JURISDICŢII EUROPENE SI INTERNAŢIONALE.

NOTE DE CURS
Anul universitar 2020-2021
Lect. univ. dr. Steluța Ionescu

TEMA 2
JURISDICȚII INTERNAȚIONALE
LA NIVELUL ORGANIZAȚIEI NAȚIUNILOR UNITE

PUNCT TEMATIC:

Curtea Internațională de Justiție (C.I.J.) - aspecte generale,

structură/organizare, competență, sesizare/învestire, procedură de judecată, soluții
ale C.I.J

1
 JURISDICŢII EUROPENE SI INTERNAŢIONALE. NOTE DE CURS
Anul universitar 2020-2021
Lect. univ. dr. Steluța Ionescu

2.1. Curtea Internațională de Justiție (C.I.J.)

I. Aspecte generale
I.1.Premise istorice.
Fondată în 1945, după al doilea război mondial, Organizația Națiunilor Unite
este cea mai importantă organizație internațională din lume1. O.N.U. are misiunea de
a asigura pacea mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea internațională
și respectarea dreptului internațional. Sediul central al organizației este situat în New
York.
Curtea Internațională de Justiție (C.I.J.), cunoscută și sub numele de Curtea
Mondială, a fost instituită în 1945, prin Carta Organizației Națiunilor Unite (O.N.U.)2
și reprezintă nu numai principalul organism judiciar al organizației3, ci și al întregii
comunități internaționale4.
Jurisdicția C.I.J. are caracter permanent și este facultativă, recurgerea la aceasta
fiind determinată de consimțământul statelor–părți la litigiul cu care a fost sesizată.
I.2. Sediul Curții Internaționale de Justiție.
C.I.J. este singurul organism O.N.U. care nu-și are sediul la New York, ci la Haga
(Olanda).

II. Structura/organizarea Curții Internaționale de Justiție

1
O.N.U. are 193 de state membre. România a aderat la O.N.U. în anul 1955. Relația României cu C.I.J.
precede însă acest moment, statul român acceptând jurisdicția Curții și fiind implicat în solicitări de
avize consultative în probleme care vizau teritoriul și/sau interese diplomatice ale acestuia.
Cel mai important moment însă în relația României cu C.I.J. a fost reprezentant de procedurile în
cazul privind Delimitarea maritimă la Marea Neagră (România vs. Ucrainei), soluționat la 3 februarie
2009 printr-o hotărâre ce a recunoscut jurisdicția și drepturile suverane ale României pe mai mult de
79% din suprafața de 12.200 km2 de platou continental și zonă economică exclusivă aflați în dispută
între România și Ucraina. Pe durata procedurilor (demarate în septembrie 2004), Ambasada
României la Haga a asigurat legătura cu Grefa Curții Internaționale de Justiție. Ambasadorul României
la Haga a îndeplinit funcția de co-agent al României în fața Curții. Durata procedurilor a respectat
media de 4 ani – sursa haga.mae.ro (site-ul oficial al Ambasadei României în Olanda).
2
Carta Naţiunilor Unite a fost semnată la San Francisco la 26 iunie 1945, la încheierea Conferinţei
Naţiunilor Unite pentru Organizaţia Internaţională şi a intrat în vigoare la 24 octombrie 1945. Statutul
Curţii Internaţionale de Justiţie face parte integrantă din Cartă.
3
Organismele O.N.U. sunt: Adunarea Generală sau ”Parlamentul naţiunilor”; Consiliul de Securitate;
Consiliul Economic şi Social; Consiliul de tutelă; Curtea Internaţională de Justiţie şi Secretariatul.
4
Jurisdicţia sa a fost precedată de cea a Curţii Internaţionale Permanente de Justiţie (creată în 1922,
cu sediul la Haga), dizolvată o dată cu Societatea Naţiunilor. Trebuie precizat însă că, prima curte
internaţională a timpurilor moderne a fost înfiinţată în 1899: este vorba de Curtea Permanentă de
Arbitraj, jurisdicţie care nu face obiectul unei tratări ample în materia cursului de faţă.

2
 JURISDICŢII EUROPENE SI INTERNAŢIONALE. NOTE DE CURS
Anul universitar 2020-2021
Lect. univ. dr. Steluța Ionescu

II.1. Corpul magistraților.

Curtea este compusă5 din judecători permanenți și judecători ad-hoc (ad litem).
Formula de lucru a acestora este în camere.
a) Judecătorii permanenți sunt în număr de 15 și funcționează cu titlu
individual, fiind aleși de către Consiliul de Securitate si Adunarea Generala O.N.U., pe
o perioada de 9 ani6, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.
Compunerea corpului de magistrați permanenți reflectă structura Consiliului de
Securitate al O.N.U., sub aspectul statelor care sunt reprezentate la nivelul Curții.
Judecătorii sunt independenți7, persoane cu ținută morală înaltă, juriști cu
competență recunoscută în dreptul internațional, aleși astfel încât compoziția C.I.J. să
reflecte ”marile forme de civilizație și principalele sisteme juridice ale lumii”8.
Calitatea de judecător al Curții este incompatibilă cu exercitarea altor funcții
judiciare într-o cauză anterioară (reprezentant, consilier, avocat). Magistrații Curții
beneficiază de privilegiile si imunitățile necesare desfășurării activității lor.
b) Judecătorii ad-hoc sunt special numiți de către un stat pentru soluționarea
unui anumit diferend, în cazul în care nici unul dintre cei 15 judecători ai Curții nu are
calitatea de cetățean al său. Alegerea judecătorilor ad - hoc este o facultate și nu o
obligație. Rațiunea alegerii este asigurarea unei depline egalități a părților9. Mandatul
lor este limitat la cauza pentru care au fost desemnați.
c) Camerele10 C.I.J. sunt constituite din 3 sau 5 judecători, numiți în vederea
examinării unor cauze determinate sau care se pot soluționa în cadrul unei proceduri
sumare, în litigii de mai mica importanta.

II.2. Grefa Curții.

Pe lângă corpul magistraților, ca orice instanță, C.I.J. dispune și de un organ
administrativ permanent, denumit grefă, care are rolul de a asigura comunicarea
necesară între Curte și părți, sub aspectul pregătirii și desfășurării judecății.

5
Membrii O.N.U. sunt, din oficiu, părţi la Statutul C.I.J. Statele nemembre O.N.U. pot deveni părţi la
Statutul Curţii în condiţii determinate de Adunarea Generala a O.N.U., la recomandarea Consiliului de
Securitate. Statutul prevede posibilitatea sesizării Curţii de către orice stat al comunităţii
internaţionale, chiar daca nu este membru O.N.U sau parte la Statut, în condiţiile stabilite de
Consiliul de Securitate
6
La fiecare trei ani, o treime dintre aceștia se reînnoiește.
7
Judecătorii nu pot primi niciun fel de instrucțiuni din partea vreunui stat, inclusiv statul de cetățenie
sau a altei entități – detalii în Bogdan Aurescu, op.cit., pp.57 şi urm
8
Prevederile art. 5 din Statutul Curţii.
9
Judecătorul ad-hoc poate nu are cetățenia statului care l-a desemnat.
10
Pentru Camera procedurilor sumare, anual, se desemnează 5 judecători.

3
 JURISDICŢII EUROPENE SI INTERNAŢIONALE. NOTE DE CURS
Anul universitar 2020-2021
Lect. univ. dr. Steluța Ionescu

Grefa este condusă de un grefier-șef, asistat de un adjunct, ambii aleși de Curte,

pe o durata de 7 ani, cu posibilitatea realegerii.
În personalul grefei mai intră: experți, juriști, interpreți (translatori), funcționari
de arhivă ș.a., cu toții având statutul de funcționari O.N.U.

III. Competența Curții Internaționale de Justiție

Curtea Internațională de Justiție este competentă să se pronunțe în două mari
categorii de proceduri:
- una contencioasă (care este preponderentă) și care privește cauzele ce au la
bază un diferend, un conflict;
- una necontencioasă (în subsidiar) și care vizează situațiile în care Curtea are
doar un rol pur consultativ.
În procedura contencioasă, competența Curții poate fi analizată sub două
aspecte:
1. Competența materială11 (ratione materiae) – privită astfel sub aspectul
litigiilor care i se supun Curții (art. 36.alin.1 din Statutul Curții).
În Statut se prevăd categorii de cauze care intră în sfera competenței sale
materiale și care privesc cauzele pe care i le supun părțile, precum si toate chestiunile
reglementate în mod special în Carta O.N.U. sau în tratatele si convențiile în vigoare.
Astfel, Curtea poate să examineze doar diferende de ordin juridic dintre state
(art.36 alin. 2 Statutul Curții), care pot avea ca obiect: interpretarea unui tratat; orice
problema de drept internațional; existența unui fapt care, dacă ar fi stabilit, ar
constitui o încălcare a unei obligații internaționale; natura și întinderea reparației
datorate pentru încălcarea unei obligații internaționale.
2. Competența personală (ratione personae) – privită astfel sub aspectul
subiectelor de drept internațional care compar în judecată. Astfel, conform Statutului,
numai statele pot sa fie părți în cauzele supuse Curții12.
Acestea pot fi:
- statele membre O.N.U. (părți la Cartă și la Statut);
- statele nemembre O.N.U. (care însă au devenit parte la Statut, în condițiile
prevăzute de Adunarea Generală, la Recomandarea Consiliului de Securitate);

11
Relativ la diversitatea cauzelor, C.I.J. este încărcată cu cereri privind: delimitară de frontieră
(teritoriale); aspecte privind jurisdicția statelor; dreptul diplomatic și consular; folosirea ilegală a
forței, pretenții de natură comercială; interese private, probleme de mediu.
12
Organizațiile internaționale nu pot să apară ca părți într-un litigiu, dar pot să fie autorizate de
Adunarea Generală a O.N.U. să solicite Curții avize consultative sau să ofere informații în legătură cu
problemele puse în discuție.

4
 JURISDICŢII EUROPENE SI INTERNAŢIONALE. NOTE DE CURS
Anul universitar 2020-2021
Lect. univ. dr. Steluța Ionescu

- statele nemembre O.N.U. și care nu sunt părți la Statut (în condițiile stabilite
de Consiliul de Securitate).
Interesele persoanelor fizice si juridice sunt reprezentate de state prin
intermediul protecției diplomatice.
3. Competența temporală (ratione temporis/temporalis) – jurisdicția C.I.J. este
operabilă de la momentul înființării Curții.
4. Competența teritorială (ratione loci) – nu ridică probleme, dată fiind natura
juridică universală a jurisdicției și posibilitatea acceptării facultative a acesteia.

IV. Sesizarea/învestirea Curții Internaționale de Justiție

IV.1. Consimțământul statelor
Având caracter facultativ, exercitarea jurisdicției Curții este condiționată de
acceptarea ei de către statele părți.
Astfel, statele pot să-și exprime consimțământul fie anterior unui diferend, fie
ulterior producerii lui.
a) Acceptarea anterioară (a priori) a jurisdicției Curții se poate face printr-o
declarație unilaterală - clauza compromisorie - inclusă într-un tratat și care exprimă
obligația asumată de stat de a accepta jurisdicția Curții pentru orice diferend care s-ar
produce în cadrul raporturilor cu statul/statele partener/e la tratat.
b) Acceptarea ulterioară (a posteriori) jurisdicției Curții ulterior apariției unui
diferend se realizează printr-un acord special între state, denumit compromis sau
acord compromisoriu, în care părțile stabilesc obiectul diferendului supus Curții13.
Se adaugă acestor modalități consacrate de sesizare și:
c) Declarația facultativă de acceptare a jurisdicției Curții în raport cu orice alt
stat care acceptă aceeași obligație14.

V. Procedura de judecată în fața Curții Internaționale de Justiție

V.1. Fazele procedurii de judecată. Acestea sunt:
a) faza scrisă (depunerea de memorii, contramemorii, replică și duplică);
b) faza orală (audierea părților, dezbaterile judiciare propriu-zise).

13
Cuprinsul unui acord compromisoriu sau al unei clauze compromisorii se circumscrie la
următoarele: precizarea părţilor diferendului; alegerea modalităţii jurisdicţionale de soluţionare a
diferendului(arbitraj sau cale judiciară); precizarea obiectului diferendului şi a soluţiei cerute;
precizarea dreptului aplicabil şi a regulilor de procedură aplicabile; eventualele căi de atac (recurs,
interpretare, revizuire);angajamentul părţilor de a respecta soluţia şi de a o pune în executare;
desemnarea agenţilor/consilierilor părților - pentru o expunere detaliată, a se vedea Bogdan Aurescu,
Sistemul jurisdicţiilor internaţionale, Editura All Beck, 2005, pp. 19-21.
14
Poate fi făcută în orice moment şi ulterior retrasă. Se pot face totodată şi declaraţii cu durată
determinată.

5
 JURISDICŢII EUROPENE SI INTERNAŢIONALE. NOTE DE CURS
Anul universitar 2020-2021
Lect. univ. dr. Steluța Ionescu

În principiu, faza scrisă15 constă în depunerea de către părți, la termenele fixate,

a actelor privind susținerile făcute în judecată.
Astfel, în funcție de calea de sesizare aleasă, această fază a procedurii se
derulează astfel:
Când sesizarea s-a făcut prin clauză compromisorie, se depun la instanță:
- memoriul – act care provine de la reclamant și care conține prezentarea
situației de fapt și de drept în viziunea statului care pretinde soluționarea
diferendului;
- contramemoriul – act care provine de la pârât și care conține o
contraargumentație la elementele expuse în memoriu.
În această etapă a procedurii părțile pot să ridice excepția de necompetență a
Curții în soluționarea cauzei, obiecțiune la care Curtea trebuie sa răspundă înaintea
judecății pe fond.
Când sesizarea s-a făcut prin acord compromisoriu (situație în care pozițiile
procesuale nu mai sunt tradițional definite, reclamant și pârât), ambele state vor
depune memoriu și contramemoriu, eventual, dacă apreciază, ulterior acestora,
replică și duplică.
Documentele pe care se bazează părțile trebuie anexate și depuse la Grefă, fiind
puse la dispoziția membrilor Curții și a celeilalte părți, pentru a putea fi consultate.
Cererile au caracter de confidențialitate înainte de pronunțarea deciziei finale.
Toate actele trebuie depuse de părți în cursul dezbaterilor orale și se comunică,
în mod obligatoriu, celorlalte părți aflate în litigiu.
Până la încheierea dezbaterilor Curtea poate cere, fie ca urmare a solicitărilor
părților, fie din oficiu, orice informație scrisă sau orală.
La fiecare termen Curtea încheie un proces-verbal al lucrărilor desfășurate.
Procesele-verbale ale ședințelor publice sunt, ulterior, publicate.

V.2. Dreptul aplicabil

Ca surse de drept aplicabil, în soluționarea litigiilor, Curtea Internațională de
Justiție poate recurge la:

15
Cât privește faza scrisă, în cadrul litigiului privind „Delimitarea maritimă în Marea neagră”,
România vs. Ucraina, partea română a depus sesizarea de delimitare a platoului continental şi a
zonelor economice exclusive ale celor două state din Marea Neagră la data de 16 septembrie 2004.
Prin ordonanță, Curtea a stabilit ca dată de depunere a memoriului de către partea română 19
august 2005, iar pentru depunerea contramemoriului de către Ucraina 19 mai 2006. După ce acestea
au fost depuse în termenele fixate de instanță, printr-o altă ordonanță din data de 30 iunie 2006,
Curtea a dat posibilitatea părților de a mai depune o replică din partea României, până la data de 22
decembrie 2006 şi o duplică din partea Ucrainei, până la data de 15 iunie 2007.

6
 JURISDICŢII EUROPENE SI INTERNAŢIONALE. NOTE DE CURS
Anul universitar 2020-2021
Lect. univ. dr. Steluța Ionescu

- tratate;
- cutumă (internațională);
- principii generale de drept;
- precedent judiciar;
- doctrină sau/și echitate, dacă există acordul părților.
Totodată, Statutul Curții prevede că procedura de soluționare a litigiilor trebuie
desfășurată cu respectarea regulilor comune în materie: caracterul independent al
judecății; caracterul contradictoriu și public al dezbaterilor; egalitatea părților și
asigurarea dreptului la apărare; pronunțarea atât în drept cât și în echitate (dacă
părțile au decis astfel); caracterul obligatoriu și definitiv al soluției pronunțate.

V.3. Incidentele procesuale – acestea sunt eventuale situații atipice intervenite în

desfășurarea procesului, de natură să întârzie sau chiar să împiedice judecata 16.
Intră în această categorie:
a) Eventualele obiecții preliminarii (intervenite înainte de începerea derulării
dezbaterilor). Acestea pot viza fie competența Curții, fie inadmisibilitatea cererii;
b) Curtea poate sa dispună măsuri conservatorii cu titlu provizoriu, la cererea
părților sau din oficiu, dacă există pericolul producerii unui prejudiciu iremediabil în
cauza;
c) Intervenția unui stat terț;
d) Formularea unei contrapretenții (denumită cerere reconvențională17); de
regulă, fiind un demers al pârâtului, aceasta se formulează prin contramemoriu;
e) Conexarea/reunirea procedurilor.

V.4. Deliberarea și pronunțarea soluției

Deliberarea reprezintă o operațiune cu caracter nepublic și presupune
momentul în care completul de judecată (camera) se retrage pentru a ”chibzui”
asupra soluției ce urmează a o pronunța în speță.
Spre deosebire de aceasta, pronunțarea soluției are caracter public fiind
realizată în ședință publică.
Curtea adoptă hotărârea, cu votul majorității judecătorilor prezenți18.
Structural, hotărârea Curții are trei componente esențiale:
- introducerea(preambulul);

16
Deși ar putea fi considerată un incident, neprezentarea uneia dintre părți la procedura în fața Curții
nu împiedică continuarea examinării cauzei – dispoziție întâlnită și în dreptul procesual civil intern, cu
regim juridic comparabil.
17
Drept reglementat, sub aceeași titulatură, și în materia procedurii de judecată civile în plan intern,.
18
În caz de paritate, votul Președintelui Curții prevalează.

7
 JURISDICŢII EUROPENE SI INTERNAŢIONALE. NOTE DE CURS
Anul universitar 2020-2021
Lect. univ. dr. Steluța Ionescu

- motivarea/temeiurile hotărârii;
- paragraful operativ (dispozitivul).
Hotărârea se motivează și, dacă există opinii separate (cele care diferă de
hotărârea Curții) sau individuale (cele care coincid cu hotărârea Curții dar se bazează
pe argumente proprii) ale unor judecători, acestea se anexează hotărârii. Hotărârea
se pronunță la 3-6 luni de la finalizarea procedurii orale.
Hotărârile Curții, date în procedura contencioasă, sunt obligatorii pentru părțile
din litigiu, dar numai pentru cauza pe care o soluționează. Totodată, hotărârile Curții
sunt executorii19 și se bucură de autoritatea lucrului judecat (res judicata pro veritate
habetur).
Hotărârile Curții au caracter definitiv, nu sunt prevăzute cu apel.
Excepțional, Statutul Curții prevede că asupra soluției se mai poate reveni doar
pentru a oferi:
- dreptul unei părți de a solicita interpretarea hotărârii pronunțate, în cazul în
care se contestă înțelesul sau întinderea dispozițiilor hotărârii (se solicită astfel Curții
să explice sensul în care trebuie înțelese dispozițiile sale).
- posibilitatea revizuirii20, dacă, ulterior pronunțării soluției, s-a descoperit un
fapt nou, de natură a influența în mod substanțial procesul decizional și care nu a fost
cunoscut de către Curte sau de parte la soluționării cauzei.

VI. Procedura necontencioasă sau consultativă în fața Curții Internaționale de

Justiție.
Am arătat mai devreme că, pe lângă competența de soluționare a diferendelor
cu care este sesizată, C.I.J. are și atribuții privind emiterea de avize consultative la
solicitarea Adunării Generale si a Consiliului de Securitate al O.N.U, în legătură cu
orice problemă juridică supusă ei. Cu autorizarea Adunării Generale, mai pot solicita
avize și alte organe ale ONU, precum și instituțiile specializate. Rămâne la latitudinea
Curții sa accepte sau nu emiterea unui aviz consultativ 21. Procedura de adoptare a
unui aviz consultativ este una simplificată în raport cu cea contencioasă, însă, în mare
măsură, asimilată acesteia.
Avizele consultative nu au caracter obligatoriu, decât dacă organismul care le-a
solicitat a acceptat în prealabil aceasta.

19
Carta O.N.U. oferă posibilitatea sesizării Consiliului de Securitate de către un stat-parte, dacă
cealaltă parte a litigiului nu execută obligațiile ce-i revin în temeiul unei hotărâri a Curții.
20
Termenul în care poate fi solicitată revizuirea este de 6 luni de la data descoperirii faptului
necunoscut si nu mai târziu de 10 ani de la pronunțarea hotărârii.
21
Statele nu pot solicita avize consultative, dar pot sa prezinte expuneri proprii, după ce le-a fost
notificată de către grefierul Curții existența unei cereri de aviz.

8
 JURISDICŢII EUROPENE SI INTERNAŢIONALE. NOTE DE CURS
Anul universitar 2020-2021
Lect. univ. dr. Steluța Ionescu

În principiu, caracterul lor rămâne unul facultativ sau de recomandare.

VII. Contribuția Curții Internaționale de Justiție la dezvoltarea dreptului

internațional
Potrivit Statutului său, C.I.J. îndeplinește sarcina de a rezolva diferende dintre
state și de a asista organizațiile internaționale să funcționeze efectiv și just în
variatele lor câmpuri de activitate. Curtea a fost întotdeauna conștientă de
importanta aspectului dezvoltării dreptului internațional pe care îl interpretează și
aplică. De-a lungul timpului, Curtea a pronunțat multe decizii care recunoșteau
expres evoluția dreptului internațional și relevanța acestui factor pentru
determinarea legii aplicabile litigiului în cauză.
Cu titlu exemplificativ, cauzele înfățișate Curții aveau să acopere aspecte
variate le dreptului internațional: diferende referitoare la suveranitatea exercitată
asupra unor teritorii, suprapuneri de revendicări teritoriale şi diferende, diferende
referitoare la delimitări maritime, diferende născute din exercitarea protecției
diplomatice acordată cetățenilor aflați în străinătate, diferende născute din
circumstanțe legate de folosirea forței, diferende legate de neexecutarea unor
obligații izvorâte din tratate internaționale în vigoare sau dispute consecutive violării
unor norme și principii de drept internațional public.
Cu toate acestea, s-a apreciat că activitatea practică a Curții Internaționale de
Justiție este redusă în raport cu rezonanța sa teoretică și, mai ales, cu dimensiunea
rolului său așa cum avea să fie apreciat la momentul înființării Curții22.
În realitate, evaluarea activității C.I.J. nu poate fi limitată la caracterul
cantitativ al problemei. Lumea internațională recunoaște Curții rolul său fundamental
în problematica relațiilor de drept internațional, un argument important fiind cela că
simpla sa existență constituie un factor de stabilitate în plan internațional și un
element descurajator pentru cei tentați să încalce legalitatea internațională.
Mai mult decât atât, este neîndoielnic faptul că aspectele tranșate prin
hotărârile și avizele Curții unor probleme de principiu au avut și au meritul, pe de o
parte, de a îmbogăți baza legală a relațiilor internaționale și, pe de altă parte, de a
duce la prevenirea unor diferende pentru situații similare.

22
Până în 1982, Curtea a fost sesizată cu doar 65 de cauze, în care a adoptat 58 de hotărâri, iar până
în 1996 îi fuseseră deferite spre soluționare doar 23 de cereri pentru avize consultative.

9
 JURISDICŢII EUROPENE SI INTERNAŢIONALE. NOTE DE CURS
Anul universitar 2020-2021
Lect. univ. dr. Steluța Ionescu

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

I. Tratate, monografii, cursuri universitare, manuale, alte lucrări

AURESCU, Bogdan, Sistemul jurisdicțiilor internaționale (ed. a II-a), Editura C.H.

Beck, 2013.
COMAN, Daniela, Justiția europeană versus Justiția internațională - Provocări ale
secolului XXI-a, Editura Universul Juridic, București, 2012.
IONESCU, Steluța, Justiție și jurisprudență în statul de drept, Editura Universul
Juridic, București, 2008.
PREDA-MĂTĂSARU, Aurel; BĂRBULESCU, Nineta, Curtea Internațională de
Justiție și Dreptul Mării, Ed. Finmedia, București, 1999.
VLĂDILĂ, Lavinia, MĂTUȘESCU Constanța, IONESCU, Steluța, Jurisdicții
internaționale și europene permanente, Editura Pro Universitaria, București, 2014.
VLĂDILĂ, Lavinia, Jurisdicții internaționale permanente, Editura Cartea
universitară, București, 2006.

II. Documente cu caracter normativ și jurisprudențial

Carta Națiunilor Unite
Statutul Curții Internaționale de Justiție

III. Surse Internet

Site-ul oficial al Curții Internaționale de Justiție www-icj-cij.org;

10