TIPURI DE ASIGURĂRI

ASIGURAREA DE MALPRAXIS
Răspunderea civilă profesională, pentru malpraxis, apare în cazul practicienilor
profesiilor liberale: avocați, notari, mediatori, executori judecătorești, consilieri juridici,
formatori, arhitecți, medici, medici veterinari, farmaciști, practicieni în insolvență, auditori,
brokeri în domeniul asigurărilor, evaluatori, experți tehnici, experți contabili, jurnaliști, etc.
Accepțiunea juridică a termenului „malpraxis” reflectă situația unei exercitări
defectuoase a profesiei, cuprinde în conţinutul său fapta ilicită, deşi este definit ca fiind o eroare
profesională, adică o greşeală. Astfel, se poate aprecia că malpraxisul este fapta ilicită săvârşită
cu vinovaţie de un liber profesionist, generatoare de prejudicii clienților sau terților.
Asigurarea de răspundere civilă pentru malpraxis este potrivită pentru orice liber
profesionist care dorește să se asigure împotriva prejudiciilor pe care le poate provoca accidental,
din neglijență sau imprudență, altor persoane, față de care răspunde în fața legii.
În România, profesiile liberale sunt profesii reglementate, fiecare în parte, prin câte o lege
specială de organizare și exercitare, act care prevede cazurile de malpraxis și sancțiunile aplicate.
Astfel, prevederile legale privind răspunderea civilă profesională diferă de la o profesie
liberală la alta, conform legii speciale, majoritatea însă prevăd obligatia liberului profesionist de
a se asigura pentru răspunderea profesională, în condițiile stabilite de Statut profesiei.
De exemplu, art. 231 din Statutul profesiei de avocat definește răspunderea profesională a
avocatului pentru malpraxis ca fiind acoperirea daunelor efective suferite de client și rezultate
din exercitarea profesiei cu nerespectarea prevederilor legii, statutului și ale regulilor
deontologice și stabilește condițiile în care asigurarea pentru răspunderea profesională trebuie
realizată.
Dispozițiile speciale în materie de malpraxis se completează cu dispozițiile de drept
comun cuprinse în art. 1349 - art. 1395 Cod civil, care reglementează răspunderea civilă.
Obligaţiile liber profesionistului nu sunt, de principiu, obligaţii de rezultat, ci de mijloace. Pe de
altă parte, poziţia acestuia faţă de client nu este una de strictă subordonare, ci de relativă
independenţă.
Toate aceste elemente trebuie să fie avute în vedere de instanţele judecătoreşti sesizate cu
acţiuni în stabilirea răspunderii civile profesionale pentru cauzele de malpraxis. În același timp,
faptul că nu există o lege specială care să stipuleze condițiile în care este angajată răspunderea
profesională, face ca malpraxisul sa poată fi foarte greu sancționat. În prezent, pe masură ce
profesiile liberale evoluează, atât clienții cât și practicienii devin tot mai conștienți de drepturile
și obligațiile lor, fapt ce a creat nevoia de a se apela la serviciile de asigurare pentru malpraxis.
Obligativitatea încheierii de asigurări pentru malpraxis există doar în cazul exercitării
unora dintre profesiile liberale, însă și ceilalți practicieni aleg, deseori, să încheie o astfel de
asigurare. Cele mai des întâlnite sunt asigurările de malpraxis ce decurg din practica profesională
a medicilor, a avocaților, a experților contabili, a arhitecților, a notarilor publici și a practicienilor
în insolvență.

ASIGURAREA DE MALPRAXIS MEDICAL

Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
Malpraxisul medical este eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau
medicofarmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a
personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice.
Orice act medical, indiferent de experiența și vârsta personalului medical, este purtător al unui
risc.
Asigurarea de malpraxis medical respectă toate regulile și principiile generale de
asigurare. Astfel, asigurarea de malpraxis a cadrului medical este, de fapt, un transfer al riscului
financiar cauzat de apariția unui eveniment de tipul malpraxisului medical, prin care asigurătorul,
în baza încasării primei de asigurare, se obligă să acopere acele prejudicii, reclamate de un
pacient sau de moștenitorii acestuia, ce au rezultat în urma acelui act medical care a implicat o
situație de malpraxis, inclusiv pentru cheltuielile de judecată.
Asigurarea de malpraxis medical aduce o dublă protecție financiară, atât a cadrului
medical, cât și a pacienților. Riscul acoperit de către acest tip de asigurare vizează elementele
specifice profesiei medicale în cazul apariției unei erori, ca urmare a acțiunii, inacțiunii, din
neglijența sau ignoranța cadrului medical.
