JONCTIUNEA ILEO-CECALA SI EVACUAREA CONTINUTULUI

Structura jonctiunii ileo-cecale .Trecerea alimentelor din intestinul subtire in intestinul gros
este controlata de jonctiunea ileo-cecala care este formata din:
• 1. valvula ileo-cecala care este o invaginatie a ileonului in cec si functioneaza ca o
supapa
• 2. sfincterul ileocecal care reprezinta o ingrosare a musculaturii ileonului terminal pe
o iungime de 4 cm. La nivelul acestui sfincter exista o presiune crescuta.
In mod normal sfincterul este inchis, el deschizandu-se ritmic sub actiunea undelor
peristaltice din ileon, a unor reflexe si a hormonilor:
• - distensia cecului determina contractia sfincterului si impiedica eliminarea
suplimentara a chilului din ileon in cec (reflex colo-ileal);
• - in schimb, distensia ileonului deschide sfincterul pentru a favoriza deplasarea
continutului spre cec (reflex ileo-cecal);
• acelasi efect se obtine si prin reflexul gastro-ileal (evacuarea continutului ileal este
favorizat dupa ingestia de alimente);
Rolul jonctiunii ileo-cecale este:
• 1. de a permite trecerea chilului (450 ml / 24 ore) spre colon intr-un ritm suficient de
lent, care sa faciliteze absorbtia apei si a sarurilor in intestinul gros;
• 2. de a impiedica revenirea continutului cecal inapoi in ileon.

MOTILITATEA INTESTINULUI. GROS

GENERALITATI
• Anatomic, intestinul gros sau colonul se intinde de la valvula ileo-cecala, prin care
comunica cu intestinul subtire si pana la anus, prin care comunica cu exteriorul
• El are o lungime totala de 140 - 180 cm si este impartit in mai multe segmente
topografice: cecul, colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent, colonul
sigmoid, rectul si canalul anal.
• Diametrul lumenului variaza intre 7 cm, in portiunea initiala, si 2,5 - 3,5 cm, in
portiunea distala, motiv pentru care si colonul, ca si intestinul subtire, are o forma de
palnie alungita.
Aceasta impartire are un oarecare corespondent si in plan functional, din acest punct de
vedere colonul impartindu-se in:
• 1. colon proximal, care se intinde de la valvula ileo-cecala si pana la mijlocul
colonului transvers si care are rol mai ales in absorbtie;

1
 • 2. colonul distal, intins de la jumatatea colonului transvers si pana la anus, are rol in
depozitarea si evacuarea materiilor fecale.

Structural peretele intestinului gros prezinta urmatoarele straturi:

• 1. seroasa reprezentata de foita viscerala a peritoneului;
• 2. subseroasa;
• 3. musculara. care este formata din doua straturi:
• - fibrele longitudinale se dispun la exterior in trei bandelete (manunchiuri) Ele se
numesc taenia coli, sunt continui si se extind pe toata lungimea colonului, mai putin
la nivelul rectului. Aeeste taenii sunt mai scurte decat lungimea totala a colonului si
din acest motiv peretele intestinal se pliaza sub forma unor , pungi ce au fost
denumite haustre.
• - fibrele circulare la interior
• 4. submucoasa este asemanatoare structural cu cea existenta la nivelul intestinului
subtire;
• 5. mucoasa este formata, la randul ei din:
• - corion bogat in vase si foliculi limfatici;
• - epiteliu de suprafata si glandular care este implicat in procesele de absorbtie a unor
constituienti si secretia de mucus si hormoni.
La nivelul canalului anal intalnim doua sfinctere:
• a) sfincterul anal intern este involuntar si este format din musculatura neteda
dispusa circular in jurul canalului anal. El este relaxat cand sfincterul este destins;
• b) sfincterul anal extern este format din fibre striate aflate fntr-o contractie tonica
permanenta, ele fiind contractate voluntar.
TIPURILE DE MISCARI LA NIVELUL COLONULUI

