JONCTIUNEA ILEO-CECALA ȘI EVACUAREA CONȚINUTULUI

● Structura jonctiunii ileo-cecale .Trecerea alimentelor din intestinul subțire în

intestinul gros este controlată de jonctiunea ileo-cecala care este formată din:
1. valvula ileo-cecala care este o invaginatie a ileonului în cec și
funcționează ca o supapa
2. sfincterul ileocecal care reprezinta o ingrosare a musculaturii ileonului
terminal pe o lungime de 4 cm. La nivelul acestui sfincter exista o
presiune crescută.
● În mod normal sfincterul este închis, el deschizandu-se ritmic sub
acțiunea undelor peristaltice din ileon, a unor reflexe și a hormonilor:
- distensia cecului determina contractia sfincterului și împiedica
eliminarea suplimentară a chilului din ileon în cec (reflex colo-ileal);
- în schimb, distensia ileonului deschide sfincterul pentru a favoriza
deplasarea conținutului spre cec (reflex ileo-cecal);
- același efect se obține și prin reflexul gastro-ileal (evacuarea
conținutului ileal este favorizat după ingestia de alimente);
● Rolul jonctiunii ileo-cecale este:
1. de a permite trecerea chilului (450 ml / 24 ore) spre colon într-un ritm
suficient de lent, care sa faciliteze absorbția apei și a sărurilor în
intestinul gros;
2. de a împiedica revenirea conținutului cecal înapoi în ileon.

MOTILITATEA INTESTINULUI. GROS

GENERALITĂȚI
● Anatomic, intestinul gros sau colonul se întinde de la valvula
ileo-cecala, prin care comunica cu intestinul subțire și pana la anus,
prin care comunica cu exteriorul
● El are o lungime totala de 140 - 180 cm și este împărțit în mai multe
segmente topografice: cecul, colonul ascendent, colonul transvers,
colonul descendent, colonul sigmoid, rectul si canalul anal.
● Diametrul lumenului variază între 7 cm, în porțiunea inițială, și 2,5 - 3,5
cm, in portiunea distala, motiv pentru care și colonul, ca și intestinul
subtire, are o forma de palnie alungita.
 ● Aceasta împărțire are un oarecare corespondent și în plan funcțional,
din acest punct de vedere colonul impartindu-se in:
1. colon proximal, care se întinde de la valvula ileo-cecala și pana la
mijlocul colonului transvers și care are rol mai ales în absorbție;
2. colonul distal, intins de la jumătatea colonului transvers și pana la
anus, are rol în depozitarea și evacuarea materiilor fecale.
● Structural peretele intestinului gros prezinta urmatoarele straturi:
1. seroasa reprezentata de foita viscerala a peritoneului;
2. subseroasa;
3. musculară. care este formată din doua straturi:
- fibrele longitudinale se dispun la exterior în trei bandelete
(mănunchiuri) Ele se numesc taenia coli, sunt continui și se extind pe
toata lungimea colonului, mai puțin la nivelul rectului. Aceste taenii sunt
mai scurte decat lungimea totala a colonului și din acest motiv peretele
intestinal se pliaza sub forma unor , pungi ce au fost denumite haustre.
- fibrele circulare la interior
4. submucoasa este asemănătoare structural cu cea existentă la nivelul
intestinului subțire;
5. mucoasa este formată, la randul ei din:
- corion bogat în vase și foliculi limfatici;
- epiteliu de suprafata si glandular care este implicat în procesele de
absorbție a unor constituenți și secretia de mucus și hormoni.
● La nivelul canalului anal intalnim doua sfinctere:
a) sfincterul anal intern este involuntar și este format din musculatura
neteda dispusa circular în jurul canalului anal. El este relaxat cand
sfincterul este destins;
b) sfincterul anal extern este format din fibre striate aflate într-o
contractie tonica permanentă, ele fiind contractate voluntar.
TIPURILE DE MISCARI LA NIVELUL COLONULUI
● Activitatea motorie a intestinului gros prezinta anumite particularitati
datorate, în primul rand, unui plex mienteric și unei inervatii extrinseci
mai slab reprezentată și în al doilea rand activității electrice specifice.
● Mișcările intalnite la nivelul colonului sunt:
a. Mișcările de segmentare:
- apar cu o frecvență de 2-4 pe minut
- apar prin contractia musculaturii circulare, dar se observa și o ușoară
stare de contractie a musculaturii longitudinale
 - rolul este de a crește presiunea intraluminal, creștere care favorizeaza
absorbtia, dar și de a amesteca și deplasa conținutul colic pe distanțe
mici, în ambele sensuri.
b. Mișcările peristaltice
- sunt determinate de contractia musculaturii circulare și deplasează
conținutul colic în sens oral - aboral pe distanțe mari
- sunt precedate de relaxari, motiv pentru care dau aspect de valuri
- au o frecventa de 3-12 ciclii/minut
- exista unii autori care consideră că în colon nu exista unde peristaltice,
ba chiar ca la nivelul cecului apar miscari antiperistaltice.
c. Contractiile "in masa“:
- sunt mișcări specifice colonului
- ele reprezinta miscari care deplaseaza continutul colic pe distanțe mari,
pana la un sfert din lungimea colonului
- pornesc de la nivelul flexurii hepatice a colonului și se îndreaptă spre
sigmoid și canalul anal
- frecvența lor de aparitie este de 2 - 3 ori /zi.
Factorii care inițiază apariția acestui tip de mișcări sunt:
- distensia colonului,
- distensia stomacului (prin reflexul gastro-colic),
- distensia duodenului (prin reflexul duodeno-colic),
- emoțiile puternice
- excitantii conditionati.
● Rolul acestor mișcări este de a participa la realizarea defecatiei.
● În urma transportului conținutului luminal cu ajutorul acestor mișcări din
intestinul subțire și gros, alimentele ingerate la un pranz ajung în cec la 4
- 5 ore de la ingerare.
- la nivelul flexurii hepatice conținutul colic ajunge cam la 6 ore de la
ingerare,
- la 9 ore ajunge la nivelul flexurii splenice
- la 12 ore ajunge În sigmoid.
● Eliminarea totala a alimentelor ingerate la un pranz se face în 3 - 7 zile.
 REGLAREA MOTILITATII INTESTINULUI GROS

