemografic este mai pronunțat.

5
Relația dintre dezvoltare durabilă și optim geodemografic, municipiul Cluj-Napoca

3. STUDIU DE CAZ: MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA

Vom lua în considerare ca și studiu de caz municipiul Cluj-Napoca care prin poziția sa
geografică reprezintă un reper de favorabilitatea pentru creșterea numerică a populației.
Municipiul Cluj-Napoca este situat într-un loc de favorabilitate sub aspect geografic, în zona
de convergență a văilor Someșului Mic cu Nadășul și a altor văi mai scurte, la poala
Masivului Feleac și întâlnirea a trei mari unități de relief (Munții Apuseni, Podișul Someșan și
Câmpia Transilvaniei), este unul dintre cele mai mari orașe ale României, care a avut
întotdeauna un rol deosebit de semnificativ în evoluția întregului teritoriu al Transilvaniei.

Vom recurge la analiza creșterii numerice a municipiului Cluj-Napoca comparativ cu alte


orașe, cum ar fi : orașul Brașov, Constanța, Iași, Timișoara, Craiova, Galați pentru a
exemplifica faptul că optimul geodemografic se caracterizează prin densități de populație în
limite acceptabile și care aduc o contribuție de favorabilitate teritoriului prin dezvoltarea
potențialului economic, dar și elemente de restrictivitate prin aglomerarea centrului urban și
apariția unui impact negativ asupra mediului.

3.1. Analiza creșterii numerice a populației municipiului Cluj-Napoca pe etape de


ani

Evoluția populației din municipiul Cluj-Napoca, creșterea numerică a populației a avut


la bază două componente: resurse proprii (prin sporul natural) și aport extern prin imigrări
care s-au accentuat mai ales după anul 1950. La aceasta se adaugă și includerea în anul 1952
în componența orașului a actualului cartier Someșeni. Analiza numărului de locuitori s-a
realizat pe baza recensămintelor efectuate în România între 1930-1992, respectiv pe baza
informațiilor din Anuarul statistic 2000.

Clujul în anul 1930 prin cei circa 103.800 locuitori reprezenta cel mai mare oraș al
României după București, alături de Galați și Iași, pentru ca în anul 1999 să însumeze 331.500
locuitori, fiind al doilea ca mărime din cele șapte orașe cu peste 300.000 locuitori.

6
Relația dintre dezvoltare durabilă și optim geodemografic, municipiul Cluj-Napoca

În tabelul 1 și figura 2 am luat în considerare populația orașelor de 300.000 locuitori,


observăm faptul că în intervalul de 69 de ani din 1930-1999 populația orașului a crescut cu
219,22%, respectiv cu un ritm mediu anual de circa 3,2%. Comparativ cu evoluția celorlalte
orașe, ritmul a fost mai scăzut (Brașov 6,2%, Constanța 5,7%) și apropiat de ritmul creșterilor
înregistrate de Timișoara 3,7%, Iași 3,4% și Galați de 3,3%.

Fig. 1. Harta județului Cluj (www.primariacluj.ro)

Analizând fig. 2, și tabelul 1 observăm faptul că din anul 1930 până în anul 1999
populația orașului Cluj-Napoca cât și a orașelor Brașov, Constanța, Iași, Timișoara, Craiova
și Galați a crescut ascendent de la an la an, asfel ca în anul 1999 orașul Cluj-Napoca a
înregisrat o populație de peste 300.000 locuitori și valori procentuale diferite, cum ar fi:
331.476 locuitori (219,22%) împreună cu orașele Brașov (459,62%) și Constanța 460,27%).

7
Relația dintre dezvoltare durabilă și optim geodemografic, municipiul Cluj-Napoca

Fig.2. Evoluția populației câtorva orașelor analizate între anii 1930-1999

Sursa: Cristea, V., Baciu, C., Gafta, D., (2002), Municipiul Cluj și zona perirurbană:studii
ambientale, Edit. Accent, București

Tabel 1. Evoluția populației orașelor analizate între anii 1930-1999 (%)

1930 1930 1941 1948 1956 1966 1977 1992


1999 1941 1948 1956 1966 1977 1992 1999
Cluj 219,22 10,73 5,89 27,08 20,00 41,58 25,01 0,87
Brașov 459,62 42,76 -1,86 49,23 31,91 57,01 26,23 2,39
Constanța 460,27 35,26 -1,80 26,84 50,76 70,67 36,69 -5,45
Iași 238,76 8,55 -15,76 20,09 42,53 64,57 29,97 1,18
Timișoara 259,37 21,03 1,03 27,03 22,48 54,59 24,04 -1,50
Craiova 398,17 21,89 9,76 14,57 53,47 48,79 37,15 3,78
Galați 226,60 -5,04 -15,84 18,95 58,30 57,38 36,87 0,75
Sursa: Cristea, V., Baciu, C., Gafta, D., (2002), Municipiul Cluj și zona perirurbană:studii ambientale, Edit.
Accent, București

Evoluția și dinamica numărul de locuitori în acest interval a înregistrat ritmuri și


intensități diferite, ceea ce permite diferențierea unor etape cu anumite particularități.

