Mişcări de amestec Mişcări de propulsie peristaltism

În cavitatea Masticaţia (funcţia majoră a cavităţii bucale) Deglutiţia (înghiţire)

bucală = proces prin care alimentele solide si semisolide sunt prelucrate mecanic prin taiere, = propulsarea bolului alimentar din cavitatea bucală prin
zdrobire si triturare faringe şi esofag în stomac
- se datorează miscarilor mandibulei, concomitent cu miscari coordonate ale buzelor, - este un act reflex somatic neconditionat (motor digestiv),
limbii si obrajilor, care imping fragmentele alimentare intre arcade care devine ulterior conditionat (copiii refuza uneori,
-alimentele sunt sfaramate mecanic de catre aparatul masticator format din: dupa ce mesteca, sa inghita bolul alimentar)
→ mandibula mobilă + maxilarul superior fix - arcul reflexului de deglutitie se inchide in bulb
→ articulatia temporomandibulară + muschii masticatori aferenţe: V, IX, X; eferenţe:V, IX, X, XII
→ dinti → incisivii = taierea alimentele → caninii = sfasierea alimentele etape:
→ molarii = triturarea alimentelor - bucală / timpul bucal(voluntară) = propulsarea bolului
- mandibula executa miscari inainte si de lateralitate datorita muschilor masticatori si alimentar spre radacina limbii care il impinge in faringe
articulatiei temporo-mandibulare → vălul palatin se ridică si astfel alimentele nu pătrund in
rol: - formarea bolului alimentar - stimularea receptorilor gustativi şi olfactivi cav. nazală
- declansarea activitatii glandelor salivare şi secretia altor glande digestive
- creşterea suprafeţei alimentelor şi intensificarea efectelor enzimelor digestiv
- reglarea se realizează prin mecanisme reflexe (SN)- aferenţe:V,VI,X; eferenţe:V, VII, IX, XII
- reflexul masticator este neconditionat (motor digestiv), se inchide in punte;
prin corticalizare, devine reflex conditionat (partial voluntar)
FARINGE - faringiană / timp faringian(involuntară) - durează 1-2 s = trecerea bolului prin faringe;
- laringele se ridică si se inchide prin intermediul epiglotei ( = contracţie muşchi faringieni)
previne intrarea alimentelor in trahee / daca alimentele intră in trahee,acestea se elibereaza prin tuse
- este declanşat prin stimularea ariilor receptoare din jurul intrării în faringe
- este controlat de centrul deglutiţiei din trunchi
- centrul deglutitie inhibă specific centrul respirator bulbar pe durata deglutitiei, oprind
respiratia in orice punct al ciclului respirator.
ESOFAG - esofagiană/timp esofagian(involuntară) = contractia peristaltica →stomac
- există - peristaltism primar, controlat de vag . începe la trecerea alimentelor în esofag
- peristaltism secundar, coordonat de plexurile enterice M+A
continuă până la intrarea alimentelor în stomac.........
- contracţia e precedată de o undă de relaxare ce cuprinde şi stomacul şi în mică
măsură duodenul , determinată de PA de la neuronii mienterici inhibitori.
- partea finală a esofagului (2-5 cm), care funcţionează ca sfincter se relaxează receptiv
- contracţia tonică a acestui sfincter împiedică refluxul gastro – esofagian
STOMAC - stomacul gol e intr-o stare de contractie in care volumul său redus e umplut partial cu fluide; treptat, musculatura peretilor se destinde
- activitatile secretorii sunt favorizate de glandele gastrice din grosimea mucoasei ( contin celule principale pt pepsină şi parietale pt HCl)
- alimentele sunt, mai intai, depozitate in straturi ; in general, alimentele rămân in stomac 2-3 ore.
- dureaza aproape o oră până cand intreg continutul stomacului este bine amestecat.
- prin activitatea motorie se realizează formarea chimului gastric şi golirea stomacului
Relaxarea receptivă – se realizează în corpul stomacului pt a înmagazina alimentele
Peristaltismul - odată cu relaxarea, la limita dintre fornix şi corp se generează unda peristaltică ce înaintează de la cardia la pilor
- unda se amplifică spre pilor, pe care îl deschide pt scurt timp
- porţiune inferioară a stomacului generează puternice unde peristaltice, cu o frecvenţă de 3/min, ce determină golirea conţinutului
- prin pilor trece o fracţie mică de chim, apoi orificiul se inchide ( sfincterul piloric se contracta intermitent, iar in timpul digestiei este inchis).
- chimul rămas e împins înapoi în corp = retropulsie => amestec cu sucul gastric
- cand tonusul sfincterului piloric scade, iar pH-ul continutului duodenal revine la normal (neutru) se genereaza o alta unda peristaltica
- procesul continuă până la evacuarea totală a chimului, ce trece lent şi fracţionat în duoden pt digestia intestinală
- forţa peristaltismului este controlată de acetilcolină / SNVP şi gastrină
- există si miscari tonice – de adaptare la continutul gastric, nepropagate
INTESTIN - mişcările de amestec - sunt segmentare, asimetrice, staţionare mişcările de propulsie
SUBŢIRE - fragmentează chimul de 8 – 12 ori / min - deplasează conţinutul spre intestinul gros cu 0,5 – 2 cm / s
- miscarile de pendulare = contractii ritmice ale anselor (bucle intestinale) - sunt mai intense proximal, mai lente distal
- traversarea intestinului durează 3 – 5 ore
INTESTIN haustraţiile contracţiile în masă
GROS - se realizează prin mişcări combinate ale - apar de câteva ori pe zi / durează aprox 15 min = peristaltism modificat ce propulsează bolul
muşchilor circulari şi longitudinali fecal spre rect
- se deplasează lent în direcţie anală - defecaţia = procesul de eliminare a fecalelor, iniţiat de prezenţa lor în rect
- materii fecale → stimularea mecanoreceptorilor → aferenţe vegetative →centrii medulari →
centrii corticali → senzaţia de necesitate / refl.conditionat al defecatiei se inchide în cortex
eferenţele ajung la maduva lombară şi sacrată, apoi la nervul rusinos somatic
- SNVS inhibă procesul , iar SNVP (S2 – S4) stimulează
- PA din nervii - pelvici relaxează sfincterul anal intern
- ruşinoşi relaxează sfincterul anal extern
- contractia musculaturii somatice abdominale, stimuleaza procesul, actionand ca o presa,
comprimand colonul si rectul.
- condiţii neprielnice sfincterul anal se contractă şi conţinutul este împins inapoi in colonul sigmoid
- SNVS determină contracţia sfincterului anal intern, apoi rectul se relaxează
 COMPOZIŢIA SUCURILOR DIGESTIVE