● Ca și în cazul intestinului subțire, și la nivelul colonului intalnim

capacitatea musculaturii netede de a se contracta spontan.
● Aceasta capacitate de automatism este reglată de mecanisme nervoase
intrinseci și extrinseci și de mecanisme umorale.
a. Reglarea nervoasa intrinseca este realizata de plexul
mienteric.Acest plex contine neuroni adrenergici, colinergici,
purineregici, etc. și are un efect predominant inhibitor
b. Reglarea nervoasa extrinseca are doua componente:
● Parasimpaticul are un efect stimulator, prin intermediul acetilcolinei.
Acest efect se exercita prin suprimarea factorilor inhibitori.
● Simpaticul ce are predominant efecte inhibitoare. Ca și la nivelul
intestinului subțire, și la nivelul intestinului gros predomină tonusul
inhibitor.
c. Reglarea umorala
● Cei mai studiati factori umorali implicați în motilitatea colonului sunt:
● Cu efecte stimulatoare:
- gastrina,
- CCK
- serotonina
● Cu efecte inhibitoare:
-glucagonul
-secretina

DEFECATIA

● Definite. Defecatia reprezinta un act motor reflex motor care consta in

eliminarea materiilor fecale, la exterior, prin anus.
● Cantitatea de materii fecale eliminata zilnic este în jur de 100 - 200
grame pentru un adult, ea depinzand de:
- varsta,
- alimentatie,
- secretiile digestive
- gradul de absorbtie intestinal.
● Actul reflex al defecatiei are la bază un arc reflex:în condiții obișnuite,
cea mai mare parte din timp, rectul este gol. Ajungerea materiilor fecale
 în rect, în urma contractiilor în masa stimulează tensioreceptorii locali și
inițiază reflexul de defecatie.
a) Stimulii receptionati de acești receptori determina activarea neuronilor
din plexul mienteric, care vor determina apariția și amplificarea undelor
peristaltice la nivelul colonului transvers. Aceste contractii peristaltice
deplasează conținutul colic spre anus și relaxeaza sfincterul anal
intern,neted.
b) Impulsurile ajunse la nivelul plexului mienteric sunt transmise pe cai
aferente parasimpatice (nervii rusinosi interni și pelvici) pana la centrul
medular al defecatiei localizat în segmentele S2 - S4. De aici, pe cai
eferente, tot parasimpatice, se dictează intensificarea peristaltismului
colonului distal și relaxarea și mai buna a sfincterului anal intern.
● Observăm deci că plexul mienteric și parasimpaticul au aceleași efecte,
facilitatoare, asupra defecatiei, parasimpaticul amplificand efectele
sistemului nervos enteric.
c) Stimulii ajunși la nivelul maduvei sacrate sunt transportati ascendent
spre centrii superiori: central bulbar al defecatiei, hipotalamus și cortex,
în acest fel defecatia este conștientizată încă de la apariția senzației de
defecatie. Conexiunile cu acești centrii permit implicarea simultană a
tuturor mecanismelor care participă la actul complex al defecatiei.
Mecanismul prin care se realizeaza defecatia are următoarele etape:
a. în primul rand trebuie consimțit, de către individ, ca actul defecatiei
poate avea loc (în cazul în care condițiile exterioare de mediu permit):
● dacă defecatia poate avea loc, se realizeaza un inspir profund, glota se
inchide si diafragmul coboara pana la limita maxima crescand presiunea
intraabdominala. La acest efect participă și contractia celorlalți muschi
abdominali;
- inconștient sunt contractate fibrele longitudinale (teniiie) de la nivelul
colonului, aceasta contractie participand la scurtarea colonului și
relaxarea sfincterului anal intern;
- ulterior se relaxeaza musculatura planseului pelvin și sfincterul anal
extern;
- concomitent se contracta muschii ridicatori anali și muschii coccigieni
care aduc rectul în intampinarea materiilor fecale și intaresc planseul
pelvin;
● păstrarea relaxată a sfincterului extern și întreținerea contractiilor rectului
în cursul desfășurării defecatiei este realizata de impulsuri repetate
sosite de la maduva.
b. în cazul în care defecatia nu poate avea loc, deoarece condițiile de
mediu nu permit:
- sfincterul anal extern este inhibat voluntar;
- peristaltica colonului distal este inhibata prin nervii hipogastrici care
conțin fibre simpatice cu originea în centrul lombar inhibitor (L2 - L4) al
defecatiei;
- aceleași fibre realizează și contractia sfincterului anal intern;
- consecutiv, materiile fecale sunt împinse înapoi în sigmoid si
descendent.
● Senzația de defecatie dispare pentru moment și reapare după cateva
ore insa, uneori, poate sa reapara abia după 2 -3 zile.
● Dacă defecatia este suprimata de cateva ori la rand, se instaleaza
constipatia care consta în eliminarea rară a materiilor fecale
● Controlul cortical al defecatiei apare la un an și jumătate, doi ani după
naștere.
● În mod uzual, prin educație, defecatia are loc datorită reflexului
gastro-colic, dimineața după micul dejun.