În etapa 1930-1941 orașul Cluj-Napoca a crescut cu 10,7%, respectiv cu circa 11.000


locuitori (ritm mediu annual 0,97%) ajungând la circa 115.000 locuitori (fiind cel mai mare

8
Relația dintre dezvoltare durabilă și optim geodemografic, municipiul Cluj-Napoca

oraș al țării alături de Iași și Timișoara). Comparativ cu Clujul, Iașiul a înregistrat a creștere
mai mică, respectiv 8,45% Galațiul cu o diminuare de 5,04% în schimb Craiova, Timișoara și
Brașovul au înregistrat creșteri mai pronunțate.

În etapa 1941-1948 s-a produs o creștere de 5,89% reprezentând circa 7000 locuitori
(ritm mediu anual de 0,84% ajungând la 128.000 locuitori, valoare ce-l situează tot pe locul
întâi în țară, urmat de Timișoara).

Dintre celelalte orașe, doar Timișoara și Craiova au înregistrat creșteri de populație,


restul înscriindu-se pe o curbă descendentă mai accentuată pentru orașele Iași și Galați, care
și-au diminuat populația cu 15,76% și respectiv 15,84%.

Etapele următoare se caracterizează printr-o creștere continuă a populației, cu ritmuri


medii ridicate, fenomenul fiind legat de amplul proces de industrializare a urbanului
românesc. Astfel în perioada 1948-1956 Clujul înregistrează o creștere cu 27,1% respectiv cu
circa 33.000 locuitori (ritm mediu anual de 3,4%) ajungând la peste 154.000 locuitori,
valoare prin care se impune ca cel mai mare oraș al țării după capitală, urmat de Timișoara și
Brașov. Acesta din urmă a înregistrat cel mai ridicat ritm mediu anual de creștere, respectiv de
6,4%.

În perioada 1956-1966 creșterea numărului de locuitori este de 20,00%, respectiv de


circa 31.000 locuitori (ritm mediu anual de 2,0%) ajungând la 185.663 locuitori. În acest
interval se remarcă ritmul foarte ridicat de creștere a orașelor extracarpatice (Constanța 5,1%,
Craiova 5,4%, Galați 5,8%, Iași 5,8%) față de cele din centrul și vestul țării (Brașov 3,1%,
Țimișoara 2,2%, Cluj 2,0%).

Perioada 1966-1977 caracterizează Clujul printr-o creștere de 41,58% (circa 75.000


locuitori, respectiv un ritm mediu anual de 1,7% cel mai scăzut între orașele mari), ceea ce a
determinat coborârea pe scara ierarhică pe locul patru după Constanța, Iași și Timișoara.

Perioada 1992-1999 se caracterizează printr-o diminuare a creșterii orașelor mari din


România, iar unele chiar printr-o scădere. Clujul înregistrează o creștere de 0,8% (circa 5.000
locuitori, respectiv un ritm mediu anual de 1%) ajungând la 331.746 de locuitori (locul trei
după Iași și Constanța).

Involuția economiei și-a pus amprenta în dinamica populației orașelor din România.
Orașele Brașov, Constanța și Timișoara au înregistrat o diminuare a populației cu 2,9%,

9
Relația dintre dezvoltare durabilă și optim geodemografic, municipiul Cluj-Napoca

2,34% și respectiv 1,58%; Clujul și Galațiul creșteri lente, cu 0,8% și respectiv 0,75%; Iașiul
o creștere cu 1,18%, iar Craiova cu 3,78%.

Astel pe măsura îndepărtătii de locurile cu anumite favorabilități de dezvoltare,


reducerea numărului de locuitori s-a accentuat. Evoluția numărului de locuitori a fost
determinată de modul concret de manifestare a componentelor dinamice (sporul natural și
migratoriu) sub impactul acțiunii unui complex de factori sociali, economici și politici.

Analiza componentelor dinamice s-a realizat pentru două momente reprezentative.


