FIZIOLOGIA APARATULUI

DIGESTIV
DIGESTIA INTESTINALA
 Digestia intestinală
• Intestinul subțire (duoden, jejun și ileon), deși
lipsit de activitate digestivă propriu-zisă, deține
rolul fundamental în procesele de digestie prin
enzimele marginii ”în perie” și cele
intraenterocitare, care finalizează digestia până
la compuși apți de a fi absorbiți.
• Suprafața int. subțire (200-500 m²) și mucoasa
intestinală sunt perfect adaptate funcției de
absorbție (prin vilozitățile intestinale) și funcției
de secreție (prin glandele intestinale).
Secreția intestinală

• Singura enzimă
secretată în lichidul
intestinal de celulele
Paneth, situate în
profunzimea
glandelor
Lieberkühn, este
ENTEROKINAZA
(care activează
tripsinogenul în
tripsină)
 Secreția intestinală
• Glandele intestinale secretă sucul intestinal
• Culoare: gălbui  incolor
• Cantitate = 2000 ml/24 ore
• pH = 7,5 – 8,3 (alcalin)
• P osmotică = 300 mOsm/l (izotonic cu plasma)
• Glandele Brünner prezintă o secreție bogată în
mucus și bicarbonat (cu rol de protecție a mucoasei
duodenale împotriva acțiunii sucului gastric)
• Glandele Lieberkühn prezintă o secreție
hidroelectrolitică, cu pH = 6,5-7, ce va fi absorbită de
vilozitățile intestinale.
 Reglarea secretiei intestinale
• Secretia de suc intestinal este continua
• Calitatea si cantitatea sunt adaptate la calitatile
chimului alimentar
• Mecanisme: nervoase si umorale
• Reglarea nervoasa – reflexe locale, declansate de
excitarea mecanica a receptorilor mucoasei
intestinale; centrii acestor reflexe locale = plexurile
Meissner si Auerbach
• Inervatia S si PS – influenta redusa: PS efect usor
excitant, S efecte slab inhibitorii
 Reglarea secretiei intestinale
• Reglarea umorala – principalul mecanism de control
• Sub influenta chimului, se descarca din mucoasa intestinala –
enterocrinina, hormon care stimuleaza secretia de suc intestinal
bogat in enzime.
• Substanta P – reglarea locala a secretiei intestinale
• Neurotensina – inhiba secretia gastrica acida si activitatea
motorie gastro-intestinala
• Peptidul intestinal vasoactiv (PIV) – relaxarea musculaturii netede
gastro-intestinale
• Peptidul gastric inhibitor (PGI) – inhiba secretia gastrica
• Peptidul pancreatic – diminua secretia pancreatica si creste
motilitatea intestinala
• Bombesina – stimuleaza secretia de CCK-PZ si inhiba PIV
• Somatostatina – inhiba secretia gastrica si pancreatica
• Glucagonul intestinal – stimuleaza secretia pancreatica
 Absorbtia intestinala
Mecanisme:
Transport pasiv – controlat prin forte fizice; se
realizeaza conform gradientelor electrochimice,
osmotice, presionale sau de concentratie; fara
consum energetic
Transport activ – controlat de legi biologice; se
realizeaza impotriva gradientelor electrochimice,
osmotice, presionale sau de concentratie; cu
consum energetic, cu un transportor; limitat in
unitatea de timp
 Absorbtia glucidelor
• Sub forma de monozaharide (hexoze, pentoze)
• In special in jejunul proximal
• Glucoza si galactoza trec in sangele venos fara sa sufere nicio
transformare chimica
• Fructoza – transformata initial in glucoza si acid lactic
• Transportor comun cu Na⁺
• Cantitatea maxima de glucoza absorbita = 120g/ora
• Transport prin mecanisme active: glucoza, fructoza, galactoza prin –
transfer activ contra unui gradient de concentratie
• Intre glucidele cu transport activ exista o inhibitie
mutuala( absorbtia galactozei este inhibata de glucoza)
• Transport prin mecanisme pasive: pentoze, manoza, xiloza etc (se
absorb prin difuziune simpla)
 Absorbtia protidelor
• Proteinele exogene si endogene se absorb in % de 90-95%
sub forma de aminoacizi (aa)
• Absorbtia aminoacizilor este activa, strereospecifica, sodiu
si piridoxino-dependenta
• 4 sisteme transportoare specifice:
• Pentru aa neutri (triptofan, fenilalanina, metionina, alanina,
izoleucina)
• Pentru aa bazici (l-arginina, l-lizina, cistina)
• Pentru aa dicarboxilici (l-prolina, hidroxiprolina)
• Pentru iminoacizi si glicina
• Absorbtia proteinelor se face si prin pinocitoza
 Defecatia
• Act reflex, partial voluntar; In conditii normale rectul este gol
• Reflexul de defecatie poate fi declansat prin stimularea segmentelor digestive
• Reflexul gastrocolic (cand stomacul se destinde) explica aparitia necesitatii de
defecare dupa micul dejun
• Mecanisme reflexe neconditionate si conditionate
• Daca actul defecatiei nu este posibil, se produce cresterea tonusului
sfincterului anal, scaderea tonusului ampulei rectale, scaderea presiunii
intrarectale si disparitia senzatiei de defecatie.
• Daca defecatia este posibila, cand presiunea intrarectala ajunge la 40-50
mmHg, apare o peristaltica puternica la nivelul colonului si relaxarea
sfincterelor anale int si ext
• Concomitent, se creste voluntar presiunea intraabdominala prin apnee in
inspir, coborarea diafragmului si contractia musculaturii peretelui abdominal
anterior.
• Caile eferente ale reflexului de defecatie: nervii rusinosi interni (inerveaza
sfincterul anal voluntar)
• Fibrele PS sacrate (S2-S4) – efect inhibitor asupra sfincterului intern
• Fibrele S lombare (L1-L2) – efect tonic asupra sfincterului intern (ca rezultat se
produce retentia de fecale)
• Defecatia (dupa
Color Atlas of
Physiology – S.
Sibernagl, A.
Despopoulos