SALIVA = activitatea glandelor salivare => aprox. 800-1500 ml /zi = lichid incolor sau usor opalescent, cu pH usor acid (6 – 7)
- compoziţia : - apă – 99, 5% + reziduu uscat – 0,5% din care: - substanţe anorganice (0,2%): - K+, mai mult ca în sânge, Na+, Cl-
- saruri minerale de Ca si K, fluor, cloruri , bicarbonaţi(mentin pH-ul slab acid), fosfaţi – mai puţini ca în sânge
- substanţele organice - mucus = glicoproteină protectoare, imprimă vâscozitate
- lizozim bactericid (antiseptic),
- acid uric, uree;
- enzimă – ptialina= amilaza salivară;
- ptialina descompune amidonul preparat în dextrine + maltoză - acţionează până este neutralizată de HCl în stomac
este termolabilă: inactivată temporar prin răcire şi definitiv prin fierbere
Saliva intervine in : - protectia antibacteriană, prin lizozim
- solubilizarea unor constituenti alimentari şi sensibilitate gustativă,
- umectarea mucoasei bucale, cu rol in vorbire şi contribuie la menţinerea curăţeniei dinţilor
- eliminare de - substanţe endogene = metaboliţi (uree, acid uric) + substanţe exogene - virusuri ( poliomielita, turbare), subst. toxice (Hg, Pb)
- digestie, prin : - pregatirea alimentelor pt masticatie + formarea bolului alimentar si deglutitie (datorită mucusului)
- digestia chimica in mică masură – amidonul preparat, prin ptialină
- menţinerea echilibrului hidro – electrolitic, neutralizează aciditatea alimentelor,
- protecţia mucoasei bucale de alimente fierbinţi şi în cazul refluxului de HCl sau bilă (pe care le diluează)
Stimularea secreţiei: a) reflexe necondiţionate: în urma excitării chemo- şi presoreceptorilor la contactul cu alimentele ; aferenţe:V,IX, X; eferenţe:VII, IX
simpaticul ≈ secreţie bogată în enzime, vâscoasă / parasimpaticul ≈ secreţie săracă în enzime şi apoasă
b) prin reflexe condiţionate: mirosul, vederea, amintirea unui aliment
SUC GASTRIC are: * 99%apă + substanţe solide – 1%, din care: * anorganice- 0,6%: Na+, K +, Mg2+, Cl-, HPO42-, SO42-, HCl
cantitate * organice – 0,4%: mucus, enzime, factorul intrinsec Kastl
secretată zilnic – ( glicoproteină, favorizează absorbţia vitaminei B12 în ileon)
aprox 2 l HCl – rol - crează mediul optim de activitate a pepsinei (mediu acid); este bactericid
pH 1 – 2,5 - denaturează proteinele (le coaguleaza), facilitând scindarea
- asigură activarea enzimelor digestive – trecerea pepsinogenului în pepsină.
- asigurară motilitatea tractului şi evacuarea chimului în duoden.
- pregăteşte fierul pentru absorbţia din ileon(se reduce de la 3 + la 2+)
- secretia sa variaza intre 1 si 5 mEq/ora (HCl) liber sau combinat cu proteine.
- secreţia este stimulată de acetilcolină, secretină, gastrină / inhibată de somatostatina produsă de plexurile enterice M + A
- mucusul gastric = glicoproteină ce protejează mucoasa gastrică de actiuni nocive, in special autodigestie, sub actiunea pepsinei si a HCl.
- deteriorarea mucoasei se datoreaza bacteriei Helicobacter pylori ,in peste 90% din cazuri => ulceratii gastrice
-gastrina = parahormon, este eliberata de celulele G din glandele pilorice
Secreţia gastrică este reglată prin mecanisme nervoase şi umorale, în trei faze:
 1. Fazascefalică
- reglată mecanisme exclusiv nervoase - reflex necondiţionat - prin contactul alimentelor cu rec. gustativi