Primul moment include șapte ani (1968-1974) și prezintă caracteristicile ilustrate în graficul
de mai jos:

Fig. 3. Evoluția indicatorilor demografici orașelor analizate


între anii 1960-1974

Sursa: Cristea, V., Baciu, C., Gafta, D., (2002), Municipiul Cluj și zona perirurbană:studii ambientale,
Edit. Accent, București

Natalitatea N reprezintă o medie de 14,5‰ cu o valoare maximă de 19,6‰ în anul


1968 (efect al legii ce viza întreruperilor de sarcini) și cea minimă de 11,6‰ în anul 1971.

Mortalitatea M s-a menținut constantă în jurul unei valori medii de 8,1‰. Din
confruntarea celor două componente, a rezultat un spor natural mediu SM de 6,4‰.
10
Relația dintre dezvoltare durabilă și optim geodemografic, municipiul Cluj-Napoca

Sosiții (imigranții) în oraș au reprezentat o valoare medie de 18,5‰ (minimă de


11,8‰ în anul 1961 și maximă de 30,3‰ în anul 1974). Plecații (emigranții) au înregistrat o
valoare medie de 3,7‰ minimă fiind de 2,6‰ în anul 1972, iar maxima de 4,4‰ în anul
1974. Sporul migratoriu SMI a înregistrat o rată medie pozitivă de 14,5‰. Prin urmare, în
acest interval, creșterea populației orașului (sporul total-ST) s-a bazat atât pe resursele proprii
(spor natural pozitiv), cât mai ales pe sporul migratoriu.

Fig. 4. Tedințele înregistrate a orașelor analizate în anii 1986-1993

Sursa: Cristea, V., Baciu, C., Gafta, D., (2002), Municipiul Cluj și zona perirurbană:studii ambientale,
Edit. Accent, București

Analiza datelor din anii 1986-1993 conforma figurei de mai sus care evidențiază
fenomenul de diminuare continuă a natalității (rata medie fiind de 11,2‰) și o creștere a
mortalității (legat de creșterea populației vârstnice) având ca rezultat un spor natural scăzut

11
Relația dintre dezvoltare durabilă și optim geodemografic, municipiul Cluj-Napoca

(rata medie fiind de 2,0‰) cu mențiunea că după anul 1992 acesta devine negativ, ceea ce
evidențiază că sporirea numărului populației din resurse proprii este practic nulă.

Creșterea numărului de locuitori se realizează pe seama sporului migratoriu, care a


înregistrat o diminuare (imigrările au înregistrat o rată medie de 11,1‰, exceptând anul 1990,
iar emigrările 4,3‰) având o rată medie de 6,8‰. Menționăm faptul că în recensământului
din anul 2002 populația totală a României era de 21.680.974 de locuitori, dintre care mediului
urban îi revenea o populație de 11.435.080 locuitori, iar în județul Cluj se înregistra un număr
de 702.755 locuitori, respectiv 472.622 locuitori erau în orașul Cluj-Napoca.

Astfel creșterea numerică a populației în mediul urban aduce un aport de dezvoltare a


unui potențial de valorificare a urbanului cât și de a atrage atenția asupra posiblității
exploatării resurselor naturale cantitativ fără a produce un impact asupra mediului. În acest
sens se recurge la înlăturarea restrictivității asupra exploatării resurselor naturale și stabilirii
unui optim geodemografic care să aducă la un echilibru gestionarea teritoriului.

3.2. Rolul densității populației municipiului Cluj-Napoca

Analizăm rolul densității populației municipiului Cluj ca să exemplificăm existența


unui optim geodemografic în cadrul teritoriului care să corespundă unei exploatări raționale a
resurselor naturale. Exploatarea rațională a resurselor naturale poate avea loc doar prin
educarea populației, prin gestionarea creșterii numerice a populației care să aducă un optim
de populare teritoriului. Creșterea populației orașului Cluj-Napoca s-a realizat pe seama
migrației populației provenite din ruralul județului Cluj, a județelor limitrofe și mai puțin pe
seama populației din județele extracarpatice. Însă pentru a evideția mai bine favorabilitatea
teritoriului urban și a accentua optimul geodemografic vom lua în calcul repartiția densității
populației în orașul Cluj-Napoca.

În cadrul perimetrului urban densitatea populației prezintă diferențieri mari,


condiționată fiind de o serie de factori (funcții și evoluția structurii funcționale, condițiile
naturale și social-istorice, extinderea intravilanului prin includera în perimetrul orașului a
unor suprafețe neconstruite; astfel, în anul 1920 intravilanul avea 1.624 ha, în anul 1948 circa
2.000 ha, iar în anul 1992 aproximativ 3.017 ha).