FUNCȚIA SECRETORIE A TRACTULUI DIGESTIV

SECRETIA SALIVARA
● Saliva este produsul de secretie a trei perechi de glande salivare mari si
a numeroaselor glande salivare mici diseminate in mucoasa orala
STRUCTURA GLANDELOR SALIVARE
● Glandele salivare mari au o structura tubulo-acinoasa.
Unitatile structurale ale glandei sunt lobulii glandulari, formati din acini
glandulari si ducte salivare.
a. Acinii glandulari au o forma sferica si sunt formați din celule
secretorii de forma piramidala și o stroma conjunctiva formată din
fibre de colagen și puține fibre elastice.
● Celulele acinare sunt de doua tipuri: seroase și mucoase.
● În funcție de modul în care celulele acinare se combină într-o glanda
acestea se pot imparti in glande:
- seroase;
 - mucoase;
- mixte.
b. Ductele salivare mai sunt denumite și canale salivare.
● Ele se formează de la nivelul polului apical al celulelor acinare si sunt de
trei tipuri:
a) ductul intercalat care are rol în transportul salivei;
b) ductul striat sau secretor are rol în procesele de secretie si
reabsorbtie salivara. Acest tip de ducte lipsesc în glandele sublinguale,
motiv pentru care saliva finală a acestor glande este izotona;
c) ductul excretor sau distal este implicat tot în transportul salivei, ca si
cel intercalate.Canalele acinare conflueaza în canale lobulare care se
deschid ulterior în unul sau mai multe canale mari de evacuare Canalele
de evacuare de deschid în cavitatea bucală.
Glandele salivare mari de la nivelul cavitatii bucale sunt:
● Glandele parotide
• glande seroase;
• localizate în loja parotidiana și au o greutate de 25 - 30 g;
• canalul lor excretor este reprezentat de canalul Stenon, care se
deschide deasupra molarului II superior;
• asigura cca 25 % din secretia de saliva;
• secretia unui fluid transparent, bogat în enzime și hipoton.
Glandele submaxilare
• glande mixte;
• localizate in vecinatatea unghiului intern al mandibulei si au o greutate
de 6 - 7 grame;
• canalul excretor este reprezentat de canalul Warton;
• asigura cca 70 % din secreta de saliva;
• secretă un lichid hipoton, mai vascos,care participă la realizarea
senzatiei de gust a alimentelor;
Glandele sublinguale
• sunt glande mucoase;
• sunt localizate în apropierea fraului limbii și au o greutate de 3-5 g;
• prezinta mai multe canale excretoare denumite Rivinius sau un singur
canal, Bartholin;
• ele asigura doar 5 % din secretia salivara
• secretă un fluid izoton, bogat în mucus, care este implicat în realizarea
deglutitiei;
● Glandele accesorii secretă, în special, mucus.
PROPRIETATILE SALIVEI
● Saliva:
● este un lichid filant incolor, inodor, ușor opalescent sau transparent,
vascos sau seros,
● cu miros fad acid
● are o densitate de 1002 - 1012 fiind un lichid hipoton
● vascozitatea depinde de conținutul în mucina
Saliva:
● are un pH cuprins intre 5,5 și 7,5(medie de 6,8)- Valoarea fiind reglată
de sistemele tampon bicarbonat, fosfat și al mucinei.
● se secreta in cantitate de 1 - 2 litrii in 24 de ore, cel mai mare debit
avandu-1 glanda parotida.
● În stare de repaus debitul salivar este de 0,5 ml / min.
COMPOZIȚIA SALIVEI
● 99,5 % apa
● 0,5 % reziduu uscat care, la randul lui, este format din compuși organici
și anorganici.
a)Substantele anorganice din saliva sunt reprezentate de ioni de sodiu,
potasiu, anion bicarbonic, iod, calciu, magneziu, fosfati și gaze că
oxigenul dioxidul de carbon si azotul.
b) Substantele organice din saliva sunt reprezentate de proteine serice
și acinare, glucide, lipide, alte substanțe organice și elemente celulare:
1. amilaza salivara
- este denumită și ptialina .
-este secretata de celulele seroase din glandele parotide și submaxilare;
- este o enzima glicolitica capabilă sa hidrolizeze glicogenul și amidonul
copt sau fiert pana la stadiul de dextrin.Ea actioneaza asupra legăturilor
alfa 1- 4 glicozidice din structura glucidelor;
- după deglutitie, ea își continua acțiunea asupra bolului alimentar încă
cca 30 minute pană este inactivata de către pH-ul acid din stomac.
2. mucinele
- sunt secretate de către celulele mucoase din glandele submaxilare și
sublinguale;
- roluri:
- de a participa la formarea bolului alimentar
- de a favoriza deglutitia
 - alunecarea bolului alimentar de-a lungul faringelui și esofagului
- de a proteja chimic mucoasa de diferite agresiuni
- participa la menținerea valorii normale a pH-ului salivar=> împiedica
decalcifierea dintilor și crește rezistența dentara la carii.
3.Lipaza salivara
-a fost descrisă la nou nascuti
4.Lizozimul
- se gaseste in toate secretiile: lacrimi, secretie gastrica, lichid placentar,
lapte, și are o structura usor diferită de la un lichid biologic la altul;
- activitatea lui este mai puternica în glandele submaxilare;
- are rol anticarie și bactericid prin atacarea polizaharidelor din structura
membranelor microbiene.
● Kalicreina, enzima proteolitica, implicată în formarea de plasmakinine –
vasodilatatoare locale.
● La 80% din populație sunt prezente aglutininele sistemului de grupe
sangvine AB0, cu importanta în medicina legală.
● Substanțe azotate neproteice de tipul ureei, acidului uric, creatinină
● Substanțe neazotate: acidul lactic
● Celulele salivare acinoase secretă în porțiunea inițială a tubilor o salivă
primară care de-a lungul tubilor suferă modificări în compoziția sa,
rezultând saliva finală
 DIGESTIA BUCALĂ
Mecanismul secretiei salivare

