Machine Translated by Google

Acest articol a fost descărcat de:

Pe: 201024 noiembrie
Detalii acces: Detalii de acces: Gratuit Acces

Editor Routledge
Informa Ltd Înregistrată în Anglia și Țara Galilor Număr de înregistrare: 1072954 Sediul social: Mortimer House, 37-
41 Mortimer Street, Londra W1T 3JH, Marea Britanie

Etică și bunăstare socială

Detalii despre publicare, inclusiv instrucțiuni pentru autori și informații despre abonare:
http://www.informaworld.com/smpp/title~content=t744402347

Experiența de recuperare a sănătății mintale și Cercetatorul utilizatorului de servicii

Joanna Fox

Pentru a cita acest articol , Fox, Joanna(2007) „Experience of Mental Health Recovery and the Service User Researcher”, Etica și
Asistență socială, 1: 2, 219 — 223
Pentru a lega acest articol: DOI: 10.1080/17496530701450497

URL: http://dx.doi.org/10.1080/17496530701450497

Vă rugăm să defilați în jos pentru articol

Termeni și condiții complete de utilizare: http://www.informaworld.com/terms-and-conditions-of-access.pdf

Acest articol poate fi folosit în scopuri de cercetare, predare și studii private. Orice substanțial sau
reproducere sistematică, redistribuire, revânzare, împrumut sau sub-licență, furnizare sistematică sau
distribuirea sub orice formă către oricine este în mod expres interzisă.

Editorul nu oferă nicio garanție explicită sau implicită și nici nu face nicio declarație cu privire la conținut
va fi complet sau exact sau actualizat. Acuratețea oricăror instrucțiuni, formule și doze de medicamente
ar trebui verificate independent cu surse primare. Editorul nu va fi responsabil pentru nicio pierdere,
acțiuni, pretenții, proceduri, cereri sau costuri sau daune de orice fel sau oricum cauzate care decurg direct
sau indirect în legătură cu sau care rezultă din utilizarea acestui material.
 Machine Translated by Google

ETICĂ ȘI BUNĂSTARE SOCIALĂ VOLUMUL 1 NUMĂRUL 2 (IULIE 2007)

Experiența de recuperare a sănătății mintale

și Cercetatorul utilizatorului de servicii

Joanna Fox

În cercetarea tradițională s-a pus accent pe formele pozitive de cercetare bazate pe sondaje. A
fost întreprins pe subiecte de cercetare de către profesioniști, cadre universitare și cercetători. În
ultimul deceniu a existat o cerere de utilizatori de servicii
și îngrijitorii să participe la planificarea și dezvoltarea serviciilor (DoH 1998, 1999a,b). Această
mișcare a fost însoțită de cererea de a include utilizatorii de servicii și îngrijitorii în cercetările
despre ei înșiși (exemplele includ: Nicholls 2001; Ramon 2000). Beresford (2001) identifică că
procesul de cercetare nu ar trebui să includă doar experiențele și cunoștințele utilizatorilor de
servicii, ci să le includă chiar de la începutul procesului până la sfârșit. Cercetarea condusă de
utilizatori îi implică în proiectarea procesului de cercetare, în elaborarea chestionarelor și în
analiza și diseminarea cercetării. Recunoaște și validează importanța experiențelor personale în
procesul de cercetare. Sunt utilizator de servicii și am un diagnostic de schizofrenie. Călătoria mea
personală de recuperare mă determină să aduc propriile mele experiențe și idei în cercetarea
ă40
ircbrm
eta :aD
3
4
0
1s1i:eo
ce n
2l

mea. Pentru unii cercetători, cadre universitare și profesioniști, acesta este un teren foarte nou*/
ceea ce aduc este experiență reală și înțelegere reală. Dilema mea etică este modul în care îmi
pot folosi poziția și să produc cercetări care sunt acceptabile, de încredere și credibile, dar care
rămân fidele poziției mele.

Cercetarea mea își propune să examineze rolul îngrijitorului în procesul de recuperare al

persoanelor cu schizofrenie. Acesta este un domeniu care a primit puțină atenție.
Cum este privită recuperarea din perspectiva îngrijitorului? Acest subiect ridică o serie de întrebări:

. Cât de mult cred îngrijitorii că recuperarea este un concept care este relevant pentru ei?