12
Relația dintre dezvoltare durabilă și optim geodemografic, municipiul Cluj-Napoca

La nivelul orașului, apar diferențieri teritoriale în cadrul cartierelor care au fost


surprinse în două momente (anii 1969 și 1992).

În anul 1969, în funcție de mărimea acestui indicator, se diferențiază următoarele


areale: [4]

- Densități mai mari de 200 locuitori/ha apar în noul cartier Gheorgheni, unde s-au
construit peste 10.000 de apartamente cu circa 30.000 locuitori.
Este conturat ca un cartier tipic rezidențial cu blocuri, dispunând de puține dotări
social-culturale, dar acestea fiind compensate de întinse spații verzi;
- Densități de 100-200 locuitori caracterizează zona centrală (vechiul nucleu al
orașului) cu prelungiri spre vest (str. Moților) și spre este (bd. Dorobanților și bd.
22 Decembrie), areal cu o mare densitate de clădiri, cu funcție principală
comercial-administrativă și culturală, ceea ce face ca funcția rezidențială să fie
secundară. Cu aceleași valori se înscrie și cartierul situat între partea centrală și
zona industrială, zonă cu trăsături rezidențiale constituită dominant din clădiri
mici, cu un singur nivel, cu puține dotări social-culturale.
- Densități de 75-100 de locuitori/ha se înregistrează în arealul situat la nord de zona
centrală și calea ferată; zona s-a constituit începând cu sfârșitul secolului al XIX-
lea și s-a diferențiat în două subzone: prima subzonă este situată pe axa străzii
Horea, cu clădiri cu mai multe nivele, cu diverse dotări social-culturale și
comerciale, iar cea de-a doua include ”Cetățuia-Gruia” în care domină locuințele
familiale;
- Densități de 50-75 locuitori/ha caracterizează cartierele Grigorescu și Pata, care s-
au dezvoltat, în general, după primul Război Mondial și sunt formate din case
familiale cu grădini ceea ce se imprimă ca o zonă cu mult spațiu verde; după 1960,
cartierul Grigorescu a început să-și schimbe fizionomia prin conturarea cartierului
rezidențial de blocuri;
- Densități de 25-50 locuitori/ha sunt caracteristice cartierelor rezidențiale A.
Mureșanu, Dâmbu Rotund, Mănăștur; acestea au început să se contureze în
perioada interbelică, diferențiate după structura socială (A. Mureșanu cu zonă
rezidențială a intelectualității clujene, Dâmbu Rotund și Mănăștur cu aspecte
rurale, ultimul a funcționat ca un sat inclus Clujului în anul 1894), cu case
familiale și grădini cu spații intercalate libere și care în timp au fost ocupate cu noi
construcții;

13
Relația dintre dezvoltare durabilă și optim geodemografic, municipiul Cluj-Napoca

- Densități sub 25 locuitori/ha caracterizează cartierul Someșeni înglobat orașului în


anul 1952 și zona industrială; Cartierul Someșeni păstrează caracterul semirural,
incluzând în spațiul său terenuri agricole, iar în ultimul timp spații de depozitare,
ceea ce explică densitatea relativ scăzută. [4]

În anul 1992 pe ansamblul municipiului Cluj-Napoca s-a înregistrat o densitate, în


intravilan, de 108,98 locuitori/ha, ceea ce reprezintă o creștere față de perioada interbelică cu
circa 30 locuitori/ha datorită intervenției unor mutații importante în repartiția populației în
intravilanul municipiului.

Astfel, densități de peste 300 locuitori/ha sunt înregistrate în cartierele Gheorgheni


(301,1 loc./ha) și Mănăștur (369,4 loc./ha). Acestea, în intervalul 1966-1992, prin
construcțiile masive s-au consituit ca poli de concentrare demografică a municipiului, care
deși dețin aproximativ 12,0% din suprafața orașului, concentrează circa 38% din populație.
Cartierul Mănăștur, față de perioada anterioară, când avea încă un caracter semiurban, astăzi
prin caracteristicile sale este urban prin excelență, funcția principală fiind cea rezidențială,
deși dispune de unele dotări social-culturale (însă insuficiente).

Densități între 200-300 locuitori/ha caracterizează alte două cartiere ”creație” a


socialismului, respectiv Mărăști și Aurel Vlaicu cu 233 locuitori/ha și respectiv Grădini
Mănăștur cu 248 locuitori/ha care poate fi considerat ca o prelungire a Mănășturului. Aceste
cartiere înglobează și importante suprafețe de spații verzi și de agrement.

