UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” – IAȘI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

„Dumitru Stăniloae”

Cinci principii didactice prezente în Sfânta

Evanghelie după Matei

Coordonator: Drd. Camelia Angheluş

Susținător: Ștefănescu Cristinel-Florin

Iași 2023
 Principiile didactice - Prezentare generală

Principiile didactice sunt definite ca norme orientative cu caracter director ce sunt

segmentate în manieră logică, pentru a ușura și a face mai funcțional întreg procesul
instructiv-educativ. Aceste principii s-au dezvoltat de-a lungul timpului, fiind mereu într-un
proces de perfecționare, o dată cu noile descoperiri din domeniul paideutic. Aceste principii
sunt gândite și au fost dezvoltate după nevoile practice, după întâlnirea cu partea reală a
procesului de predare-învățare. Încă din perioada antichității, în operele pedagogilor,
savanților, cărturarilor sau putut observa aplicarea unor norme de predare și însușire a
cunoștiințelor, care, în timp au fost ridicate la gradul de artă. O sinteză foarte cunoscută, ce
cuprinde organizarea principiilor didactice este Didactica Magna scrisă de savantul ceh Jan
Amos Comenius, însă, spre exemplu, în majoritatea cuvântărilor Sfinților Părinți, ce s-au
ocupat cu scrierea de opere cu caracter pedagogic, s-au putut observa principii didactice
precum respectarea particularităților de vârstă, al continuității etc. Spre exemplu Sfântul Ioan
Gură de Aur, poate cel mai mare și totodată cel mai smerit savant creștin, descris de înger
prințul pocăinței, le spunea constantinoplolitanilor următoarele: Nu încetez de a vă îndemna,
de a vă ruga și de a vă cere, ca înainte de toate celelalte, să dați copiilor voștri o bună
educație. Dacă-ți iubești copilul, arat-o prin aceasta. Observăm cu ușurință cum grija cea
dintâi a Sfântului față de copii era educația iar ca principii des folosite de dumnezeiescul
Părinte sunt cele ale continuității și al însușirii temeinice de cunoștințe dar mai cu seamă al
particularităților de vârstă, acestea spunâdu-le Părintele astfel: După ce copilul a crescut mai
mare, spune-i şi întâmplări care să-i sădească în suflet mai multă frică (de Dumnezeu). Când
mintea lui e încă fragedă, nu-l încărca prin astfel de poveri, ca să nu se sperie. Dar, când
este de cincisprezece ani, şi chiar mai mult, să audă relatări despre gheenă. Când este de
zece, opt ani sau mai puţin, este mai bine să audă în toată amănunțimea istoria potopului, a
Sodomei, istorisirile despre cele petrecute în Egipt, toate câte sunt pline cu pedepse (trimise
de Dumnezeu). Când creşte mai mare, să audă istorisiri din Noul Testament, despre har,
despre iad. Îngrădeşte-i auzul cu aceste relatări şi cu altele nenumărate luând exemple din
cele ale noastre.

În ceea ce privește tema principală a acestei lucrări, aceea a argumentării unor principii
didactice prin pasaje scripturistice, ne dorim să apreciem această inițiativă, socotind că prin

2
aceasta i se dăruiește Sfintei Scripturi importanța cuvenită; ne bucurăm și de faptul că avem
ocazia să prezentăm textul revelat ca o sursă autentică, consacrată și științifică, fiind opera
Marelui Pedagog, fiind darul Rațiunii Divine pentru umanitate. Dacă operele savanților, care
nu mereu au rămas valabile, sunt luate ca mari cuceriri științifice, cum nu ne vom argumenta,
mai ales noi, tot ceea ce învățăm cu cuvintele Sfintei Scripturi care nu cuprind nici urmă de
înșelare sau minciună și mai cu seamă, cum nu ne vom încrede în ele când Domnul Hristos
spune că sunt veșnice.