sau - reflex condiţionat - stimulat de vederea, mirosul, gân
- asigură pregătirea stomacului pentru prelucrarea alimentelor, de îndată ce acestea au pătruns în cavitatea gastrică.
Faza gastrică - este reglată prin mecanisme umorale şi nervoase .
- mecanismul umoral (principal) = descărcarea unor hormoni stimulatori ai glandelor gastrice, ex gastrina, în urma contactului alimentelor
cu mucoasa gastrică şi a relaxării musculaturii stomacului.
- mecanismul nervos (secundar) este reflex, declanşat de distensia pereţilor gastrici în urma pătrunderii bolurilor alimentare.
- aferenţa şi eferenţa acestui mecanism = nervii vagi, = reflexe vago-vagale.
3. Faza intestinală - reglată prin mec. umorale şi nervoase declanşate de contactul chimului gastric cu mucoasa duodenală.
– efecte - gastrosecretoare au compuşii proteici şi distensia duodenului,
- gastroinhibitoare au glucidele, lipidele şi aciditatea chimului gastric.
BILA pH: 8; - produsul de secretie al hepatocitelor şi celulelor conductelor biliare amară , secretată permanent de către ficat
250 – 1 100 - lichid VERDE (bila colecistica)(500 - 700 ml/zi) / GALBEN (aurie) (bila hepatica)
ml /zi - între mese sf. Oddi este inchis => bila se colectează si se concentrează prin reabsorbtia apei in vezica biliară, apoi este eliminată de
duoden,intermitent, in timpul digestiei.
- neutralizeaza aciditatea chimului gastric care, devenind alcalin, poate fi usor atacat de catre enzimele sucului pancreatic.
– conţine - 97- 98% apa , electroliţi, bicarbonati de Na si K
- biliverdină si bilirubină - pigmenţi biliari proveniţi din degradarea hemoglobinei(dau coloratia materiilor fecale)
- acizi biliari (sintetizati in hepatocite, din colesterol)
- săruri biliare (SB) = acizi biliari + aa + Na
- colesterol, lecitina
SB - sunt secretate activ in canaliculele biliare; nu sunt liposolubile, rămîn in intestin pana la nivelul ileonului.
- au rol în : * digestia lipidelor (emulsionare prin reducerea tensiunii superficiale, fragmentare)
* absorbţia lipidelor, deci in formarea miceliilor hidrosolubile ( în absenţă, 40% din lipide se pierd prin fecale)
* rol bacteriostatic
* stimularea motilităţii intestinale (bila are si un rol laxativ) şi secreţiei biliare, alături de secretină (secretată de enterocite
în urma contactului cu lipidele din chim)
* absorbtia vitaminelor liposolubile prin formarea de micelii hidrosolubile cu AG
- sărurile biliare se reabsorb numai din ileon (activ) şi prin circuitul enterohepatic ajung la hepatocite,
- bila este implicată în excreţia de substanţe insolubile în apă – colesterol, bilirubină
- evacuarea bilei - este stimulată de vag şi colecistochinina produsă de mucoasa duodenală
la contactul cu lipidele
- se produce prin contracţia vezicii biliare şi relaxarea sfincterului Oddi
- este inhibată de SNVS
SUC - este un lichi incolor, inodor, alcalin ; produs - 1 200 – 1 500 ml / zi, produs de celulele acinilor pancreatici şi de celule ductale,
PANCREATIC - contine - substante anorganice ( Na+ şi K+ ca în plasmă, mult mai mult bicarbonat – din celulele ductale
pH: 7 - 9 - substanţe organice - enzime şi inhibitorul tripsinei – produse de acini