2
 • Activitatea motorie a intestinului gros prezinta anumite particularitati datorate, in
primul rand, unui plex mienteric si unei inervatii extrinseci mai slab reprezentata si in
al doilea rand activitatii electrice specifice.
Miscarile intalnite la nivelul colonului sunt:
a. Miscarile de segmentare:
• apar cu o frecventa de 2-4 pe minut
• apar prin contractia musculaturii circulare, dar se observa si o usoara stare de
contractie a musculaturii longitudinale
• rolul este de a creste presiunea intraluminal, crestere care favorizeaza absorbtia, dar
si de a amesteca si deplasa continutul colic pe distante mici, in ambele sensuri.
b. Miscarile peristaltice
• sunt determinate de contractia musculaturii circulare si deplaseaza continutul colic in
sens oral - aboral pe distante mari
• sunt precedate de relaxari, motiv pentru care dau aspect de valuri
• au o frecventa de 3-12 ciclii/minut
• exista unii autori care considera ca in colon nu exista unde peristaltice, ba chiar ca la
nivelul cecului apar miscari antiperistaltice.
c. Contractiile "in masa“:
• sunt miscari specifice colonului
• ele reprezinta miscari care deplaseaza continutul colic pe distante mari, pana la un
sfert din lungimea colonului
• pornesc de la nivelul flexurii hepatice a colonului si se indreapta spre sigmoid si
canalul anal
• frecventa lor de aparitie este de 2 - 3 ori /zi.
Factorii care initiaza aparitia acestui tip de miscari sunt:
- distensia colonului,
- distensia stomacului (prin reflexul gastro-colic),
- distensia duodenului (prin reflexul duodeno-colic),
- emotiile puternice
- excitantii conditionati.
Rolul acestor miscari este de a participa la realizarea defecatiei.

3
In urma transportului continutului luminal cu ajutorul acestor miscari din intestinul subtire si
gros, alimentele ingerate la un pranz ajung in cec la 4 - 5 ore de la ingerare.
• la nivelul flexurii hepatice continutul colic ajunge cam la 6 ore de la ingerare,
• la 9 ore ajunge la nivelul flexurii splenice
• la 12 ore ajunge In sigmoid.
Eliminarea totala a alimentelor ingerate la un pranz se face in 3 - 7 zile.
REGLAREA MOTILITATII INTESTINULUI GROS
Ca si in cazul intestinului subtire, si la nivelul colonului intalnim capacitatea musculaturii
netede de a se contracta spontan.
Aceasta capacitate de automatism este reglata de mecanisme nervoase intrinseci si
extrinseci si de mecanisme umorale.
a. Reglarea nervoasa intrinseca este realizata de plexul mienteric.Acest plex contine neuroni
adrenergici, colinergici, purineregici, etc. si are un efect predominant inhibitor
b. Reglarea nervoasa extrinseca are doua componente:
• Parasimpaticul are un efect stimulator, prin intermediul acetilcolinei. Acest efect se
exercita prin suprimarea factorilor inhibitori.
• Simpaticul ce are predominant efecte inhibitoare. Ca si la nivelul intestinului subtire,
si la nivelul intestinului gros predomina tonusul inhibitor.
c. Reglarea umorala
Cei mai studiati factori umorali implicati in motilitatea colonului sunt:
Cu efecte stimulatoare:
- gastrina, CCK ,serotonina
Cu efecte inhibitoare:
-glucagonul -secretina
DEFECATIA
Definite. Defecatia reprezinta un act motor reflex motor care consta in eliminarea materiilor
fecale, la exterior, prin anus.
Cantitatea de materii fecale eliminata zilnic este injur de 100 - 200 grame pentru un adult, ea
depinzand de:
- varsta,
- alimentatie,
- secretiile digestive