Evaluarea riscurilor la care poate fi expus cadrul medical este realizată de către societatea
de asigurare în baza informațiilor furnizate de asigurat, printr-un chestionar completat la
încheierea asigurării. În cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească
persoanelor păgubite despăgubirea prevăzută de contractul de asigurare.
Despăgubirea se acordă în baza cererii de despăgubire înaintată asigurătorului de asigurat
– cadrul medical, de persoana vătămată sau de moștenitorii acesteia.
Fiecare contract de asigurare în parte stabilește procedura care trebuie urmată în cazul
producerii evenimentului asigurat. Avizarea și constatarea producerii riscului asigurat și/sau a
daunelor se face de asigurător sau de persoanele stabilite în contractul de asigurare, în baza
cererii de despăgubire și a altor documentelor specificate în contract.
În cazul în care un cadru medical deține mai multe asigurări valabile care asigură același
risc, despăgubirea va fi suportată de fiecare asigurător în mod proporțional cu suma asigurată.
Asigurătorul poate recupera prejudiciul de la cadrul medical asigurat doar dacă: a încălcat
intenționat standardele de asistență medicală; asistența medicală a fost acordată fără
consimțământul părții vătămate; prejudiciul este datorat unor vicii ascunse ale
echipamentului/instrumentarului medical, unor efecte secundare necunoscute ale medicamentelor
administrate sau ca urmare a unor deficiențe administrative ale unității medicale în care s-a
acordat asistența medicală.

ASIGURAREA OBLIGATORIE A LOCUINȚELOR

Constituirea, atribuţiile, organizarea şi funcţionarea Poolului de Asigurare împotriva
Dezastrelor Naturale . În aplicarea Legii nr. 260/2008, privind asigurarea obligatorie a
locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor, A.S.F. va emite norme
privind:
1. criteriile de autorizare a asigurătorilor pentru încheierea de contracte de asigurare
obligatorie a locuinţelor;
2. forma şi clauzele poliţei PAD, precum şi forma certificatului de asigurare;
3. stabilirea comisioanelor societăților de asigurare-reasigurare;
4. condiţiile cedării în reasigurare a riscurilor asigurate prin PAD;
5. constituirea rezervei pentru daunele asigurate prin PAD, cu aplicarea principiului
managementului separat pentru activitatea de asigurare obligatorie a locuinţelor;
6. constatarea, evaluarea şi lichidarea daunelor;
 7. aspectele pentru care legea prevede în mod expres că se reglementează pe această
cale.
De asemenea, conform prevederilor art. 36, Legea 260/2008, privind asigurarea
obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor, se
completează, în mod corespunzător, cu legislaţia civilă, comercială şi cu cea din domeniul
asigurărilor şi reasigurărilor. Conform prevederilor actului legislativ menționat, în prezent,
persoanele fizice şi juridice din România sunt obligate să îşi asigure împotriva dezastrelor
naturale toate construcţiile cu destinaţia de locuinţă, din mediul urban sau rural, aflate în
proprietatea acestora şi înregistrate în evidenţele organelor fiscale.
Sunt două categorii de locuințe:
• - tip A – construcţia cu structura de rezistenţă din beton armat, metal ori lemn sau cu
pereţi exteriori din piatră, cărămidă arsă, lemn ori din orice alte materiale rezultate în
urma unui tratament termic şi/sau chimic;
• - tip B – construcţia cu pereţi exteriori din cărămidă nearsă sau din orice alte
materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic.
Încadrarea locuințelor care prezintă caracteristici ale ambelor tipuri menționate mai sus,
se face în condiţiile stabilite prin norme emise de A.S.F., după criteriul ponderii materialelor de
construcţie. Contractul de asigurare obligatorie împotriva dezastrelor naturale Poliţa de asigurare
împotriva dezastrelor naturale (PAD) este înscrisul ce atestă încheierea contractului de asigurare
a locuinţei, în temeiul căruia asigurătorul se obligă să plătească asiguratului despăgubirea totală
sau parţială, în condiţiile şi în limitele stabilite de Legea nr. 260/2008 şi de normele emise în
aplicarea acesteia.
Pool de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale (PAID) - societate de
asigurare/reasigurare, constituită prin asocierea societăţilor de asigurare autorizate să practice
riscuri de catastrofă, conform legislației în vigoare. Prin PAD sunt acoperite daunele produse
construcţiilor cu destinaţia de locuinţă de oricare dintre formele de manifestare a dezastrului
natural, ca efect direct sau indirect al producerii riscurilor asigurate.