SUC - este lichid incolor (in prima portiune)/tulbure (in ultima portiune) bogat in mucus si bicarbonat ce neutralizează aciditatea chimului gastric
INTESTINAL - mai conţine electroliţi, enzime si clorura de sodiu (NaCl)
- secretie 2 -3 - secretia este stimulată de factori chimici locali, hormonali si nervoşi
l/24 ore; - glandele intestinale produc zilnic pana la 3 l de suc intestinal care descompune glucidele,lipidele si proteinele provenite din chimul gastric
pH: 7 -8,3 - mucusul este produs de glandele Brunner, celule epiteliale intestinale + criptele Lieberkühn
- enzimele - peptidazele, dizaharidazele, lipaza - sunt prezente la nivelul membranei apicale a enterocitelor
acţionează numai la nivelul microvililor, simultan cu absorbţia intestinală
- sunt reţinute la nivelul microvililor enterocitelor, unde ajung în urma dezintegrării celulelor glandulare intestinale care le produc;
aceste celule secretoare sunt reînnoite permanent la nivelul glandelor intestinale Lieberkün
HIDROLIZA ENZIMATICĂ

GLUCIDE LIPIDE PROTEINE

În cavitatea ptialina Nu
bucală descompune amidonul preparat în
dextrine + maltoză / acţionează nu
până este neutralizată de HCl în
stomac

Digestia ▪ lipaza gastrică ▪ pepsina

gastrică acţionează asupra lipidelor -provine din profermentul pepsinogen(inactiv); activat la pH acid
nu (lapte,oua) în emulsie (HCl)
=> AG + glicerină -pepsinogenul este secretat de celulele glandulare din peretii
stomacului, activat de către HCl sau pepsina produsă anterior
- pH optim pt acţiunea digestivă =1,8 – 3,5
- pepsina scindează 20 – 30 % din proteinele pregătite de HCl până la
peptide sau aa
- hidrolizează legăturile peptidice din proteine => albumoze , peptone

Digestia α amilaza/amilaza pancreatica
intestinală - secretată în formă activă,
SUCUL - hidrolizează glicogen, amidon
PANCREATIC (şi crud)/ nu celuloză =>
dizaharide / maltoză
SUCUL ▪ maltaza şi izomaltaza
INTESTI NAL (dizaharidază) descompun
maltoza şi izomaltoza în 2
glucoză
▪ zaharaza (dizaharidază) din
zaharoză=> în glucoză şi fructoză
▪ lactaza (dizaharidază)
▪ lipazele =fosfolipaza, colesterol lipaza, ▪ proteaze/peptidaze
lipaza - sunt elaborate în forma activă
-hidrolizeaza esteri insolubili in apă
doar în prezenta sărurilor biliare.
- acţionează pe lipide emulsionate
- hidrolizează lipidele neutre
(trigliceridele) =>AGL + glicerină
etapele digestiei:
- emulsionarea
- hidroliza trigliceridelor la AG şi MG
- prelucrarea AG şi MG => micelii mixte - carboxipeptidaza descompune oligopeptidele în
(cu SB, colesterol, lecitină)
▪ lipaza degradează lipidele emulsionate
la AGL + glicerol
▪ labfermentul/chimozina
- produce coagularea laptelui prin
transformarea cazeinogenului solubil în paracazeină în prezenţa
calciului => paracazeinat de calciu insolubil funcţionează numai
la sugari
▪ gelatinaza – scindează/lichefiază gelatina
- sunt tripsina, chimotripsina, elastaza carboxipeptidazele,
- sunt elaborate inactive, sub formă de proenzime
(tripsinogen, chimotripsinogen) activate de tripsină
- tripsina provine din tripsinogen, activată de
enterochinază (enzimă a mucoasei duodenale, aflată
în microvilii polului apical al enterocitelor) sau
tripsină produsă anterior- autocataliză
- tripsina şi chimotripsina digeră proteinele => oligopeptide
- elastaza descompune proteinele fibrilare în oligopeptide
di- şi tripeptide (şi aa)
▪ peptidazele descompun peptidele la aminoacizi
 descompune lactoza din lapte în
glucoză şi galactoză