În prezent, se poate spune că următoarele principii didactice acoperă în suficientă

măsură problematica specifică a conceperii şi desfăşurării ştiinţifico-metodice a
învăţământului: principiul respectării particularităţilor de vârstă şi individuale; principiul
liberei opţiuni; principiul intuiţiei; principiul sistematizării şi al continuităţii; principiul
însuşirii temeinice a cunoştinţelor.

1. Principiul respectării particularităţilor de vârstă şi individuale

Acest prim principiu ce ne dorim al discuta și argumenta scripturistic îl putem

considera baza procesului de transmitere a informației. Din însăși denumirea sa putem
desprinde unele caracteristici generale ale acestui principiu care este folosit în întregul sistem
educațional contemporan. Astfel, conform acestuia, profesorul trebuie să aibă sistematizat în
întregime modul de predare, materia, informațiile etc. Modul de predare trebuie să fie
adaptat vârstei și diversității psihologice și anatomofiziologice a copiilor, cărora trebuie să li
se prezinte informațiile în acord cu capacitatea de asimilare, de înțelegere ș.a.m.d. Profesorul
beneficiază de o programă bine stabilită, dar, acesta va trebui să ia în considerare nivelul,
capacitatea, starea socială, psihologică sau mentală a fiecărui copil în parte. În același timp
profesorul trebuie să înțeleagă faptul că fiecare copil este o individualitate irepetabilă care
necesită un tratament individualizat. Educaţia nu are menirea de a uniformiza oamenii, de a-i
ralia la o paradigmă unică. Procesele psihice individuale precum percepţia, gândirea,
limbajul, inteligenţa, atenţia, memoria, emotivitatea etc. capătă contururi diverse de la individ
la individ. Profesorul are obligația de a ţine cont şi de a exploata aceste calități psihice
individuale, prin tratarea lor diferenţiată și prin modelarea acestora pentru a atinge
dezvoltarea lor maximă.

3
 În ceea ce privește modelul scripturistic, evanghelistul ne prezintă un moment în care
Domnul respectă particularitățile de vârstă de această dată spirituală: Şi le-a grăit lor multe,
în pilde, zicând: Iată a ieşit semănătorul să semene. Şi pe când semăna, unele seminţe au
căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-
aveau pământ mult şi îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc; Iar când s-a ivit soarele,
s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au
crescut şi le-au înăbuşit. Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci,
alta treizeci. Cine are urechi de auzit să audă. Aici avem învățătura transmisă tuturor, dar nu
toți pricep înțelesul adânc, căci oamenii simpli au înțeles din aceasta ceea ce au fost capabili
să înțeleagă, dar tot au înțeles, fiecare după vârsta sa duhovnicească. Putem segmenta
auditoriul în trei categorii: oamenii simpli, cărturarii și Apostolii care fiecare înțelege în
funcție de cunoștințele anterioare și de vârsta trupească și duhovnicească. Apostolii
înțelegând că pilda are un înțeles adânc Îl întreabă pe Domnul: Şi ucenicii, apropiindu-se de
El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde? Observăm aici clar cum Apostolii fac apel la
respectarea principiului respectării particularităților de vârstă și individualitate, iar Domnul le
răspunde: Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele
împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat. Căci celui ce are i se va da şi-i va
prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua. De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând,
nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg. Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice:
Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea. Căci
inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu
cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu
să-i tămăduiesc pe ei. Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud. Căci
adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au
văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit. Voi, deci, ascultaţi pilda semănătorului: De
la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat
în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum. Cea semănată pe loc pietros este
cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie, dar nu are rădăcină în sine, ci ţine
până la o vreme şi, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se
sminteşte. Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi
înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl face neroditor. Iar sămânţa semănată în pământ
bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face: unul o sută, altul
şaizeci, altul treizeci. Domul le arată că ceilalți nu erau maturi duhovnicește pentru a înțelege
aceasta și încă mai mult lumea toată nu era pregătită de primirea și înțelegerea Adevărului
4
căci încă nu sosise Mângăietorul Duhul Adevărului care să lumineze rațiunile lor. Dar pilda
nu a fost spusă la întâmplare, cum nici un cuvânt din Sfânta Scriptură nu este pus întâmplător,
ci fiecare om prezent atunci lângă Domnul, a înțeles-o după capacitatea sa. Tâlcuirea ei, deci
gradul cel mai înalt de înțelegere, a fost arătată Apostolilor ca cei ce erau capabili de a
înțelege, celorlalți urmând a fi tâlcuită la momentul corespunzător.