Contractul de asigurare obligatorie a locuințelor respectă regulile generale ale
contractelor de asigurare, la care se adaugă reglementări specifice. Astfel, drepturile și obligațiile
asiguratului și asigurătorului, părțile contractante, condițiile de validitate sunt cele prevăzute în
Codul Civil, iar reglementările specifice sunt introduse prin norme ASF.
Prima de asigurare (prima obligatorie), corespunzătoare fiecărui tip de locuință, este de
0,1% din suma asigurată. Prima de asigurare se achită anterior intrării în vigoare a PAD. Pentru
locuințele sociale, obligația achitătii primei obligatorii cade în sarcina autorității locale. Plata
poliței obligatorii se face direct în contul PAID, societățile de asigurare având posibilitatea
reținerii unui comision a cărui cuantum este stabilit prin normă ASF.
Suma asigurată ce poate fi acordată în temeiul legii este echivalentul în lei, la cursul de
schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data încheierii contractului de
asigurare obligatorie a locuinţei, a sumei de 20.000 euro, pentru fiecare locuinţă de tip A, și de
10.000 euro, pentru fiecare locuinţă de tip B. În cazul producerii unuia dintre riscurile asigurate
obligatoriu, cererea de despăgubire se poate face numai de beneficiarii PAD şi va fi adresată
asigurătorului care a emis poliţa.
Plata despăgubirilor se va face direct de către PAID în baza unui centralizator transmis de
asigurătorul care a efectuat constatarea şi evaluarea prejudiciilor.
Prima obligatorie și suma asigurată obligatoriu se stabilesc prin normă ASF și pot fi
modificate exclusiv prin norme ASF.
 PAD este valabilă pe o perioadă de 12 luni, cu începere de la ora 0:00 a celei de a cincea
zile calendaristice de la data la care s-a plătit prima obligatorie şi s-a emis şi semnat contractul de
asigurare, iar în cazul poliţelor care se reînnoiesc, acestea intră în vigoare la ora 0:00 a zilei
următoare celei în care s-a plătit prima de asigurare şi s-a emis şi semnat contractul de asigurare.
Reînnoirea se realizează anterior datei de expirare a valabilităţii prevăzute în PAD și va
cuprinde descrierea modificărilor survenite asupra imobilului. În cazul în care o persoană
achiziționează o locuință neasigurată împotriva dezastrelor naturale, aceasta este obligată ca în
termen de 5 zile de la perfectarea actelor de proprietate să închieie o poliță PAD.
În cazuri bine determinate şi reglementate prin norme ale A.S.F., PAID poate efectua o
inspecţie de risc a locuinţei care face obiectul asigurării obligatorii, iar cheltuiala ocazionată de
aceasta va fi suportată de către PAID.
În situaţia schimbării proprietarului unei locuinţe care este asigurată obligatoriu şi prima
a fost achitată integral, PAD rămâne valabilă până la data trecută în contract. Valabilitatea PAD
încetează în cazul în care construcţia asigurată îşi pierde integral destinaţia de locuinţă sau bunul
piere din alte cauze decât cele cuprinse în asigurarea obligatorie. Pierderea acestei destinaţii nu
obligă asigurătorul care a emis PAD la restituirea sumei corespunzătoare valorii primei
obligatorii. Asigurarea respectării obligativității PAD Primarii unităților administrativ -
teritoriale, prin compartimentele de specialitate, societățile de asigurare-reasigurare și PAID vor
comunica în vederea asigurării respectării prevederilor Legii nr. 260/2008, după cum urmează:
1. Primarii vor furniza PAID, semestrial, lista tuturor construcţiilor cu destinaţia de
locuinţă, inclusiv a celor cu destinaţia de locuinţă socială, amplasate în unitatea
administrativ-teritorială condusă;
2. Societăţile de asigurare-reasigurare vor transmite semestrial către PAID lista
proprietarilor, persoane fizice şi juridice, care au încheiat PAD pentru un imobil cu
destinaţia de locuinţă;
3. PAID vor transmite semestrial către primari lista proprietarilor, persoane fizice şi
juridice, care au încheiat PAD pentru un imobil cu destinaţia de locuinţă;
4. Primarii vor trimite, în termen de 3 zile de la data primirii listei, scrisori de
înştiinţare către persoanele care nu au încheiat PAD pentru locuinţele pe care le deţin
în proprietate. Nerespectarea de către persoanele fizice sau juridice a obligaţiei de
asigurare a locuinţelor pentru dezastre naturale se consideră contravenție și se
sancționează cu amendă de la 100 la 500 lei. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor se fac de către primari şi de către persoanele împuternicite în acest scop
de către aceştia. Amenzile contravenţionale stabilite prin prezenta lege se fac venituri
la bugetul de stat în cotă de 40%, iar restul de 60% se face venit la bugetul
autorităţilor locale de pe raza teritorială în care locuieşte contravenientul.