4
 - gradul de absorbtie intestinal.
Actul reflex al defecatiei are la baza un arc reflex:in conditii obisnuite, cea mai mare parte
din timp, rectul este gol. Ajungerea materiilor fecale in rect, in urma contractiilor in masa
stimuleaza tensioreceptorii locali si initiaza reflexul de defecatie.
• a) Stimulii receptionati de acesti receptori determina activarea neuronilor din plexul
mienteric, care vor determina aparitia si amplificarea undelor peristaltice la nivelul
colonului transvers. Aceste contractii peristaltice deplaseaza continutul colic spre
anus si relaxeaza sfincterul anal intern,neted.
• b) Impulsurile ajunse la nivelul plexului mienteric sunt transmise pe cai aferente
parasimpatice (nervii rusinosi interni si pelvici) pana la centrul medular al defecatiei
localizat in segmentele S2 - S4. De aici, pe cai eferente, tot parasimpatice, se dicteaza
intensificarea peristaltismului colonului distal si relaxarea si mai buna a sfincterului
anal intern.
Observam deci ca plexul mienteric si parasimpaticul au aceleasi efecte, facilitatoare, asupra
defecatiei, parasimpaticul amplificand efectele sistemului nervos enteric.
• c) Stimulii ajunsi la nivelul maduvei sacrate sunt transportati ascendent spre centrii
superiori: central bulbar al defecafiei, hipotalamus si cortex, in acest fel defecatia
este constientizata inca de la aparitia senzatiei de defecatie. Conexiunile cu acesti
centrii permit implicarea simultana a tuturor mecanismelor care participa la actul
complex al defecatiei.
Mecanismul prin care se realizeaza defecatia are urmatoarele etape:
• a. in primul rand trebuie consimtit, de catre individ, ca actul defecatiei poate avea loc
(in cazul in care conditiile exterioare de mediu permit):
• daca defecatia poate avea loc, se realizeaza un inspir profund, glota se inchide si
diafragmul coboara pana la limita maxima crescand presiunea intraabdominala. La
acest efect participa si contractia celorlalti muschi abdominali;
- inconstient sunt contractate fibrele longitudinale (teniiie) de la nivelul colonului, aceasta
contractie participand la scurtarea colonului si relaxarea sfincterului anal intern;
• - ulterior se relaxeaza musculatura planseului pelvin si sfincterul anal extern;
• - concomitent se contracta muschii ridicatori anali si muschii coccigieni care aduc
rectul in intampinarea materiilor fecale si intaresc planseul pelvin;
• pastrarea relaxata a sfincterului extern si intretinerea contractiilor rectului in cursul
desfasurarii defecatiei este realizata de impulsuri repetate sosite de la maduva.
b. in cazul in care defecatia nu poate avea loc, deoarece conditiile de mediu nu permit:
• - sfincterul anal extern este inhibat voluntar;

5
 • - peristaltica colonului distal este inhibata prin nervii hipogastrici care contin fibre
simpatice cu originea in centrul lombar inhibitor (L2 - L4) al defecatiei;
• - aceleasi fibre realizeaza si contractia sfincterului anal intern;
• - consecutiv, materiile fecale sunt impinse inapoi in sigmoid si descendent.
• Senzatia de defecatie dispare pentru moment si reapare dupa cateva ore insa,
uneori, poate sa reapara abia dupa 2 -3 zile.
• Daca defecatia este suprimata de cateva ori la rand, se instaleaza constipatia care
consta in eliminarea rara a materiilor fecale
• Controlul cortical al defecatiei apare la un an sj jumatate, doi ani dupa nastere.
• In mod uzual, prin educatie, defecatia are loc datorita reflexului gastro-colic,
dimineata dupa micul dejun.