2. Principiul liberei opţiuni

Principiul liberei opţiuni exprimă cerinţa ca, în antrenarea elevilor la diferite activităţi
educaţionale, să se apeleze la capacitatea lor de a alege liber şi suficient de motivat una din
mai multe activităţi posibile. Acest principiu poate fi considerat ca un principiu al motivaţiei.
Acest principiu nu se referă neapărat la libertatea copilului de a alege cum, unde, în ce mod
se va face instruirea ci acestuia trebuie să-i insuflăm și să-i prezentăm faptul că de alegerea
lui ține promovarea cu succes a perioadei de studiu, însușirea temeinică de informații,
specializare într-un domeniu, ralierea sa la segmentul intelectual și cultural al societății etc.
Prin acest principiu trebuie să-i explicăm elevului faptul că doar dacă el vrea poate să obțină
rezultate satisfăcătoare, căci dacă va fi constrâns nu va putea acumula cu plăcere și, desigur,
temeinic informațiile.

Întregul mesaj al Mântuitorului cât și reperarea lui se leagă de libera alegere, încă și
mai mult Creatorul și Dumnezeul nostru ne-a zidit oameni raționali, dăruindu-ne libertatea de
a alege în toate. Domnul ne spune în Evanghelie că dacă vrea cineva să vină după Mine, să
se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Tot în acest mod Mântuitorul spune că
dacă voiţi să înţelegeţi (Matei 11,14). Dumnezeu dorește să fie înțeles și iubit în mod liber,
fără a fi constrânși de nici un factor. Creştinismul prin esenţa sa este o religie a libertăţii.
Domnul Iisus Hristos spune: Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile (Matei 19, 17);
Iisus I-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea
comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi (Matei 19, 21).

Discursul profesorului trebuie să fie convingător, argumentat și bine sistematizat pentru

a face pe elevi să înțeleagă că binele și adevărul duce la libertate iar neștiința și minciuna
duce la robie intelectuală, morală, chiar și fizică (cum ar fi menținerea în sărăcie și izolare a
oamenilor slabi pregătiți).

5
 3. Principiul intuiției

Principiul intuiţiei exprimă cerinţa ca actul cunoaşterii să se întemeieze pe contactul

direct cu obiectele şi fenomenele lumii înconjurătoare. Principalul mijloc de transmitere a
cunoştinţelor în procesul de învăţământ îl constituie expunerea verbală. Pentru a asigura însă
o asimilare reală a cunoştinţelor, este necesar ca informația transmisă pe cale verbală să se
sprijine pe perceperea de către elevi a obiectelor şi fenomenelor sau pe reprezentările formate
în experienţa anterioară. Acest principiu este împărțit la rându-i în alte categorii în funcție de
ceea ce dorește profesorul să obțină de la elevi.

Astfel, dacă profesorul prezintă o informație sau o noțiune nouă, dar dorește ca elevi să
înțeleagă singuri, din mediul cu care au contact, detaliile ce alcătuiesc întregul noțiunii se va
folosi atât de cuvinte cât și de celelalte simțuri (văz, auz, miros, pipăit) pentru ai face să
înțeleagă și să ajungă singuri la răspuns. Domnul în evanghelie se folosește des de această
metodă: De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru
trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât
îmbrăcămintea? Avem aici noțiunea nouă aceea a îngrijirii în special a sufletului și a lăsării
grijilor în voia și grija Tatălui, desigur aici referindu-ne la încrederea în purtarea de grijă a lui
Dumnezeu și nu la nepăsare și inerție. Domnul Hristos pentru a fi bine-înțeles continuă:
Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl
vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre
voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă
îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun
vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă
iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă,
oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Observăm foarte ușor folosirea
principiului intuiției folosit clar de Domnul prin implicarea în procesul de învățare, pe lângă
auz, a văzului prin verbul priviți care îi antrenează pe cei prezenți să observe păsările și
florile câmpului. Tot acum acestora li se cere să-și folosească memoria și imaginația pentru a-
l vedea pe regele Solomon și de a-l compara cu crinii și de al găsi mai sărăcăcios