Densități cuprinse între 100-200 locuitori/ha sunt specifice cartierului Zorilor, cu 171
locuitori/ha și Grigorescu cu 160 locuitori/ha. Densități de 50-100 locuitori/ha sunt specifice
zonei centrale (o diminuare față de perioada anterioară, legată de amplificarea funcțiilor de
servicii și îmbătrânirii populației rezidente în areal) și cartierul Iris (cartier ce și-a amplificat
funcția industrială prin extinderea vechilor unități), Gruia cu 71,6 locuitori/ha și A. Mureșanu
cu 57,9 locuitori/ha (densitatea a crescut prin fenomenul de concentrare a construcțiilor,). [4]

Densitățile cele mai mici sub 50 locuitori/ha caracterizează zonele periferice, cu


caracter semirural (Dâmbu Rotund cu 37 loc./ha, Baciu cu 28,2 loc./ha, zona industială cu 50
loc./ha, Oașului - zonă tampon între zona Gării și Dâmbu Rotund cu 8,7 loc./ha; Someșeni cu
23,1 loc./ha și ”Coloniile” incluse recent în intravilan, Becaș împreună cu Borhanci, care pe
ansamblu dețin 11% din suprafață și doar 0,1 din populație.

14
Relația dintre dezvoltare durabilă și optim geodemografic, municipiul Cluj-Napoca

Dezvoltarea durabilă și optimul geodemografic accentuează favorabilitatea și în


același timp restrictivitatea teritoriului. Însă minicipiul Cluj-Napoca se încadrează în limitele
optimului geodemografic prin poziție geografică și factorul geografic care accentuează
realitatea, specificul și caracteristica locului.

CONCLUZII

15
Relația dintre dezvoltare durabilă și optim geodemografic, municipiul Cluj-Napoca

Municipiul Cluj-Napoca este localizat în partea central-nordică a țării, la răspântia


obârșiilor Someșului Mic și Crișului Repede, județul Cluj se extinde pe o suprafață de 6.674
km2, asumată demografic la circa peste 300.000 de locuitori.

În cazul municipiului Cluj-Napoca nu trebuie să depășească un optim geodemografic


care să ducă la supraaglomerarea teritoriului, trebuie astfel de delimitat un areal optim din
punct de vedere a gestionării teritoriale. În ceea ce privește problematica relației optim
geodemografic-mediu subliniem faptul că sporirea numărului de locuitori nu constituie cauza
deteriorării mediului și a factorilor acestuia, însă există o relație de cauzalitate directă. Astfel
creșterea numărului populației nu trebuie să însemne neapărat scăderea a nivelului de trai și o
deteriorare a mediului, ci acest fapt are drept cauză o serie de procese economice și sociale
legate de dezvoltarea generală a minicipiului Cluj-Napoca și a mediului urban în general.

Însă în condițiile unei creșteri a populației, dezvoltarea economică și socială este


posibilă prin valorificarea corectă a resurselor naturale și umane, în asemenea condiții se
constată îmbunătățirea condițiilor de mediu pe două căi: una legată direct de ameliorarea
condițiilor de viață a populației, deoarece colectivitățile umane fac parte integrantă din mediu,
a doua pe calea protejării celorlalți factori ai mediului natural și antropic, aceasta din urmă
devine o consecință directă care decurge nemijlocit din prima. Astfel pe măsură ce condițiile
generale de trai ale unei colectivități umane se îmbunătățesc, se constată apariția și
dezvoltarea preocupărilor pentru celelalte componente ale mediului, atât cel natural cât și cel
antropic influențat de oameni.

BIBLIOGRAFIE:

16
Relația dintre dezvoltare durabilă și optim geodemografic, municipiul Cluj-Napoca

[1] Breabăn, Iuliana, Gabriela, (2009), Evaluarea impactului asupra mediului, Edit.
Universității Al. Ioan Cuza, Iași;

[2] Cândea, Melinda, Bran, Florina (2008), Spațiul geografic românesc, Edit. Economică,
București;

[3] Cândea, Melinda, (2007), Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului


geografic, Edit. Universitară, București;

[4] Cristea, V., Baciu, C., Gafta, D., (2002), Municipiul Cluj și zona perirurbană:studii
ambientale, Edit. Accent, București;

[5] Dumitrescu, Corina, (2005), Dezvoltarea durabilă și mediul natural, Edit. Bren,
București;

[6] Ioanid, V., (1991), Urbanism și mediu, Edit. Tehnică, București;

[7] Pop, Gr., I., (2007), Județul Cluj, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

[8] Manoliu, M., Ionescu, Cristina, (1998), Dezvoltarea durabilă și protecția mediului, Edit.
*H*G*C, București;

[9] www.primariacluj.ro/

17