Van Gend & Loos, 1963, Cauza 26/62

A. Parti:

(i) Van Gend en Loss, o societate comerciala importatoare de drept olandez, respectiv

(ii) administratia fiscala olandeza.

B. Situatia de fapt si prezentarea obiectului litigiului dintre parti:

La data de 9 septembrie 1960, societatea olandeza Van Gend en Loss a importat din Republica
Federala Germana in Tarile de Jos o cantitate dintr-o substanta chimica. In considerarea
importului respectivei substante, administratia fiscala olandeza i-a impus societatii Van Gend
en Loss plata unei taxe vamale de 8%, in temeiul unei reglementari ce intrase in vigoare la data
de 1 martie 1960.

Astfel, la momentul intrarii in vigoare a Tratatul de instituire a Comunitații Economice (i.e., 1

ianuarie 1958), aceasta substanta importata de catre societatea Van Gend en Loss facea obiectul
unei anumite clasificari tarifare, ce ar fi impus aplicarea unei taxe vamale pentru importul
respectiv in cuantum de 3%. Ulterior, dupa intrarea in vigoare a Tratatului CEE, substanta
respectiva a fost incadrata de catre autoritatile olandeze intr-o alta categorie. In consecinta, ca
urmare reclasificarii, autoritatile olandeze au stabilit in sarcina societatii taxe suplimentare (in
cuantum de 8%) fata de cele datorate pentru aceleasi operatiuni inainte de constituirea
Comunitatilor.

In acest context, resortisantul olandez a inteles sa formuleze plangere la Inspectia Vamilor,

considerand ca schimbarea de clasificare operata de autoritatile olandeze incalca prevederile
art. 12 din Tratatul CEE (in forma existenta la acea data), potrivit caruia in relatiile comerciale
reciproce, statele membre se abtin sa introduca intre ele noi taxe vamale la import si la export
sau taxe cu efect echivalent, precum si sa le majorize pe cele in vigoare.

Plangerea fiind respinsa, societatea a sesizat instanta, iar cauza a ajuns in fata tribunalului
administrativ olandez care se pronunta in ultima instanta in materie fiscala. Aflat in fata unei
noi probleme de drept, intrucat societatea Van Gend and Loss sustinea ca art. 12 din Tratatul
CEE trebuia interpretat in sensul ca produce efect direct, creand drepturi individuale pe care
instantele nationale trebuie sa le protojeze, tribunalul olandez a formulat o cerere de
pronuntare a unei hotarari preliminare, adresand in acest sens Curtii Europene de Justitie doua
intrebari preliminare.