GHENUT Mihnea-Ion

Anul 1, grupa 311, MM-MG

Facultatea de Management-Marketing, IFR

TEST AUTOEVALUARE UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 6

1.
Cultura organizațională reprezintă ansamblul elementelor psihosociale, comportamentale și
culturale predominante majorității membrilor organizației.

Aceasta conturează și influențează în mod specific funcționalitatea și performanțele

organizației, oferind o bază comună de acțiune, unde valorile și normele acceptate formează
mediul de lucru și orientează atitudinile tuturor membrilor.

În cadrul organizației, se identifică două niveluri ale culturii, respectiv o parte vizibilă și una
invizibilă.

Partea vizibilă este formată din produse artificiale, actori, eroi și perspective oferite de firmă
angajaților săi.

Produsele fizice artificiale reprezintă aspectele tangibile ale unei organizații, cum ar fi clădirile,
birourile, mobilierul și facilitățile create pentru angajați. Produsele artificiale de comportament
includ obiceiurile, tradițiile, ritualurile și ceremoniile care definesc cultura organizațională.
Acestea pot fi integrate în festivități și întâlniri protocolare pentru integrarea, diferențierea,
marcarea frontierelor organizației, diminuarea conflictelor și evidențierea performanțelor
angajaților. Produsele artificiale verbale se referă la comunicare și includ limbajul, miturile,
poveștile și legendele care contribuie la construirea identității organizaționale.

Actorii sunt angajații care își îndeplinesc sarcinile fără a se remarca prin rezultate deosebite, în
timp ce eroii sunt cei care se evidențiază prin performanțe, talente și contribuții remarcabile.
Aceștia pot fi manageri carismatici, inovatori sau angajați creativi care devin exemple de
succes în organizație.

Perspectivele individului și organizației se referă la oportunitățile de dezvoltare atât pentru

angajați, cât și pentru organizație în comparație cu competitorii. Perspectivele organizației sunt
reflectate prin strategiile de dezvoltare formulate, în timp ce perspectivele angajaților se
concretizează prin așteptările de performanță, procesele de recrutare, selecție și dezvoltare a
personalului.Cultura organizațională reprezintă ansamblul elementelor psihosociale,
comportamentale si culturale predominante majoritatii membrilor organizatiei.

Aceasta conturează și influențează in mod specific funcționalitatea și performanțele

organizației, oferind o bază comună de acțiune, unde valorile și normele acceptate formează
mediul de lucru și orientează atitudinile tuturor membrilor.
 GHENUT Mihnea-Ion
Anul 1, grupa 311, MM-MG
Facultatea de Management-Marketing, IFR

2. Principalele tipuri de culturi ale organizaţiei sunt:

a. După contribuția culturii la performanțele firmei:
i. Culturi forte sau pozitive - caracterizate prin valorile omogene, deciziile de
grup, cooperare și lucru în echipă.
ii. Culturi negative - întâlnite în marile corporații, caracterizate prin aroganță,
birocrație și centralizare excesivă, cu orientare către interese corporatiste și
rezistență la schimbare.
b. După configurație:
i. Cultura tip "pânză de păianjen" - întâlnită în firmele mici, cu un centru de
autoritate și influență exercitată de la centru spre exterior. Se concentrează
pe performanțele individuale, cu toleranță mare față de mijloacele folosite
pentru atingerea obiectivelor.
ii. Cultura tip "templu" - găsită în organizații de dimensiuni mari, cu subculturi
ale departamentelor specializate. Valorile se bazează pe disciplină,
regulamente și ordine interioară.
iii. Cultura tip "rețea" - se bazează pe distribuirea sarcinilor potrivit
potențialului intelectual și profesional al angajaților, întâlnită în structuri
complexe de tip matriceal. Promovează creativitatea, lucrul în echipă și
îndeplinirea obiectivelor comune.
iv. Cultura tip "roi" - specifică firmelor de consultanță, publicitate, arhitectură,
design și avocatură. Valorile sunt legate de performanță și individualism, cu
accent pe autoritatea profesională.

3.
Universitatea Româno-Americană se încadrează majoritar în tipul de cultură organizațională
tip "pânză de păianjen" și marginal în cea de tip “rețea”. Susțin această încadrare prin analizarea
mai multor aspecte specifice universității.

În primul rând, deși formatul de învățământ cu frecvență redusă la care sunt înscris nu exclude
complet lucrul în echipă, pune un accent mai mare pe lucrul individual și autonomia studenților
în procesul de învățare. Deși există ocazii sporadice pentru colaborare și interacțiune între
studenți, cum ar fi în cadrul cursurilor sau seminariilor, evaluările se axează în principal pe
performanța individuală în cadrul examenelor sau lucrărilor. Aceasta sugerează că universitatea
promovează autonomia și responsabilitatea individuală în atingerea obiectivelor academice.

În al doilea rând, suportul de curs oferit pentru fiecare materie servește ca un ghid orientativ și
structurat al conținutului curricular, dar nu este singura sursă de documentație acceptată.
Studenții sunt încurajați să caute și să utilizeze surse externe de informații relevante, cum ar fi
cărți, articole de specialitate și resurse online, cu condiția ca acestea să fie credibile și
academice. Această abordare încurajează studenții să dezvolte gândirea critică și abilitățile de
cercetare independentă, oferindu-le flexibilitatea de a explora diverse perspective și surse de
cunoaștere.
 GHENUT Mihnea-Ion
Anul 1, grupa 311, MM-MG
Facultatea de Management-Marketing, IFR

În plus, curriculum-ul universității include și materii care încurajează creativitatea și libertatea

de exprimare în abordarea diferitelor proiecte și lucrări. Aceste cursuri oferă studenților
oportunități de a-și manifesta originalitatea și de a aborda problemele din perspectiva lor unică,
în limitele unor reguli standard de redactare și prezentare. Prin susținerea creativității,
universitatea încurajează dezvoltarea gândirii inovatoare și a abilităților de rezolvare a
problemelor, pregătind astfel studenții pentru a face față provocărilor viitoare într-un mod
autentic și personalizat.

Totodată, la Universitatea Româno-Americană, interacțiunea și colaborarea între studenți sunt

nu doar încurajate, ci chiar considerate dezirabile și necesare. Aceasta devine evidentă în
special în formatul IFR, unde particularitățile vieților fiecărui student pot duce la absențe
inevitabile de la cursuri și seminarii. În astfel de situații, interacțiunea cu colegii și colaborarea
devin esențiale, deoarece studenții au oportunități limitate de a se întâlni și de a interacționa cu
profesorii înainte de examene și evaluări. Această interacțiune oferă un mediu propice pentru
schimbul de idei, împărtășirea experiențelor și învățarea colaborativă, facilitând astfel
dezvoltarea abilităților sociale și academice ale studenților.

În concluzie, Universitatea Româno-Americană prezintă caracteristici care indică o tendință

spre tipul de cultură "pânză de păianjen". Prin accentul pus pe lucrul individual, libertatea de
acces la surse diverse de informații și susținerea creativității în abordarea proiectelor,
universitatea încurajează autonomia, responsabilitatea și dezvoltarea unui spirit critic și
inovator în rândul studenților săi. Cu toate acestea, este important de menționat că și
colaborarea și interacțiunea între studenți sunt încurajate și se dezvoltă în mod firesc, natural,
din nevoia de informație.