● Saliva primara contine apa, ptialina si/sau mucina, uree și Aa într-o

soluție de ioni reprezentați de Na, K în concentratii izotonice cu plasmă
● Compoziției salivei primare se modifica pe măsură ce avansează în
ductele salivare prin schimburi cu sângele din capilarele peritubulare
înainte de a ajunge în canalele excretoare.
● În condiții bazale, saliva este secretată în cantitate de 0,5 mL/min,
exceptând perioada de somn.
Rolurile salivei
● în menținerea igienei cavității bucale
Saliva previne procesele de deteriorare bucală pe trei căi:
1. fluxul salivar ajută la eliminarea bacteriilor patogenice, ca și a
particulelor alimentare de suport al acestora
2. conține factori de distrugere antibacterieni reprezentați de lizozim
3. în salivă sunt prezente adesea concentrații semnificative de anticorpi
● În absența salivei, tesuturile orale se pot ulcera și infecta, fenomene la
care se adaugă apariția rapidă a cariilor dentare.
● Facilitează masticația și deglutiția, lubrefiind atât mucoasa cât și
alimentele
● Solubilizează substanțele alimentare pentru a le pune în contact cu
papilele gustative și a face posibilă stimularea acestora și apariția
senzației de gust
● Favorizează vorbirea prin lubrefierea mucoasei bucale și linguale
● Are o acțiune degradativă asupra glucidelor,descompunand amidonul
până la maltoză
● Proprietăți bactericide
Rol excretor: prin saliva se elimina:
● substanțe toxice ca: uree, acid uric
● produși de metabolizare ai unor alimente
● se mai elimina: alcool și droguri, metale grele: Pb în intoxicatia cu
saturnism. El se depune pe gingie => lizereu gingival brun. Alte metale
grele: Hg, Bi, (iod)
● virusuri: al rabiei sau turbării ,al poliomielitei,gripale și paragripale
Menține echilibrul hidric : cantitatea de saliva secretata e direct
proportionata cu starea de hidratarea organismului:
● deshidratare (febra -> scade secretia salivara -> uscăciunea gurii ->
sete)
● umectarea mucoasei bucale si a faringelui -> inhiba senzația de sete
temporar -> previne suprahidratarea
Reglarea secreției salivare
● Secreția salivară este declanșată numai pe calea impulsurilor nervoase(
glandele salivare fiind lipsite de control umoral, cu toate acestea, unii
hormoni le pot influența activitatea)
● Secreția poate fi stimulată pe următoarele căi:
● *** Pe cale reflexă:
● – stimularea receptorilor tactili sau
● - stimularea chimică a receptorilor gustativi din mucoasa
● bucală și cea linguală
● *** Calea asociată – prin activitatea musculaturii masticatorii și a
deglutiției
● *** Pe cale psihică – vederea, mirosul sau chiar gândul la anumite
alimente provoacă secreția salivară
● *** Calea umorală – direct asupra centrilor salivari
Arcurile reflexe excitosecretoare salivare:
● Căile aferente:senzitive sunt reprezentate de ramurile următorilor nervi:
● Lingual
● Glosofaringian
● Vag
● Centrii salivari sunt situați în substanța reticulată la nivelul joncțiunii
dintre bulb și protuberanță.
● Căile eferente secretoare ajung la nivelul glandelor salivare și determină
salivarea.Acestea se împart de exemplu pentru glanda parotidă în :
- fibrele parasimpatice(colinergice) au originea în nucleul salivar inferior
din bulb ce se atașează nervului glosofaringian
- fibrele simpatice(adrenergice)din maduva cervico-dorsala de la nivelul
segmentelor D1-D2 din coarnele laterale
Efectele stimulării parasimpatice:
● apar prompt, rapid, datorită acetilcolinei care difuzeaza rapid
● constau în:
• vasodilatatie la nivelul glandelor
• secretie salivara
**crescută
 **abundență
**seroasa
**fluidă
**bogată în enzime
● Blocarea receptorilor parasimpatici muscarinici cu atropina, urmată de
stimularea în continuare a PS produce vasodilatatie de durata (fără
creșterea volumului de saliva).
● Explicație: PS eliberează calicreina = o enzima ce actioneaza asupra
unei proteine (α2 globulina), secretata de ficat și prezenta in lichidul
interstitial numita kininogen, pe care-l transforma în lizilbradikinina și
apoi în bradikinina. Aceasta este o substanta puternic vasodilatatoare.
● Secționarea PS -> hipersecretie salivara paralitica
Atropina:
● din punct de vedere chimic atropina face parte din categoria alcaloizilor
cu nucleu tropanic.
● este folosită în medicină ca antidot în intoxicaţii cu muscarină pentru
blocarea rolului exagerat parasimpaticului stimulat de excesul de
acetilcolină, care este produs şi de intoxicaţiile cu organofosforice ca
paration.
● se mai poate utiliza în timpul narcozei în cazul unei reduceri a frecvenţei
cardiace
● în oftalmologie se foloseşte ca dilatator al pupilei (midriază) utilizat la
examenele oculare.
● până în prezent n-a putut fi înlocuit în reanimările cardio-pulmonare ca
de exemplu asistolia.
Efectele stimularii simpaticului:
• apar tardiv
• constau în: producerea unei salive vascoase, bogată în mucus, de
volum redus.
• scaderea secretiei salivare
• constrictia celulelor mioepiteliale din jurul ductilor intercalari cu rol în
expulzarea salivei
● Pe plan functional cele 2 sisteme de inervatie, colinergic si adrenergic se
completeaza.
● Substanțele parasimpato-mimetice (acetilcolina) crește secreția salivară
în timp ce parasimpato-liticele (atropina) scad secreția salivară.
 Declanșarea secreției salivare se realizează prin:
a. mecanism reflex necondiționat inițiat de:
- mișcarea maxilarelor în timpul masticatiei
- mobilizarea corpilor străini în gura
- contactul mucoasei bucale și a celei linguale cu produse acide sau
amare
● => declanșează o salivatie a cărei intensitate se adapteaza cantitativ și
calitativ la condițiile care au provocat-o
Secretia reflex necondiționata este declansata de:
- acțiunea stimulatoare a alimentelor asupra receptorilor gustativi și tactili
- distensia esofagului și a stomacului( sialoreea din aerofagie) prin
reflexe esofago-salivare si gastro-salivare
- actul masticatiei
b. mecanism reflex condiționat.
Prin intermediul receptorilor senzoriali de la distanță (vizuali, auditivi,
olfactivi), prin mecanisme psihice având la bază reflexe condiționate,
secreția salivară se poate intensifica, poate crește chiar înainte de
pătrunderea alimentului în gură.
c. mecanisme centrale care se produc în:
- asfixie, în cursul careia centrii salivari sunt excitati de sângele încărcat
cu CO2
- situații de greață însoțită de salivatie
- emoții violente cu efect inhibitor de uscare a gurii
d. hormonii care pot regla secreția salivară:
- hormonii mineralo-corticoizi, în special aldosteronul
- hormonul somatotrop
● Aceștia cresc capacitatea funcțională a granulațiilor zimogene și puterea
amilolitică a ptialinei.
- hormonul retrohipofizar antidiuretic scade salivația și prin asta reduce
pierderea de lichide
Variatiile secretiei salivare:
• cresterea secretiei salivare = sialoree
• scaderea secretiei salivare = hiposialie
Fiziologice:
● cresc in graviditate
● scad in efort, emotii, teama
 Patologice:
● cresc in ulceratii bucale, afte, carii, tumori bucale
● scad in febra, deshidratare, boli autoimune
SECRETIA GASTRICA
● Structura mucoasei gastrice
● Transformarile suferite de alimente in stomac sunt rezultatul actiunii
enzimatice a secretiei gastrice si a motilitatii stomacului
● Suprafața mucoasei este tapisată cu glande gastrice (mai ales fundul și
corpul stomacului) care secretă constituentii principali ai sucului gastric.
● Porțiune orizontală în care stratul muscular este mai bine reprezentat
are un rol major în procesul de amestecare a alimentelor cu sucul gastric
si de constituire a chimul gastric.
Glandele gastrice din regiune corpului și fundului stomacului
prezintă 4 tipuri de celule:
● celule mucoase din regiunea gâtului glandelor care secretă mucus
● oxintice sau parietale situate mai ales in jumătatea superficială a
glandelor fundice ce produc HCl
● celulele principale ale corpului sau celulele zimogene situate în cele 2/3
profunde ale glandei secretă pepsină și probabil renină gastrică
Celulele endocrine reprezentate de:
● celulele enterocromafine care secretă serotonină dispuse mai ales la
nivelul antrului și duodenului);
● celulele argirofile care secretă somatostatin, histamina,dopamină și
enkefaline;
● celule care secrete enteroglucagon;
● celule enterocromafin-like prezente în mucoasa fundică ce secretă
probabil catecolamine (Cc)
● celulele G care sunt dispuse în regiunea antrală secretă gastrină,
endorfine, enkefaline
● principalul produs de secreție al stomacului sucul gastric este eliberat de
glandele fungice, pilorice si cardiale ale mucosei gastrice fiind un lichid
cu o puternică reacție acidă
● cantitatea totală secretată în 24h este in medie de 1500mL
● conține 99% apă, 1% subst solide (0,6% anorganice, 0,4% organice)
● cea mai importantă subst anorganică este reprezentată de HCl care
impreuna cu acizii organici(lactic, butiric, carbonic) asigură aciditatea
totală a sucului gastric
 Sucul gastric este format din:
- 99% apa
- 1 % reziduu uscat.In cadrul reziduului uscat:
- 0,6 % este reprezentat de substante anorganice si
- 0,4 % de substante organice.
Substantele organice din sucul gastric:
1. Pepsinogenul:
- este o proenzima care se secreta in celulele principale din zona
fundica a stomacului.
- trecerea in forma activa, de pepsina, are loc sub actiunea
acidului clorhidric si autocatalitic.
Secretia de pepsinogen este stimulata de:
● HCl,
● etanolul
● aspirina
Pepsina este:
● o endopeptidaza capabila sa scindeze legaturile hidrolitice ale
proteinelor transformate in prealabil de acidul clorhidric in acid-albumine.
● are un pH optim de actiune de 1,5 - 2,5 .
● la un pH de 5 activitatea enzimei scade, pentru ca la pH-ul de 5,5
enzima sa fie inactivata ireversibil.
 2. Catepsina este o enzima proteolitica nespecifica identificata mai ales
la sugari si are un pH optim de actiune de 3 - 5.
3. Labfermentul este tot o enzima proteolitica ce se secreta in celulele
principale gastrice sub forma de proenzima sub actiunea acidului
clorhidric, labfermentul trece in forma activa care are un pH optim de
actiune de 4 5 -5,5. Efectul major al labfermentului este de a participa la
coagularea laptelului si in transformarea cazeinogenului solubil in
paracaseina care, in prezenta ionilor de calciu, se transforma in
paracaseinat de calciu.
● La adult, coagularea laptelui este realizata de pepsina.
4. Lipaza gastrica este secretata tot de celulele principale. Ea
actioneaza asupra trigliceridelor din lapte, frisca si unt si are un pH optim
de actiune de 4 -5.
5. lizozimul este asemanator structural celui salivar si are un pH optim
de actiune de 5,3. El are efect bactericid.
6. Factorul intrinsec Castle este secretat de celulele parietale gastrice.
Factorul intrinsec leaga o molecula de vitamina B12 pe care o transporta
pana la nivelul intestinului unde va fi absorbita.
Vitamina B12 este necesara pentru sinteza ADN-uIui.
7. Mucina este:
- o glicoproteina ce se secreta la nivelul celulelor mucoasei gastrice, la
nivelul celulelor gatului glandelor fundice si pilorice si la nivelul celulelor
auxiliare.
- stratul de mucus este prima structura, care vine in contact cu factorii
intraluminali. EI se dispune sub forma unui "covor" fin peste celulele
epiteliale si asigura protectia structurilor subiacente.
● mucina are un pH alcalin sau neutru si este o substanta vascoasa care
are rol in realizarea adeziunii intre constituientii sucului gastric.