6
înfrumusețat decât aceștia. Toate acestea s-au spus pentru a înțelege explicația clară pe care
Domnul o dă spunând: Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu
ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru
Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui
şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se
va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.

A doua formă de îmbinare a cuvântului cu mijloacele intuitive se caracterizează, în

esenţă, prin faptul că profesorul, spijinindu-se pe observaţiile făcute de către elevi şi pe
cunoştinţele însuşite, îi conduce – cu ajutorul cuvântului – la înţelegerea şi formularea
legăturilor dintre fenomene, adică la generalizare. În Sfânta Evanghelie după Matei avem un
astfel de moment atuci când Petru ridică problema iertării pe baza cunoștiințelor din Lege:
Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele
meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori? Iar Domnul îi răspunde prin intermediul unei
pilde pentru a le antrena imaginația și puterea de înțelegere: Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de
şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte. De aceea, asemănatu-s-a împărăţia
cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Şi, începând să se
socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce să
plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca
să se plătească. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne,
îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat
drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu
el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce
eşti dator. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi
plăti. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria. Iar
celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului
toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria
aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel
împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a
dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă
va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre.

7
 4. Principiul sistematizării şi al continuităţii

Acest principiu se referă la organizarea logică și productivă a materiei, aceasta urmând

a fi predată într-o manieră coerentă și continuă a informațiilor care se vor asimila treptat și
firesc. Se va proceda pe mai multe planuri atât temporale, cât și logico-istorice sau în funcție
de complexitate etc. Tot ceea ce se predă trebuie să fie în simfonie cu cunoștințele prezentate
și, în manieră ideală asimilate mai înainte, căci dacă din înlănțuirea cunoștințelor va lipsi o
verigă, rezultatul nu va fi cel scontat, iar noiile noțiuni vor fi greu de înțeles.

Un asemenea procedeu al sistematizării îl putem extrage din întreg capitolul 13 al

Sfintei Evanghelii după Matei unde sfântul scriitor ne spune că: Şi le-a grăit lor multe, în
pilde urmând a fi prezentate șapte pilde cu referință la împărăția cerurilor pornind de la pilda
semănătorului, de o dificultate scăzută și pe care Domnul o și tâlcuiește Apostolilor și
încheind cu cea a năvodului care are o duritate și o prezentare mai tăioasă, toate aprofundând
taina Împărăției într-un mod sistematic și continuu. Răspunsul ucenicilor la întrebarea
Domnului: Înţeles-aţi toate acestea?, este unul,pe cât de clar, pe atât de grăitor, căci textul
spune: Zis-au Lui: Da, Doamne. Această afirmația clară și care nu lasă loc de interpretare ne
indică faptul că insistența Mântuitorului cu privire la acest subiect nu a fost zadarnică,
ucenicii înțelegând noile noțiunii prezentate de Domnul. Pentru a pecetlui toate, ca o
recapitulare, Mântuitorul Hristos adaugă: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre
împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi şi vechi.
Iată aici principiul sistematizării și continității prezentat în cea mai clară și succintă manieră:
Un bun cărturar, care și-a însușit sfânta învățătură, se va folosi de comoara aceasta scoțând și
din cele aflate și învățate mai demult dar și din cele ce le-a descoperit mai nou.