•
FUNCTIA SECRETORIE A TRACTULUI DIGESTIV
SECRETIA SALIVARA
• Saliva este produsul de secretie a trei perechi de glande salivare mari si a
numeroaselor glande salivare mici diseminate in mucoasa orala
STRUCTURA GLANDELOR SALIVARE
• Glandele salivare mari au o structura tubulo-acinoasa.
• Unitatile structurale ale glandei sunt lobulii glandulari, formati din acini glandulari si
ducte salivare.
a. Acinii glandulari au o forma sferica si sunt formati din celule secretorii de forma
piramidala si o stroma conjunctiva formata din fibre de colagen si putine fibre
elastice.
Celulele acinare sunt de doua tipuri: seroase si mucoase.
In functie de modul in care celulele acinare se combina intr-o glanda acestea se pot imparti
in glande:

6
 • - seroase;
• - mucoase;
• - mixte.
b. Ductele salivare mai sunt denumite si canale salivare.
Ele se formeaza de la nivelul polului apical al celulelor acinare si sunt de trei tipuri:
• a) ductul intercalat care are rol in transportul salivei;
• b) ductul striat sau secretor are rol in procesele de secretie si reabsorbtie salivara.
Acest tip de ducte lipsesc in glandele sublinguale, motiv pentru care saliva finala a
acestor glande este izotona;
• c) ductul excretor sau distal este implicat tot in transportul salivei, ca si cel
intercalate.Canalele acinare conflueaza in canale lobulare care se deschid ulterior in
unul sau mai multe canale mari de evacuare Canalele de evacuare de deschid in
cavitatea bucala.
Glandele salivare mari de la nivelul cavitatii bucale sunt:
Glandele parotide
• glande seroase;
• localizate in loja parotidiana si au o greutate de 25 - 30 g;
• canalul lor excretor este reprezentat de canalul Stenon, care se deschide deasupra
molarului II superior;
• asigura cca 25 % din secretia de saliva;
• secretia unui fluid transparent, bogat in enzime si hipoton.

Glandele submaxilare
• • glande mixte;

7
 • • localizate in vecinatatea unghiului intern al mandibulei si au o greutate de 6 - 7
grame;
• • canalul excretor este reprezentat de canalul Warton;
• • asigura cca 70 % din secreta de saliva;
• • secreta un lichid hipoton, mai vascos,care participa la realizarea senzatiei de gust a
alimentelor;
Glandele sublinguale
• • sunt glande mucoase;
• • sunt localizate in apropierea fraulu limbii si au o greutate de 3-5 g;
• • prezinta mai multe canale excretoare denumite Rivinius sau un singur canal,
Bartholin;
• • ele asigura doar 5 % din secretia salivara
• • secreta un fluid izoton, bogat in mucus, care este implicat in realizarea deglutitiei;
Glandele accesorii secreta, in special, mucus.
PROPRIETATILE SALIVEI
Saliva:
• este un lichid filant incolor, inodor, usor opalescent sau transparent, vascos sau
seros,
• cu miros fad-acid
• are o densitate de 1002 - 1012 fiind un lichid hipoton
• vascozitatea depinde de continutul in mucina
Saliva:
- are un pH cuprins intre 5,5 si 7,5(medie de 6,8)- Valoarea fiind reglata de sistemele
tampon bicarbonat, fosfat si al mucinei.
- se secreta in cantitate de 1 - 2 litrii in 24 de ore, cel mai mare debit avandu-1 glanda
parotida.
• In stare de repaus debitul salivar este de 0,5ml / min.
COMPOZITIA SALIVEI
• 99,5 % apa
• 0,5 % reziduu uscat care, la randul lui, este format din compusi organici si anorganici.
a)Substantele anorganice din saliva sunt reprezentate de ioni de sodiu, potasiu, anion
bicarbonic, iod, calciu, magneziu, fosfati si gaze ca oxigenul dioxidul de carbon si azotul.