Absorbţia = trecerea nutrimentelor în sânge / limfă

-cantitati mici se absorb în - cavitatea bucală ( alcoolul este absorbit parţial)
- stomac (substanţe foarte solubile în lipide, etanol, apă şi cantităţi foarte mici de Na+, K+, glucoză, aminoacizi)
- intestinul gros( apa, saruri, unele vitamine anionul bicarbonic).
- la sugari,proteinele si anticorpii din laptele matern(colostru) pot fi absorbite nedigerate prin pinocitoză
- sediu principal = intestinul subţire(90% din absorbtie) subţire pt că:
- este suprafaţă mare de absorbţie, datorită valvulelor şi vilozităţilor
- enterocitele sunt strâns unite între ele şi prezintă microvili
- grosimea peretelui de străbătut este minimă
- reţeaua de vase din vilozităţi este mare, iar debitul sanguin creşte reflex în timpul digestiei
- mişcările = contractile (de scurtare si alungire) ale vilozităţilor (5 milioane)
Mecanismele prin care se realizeaza absorbtia sunt active (majoritare) si pasive. Cele pasive sunt favorizate de cresterea presiunii din ansele intestinale si de miscarile vilozitatilor
glucide proteine lipide
- necesar – 250 -800 g/zi(50-60%din diete) - necesar– 0,5 – 0,7 g / kg corp - necesar =25-160 g / zi sunt emulsionate (inainte
- celuloza – nu se digeră dar e necesară pt peristaltism - se absorb ca oligopeptide sau aa de digestie) de sarurile biliare si lecitina
- în jejun absorbtia se face sub forma de monozaharide prin - se absorb activ Na dependent la polul apical =>picaturi cu diametrul sub un micron
mecanisme pasive (pentoze -riboza,etc) - mai rar, proteinele întregi sunt introduse în enterocite prin -AG, monogliceridele(MG), fosfolipidele (PL) si
active( hexoze:glucoza) endocitoză la polul apical şi sunt eliberate prin exocitoză la colesterolul (Cho) insolubili se combina cu
- glucoza + galactoza intră în enterocit activ Na – dependent cel bazal. sarurile biliare şi lecitină=>micelii hidrosolubile
şi trec în capilare, părăsind enterocitele prin difuziune - endocitoza = calea prin care din laptele matern ac. grasi, se desprind de micelii şi intră prin
- fructoza intră în enterocit pasiv facilitat imunoglobulinele ajung în sg. sugarilor. difuziune
-AG si glicerina se absorb mai ales la nivel
Acest proces este frecvent întâlnit la nou-născuţi şi reflectă duodenal,
imaturitatea mucoasei intestinale a acestora, fiind respon- glicerina , hidrosolubilă, pasiv în sângele portal
sabil pentru frecventele alergii alimentare ale acestei - AG scurti (max. 10-12 atomi de carbon) trec în
vârste. sangele portal
- toate trec din enterocit în vilozitate pasiv facilitat - AG lungi – vor fi preluaţi de ap Golgi şi
- în enterocite di- şi tripeptidele sunt descompuse în aa formează in enterocit picături solubile
- cele trei gludice importante sunt sucroza, care trec în sânge prin difuzie chilomicroni = (trigliceride + fosfolipide +
lactoza - toate proteinele se absorb în int. subţire colesterol + o parte proteică) şi vor
polizaharidul amidon. - proteinele din int. gros provin din detritus, bacterii trece în vasul chilifer
- după absorbţie, AG scurţi se combină cu
glicerolul în sg venei porte => trigliceride
apa + electroliti Vitamine
- apa trece pasiv izoosmotic liposolubile – A,D,E, K- pasiv în prezenţa sărurilor biliare trec in limfa
- Na – activ / Cl – pasiv după Na hidrosolubile- complexul B,vit. C,biotina,acidul folic,acidul pantotenic – facilitat sau activ
- Cl‾ insoteste absorbtia de Na+ (duoden – jejun) si la schimb cu HCO3‾ (ileon – Na dependent, în intestinul proximal
colon)
- Ca si P(3+) – activ, proximal, dependent de vitamina D si parathormonului.