ASIGURAREA OBLIGATORIE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ PENTRU PREJUDICII

PRODUSE PRIN ACCIDENTE DE VEHICULE
Este reglementată în Codul Civil, capitolul XVI, Secțiunea 4 Asigurarea de răspundere
civilă. Conform actului legislativ menționat, în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul
se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul, sau o altă persoană,
răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de
asigurat în procesul civil. Asigurătorul plăteşte despăgubirea direct terţei persoane prejudiciate,
în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat, sau direct asiguratului, în cazul
în care acesta dovedeşte că a despăgubit-o pe terţa persoană prejudiciată. O formă specifică a
asigurării de răspundere civilă este asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru
prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, reglementată de Legea nr.
132/2017, care se referă la:
1. asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin
accidente de vehicule şi de tramvaie (RCA);
2. domeniul de aplicare a asigurării RCA, respectiv persoanele care au obligaţia să
încheie contracte RCA şi excepţiile de la această obligaţie, limitele teritoriale de aplicare,
limitele de răspundere, obligaţiile asiguratului, obligaţiile asigurătorului RCA, riscurile acoperite
şi excluderile, elementele privind stabilirea şi plata despăgubirilor, verificarea asigurării RCA,
facilităţile şi penalizările aplicabile asiguraţilor şi asigurătorilor;
3. organizarea şi funcţionarea Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România
(BAAR). Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau
înregistrării în România, precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile de
răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de vehicule în anumite limite
teritoriale. Excepție fac persoanele fizice şi juridice care utilizează vehicule exclusiv în scopul
antrenamentelor, curselor, întrecerilor sau raliurilor, organizate legal. Pentru riscurile ce derivă
din aceste activităţi, proprietarii de vehicule sau organizatorii competiţiei se pot asigura
facultativ. Contractul RCA Conform art. 2, pct. 13 din Legea nr. 132/2017, contractul RCA este
contractul de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie pentru prejudicii produse terţilor
prin accidente de vehicule şi de tramvaie, a cărui încheiere se constată prin poliţa de asigurare
RCA, care atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor prin
accidente de vehicule. Condiţiile contractuale pentru asigurarea RCA sunt stabilite de Legea nr.
132/2017 şi de reglementările A.S.F., emise în aplicarea acesteia. Forma şi conţinutul
contractului RCA se stabilesc prin reglementări ale A.S.F
În urma încheierii contractului RCS, asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare
asigurătorului RCA, iar asigurătorul RCA se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească
despăgubirea terţului prejudiciat, în condiţiile legii şi ale contractului de asigurare. Riscurile
asigurate printr-o poliță RCA se referă la prejudicii materiale, vătămări corporale şi decese
survenite în urma unui accident rutier.
Prejudiciile materiale reprezintă atât contravaloarea reparațiilor sau înlocuirii bunului
avariat, cât și cheltuielile făcute de terți în procesul civil, inclusiv costuri de radiere şi
înmatriculare, cheltuieli de judecată și taxe de tibru efectuate de către persoana prejudiciată sau
cheltuieli aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului dacă soluţia este favorabilă
persoanei prejudiciate, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente
diminuării valorii vehiculului după reparaţii, dovedite cu acte sau expertiză, costuri privind
readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat, dovedite cu documente emise
prin sisteme specializate sau prin documente emise în condiţiile legii, prejudicii reprezentând
consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului,
pe baza opţiunii persoanei prejudiciate, cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat,
aparţinând terţului păgubit, de la locul accidentului la locaţia în care se găseşte centrul de
constatare daune, la unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului,
cel/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei
prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar
asigurătorul nu asigură transportul. Vătămările corporale și decesul se despăgubesc inclusiv
pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
 Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul - pe drumuri publice, pe
drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri, atât în timpul
deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri
până la limita de răspundere prevăzută în contractul RCA pentru:
a) prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul,
inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii,
semiremorcii ori a ataşului tractat de vehicul;
b) prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat;
c) prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile,
acţiunea sau inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea
vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor,
materialelor sau a obiectelor transportate;
d) prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a deschiderii uşilor vehiculului, în
timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staţionează, de către pasagerii
acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranţa deplasării celorlalţi
participanţi la trafic;
e) prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a conducerii vehiculului sub
influenţa băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor.