8
b) Substantele organice din saliva sunt reprezentate de proteine serice si acinare, glucide,
lipide, alte substante organice si elemente celulare:
1. amilaza salivara
• - este denumita si ptialina .
• -este secretata de celulele seroase din glandele parotide si submaxilare;
• - este o enzima glicolitica capabila sa hidrolizeze glicogenul si amidonul copt sau fiert
pana la stadiul de dextrin.Ea actioneaza asupra legaturilor alfa 1- 4 glicozidice din
structura glucidelor;
• - dupa deglutitie, ea isi continua actiunea asupra bolului alimentar inca cca 30 minute
pana este inactivata de catre pH-ul acid din stomac.
2. mucinele
• - sunt secretate de catre celulele mucoase din glandele submaxilare si sublinguale;
• - roluri:
- de a participa la formarea bolului alimentar
- de a favoriza deglutitia
- alunecarea bolului alimentar de-a lungul faringelui si esofagului
- de a proteja chimic mucoasa de diferite agresiuni
- participa la mentinerea valorii normale a pH-ului salivar=> impiedica decalcifierea
dintilor si creste rezistenta dentara la carii.
3.Lipaza salivara
• -a fost descrisa la nou nascuti
4.Lizozimul
• - se gaseste in toate secretiile: lacrimi, secretie gastrica, lichid placentar, lapte, si are
o structura usor diferita de la un lichid biologic la altul;
• - activitatea lui este mai puternica in glandele submaxilare;
• - are rol anticarie si bactericid prin atacarea polizaharidelor din structura
membranelor microbiene.
• Kalicreina, enzima proteolitica, implicată în formarea de plasmakinine –
vasodilatatoare locale.
• La 80% din populație sunt prezente aglutininele sistemului de grupe sangvine AB0, cu
importanta în medicina legală.
• Substanțe azotate neproteice de tipul ureei, acidului uric, creatinină

9
 • Substanțe neazotate: acidul lactic
• Celulele salivare acinoase secretă în porțiunea inițială a tubilor o salivă primară care
de-a lungul tubilor suferă modificări în compoziția sa, rezultând saliva finală

DIGESTIA BUCALĂ
Mecanismul secretiei salivare
• Saliva primara contine apa, ptialina si/sau mucina, uree si Aa intr-o solutie de ioni
reprezentati de Na, K in concentratii izotonice cu plasma
• Compoziției salivei primare se modifica pe măsură ce avansează în ductele salivare
prin schimburi cu sângele din capilarele peritubulare înainte de a ajunge în canalele
excretoare.
• În condiții bazale, saliva este secretată în cantitate de 0,5mL/min, exceptând
perioada de somn.
Rolurile salivei
- în menținerea igienei cavității bucale
Saliva previne procesele de deteriorare bucală pe trei căi:
1. fluxul salivar ajută la eliminarea bacteriilor patogenice, ca și a particulelor alimentare de
suport al acestora
2. conține factori de distrugere antibacterieni reprezentați de lizozim
3. in salivă sunt prezente adesea concentrații semnificative de anticorpi
In absenta salivei, tesuturile orale se pot ulcera si infecta, fenomene la care se adauga
aparitia rapida a cariilor dentare.
• Facilitează masticația și deglutiția, lubrefiind atât mucoasa cât și alimentele
• Solubilizează substanțele alimentare pentru a le pune în contact cu papilele gustative
și a face posibilă stimularea acestora și apariția senzației de gust
• Favorizează vorbirea prin lubrefierea mucoasei bucale și linguale