- Fe – activ, în jejun şi ileon, ca Fe (2+), în prez. vitaminei C,Fe2+ mai uşor ca Fe3+
Fiziologia intestinul gros : functii de motricitate, secretie si absorbtie.
1 motricitatea
- asigură progresia bolului fecal prin contractii peristaltice, segmentare / haustraţii şi prin contracţii în masă.
- haustraţiile - se realizează prin mişcări combinate ale muşchilor circulari şi longitudinali - se deplasează lentîn direcţie anală
- contracţiile în masă - apar de câteva ori pe zi / durează aprox 15 min = peristaltism modificat ce propulsează bolul fecal spre rect
- bolul fecal se adună in sigmoid; trecerea materiilor fecale in rect duce la expulzarea lor prin actul defecatiei.
2 secretia - intestinului gros se rezuma la mucus ( lubrifiant care se amesteca cu materiile fecale si acopera bolul fecal) şi K+( sub acţiunea aldosteronului).
3 functia de absorbtie este mai redusă (2-3 l / zi) (nu este funcţia majoră a intestinului gros ) - din 1 500 ml chim 80 – 200 ml se elimină prin fecale
- 10% din functia de absorbtie se realizeaza in stomac si colon, mai ales, la nivelul cecului si al colonului ascendent;
- se absorb - în jumătatea proximală apa şi electroliţi – Na+ şi Cl- sub acţiunea aldosteronului - Cl- la schimb cu anionul bicarbonic (-HCO3)
- unele medicamente si vitaminele B si K - substanţele absorbite sunt transferate sângelui
4 Flora este implicată în - fermentaţii (aeroba. o fac bacteriile) - la nivelul cecului,colon ascendent si jumatatea dreapta a colonului transvers
- flora bacteriana aeroba este formata in principiu din bacili - coli si lactici
- are loc pe glucidele (celuloza) neabsorbite pana la acizi organici (lactic, butiric, acetic), ce ajung prin vena portă la ficat
- se produc vitamine din grupul B şi K, iar gazele (CO2, CH4, H2, H2, N2, dimetil sulfuric), prin eructatie, sunt eliminate
- antibioticele distrug flora fermentativa, de aceea se administreaza iaurt (contine Bacilus lacticus)
- putrefacţii (anaeroba. o fac microbii) - jumatatea stanga a colonului transvers, colonul descendent si sigmoid.
- procesele de putrefactie = actiunea florei bacteriene anaerobe asupra compusilor nedigerati, sub control cortical => dezminare si decarboxilare
- are loc pe proteine (le transforma in aa care prin decarboxilari şi apoi dezaminări sunt convertiti in amine biogene (histamina si tiramina)
- se produc substanţe toxice : * indol, scatol, crezoli, amoniac ce ajung la ficat pt detoxifiere
* putrescină, cadaverină, CH4 , NH3 , H2S => mirosul caracteristic fecalelor
materiile fecale = 90%resturi alimentare,10%mucus, epitelii descuamate, leucocite, corpuri ale bacteriilor de fermentatie si putrefactie.
Defecaţia = procesul de eliminare a fecalelor, iniţiat de prezenţa lor în rect
- materii fecale → stimularea mecanoreceptorilor → aferenţe vegetative →centrii medulari → aferenţe somatice → centrii corticali → senzaţia de
necesitate
- reflexul conditionat al defecatiei se inchide la nivel corical (impulsurile ajung la maduva spinarii lombare şi sacrate, apoi la nervul rusinos)
- SNVS inhibă procesul , iar SNVP (S2 – S4) stimulează - PA din nervii - pelvici relaxează sfincterul anal intern
- ruşinoşi relaxează sfincterul anal extern
- contractia musculaturii somatice abdominale, stimuleaza procesul, actionand ca o presa, comprimand colonul si rectul.
- în condiţii neprielnice - sfincterul anal extern se contractă, rectul se relaxează - conţinutul rectal este împins în colonul sigmoid
- prin fibre vegetative simpatice, este determinată contracţia sfincterului anal intern