Cantitatea si calitatile mucusului se modifica daca mucoasa este supusa
unor leziuni
Functiile mucinei sunt:
- apara epiteliul de HCl;
- mentine gradientul de pH intre lumenul gastric si epiteliu;
- impiedica trecerea bicarbonatului in lumenul gastric;
 Calitatile protectoare ale mucinei pot fi modificate de:
- fumat,
- alcool,
- refluxul duodeno-gastric,
- antiinflamatoare
- factorii genetici.
Substantele anorganice din secretia gastric:
1) sodiul provine din plasma si din mucus;
2) potasiul provine din celulele parietale;
3) ionii de calciu;
4) magneziu;
5) in secretia gastrica mai exista si sulfati si fosfati;
6) bicarbonatul se gaseste in interiorul stratului de mucus
7) cel mai important component anorganic al secretiei gastrice este
acidul clorhidric:
● cel mai tare acid care se formeaza in organismul uman
● sinteza lui are loc la nivelul celulelor parietale din regiunea fundica a
stomacului
● sinteza lui necesita un consum mare de energie.
Rolurile acidului clorhidric:
- denatureaza proteinele alimentare ingerate, facandu-le mai usor
digerabile;
- activeaza pepsinogenul la pepsina;
- creaza un pH optim actiunii enzimelor gastrice;
- solubilizeaza nucleoproteinele si colagenul, favorizand digestia lor
ulterioara;
- participa la transformarea Fe3+ in Fe2+;
- are efect bactericid impiedicand dezvoltarea germenilor ingerati
impreuna cu alimentele
REGLAREA SECRETIEI GASTRICE
a. Secretia bazala
● Sucul gastric se secreta aproape continuu, in cantitate redusa=secretia
bazala si are o valoare de 5 - 10 % din cantitatea secretata in urma
stimularii.
● Secretia bazala este rezulatatul impulsurilor nervoase si umorale care au
efect inhibitor sau stimulator:
 - tonusul vagal este principalul factor care mentine secretia bazala, el
avand un efect stimulator.
- sistemul simpatic este mai putin important in reglarea secretiei
gastrice. El are in general, un efect inhibitor asupra secretiei.
b. Secretia postalimentara
● Reglarea secretiei postalimentare se realizeaza prin mecanisme
nervoase si umorale in trei faze:
● Faza cefalica este realizata prin mecanisme reflexe, dar intervin si
mecanisme umorale:
● Stimularea receptorilor gustativi, a celor de tact, presiune si durere din
cavitatea bucala este sesizata de caile aferente ale reflexului salivar
.Aceste cai trimit informatiile spre centrii salivatori bulbari si pontiri si, de
aici, la nivelul nucleului dorsal al vagului. De la acest nivel, pleaca nervul
vag care, ajuns la nivel gastric, determina stimularea secretiei gastrice.
● Faza gastrica este realizata prin mecanisme nervoase si umorale:
1. distensia stomacului realizeaza, pe cai vago-vagale, stimularea
secretiei gastrice.
2. scaderea prea mult a pH-ului gastric, sub 1.5, determina inhibarea
secretiei gastrice prin feed-back negativ.
● Faza intestinala de reglare a secrefiei gastrice este realizata
predominant prin mecanisme umorale.
Efecte stimulatoare asupra secretiei gastrice au:
● gastrina
● enterooxintina.
● Histamina =eliberata din bazofile, mastocite, trombocite, celulele
enterocromafine si celule specializate din mucoasa gastrica. Eliberarea
ei din celule este declansata de acetilcolina (eliberata din terminatiile
vagale sau cea circulanta) si gastrina si actioneaza asupra receptorilor
de tip H2 din membrana celulelor parietale gastrice Unii autori considera
ca histamina ar avea ca efect doar cresterea sensibilitatii celulelor
parietale la celelalte substante cu efect stimulator (gastrina, acetilcolina).
● In tratamentul ulcerului se folosesc substance care blocheaza acesti
receptori histaminici: cimetidina, ranitidina, famotidina.
Efecte inhibitoare asupra secretiei gastrice au:
● secretina,
● colesistochinina (CCK),
● enterogastrona
● somatostatina,
● VIP-ul.
Factori de agresiune implicati in dezvoltarea ulcerului gastric si
duodenal:
● Alcoolul
● Fumatul
● Prezenta bacteriei Helicobacter Pylori( o bacterie spiralata si ciliata care
dezvolta in antrul si corpul gastric, dar si in duoden )care determina
alterarea calitatii mucoasei si epiteliului, stimularea sintezei de PG I si
gastrina, intarzierea evacuarii gastrica, inhibarea secretiei de acid
clorhidric.
● Starile psihice ( in emotii puternice si in stari depresive scade secretia,
pe cand in stari agresive creste secretia gastrica)
ROLURILE STOMACULUI
A. digestive:
1. digestia chimica a proteinelor;
2. rezervor de alimente;
3, participa la macerarea si mixarea alimentelor;
4. prin chimul acid ajuns in duoden participa la stimularea secretiei
pancreatice si biliare.
B. generale, esentiale pentru viata:
l. transforma fierul trivalent in fier bivalent absorbabil;
2. sintetizeaza factorul intrinsec Castle care participa la absorbtia
vitaminei B12
SECRETIA PANCREATICA
● In intestin se continua digestia pana cand alimentele sunt aduse in
stadiul de monomeri absorbabili.
● Intestinul superior este implicat mai ales in procese de secretie si
digestie, la acest nivel eliberandu-se sucurile pancreatic, intestinal si biia
● intestinul inferior este implicat in mai ales in procese de absorbtie
PARTICULARITATI STRUCTURALE ALE PANCREASULUI EXOCRIN
● Pancreasul este o glanda exocrina si endocrina.
● In procesele de digestie este implicat:
● in mod direct pancreasul exocrin, prin secretia de suc pancreatic bogat
in enzime si bicarbonat, dar intervine indirect
● pancreasul endocrin prin secretia de insulina, glucagon, somatostatina
si polipeptid pancreatic care sunt implicate, mai mult sau mai putin in
procesele de stimulare sau inhibare a secretiilor digestive si, mai ales, in
cele de metabolizare a constituientilor absorbiti.