. Experiențele lor de îngrijire le afectează credința în recuperare?

. Îngrijitorii definesc recuperarea în funcție de modelul medical (de exemplu, întoarcerea la

stare pre-morbidă) sau o definesc în cadrul unui model de utilizator?

Joanna Fox este un utilizator de servicii și cercetător. Corespondență către: Joanna Fox, 7 Greenbanks, Melbourne,
Royston, Hertfordshire SG8 6AS, Marea Britanie; E-mail: jrfox@anglia.ac.uk

ISSN 1749-6535 print/1749-6543 online/07/020219-05 – 2007

Taylor & Francis DOI:
10.1080/17496530701450497
 Machine Translated by Google

220 VULPE

Tensiunile implicite în recuperarea sănătății mintale cu privire la conceptul cu adevărat, modul în

care se leagă de îngrijitori și modul în care se leagă de propriile mele experiențe de suferință
mintală au fost scoase la iveală în discuții cu supervizorii mei, profesorul Shula Ramon și doctorul
Nicola Morant. Întrebările pe care le voi explora includ:

. Cum se bazează propria mea experiență pe modelul de recuperare?

. Cercetarea rămâne valabilă dacă experiențele mele îmi influențează înțelegerea

situatia?

Recuperarea sănătății mintale este un concept nou care a apărut în cadrul mișcării utilizatorilor
de servicii de sănătate mintală din Statele Unite, Noua Zeelandă și Australia.
Acum a fost strâns cu ambele mâini de către mișcarea utilizatorilor de servicii din Regatul Unit. Se
bazează pe tradițiile modelului social al dizabilității (Oliver 1996) și pe abordarea punctelor forte.
Recuperarea sănătății mintale este probabil cel mai bine definită de Anthony (1993, p. 13) ca:

un proces profund personal, unic de schimbare a atitudinilor, valorilor, sentimentelor,

obiectivelor, abilităților și/sau rolurilor cuiva. Este un mod de a trăi o viață satisfăcătoare,
plină de speranță și de contribuție, chiar și cu limitările cauzate de boală. Recuperarea
implică dezvoltarea unui nou sens și scop în viața cuiva, pe măsură ce omul crește
dincolo de efectele catastrofale ale bolii mintale.

Cu toate acestea, atunci când recuperarea este definită în cadrul modelului medical, recuperarea
ă40
ircbrm
eta :aD
3
4
0
1s1i:eo
ce n
2l

devine ceva cu totul diferit. Este încapsulat în termeni de lipsă de simptome și funcționare optimă
a vieții. Liberman și Kopelowicz (2002) definesc recuperarea ca fiind susținerea următoarelor
pentru o perioadă de cel puțin doi ani:

. remiterea completă a

simptomelor; . muncă/educație cu normă

întreagă sau parțială; . viață independentă fără supraveghere

de către îngrijitori; . având prieteni cu care activitățile pot fi împărtășite.

Mișcarea utilizatorului serviciului respinge o astfel de definiție a recuperării. În cadrul mișcării

conduse de utilizator, este vorba despre dezvoltare și schimbare în urma unei experiențe de
suferință mentală. Anthony (1993, p. 15) descrie acest proces de trecere de la boala mintală însăși:

Recuperarea cu succes după o catastrofă nu schimbă faptul că experiența a avut loc,

că efectele sunt încă prezente și că viața cuiva s-a schimbat pentru totdeauna.
Recuperarea cu succes înseamnă că persoana sa schimbat și, prin urmare, sensul
acestor fapte pentru persoană sa schimbat. Ele nu mai sunt centrul principal al vieții
cuiva. Persoana trece la alte interese și activități.

Nu este neapărat o dezvoltare pozitivă continuă, dar poate fi un proces spasmodic de recuperare,
acceptând eșecurile pe parcurs (Deegan 1996, p. 97):
 Machine Translated by Google

EXPERIENȚĂ DE RECUPERARE A SĂNĂTĂȚII MENTALE 221

Trebuie să avem ocazia să încercăm și să eșuăm și să încercăm din nou... Pentru a

susține procesul de recuperare, profesioniștii în sănătate mintală nu trebuie să ne fure
oportunitatea de a eșua.

Recuperarea nu este neapărat o călătorie către un scop prestabilit, ci un scop care este descoperit
și care apare de-a lungul unei vieți.
Când mă uit la propria mea situație, îmi pot defini propriul sentiment de recuperare. Experiența
mea cu vocile, cu o scurtă ședere în spital și recuperarea ulterioară afectează modul în care percep
procesul de recuperare. În timpul primului meu episod de psihoză mi-am pierdut toate abilitățile
de a gândi, de a mă concentra, de a-mi controla gândurile și de a le opri să zboare în jurul minții
mele ca o tornadă. Prin recuperarea mea, a trebuit să reînvăț cum să mă concentrez și a trebuit să
învăț să-mi reiau simțul identității, al „eu-mei”, al controlului asupra propriului meu echilibru. Acest
proces a avut sprijinul prietenilor, al îngrijitorilor, al familiei, al lectorilor de la universitatea mea. A
fost nevoie de un proces lung de mulți ani pentru a-mi recăpăta propriul simț al echilibrului în
mintea și corpul meu.

Această călătorie de recuperare afectează modul în care percep recuperarea după o boală
mintală severă. Afectează modul în care cred că îngrijitorii ar trebui să acționeze în sprijinul rudelor lor.
Mă aștept ca fiecare familie să știe să împingă și să tragă așa cum a făcut a mea. Părinții mei au
muncit din greu să mă scoată din pat dimineața, când tot ce voiam să fac era să stau în pat. M-au
încurajat să încep să studiez câte puțin pentru a-mi recăpăta concentrarea. (Pe vremea când eram
la Universitatea Durham, citeam Filozofie și Politică și aveam examenele din primul an.) Părinții
mei, prietenii, tutorii de la universitate și noua mea credință au fost tot ceea ce m-a făcut să merg.
ă40
ircbrm
eta :aD
3
4
0
1s1i:eo
ce n
2l

Mă așteptam să mă „repar” rapid, să pot gândi din nou lin, să mă concentrez din nou*/dar a fost
un progres lung și lent de muncă grea, câțiva pași înainte și alții înapoi. Dar am reusit! Din
experiențele mele, mă aștept ca fiecare persoană să se poată recupera*/oricum își definește
propriul sentiment de recuperare.
Pe măsură ce parcurg această călătorie personală și încep să privesc mai profund la rolul
recuperării, rolul îngrijitorului și rolul profesioniștilor, încep să văd cât de norocos sunt și am fost.
Nu toți utilizatorii de servicii au sprijinul și dragostea pe care le-am avut, nu orice îngrijitor are
cunoștințele sau cunoștințele necesare pentru a ști cum să-i pese cel mai bine. Propria mea viziune
despre recuperare este modul în care cred că ar trebui să fie recuperarea.
Cred că toți cei care au experimentat suferință mentală pot trăi cu succes, pot avea o carieră, un
soț, o familie. Totuși, trebuie să schimb acest punct de vedere.
Trebuie să păstrez o oarecare obiectivitate și să încep să recunosc că nu este așa pentru toată
lumea. Fiecare își definește propriul sentiment de recuperare*/ceea ce înseamnă pentru ei să
trăiască cât mai bine posibil. Recuperarea generează un sentiment de speranță, optimism pentru
viitor și redescoperirea sentimentului de sine al utilizatorului serviciului. Aceste idealuri pot fi
foarte greu de găsit pentru unii */uneori nevoile lor de sănătate mintală copleșesc orice altceva.

Lucrând ca ofițer de sprijin și dezvoltare la un centru de îngrijire din nordul Londrei, îngrijitorii
de sănătate mintală s-au liniștit când au văzut un utilizator de servicii care lucrează, știa cum este
să te recuperezi și știau cum este să duci o viață normală. Acest lucru le-a dat speranță. Dar pe
măsură ce mă uit la conceptul de recuperare, încep să o fac
 Machine Translated by Google

222 VULPE

vezi că nu este neapărat despre aceeași călătorie sau aceeași destinație pentru fiecare utilizator al
serviciului sau pentru fiecare îngrijitor.
Propul meu punct de vedere asupra recuperării influențează și prejudiciază poziția mea de
cercetare? Acest lucru va invalida proiectul de cercetare sau îl va face nefiabil? Nicholls (2001)
recunoaște propria implicare într-un proiect de cercetare cu privire la strategiile de conviețuire
atunci când cercetează cu alți utilizatori de servicii*/ propria ei identitate și valorile schimbate și au
răspuns la proces. Propriile mele opinii despre recuperare se vor schimba și se vor dezvolta pe
măsură ce lucrez cu îngrijitorii pentru a-și explora propriile puncte de vedere asupra acestui
proces. S-ar putea să fiu dezamăgit de unii dintre îngrijitorii pe care îi întâlnesc și să fiu încântat și
impresionat de alții care au muncit atât de mult pentru a sprijini și a ajuta rudele lor cu probleme
de sănătate mintală.
Dilema mea etică: propria mea viziune asupra recuperării va prejudicia și va influența cercetarea
mea? Va afecta modul în care lucrez cu îngrijitorii și îi învăț despre recuperare? Sau există chiar
mai mult decât atât? Ceea ce pare să blocheze recuperarea este stigmatizarea și discriminarea cu
care se confruntă persoanele cu schizofrenie. Prin propriile mele experiențe, văd diagnosticul meu
neimportant. Devine un factor al meu care a făcut din mine ceea ce sunt astăzi. Face parte din
călătoria mea de recuperare care m-a afectat, schimbat și dezvoltat. Treaba mea de altădată este
să încurajez participarea utilizatorilor de servicii și a îngrijitorilor la formarea studenților de
asistență socială.
Mulți studenți sunt uimiți de perspectiva utilizatorului/îngrijitorului. Ei consideră că este atât de
valoros să audă despre experiența directă*/acest lucru le schimbă practica și înțelegerea. Poate
încuraja viitorii asistenți sociali să gândească în termeni de recuperare și abilitare. De asemenea,
ă40
ircbrm
eta :aD
3
4
0
1s1i:eo
ce n
2l

poate începe să remedieze dezechilibrele de putere dintre profesioniștii din domeniul sănătății
mintale, îngrijitorii și utilizatorii de servicii și să încurajeze nevoia de a lucra în parteneriat. Numai
odată ce persoanele cu o etichetă de deficiență, dizabilitate sau boală sunt tratate ca indivizi
valoroși, putem începe să înțelegem recuperarea în forma sa cea mai simplă și cea mai directă.

Referințe

Anthony, WA (1993) „Recuperarea de la boala mintală: Viziunea de ghidare a sistemului de servicii de

sănătate mintală în anii 1990”, Jurnalul de reabilitare psihosocială, vol. 16, nr. 4, p. 11/24.

Beresford, P. (2001) „Asistență socială și îngrijire socială: Lupta pentru cunoaștere”, Cercetarea acțiunii
educaționale, voi. 9, nr. 3, p. 243/351.
Deegan, PE (1996) „Recuperarea ca o călătorie a inimii”, Reabilitare psihiatrică
Jurnal, Vol. 19, nr. 3, p. 91/98.
Departamentul de Sănătate (DoH) (1998) Modernizing Mental Health Services, Cartea albă,
Departamentul de Sănătate, Londra.
**/ /*/. (1999a) A National Framework for Mental Health: Modern Standards and Service Models, The
Stationery Office, Londra. **/ /*/. (1999b)
Caring about Carers: A National Strategy for Carers, The Stationery Office,
Londra.
Liberman, RP & Kopelowicz, A. (2002) „Recuperarea din schizofrenie”, Revista Internațională
de Psihiatrie, Voi. 14, p. 245/55.
 Machine Translated by Google

EXPERIENȚĂ DE RECUPERARE A SĂNĂTĂȚII MENTALE 223

Nicholls, V. (2001) Doing Research Ourselves: A Report of the Strategies for Living Research Support
Project, Mental Health Foundation, Strategies for Living, National Lottery Charity Board, Londra.

Oliver, M. (1996) Understanding Disability: From Theory to Practice, Macmillan, Londra.

Ramon, S. (2000) „Cercetarea participativă în domeniul sănătății mintale: utilizatorii și cercetătorii
profesioniști care lucrează împreună”, sănătatea mintală și îngrijirea dizabilităților de învățare, vol.
3, nr. 7, p. 224/28.
ă40
ircbrm
eta :aD
3
4
0
1s1i:eo
ce n
2l