Machine Translated by Google

Acest articol a fost descărcat de:

Pe: 201024 noiembrie
Detalii acces: Detalii de acces: Gratuit Acces

Editor Routledge
Informa Ltd Înregistrată în Anglia și Țara Galilor Număr de înregistrare: 1072954 Sediul social: Mortimer House, 37-
41 Mortimer Street, Londra W1T 3JH, Marea Britanie

Etică și bunăstare socială

Detalii despre publicare, inclusiv instrucțiuni pentru autori și informații despre abonare:
http://www.informaworld.com/smpp/title~content=t744402347

Depășirea diviziunii dintre teorie și practică: cercetare și etică

de Îngrijire
Lizzie Ward; Beatrice Gahagan

Data publicării online: 23 iunie 2010

Pentru a cita acest articol , Ward, Lizzie și Gahagan, Beatrice (2010) „Crossing the Divide between Theory and Practice: Research
și o etică a îngrijirii”, Etică și bunăstare socială, 4: 2, 210 — 216
Pentru a lega acest articol: DOI: 10.1080/17496535.2010.484264

URL: http://dx.doi.org/10.1080/17496535.2010.484264

Vă rugăm să defilați în jos pentru articol

Termeni și condiții complete de utilizare: http://www.informaworld.com/terms-and-conditions-of-access.pdf

Acest articol poate fi folosit în scopuri de cercetare, predare și studii private. Orice substanțial sau
reproducere sistematică, redistribuire, revânzare, împrumut sau sub-licență, furnizare sistematică sau
distribuirea sub orice formă către oricine este în mod expres interzisă.

Editorul nu oferă nicio garanție explicită sau implicită și nici nu face nicio declarație cu privire la conținut
va fi complet sau exact sau actualizat. Acuratețea oricăror instrucțiuni, formule și doze de medicamente
ar trebui verificate independent cu surse primare. Editorul nu va fi responsabil pentru nicio pierdere,
acțiuni, pretenții, proceduri, cereri sau costuri sau daune de orice fel sau oricum cauzate care decurg direct
sau indirect în legătură cu sau care rezultă din utilizarea acestui material.
 Machine Translated by Google

ETICĂ ȘI BUNĂSTARE SOCIALĂ VOLUMUL 4 NUMĂRUL 2 (IULIE 2010)

Trecerea diviziunii dintre teorie și

Practică: cercetare și o etică a îngrijirii

Lizzie Ward și Beatrice Gahagan

Această lucrare explorează aplicarea principiilor eticii îngrijirii în practica cercetării. Se

reflectă asupra unui parteneriat de cercetare între o organizație din sectorul de voluntariat
(VSO) pentru persoanele în vârstă și un centru de cercetare universitar (URC). Accentul este
un proiect de cercetare participativă privind persoanele în vârstă și bunăstarea în care
voluntari în vârstă au fost implicați ca co-cercetători. Valorile comune ale culturii de practică
a VSO și abordarea participativă a cercetătorilor universităților au permis dezvoltarea unor
proiecte comune de cercetare într-un cadru etic al îngrijirii. Modelul a urmărit să înlăture
barierele dintre cunoștințele experte și cele laice și a încurajat recunoașterea reciprocă,
partajarea și validarea diferitelor domenii de expertiză. Un cadru de etică a îngrijirii oferă
modalități specifice contextului de înțelegere și de răspuns la provocările etice ale cercetării
participative și la aspectele relaționale ale bunăstării identificate de persoanele în vârstă pe
parcursul activității.
ă30
ircbrm
eta :aD
3
4
0
5s1i:eo
ce n
2l

Cuvinte cheie Persoane în vârstă; Cercetare participativă; