CARACTERIZARE

Iona
„Iona”
De Marin Sorescu

Modernismul este curentul literar manifestat, cu predilecție, în perioada interbelică, care

implică ideea de negare a tradiției. Orientarea artistică promovează o înnoire a literaturii, prin
desprinderea de trecut și prin crearea unei modalități inovatoare de exprimare.

CONTEXT ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Marin Sorescu este un scriitor reprezentativ al perioadei postbelice a literaturii, autor al
unei opere vaste, care cuprinde toate cele trei genuri literare. Scrisă în 1965 și publicată în 1968 în
revista “Luceafărul”, piesa “Iona”, inclusă în trilogia “Setea muntelui de sare”, reprezintă debutul în
dramaturgie al scriitorului. Aceasta a cunoscut o primire excepțională din partea publicului, fiind
pusă în scenă în marile teatre ale lumii.

1. PREZENTAREA STATUTULUI SOCIAL, PSIHOLOGIC, MORAL -----------------------------------------------

Iona este personajul principal al dramei omonime, conturat în mod dimbolic, prin tehnica
inovatoare a solilocviului. Acesta este încadrat în tipologia vinovatului fără vină, fiind supus
claustrării ca o etapă a fatumului personal, nicidecum ca pedeapsă. Este un individ însingurat,
idealist, visător și dependent de comunicare, fiind surprins în două ipostaze: prima este cea de
pescar ghinionist, fascinat de marea care îi provoacă nostalgia absolutului și care îi antrenează
imaginația ce trezește asocieri referitoare la problematica existenței însăși, în timp ce a doua
ipostază îl întruchipează ca o persoană captivă, care își păstrează totuși optimismul, concretizat în
speranța unei eliberări.
Toate aceste trăsături de caracter ies în evidență de-a lungul piesei prin intermediul
mijloacelor de caracterizare, portretul pescarului fiind conturat în mod direct de dramaturg cu
ajutorul didascaliilor, dar și în mod indirect, cele mai multe dintre caracteristicile sale desprinzându-
se din fapte, atitudine, limbaj, ton, gesturi și idei.

2. ILUSTRAREA A PATRU ELEMENTE DE STRUCTURĂ ȘI DE COMPOZIȚIE SEMNIFICATIVE PENTRU

REALIZAREA PORTRETULUI PERSONAJULUI ---------------------------------------------------------------------
Opera se deschide cu un titlu sintetic care desemnează numele protagonistului. Acesta
trimite către sursa de inspirație a autorului, mitul biblic al lui Iona, prooroc din cartea cu același
titlu a Vechiului Testament. În povestea biblică, Iona, fiul lui Amitai, este trimis de Dumnezeu în
cetatea Ninive pentru a propovădui credința. Iona acceptî misiunea, dar se răzgândește și se
ascunde pe o corabie cu care fuge către Tarsis. Drept pedeapsă, Dumnezeu trimite o furtună pe
mare, iar ceilalți corăbieri, intuind că Iona a atras mânia cerească, îl aruncă în valuri, iar pescarul
este înghițit, din porunca lui Dumnezeu, de un pește mare, în a cărui burtă acesta va petrece trei zile
și trei nopți, pocăindu-se. Ulterior, Domnul a poruncit monstrului să-l arunce pe uscat, iar pescarul
și-a îndeplinit misiunea. În ebraică, “Iona” înseamnă “porumbel, pasăre ce simbolizează pacea, dar
și libertatea.
*În ceea ce privește timpul și spațiul, acestea au valoare simbolică în piesă. Precizat în
indicațiile scenice de la începutul fiecărui tablou, spațiul cu valoare metaforică aparține aproape
exclusiv imaginarului: acvariul, plaja, burțile peștilor. Absența timpului istoric, situarea în
atemporal, demitizarea sunt aspecte ale tragicului modern, iar relațiile temporale reliefează, în
principal, perspectiva discontinuă a timpului psihologică care potențează stările interioare ale
personajului.
*Conflictul dintre personaje, specific teatrului clasic, lipsește din cauza absenței altor actanți
epici, inovație a teatrului modern. Imagine a omului contemporan, Iona trăiește plenar un conflict
interior de esență tragică cu propriul sine, născut din diferența dintre idealul de libertate, de
cunoaștere absolută, și realitatea vieții într-un orizont închis ca un pântece de balenă.
Din punctul de vedere al structurii, opera, numită și “tragedie în patru tablouri”, este un
solilocviu de natură filosfică, un monolog dialogat în care indvidiul vorbește cu dublul său, fapt ce
demonstrează capacitatea superioară a personajului care tratează probleme abstracte într-o
manieră firească, gândurile înșiruindu-se în mod spontan, dar coerent. Textul este organizat în
patru secvențe ce prezintă etape ale căutării ce conturează tema destinului tragic al omului modern
care trăiește acut sentimentul alinării și care face eforturi disperate pentru a-și asuma propriul
destin.

3. ILUSTRAREA TRĂSĂTURILOR PERSONAJULUI PRIN SECVENȚE COMENTATE -------------------------

Caracteristica esențială a protagonistului este singurătatea în care este învălui pe tot
parcursul operei ce debutează cu indicații scenice lămuritoare asupra naturii personajului și cu
didascaliile ce oferă explicații despre descor. Acțiunea propriu-zisă începe într-o zi fără nume în
care pescarul Iona, care nu mai prinsese niciun pește în ultima vreme, își încearcă, din nou, norocul.
Iona stă de la început în gura peștelui, delimitându-se simbolic de “apă”, dacă ea reprezintă lumea
oamenilor obișnuiți, creionată sub forma unor cercuri concentrice ce sugerează condiția limitată a
indivizilor. Ceilalți, care visează “marea fără pește” și care “dorm buștean”, nu își pun întrebări, iau
existența ca pe un dat, lăsând “tot greul peștelui” asupra ființei superioare, ce nu se mulțumește cu
cercul strâmt și care simte că uneori viața de om este neîncăpătoare pentru idealurile pe care și le
făurește. O scenă reprezentativă pentru conturarea protagonistului este aceea în care acesta
dorește să își audă ecoul din nevoia acerbă de a comunica, însă nici măcar acesta nu îi mai
“răspunde”, semn al solitudinii ființei umane, care trăiește într-o lume “surdă”, dispărând apoi în
singurătate și uitare. Astfel, pescarul pasionat dar ghinionist își manifestă dorința de a pescui “într-
o altă mare”, ceea ce trădează speranța într-o compensație a nenorocului, dar într-o altă existență.
Prin urmare, se neagă pe sine pentru a-și nega limitarea “Nu te mai ține după mine, Iona”.
Un alt episod semnificativ pentru creionarea portretului lui Iona face parte din a treia
secvență a operei, cea mai extinsă. Dezamăgit că “ieșirea” din primul pește nu înseamnă decât
“intrarea” în altul, personajul filosofează pe tema vieții intrauterine, imagine a nonexistenței, dar și
a nonlimitării. Acesta are nostalgia mamei care reprezintă sursa neființei, dar și cauza ființării. De
aceea intenționează să trimită “afară” o scrisoare pe care o scrie pe o bucată de piele tăiată din
podul palmei stângi, o pune într-o bășică tăiată din carnea vietății marine, pe care însă o uită. Mai
târziu Iona o va regăsi și o va citi, dedublându-se și autoironizându-se, ca și cum ar fi vorba despre
un mesaj al întregii lumi, captive într-un univers limitat. Astfel, pescarul realizează că nimeni nu
poate să-l ajute, că este singur în această încercare căci oamenii comuni, reprezentați de Pescarul l
și Pescarul ll, trăiesc în limitarea lor.
4. OPINIA ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
În opinia mea, “Iona” este o lecție de viață, drama soresciană axându-se pe evidențierea
unui personaj-prototip al umanității care exemplifică, prin destinul personal, capacitatea de a se
elibera de captivitate și singurătate, prin luarea în stăpânire a sinelui.
5. CONCLUZIA -------------------------------------------------------------------------------------------------------------
În concluzie, protagonistul operei de debut în dramaturgie a lui Marin Sorescu reprezintă
condiția omului modern care se descoperă singur în univers și aspirația acestuia spre cunoaștere și
comunicare. Rescrierea modernă a mitului biblic îi oferă autorului șansa de a releva tema speranței
ca mod de a fi într-o lume închisă, această piesă aducând o înnoire radicală în literatura română.