Despăgubirile se achită inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul
vehiculului:
1. a condus vehiculul fără consimţământul expres sau prezumat al asiguratului;
2. nu este titularul unui permis care atestă dreptul să conducă vehiculul respectiv;
3. nu a respectat obligaţiile legale cu privire la starea şi siguranţa vehiculului respectiv.

Membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei altei persoane a cărei
răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicule şi este acoperită de asigurarea
obligatorie RCA nu sunt excluşi de la beneficiul asigurării pentru propriile lor vătămări
corporale.
Art. 12 din Legea 132/2017 prevede situațiile în care asiguratorul poate să nu plătească
despăgubirile, printre care forța majoră, culpa exclusivă a persoanei prejudiciate, bunul avariat şi
vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soţilor, prejudiciile produse ca urmare a
transportului de produse periculoase etc.
Pentru evenimentele în care sunt implicate două vehicule, din care rezultă numai
prejudicii materiale, asiguraţii pot informa societăţile din domeniul asigurărilor şi în baza unui
formular tipizat, eliberat de către aceste societăţi, denumit în continuare constatare amiabilă de
accident, în care conducătorii vehiculelor implicate consemnează informaţii privind data şi locul
producerii accidentului, datele de identificare ale conducătorilor auto implicaţi, ale proprietarilor
vehiculelor implicate, datele vehiculelor implicate şi ale propriilor societăţi de asigurare RCA,
precum şi informaţii privind circumstanţele producerii accidentului.
Primele de asigurare se calculează în baza unor informații solicitate de la asigurat,
necesare pentru evaluarea riscului, conform propriilor criterii stabilite în tariful de primă şi
verifică corectitudinea informaţiilor.
Acestea pot să se refere la: tipul, caracteristicile tehnice și valoarea autovehiculului,
istoricul utilizatorului privind accidentele în care a fost implicat, daunele consemnate ș.a.
Asiguratorii folosesc un sistem prin care asiguratul este încadrat în una dintre clasele de bonus
(ceea ce conduce la reducerea primei de asigurare) sau în una dintre clasele de malus (ceea ce
conduce la majorarea primei de asigurare), în funcţie de istoricul de daunalitate al acestuia în
perioada de referinţă.
În situaţia în care informaţiile furnizate de asigurat nu au fost reale la data semnării
contractului și, în consecință, încadrarea bonus/malus nu a fost corectă, prima de asigurare poate
fi recalculată şi modificată de asigurătorul RCA după notificarea prealabilă a asiguratului.
Plata primelor de asigurare se face integral sau în rate conform acordului dintre asigurat
şi asigurătorul RCA. Contractul RCA produce efecte şi în cazul în care rata primei de asigurare
nu a fost plătită la termenul convenit între asigurat/contractant/utilizator şi asigurătorul RCA,
dacă asigurătorul RCA nu şi-a exercitat dreptul de reziliere a contractului RCA. Contractul RCA
constituie titlu executoriu pentru ratele scadente şi neachitate.
Suma asigurată poate fi prevăzută prin lege sau în conținutul contractului. Despăgubirile
se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a
asigurătorului RCA care este egală cu valoarea cea mai mare dintre limita de răspundere
prevăzută în legislaţia aplicabilă şi cea prevăzută în contractul RCA. Asiguratorul RCA va achita
despăgubirea indiferent de locul producerii evenimentului (pe drum public sau pe drum
necirculat, pe câmp, în pădure, în curte, în incintă sau afară), de faptul dacă vehiculul era în
staționare sau în mișcare.
Contractul RCA dă dreptul persoanei prejudiciate, să se poată adresa pentru efectuarea
reparaţiei oricărei unităţi reparatoare auto, în condiţiile legii, fără nicio restricţie sau constrângere
care ar putea să-i influenţeze opţiunea. De regulă, contractul RCA se încheie pe o perioadă
cuprinsă între o lună şi 12 luni, multiplu de o lună, în funcţie de opţiunea asiguratului. Contractul
RCA poate înceta:
1. la data la care proprietarul vehiculului notifică asigurătorul RCA referitor la
transmiterea dreptului de proprietate asupra vehiculului, însoţită de documente
justificative;
2. la data la care vehiculul este radiat din circulaţie;
3. la împlinirea termenului stabilit în contractul RCA.,