PANCREASUL
● Vascularizatia pancreasului: Arterele care iriga pancreasul provin din
marile trunchiuri din jur: artera hepatica comuna, artera lienala si artera
mezenterica superioara. Sangele venos este colecat in final in vena
porta. Limfaticele iau nastere in septele interlobulare si, in final, dreneaza
in numeroase noduri situate in vecinatatea glandei.
● Inervatia pancreasului: Nervii pancreaului provin din plexul celiac si
ajung la glanda pe calea plexurilor periarteriale. Fibrele parasimpatice au
probabil efect excitosecretor, iar cele simpatice au rol vasomotor. In
capsula pancreasuiui se gasesc receptori de tip Vater-Pacini ce sunt
implicati in initierea unor reflexe.
PROPRIETATILE SI COMPOZITIA SUCULUI PANCREATIC
● Sucul pancreatic:
- se secreta in cantitate de 800 - 1500 ml in 24 de ore
● este un lichid apos, incolor sau usor opalescent si are un pH de 8 - 8,4
datorita continutului bogat de bicarbonat de sodiu.
● este constituit din 98,5 % apa si 1,5 % reziduu uscat.
● rezidul uscat este format din compusi organici si anorganici.
a. Compusii anorganici sunt reprezentati de cationii de Na+, K+, Ca++,
Mg++, Zn++ si anionii de CI-,,sulfati.
b. Compusi organici din secretia pancreatica sunt reprezentati de
enzime proteolitice, enzime lipotice si enzime glicolitice.
Enzimele proteolitice pancreatice sunt reprezentate de:
1.Tripsina este principala enzima proteolitica a sucului pancreatic. Ea
are urmatoarele caracteristici:
- se sintetizeaza sub forma inactiva de tripsinogen;
- este activata in lumenul intestinal de o enzima, enterokinaza, in
prezenta ionilor de calciu. Dupa formarea unor mici cantitati de tripsina
activa are loc activarea autocatalitica a tripsinogenului secretat in
continuare; tripsinogenul nu se activeaza la tripsina in interiorul celulelor
acinoase sau in interiorul ductelor pancreatice deoarece exista un
inactivator al tripsinei. Acest inactivator se sintetizeaza tot in interiorul
celulelor acinoase si se depoziteaza, sub forma de granule, la nivelul
polului apical al celulelor. El se elimina din celule in momentul stimularii
lor impreuna cu tripsinogenul. Prezenta lui impiedica exercitarea
efectului proteolitic al eventualelor mici cantitati de tripsina care s-ar
forma;
1.Tripsina
- este o endopeptidaza;
- are efect mai bun asupra proteinelor atacate in prealabil de pepsina
gastrica, dar poate prelua in totalitate functia pepsinei;
- pH~ul optim de actiune este cuprins intre7-9
- are efect asupra celorlalti precursori enzimatici din secretia
pancreatica, determinand formarea enzimelor active;
- produce coagularea sangelui daca intra in contact cu acesta.
2. Chimotripsina
- se sintetizeaza sub forma inactiva de chimotripsinogen;
- este activata de tripsina activa in lumenul intestinal;
- este tot o endopeptidaza care este capabila sa produca si coagularea
laptelui;
- are un pH optim de acfiune tot in jur de 8;
 3. Elastaza
- este o enzima care se sintetizeaza tot sub forma inactiva la nivelul
acinilor pancreatici;
- este activata in lumenul duodenal sub actiunea tripsinei si
enterokinazei secretata local;
- este o endopeptidaza care are actiune selectiva asupra elastinei din
tesutul conjunctiv.
4. Carboxipeptidazele sunt;
- enzime sintetizate sub forma inactiva;
- activate de tripsina in prezenta ionilor de zinc;
5. Colagenaza
- este o enzima ce se sintetizeaza sub forma inactiva si este activata in
lumenul intestinal de catre tripsina activa;
- actioneaza selectiv asupra colagenului.
6. Leucinamino peptidaza
- este o enzima secretata, ca si celelalte, sub forma inactiva si este
activata de tripsina.
- pentru activare este necesara prezenta ionilor de zinc sau magneziu;
este o exopeptidaza.
Enzimele glicolitice pancreatice sunt reprezentate de amilaza
pancreatica:
-este secretata la nivelul acinilor pancreatici sub forma activa;
- este o α amilaza care actioneaza asupra amidonului crud sau preparat,
fiind amilaza mai puternica decat cea salivara;
- are un pH optim de actiune de 6.7 - 7;
- scindeaza legaturile 1 - 4 glicozidice, hidrolizand amidonul pana la
maltotrioza si dextrine
Enzimele lipolitice pancreatice sunt reprezentate de lipaza
pancreatică:
● cea mai activă esterază din tubul digestiv; separă prin hidroliză acizii
grași de glicerol la un pH între 7 și 8 în prezența ionilor de Ca și Mg ca
activatori
● viteza de hidroliză a lipazei este dependentă de natura acizilor grași din
compoziția lipidelor atacate, este intensă pentru acizii grași cu 4 atomi
de C și diminuata prin alungirea lanțului => unii acizi grași continuă să
rămână legați sub formă de mono și digliceride sau chiar sub formă de
trigliceride neatacate
● sărurile biliare, prin acțiunea de emulsionare a grăsimilor cresc suprafața
de contact dintre substrat și enzimă, favorizând indirect activarea lipazei
● dacă lipaza pancreatică lipsește, grăsimile trec nedigerate în fecale și
apare steatoreea.
Colesterolenteraza
● scindează colesterolul alimentar esterificat în colesterol liber și acid gras
în prezența sărurilor biliare
Lecitinaza
- descompune fosfoaminolipidele in ac. grasi si glicerofosfat de colina,
hidrolizata uneori la randul ei printr-o fostataza
● Fosfolipazele A si B sunt lipaze care scindeaza fosfolipidele.
MECANISMUL SECRETIEI SUCULUI PANCREATIC
● Sucul pancreatic este constituit din compusi care sunt secretati la
nivelul celulelor acinoase pancreatice - enzimele, aceasta reprezentand
secretia ecbolica, si compusi care sunt secretati la nivelul celulelor
ductale - apa si electrolitii, in special anionul bicarbonic, care reprezinta
secretia hidrolatica.
● Enzimele pancreatine fiind compusi de natura proteica se sintetizeaza la
nivelul reticulului endoplasmic rugos din celulele acinoase pancreatice.
Dupa ce sunt sintetizate, enzimele sunt inglobate in vezicule, formand
granulele de zimogen caracteristice acestor cellule. Aceste granule
migreaza spre polul apical al celulei si de aici se elibereaza, prin
exocitoza, in lumenul ductal. Eliberarea are loc in momentul actiunii
substantelor cu efect stimulator.
SECRETIA BILIARA
Rolurile ficatului:
● Ficatul este cel mai mare organ nepereche al organismului cu
numeroase roluri:
Rol metabolic, intervenind in :
- metabolismul glucidic prin depozitarea de glucoza sub forma de
glicogen, in conversia galactozei si fructozei in glucoza
- metabolismul lipidic prin oxidarea acizilor grasi cu formarea de corpi
cetonici, in formarea lipoproteinelor si in sinteza colesterolului si
fosfolipidelor;
- metabolismul proteic prin dezaminarea aminoacizilor, formarea de uree