10
 • Are o acțiune degradativă asupra glucidelor,descompunand amidonul până la
maltoză
• Proprietăți bactericide
• rol excretor: prin saliva se elimina:
- substante toxice ca: uree, acid uric
- produsi de metabolizare ai unor alimente
- se mai elimina: alcool si droguri, metale grele: Pb in intoxicatia cu saturnism. El se
depune pe gingie => lizereu gingival brun. Alte metale grele: Hg, Bi, (iod)
- virusuri: al rabiei sau turbarii ,al poliomielitei,gripale si paragripale
- mentine echilibrul hidric : cantitatea de saliva secretata e direct proportionata cu starea
de hidratarea organismului:
• deshidratare (febra -> scade secretia salivara -> uscaciunea gurii -> sete)
• umectarea mucoasei bucale si a faringelui -> inhiba senzatia de sete temporar ->
previne suprahidratarea
Reglarea secreției salivare
• Secreția salivară este declanșată numai pe calea impulsurilor nervoase( glandele
salivare fiind lipsite de control umoral, cu toate acestea, unii hormoni le pot influența
activitatea)
• Secreția poate fi stimulată pe următoarele căi:
*** Pe cale reflexă:
– stimularea receptorilor tactili sau
- stimularea chimică a receptorilor gustativi din mucoasa
bucală si cea linguală
*** Calea asociată – prin activitatea musculaturii masticatorii și a deglutiției
*** Pe cale psihică – vederea, mirosul sau chiar gândul la anumite alimente provoacă
secreția salivară
*** Calea umorală – direct asupra centrilor salivary
Arcurile reflexe excitosecretoare salivare:
Căile aferente:senzitive sunt reprezentate de ramurile următorilor nervi:
• Lingual
• Glosofaringian
• Vag

11
Centrii salivari sunt situați în substanța reticulată la nivelul joncțiunii dintre bulb și
protuberanță.
Căile eferente secretoare ajung la nivelul glandelor salivare și determină salivarea.Acestea se
împart de exemplu pentru glanda parotidă in :
• fibrele parasimpatice(colinergice) au originea în nucelul salivar inferior din bulb ce se
atașează nervului glosofaringian
• fibrele simpatice(adrenergice)din maduva cervico-dorsala de la nivelul segmentelor
D1-D2 din coarnele laterale
.

Efectele stimularii parasimpatice:

- apar prompt, rapid, datorita acetilcolinei care difuzeaza rapid
- constau in:
• vasodilatatie la nivelul glandelor
• secretie salivara
**crescuta, **abundenta ,**seroasa, **fluida , **bogata in enzime
Blocarea receptorilor parasimpatici muscarinici cu atropina, urmata de stimularea in
continuare a PS produce vasodilatatie de durata (fara cresterea volumului de saliva).
• Explicatie: PS elibereaza calicreina = o enzima ce actioneaza asupra unei proteine (α2
globulina), secretata de ficat si prezenta in lichidul interstitial numita kininogen, pe
care-l transforma in lizilbradikinina si apoi in bradikinina. Aceasta este o substanta
puternic vasodilatatoare.
• Sectionarea PS -> hipersecretie salivara paralitica
Atropina:
• din punct de vedere chimic atropina face parte din categoria alcaloizilor cu nucleu
tropanic.

12
 • este folosită în medicină ca antidot în intoxicaţii cu muscarină pentru blocarea rolului
exagerat parasimpaticului stimulat de excesul de acetilcolină, care este produs şi de
intoxicaţiile cu organofosforice ca paration.
• se mai poate utiliza în timpul narcozei în cazul unei reduceri a frecvenţei cardiace
• in oftalmologie se foloseşte ca dilatator al pupilei (midriază) utilizat la examenele
oculare.
• până în prezent n-a putut fi înlocuit în reanimările cardio-pulmonare ca de exemplu
asistolia.
Efectele stimularii simpaticului:
• apar tardiv
• constau in: producerea unei salive vascoase, bogata in mucus, de volum redus.
• scaderea secretiei salivare
• constrictia celulelor mioepiteliale din jurul ductilor intercalari cu rol in expulzarea salivei
• Pe plan functional cele 2 sisteme de inervatie, colinergic si adrenergic se
completeaza.
• Substanțele parasimpato-mimetice (acetilcolina) crește secreția salivară în timp ce
parasimpato-liticele (atropina) scad secreția salivară.
Declanșarea secreției salivare se realizează prin:
a. mecanism reflex necondiționat initiat de:
- miscarea maxilarelor in timpul masticatiei
- mobilizarea corpilor straini in gura
- contactul mucoasei bucale si a celei linguale cu produse acide sau amare
=> declanseaza o salivatie a carei intensitate se adapteaza cantitativ si calitativ la conditiile
care au provocat-o
Secretia reflex necondiționata este declansata de:
- actiunea stimulatoare a alimentelor asupra receptorilor gustativi si tactili
- distensia esofagului si a stomacului( sialoreea din aerofagie) prin reflexe esofago-
salivare si gastro-salivare
- actul masticatiei
b. mecanism reflex condiționat.
Prin intermediul receptorilor senzoriali de la distanță (vizuali, auditivi, olfactivi), prin
mecanisme psihice având la bază reflexe condiționate, secreția salivară se poate intensifica,
poate crește chiar înainte de pătrunderea alimentului în gură.