8
 5. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor

Acest principiu exprimă cerinţa ca diferitele cunoştinţe, priceperi şi deprinderi

dobândite de elevi în procesul de învăţământ să dureze mult timp pentru a putea fi actualizate
şi utilizate în împrejurări noi de activitate. Educația va fi temeinică și durabilă, impregnând
elevilor o nouă demnitate a fiinţei, o rectitudine spirituală aparte, fortificând personalitatea
educatului în faţa unor evoluţii necunoscute sau imprevizibile ale realității. Durabilitatea este
condiționată de aderarea acestuia la un set de valori de nezdruncinat, la standarde explicative
care funcţionează ca puncte de reper nu numai în situaţiile critice, ci şi în manifestările şi
desfăşurările cotidiene. Orice achiziţie, în chiar momentul însuşirii ei, se va face în
perspectiva presupoziţiei că acea achiziție este valoroasă şi benefică pentru individ.
Profesorul are menirea de a pregăti condiţiile durabilităţii şi trăiniciei oricărei noțiuni. Ceea
ce este dobândit de elev la un moment dat urmează să fie utilizat în perspectivă, fie pentru
însuşirea de noi cunoştinţe, fie pentru întreprinderea unor activităţi materiale.

Domul Hristos după toate cele prezentate le dă un test ucenicilor pentru ai vedea dacă
și-au însușit temeinic sau dacă au înțeles mesajul pe care El îl transmite: Iar Iisus le-a zis:
Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor, ucenicii fiind constrânși de
momentul și situația incomodă de a fi nepăsători în ceea ce privește hrana, au gândit că
Domnul le spune aceasta, pentru că n-am luat pâine. Dar Domnul folosind aici principiul pe
care îl discutăm, le fixează foarte bine mesajul: Dar Iisus, cunoscându-le gândul, a zis: Ce
cugetaţi în voi înşivă, puţin credincioşilor, că n-aţi luat pâine? Tot nu înţelegeţi, nici nu vă
aduceţi aminte de cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat? Nici de
cele şapte pâini, la cei patru mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat? Cum nu înţelegeţi că nu
despre pâini v-am zis? Ci feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor. Atunci au înţeles că
nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

9
 Concluzii

În loc de concluzii cu privire la tema pe care am avut-o de realizat a-și dori să afirm
faptul că argumentarea scripturistică a noțiunilor din viața profesinală, personală, științifică
etc. este un prilej de a observa și înțelege că întradevăr Cuvântul lui Dumnezeu cel Viu s-a
întrupat pentru a ne învăța toate. Cercetând cu atenție cele ce Domnul a spus întregii omeniri,
vom observa că nu a existat subiect ce macină viață de zi cu zi la care să nu fi răspuns. De
aceea ajungem să strigăm și noi cu Sfântul Pavel: cu adevărat, mare este taina dreptei
credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a
propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă (I Timotei 3,16).

10
 Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod și cu

binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, editura Institului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2015;
2. Constantin Cucoș, „Educația. Dinamici, reântemeieri, prefigurări”, editura Polirom,
Iași, 2017;
3. Constantin Cucoș, „Pedagogie”, ediția a III-a revizuită și adăugită, editura Polirom,
Iași 2014;
4. Constabtin Cucoș (Coordonator), „Psiopedagogia” pentu examenele de definitivare
și grade didactice, ediția a III-a revăzută și adăugită, editura Polirom, Iași 2009;
5. PĂRINŢI şi SCRIITORI BISERICEȘTI serie noua 16, CLEMENT
ALEXANDRINUL, SFÂNTUL VASILE cel MARE, SFÂNTUL IOAN GURĂ de AUR,
SFÂNTUL GRIGORIE TEOLOGUL, FERICITUL IERONIM, FERICITUL
AUGUSTIN, Scrieri cu tematică pedagogică, carte publicată cu binecuvântarea
Preafericitului Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Traducere din
limba greacă veche şi limba latină de Pr. Dumitru FECIORU, Dan NEGRESCU,
Ierom. Policarp PÎRVULOIU şi Alin-Bogdan MIHAILESCU, Studiu introductiv de
Ierom. Policarp PÎRVULOIU, editura BASILICA, Bucureşti 2016.

11