si sinteza de proteine plasmatice si factori plasmatici ai coagularii;
- depozitarea unor vitamine cum ar fi vitamina B12 si a fierului;
 - transformarea metabolica a hormonilor.
● Rol vascular, fiind implicat in stocarea si filtrarea sangelui;
● Rol in termoreglare;
● Rol in detoxifierea organismului prin secrefia si excretia de bilei
ANATOMIA FUNCTIONALA A FICATULUI
● Unitatea morfo-functionala a ficatului este lobulul hepatic care are o
structura relativ cilindrica si este format din placi de hepatocite care
radiaza centrifug din centru spre periferie.In centrul lobulilor hepatici se
gasesc venele centrolobulare care sunt originea sistemului venos
hepatic.
● Intre celulele hepatocitare adiacente se gasesc canaliculele biliare care
nu au pereti proprii si in care dreneaza bila secretata in hepatocite.
Canaliculele biliare se deschid in ductele biliare care, in final, se aduna
in cele doua canale biliare hepatice. Acestea, la randul lor, se deschid in
canalul biliar hepatic comun care se va continua cu canalul coledoc
dupa unirea cu canalul cistic.
● Hepatocitele prezinta:
pol sinusoidal.;
● polul de contact cu sinusoidele hepatice care sunt ramnificatii ale
venelor interlobulare, adica ale venei porte.
● Pe la acest pol patrund in ficat substantele absorbite intestinal si
transportate de vena porta. Aceste substante pot iesi din vasele
sinusoide spre hepatocite deoarece la nivelul celulelor endoteliale exista
pori ce permit deplasarea libera a substantelor plasmatice. Substantele
ajunse in hepatocite vor fi depozitate sau transformate, in functie de
necesitati.
● polul venos al hepatocitelor are loc eliminarea produsilor de sinteza ai
hepatocitelor (fibrinogen, albumine, factori plasmatici ai coagularii) in
circulatia sistemica
MECANISMUL SECRETIEI SI EXCRETIEI BILIARE
● Secretia hepatocitara de bila
● Bila este secretata in mod continuu de catre hepatocite, ea fiind
eliminata prin canaliculele biliare si restul cailor biliare in colecist.
● Mecanismul exact al secretiei hepatocitare de bila nu este pe deplin
cunoscut, dar se stie ca au loc procese de filtrare hepatocitara si
procese active de micro si macrotransfer. Secretia de bila necesita
consum de energie.
● Din hepatocit in canaliculele biliare trec anumite substante filtrate din
plasma, trec numerosi ioni, trec activ acizii biliari si alte substante care
tebuie eliminate din organism.
Depozitarea si concentrarea bilei:
● In perioadele interdigestive sfincterul Oddi este inchis si bila secretata in
ficat este depozitata in colecist.
● Aici au loc procese de concentrare a bilei prin mecanisme active si
pasive.
● Colecistul are o capacitate de 30 - 60 ml si poate concentra bila de 4 -
10 ori.
● Concentrarea bilei se realizeaza prin reabsorbtia de apa in procent de
pana la 90 %, reabsorbtie de anioni de clor, secretie de cationi,
reabsorbtie in cantitate mica de acizi biliari, bilirubina si fosfolipide si
secretie in cantitate mare de mucus si anion carbonic.
Evacuarea bilei din colecist:
● Intre perioadele digestive vezicula biliara are o activitate contractila
spontana, ritmica.Bila nu ajunge in duoden deoarece sfincterul Oddi este
inchis.
● Ajungerea alimentelor in stomac stimuleaza sinteza de hormoni locali, in
special colecistokinina (CCK) care vor stimula, pe cale umorala si
actiune locala, secretia si mai ales evacuarea bilei.
● In momentul in care alimemele au ajuns in duoden incepe si evacuarea
biliara.
● Cele mai puternice alimente cu efect colecistokinetic sunt grasimiie
(galbenusul de ou, frisca, smantana, untul, uleiul de masline etc).
● Pentru ca bila depozitata in colecist sa ajunga in duoden este necesara
contractia brusca a musculaturii netede a vezicii biliare insotita de
relaxarea sfincterului Oddi.
● Bila se evacueaza in jeturi din coledoc in duoden, deoarece sficterul
Oddi prezinta perioade de permeabilitate care alterneaza cu perioade de
blocaj. Starea sfincterului Oddi este influentata de motilitatea intestinului
subtire.
COMPOZITIA BILEI:
● Principalii compusi ai bilei sunt acizii biliari. Alaturi de acestia gasim si
colesterol, fosfolipide, proteine, pigmenti biliari.
1. Acizii biliari sunt:
● principalii factori, prin care bila intervine in digestie
● produsi terminali ai metabolismului colesterolului, reprezentand calea de
eliminare a cca 80 - 90 % din colesterol. In ficat se sintetizeaza acizii
biliari primari, care, in prezenta glicocolatului de sodiu si potasiu si a
taurocolatului de sodiu si potasiu se transforma in saruri biliare. Aceste
saruri ale acizilor biliari primari sunt eliminate, pe calea bilei, in duoden.
● In duoden, sub actiunea florei microbiene locale se transforma in acizi
biliari secundari.
● Acizii primari si cei secundari au rolul de a:
- favoriza absorbfia lipidelor si a vitaminelor liposolubile prin
emulsionarea lor si prin activarea lipazelor
- intervini in digestia lipidelor
- stimula sinteza hepatica de bila prin efectul coleretic pe care il au
- stimula peristaltismul intestinal
- mentine colesterolul in suspensie.
2. Colesterolul:
- reprezinta cca 4 % din substanta solida a bilei
- provine din colesterolul exogen si cel endogen. In bila apare sub forma
neesterificata si, ajuns in intestin, urmeaza doua cai:
- parte din colesterol participa la formarea miceliilor si se reabsoarbe in
colon, recirculandu-se (circuitul hepato-entero-hepatic);
- alta parte se transforma in coprosterol sub actiunea florei intestinale si
se elimina prin fecale;
3.Pigmentii biliari:
- sunt produsii de degradare a hemoglobinei
- reprezinta cca 2 % din substanta solida a bilei
- nu au efect flziologic,singurul lor rol este acela de a conferi culoare
bilei si materiilor fecale.
REGLAREA SECRETIEI SI EXCRETiEI BILIARE

● Secretia biliara de la nivelul ficatului este denumita si colereza. Ea este

stimulata de acizii biliari, de prezenta in intestin a chilului acid, a chilului
bogat in lipide si proteine, de gastrina, colecistokinina, secretina si vag si
este inhibata de simpatic si somn.
● Excretia bilei din colecist este denumit efect colagog si este stimulata de
colecistokinina, secretina, grasimi alimentare. Principalul factor care
inhiba evacuarea bilei din vezicula biliara este simpaticul .
● Rolurile bile sunt:
- de a participa la neturalizarea chimului acid ajuns in intestin prin
continutul bogat in mucus si anion bicarbonic;
- de a crea un pH optim actiunii enzimelor;
- de a participa la digestia lipidelor si vitaminelor liposolubile;
- de a participa la metabolismul colesterolului;