13
c. mecanisme centrale care se produc in:
- asfixie, in cursul careia centrii salivari sunt excitati de sangele incarcat cu CO2
- situatii de greata insotita de salivatie
- emotiile violente cu efect inhibitor de uscare a gurii
d. hormonii care pot regla secreția salivară:
• hormonii mineralo-corticoizi, în special aldosteronul
• hormonul somatotrop
Aceștia cresc capacitatea funcțională a granulațiilor zimogene și puterea amilolitică a
ptialinei.
• hormonul retrohipofizar antidiuretic scade salivația și prin asta reduce pierderea de
lichide
Variatiile secretiei salivare:
– • cresterea secretiei salivare = sialoree
– • scaderea secretiei salivare = hiposialie
Fiziologice:
- cresc in graviditate
- scad in efort, emotii, teama
Patologice:
- cresc in ulceratii bucale, afte, carii, tumori bucale
- scad in febra, deshidratare, boli autoimune
FUNCTIA SECRETORIE A TRACTULUI DIGESTIV
SECRETIA GASTRICA
Structura mucoasei gastrice
• Transformarile suferite de alimente in stomac sunt rezultatul actiunii enzimatice a
secretiei gastrice si a motilitatii stomacului
• Suprafața mucoasei este tapisată cu glande gastrice (mai ales fundul și corpul
stomacului) care secretă constituentii principali ai sucului gastric.
• Porțiune orizontală în care stratul muscular este mai bine reprezentat are un rol
major în procesul de amestecare a alimentelor cu sucul gastric si de constituire a
chimul gastric.

14
Glandele gastrice din regiune corpului și fundului stomacului prezintă 4 tipuri de celule:
• celule mucoase din regiunea gâtului glandelor care secretă mucus
• oxintice sau parietale situate mai ales in jumătatea superficială a glandelor fundice ce
produc HCl
• celulele principale ale corpului sau celulele zimogene situate în cele 2/3 profunde ale
glandei secretă pepsină și probabil renină gastrică
• celulele endocrine reprezentate de:
• celulele enterocromafine care secretă serotonină dispuse mai ales la nivelul
antrului și duodenului);
• celulele argirofile care secretă somatostatin, histamina,dopamină și
enkefaline;
• celule care secrete enteroglucagon;
• celule enterocromafin-like prezente în mucoasa fundică ce secretă probabil
catecolamine (Cc)
• celulele G care sunt dispuse în regiunea antrală secretă gastrină, endorfine,
enkefaline

15
 • principalul produs de secreție al stomacului sucul gastric este eliberat de glandele
fungice, pilorice si cardiale ale mucosei gastrice fiind un lichid cu o puternică reacție
acidă
• cantitatea totală secretată în 24h este in medie de 1500mL
• conține 99% apă, 1% subst solide (0,6% anorganice, 0,4% organice)
• cea mai importantă subst anorganică este reprezentată de HCl care impreuna cu
acizii organici(lactic, butiric, carbonic) asigură aciditatea totală a sucului gastric
• Sucul gastric este format din:
• 99% apa
• 1 % reziduu uscat.In cadrul reziduului uscat:
- 0,6 % este reprezentat de substante anorganice si
- 0,4 % de substante organice.
Substantele organice din sucul gastric:
1. Pepsinogenul:-
- este o proenzima care se secreta in celulele principale din zona fundica a stomacului.
- trecerea in forma activa, de pepsina, are loc sub actiunea acidului clorhidric si
autocatalitic.
Secretia de pepsinogen este stimulata de:
- HCl,
- etanolul
- aspirina
Pepsina este:
- o endopeptidaza capabila sa scindeze legaturile hidrolitice ale proteinelor
transformate in prealabil de acidul clorhidric in acid-albumine.
- are un pH optim de actiune de 1,5 - 2,5 .
- la un pH de 5 activitatea enzimei scade, pentru ca la pH-ul de 5,5 enzima sa fie
inactivata ireversibil.
2. Catepsina este o enzima proteolitica nespecifica identificata mai ales la sugari si are un pH
optim de actiune de 3 - 5.
3. Labfermentul este tot o enzima proteolitica ce se secreta in celulele principale gastrice
sub forma de proenzima sub actiunea acidului clorhidric, labfermentul trece in forma activa
care are un pH optim de actiune de 4 5 -5,5. Efectul major al labfermentului este de a

16
participa la coagularea laptelului si in transformarea cazeinogenului solubil in paracaseina
care, in prezenta ionilor de calciu, se transforma in paracaseinat de calciu.
• La adult, coagularea laptelui este realizata de pepsina.
3. Lipaza gastrica este secretata tot de celulele principale. Ea actioneaza asupra
trigliceridelor din lapte, frisca si unt si are un pH optim de actiune de 4 -5.
4. lizozimul este asemanator structural celui salivar si are un pH optim de actiune de 5,3. El
are efect bactericid.
5. Factorul intrinsec Castle este secretat de celulele parietale gastrice. Factorul intrinsec
leaga o molecula de vitamina B12 pe care o transporta pana la nivelul intestinului unde va fi
absorbita.
Vitamina B12 este necesara pentru sinteza ADN-uIui.
• 6 Mucina este:
• o glicoproteina ce se secreta la nivelul celulelor mucoasei gastrice, la nivelul celulelor
gatului glandelor fundice si pilorice si la nivelul celulelor auxiliare.
- stratul de mucus este prima structura, care vine in contact cu factorii intraluminali. EI se
dispune sub forma unui "covor" fin peste celulele epiteliale si asigura protectia structurilor
subiacente.
• mucina are un pH alcalin sau neutru si este o substanta vascoasa care are rol in
realizarea adeziunii intre constituientii sucului gastric. Cantitatea si calitatile
mucusului se modifica daca mucoasa este supusa unor leziuni
• Functiile mucinei sunt:
• - apara epiteliul de HCl;
• - mentine gradientul de pH intre lumenul gastric si epiteliu;
• - impiedica trecerea bicarbonatului in lumenul gastric;

Calitatile protectoare ale mucinei pot fi modificate de:

fumat, alcool, refluxul duodeno-gastric, antiinflamatoare, factorii genetici.
Substantele anorganice din secretia gastric:
• 1) sodiul provine din plasma si din mucus;
• 2) potasiul provine din celulele parietale;
• 3) ionii de calciu;
• 4) magneziu;
• 5) in secretia gastrica mai exista si sulfati si fosfati;

17
 • 6) bicarbonatul se gaseste in interiorul stratului de mucus
• 7) cel mai important component anorganic al secretiei gastrice este acidul clorhidric:
• cel mai tare acid care se formeaza in organismul uman
• sinteza lui are loc la nivelul celulelor parietale din regiunea fundica a stomacului
• sinteza lui necesita un consum mare de energie.
Rolurile acidului clorhidric:
• - denatureaza proteinele alimentare ingerate, facandu-le mai usor digerabile;
• - activeaza pepsinogenul la pepsina;
• - creaza un pH optim actiunii enzimelor gastrice;
• - solubilizeaza nucleoproteinele si colagenul, favorizand digestia lor ulterioara;
• - participa la transformarea Fe3+ in Fe2+;
• - are efect bactericid impiedicand dezvoltarea germenilor ingerati impreuna cu
alimentele

18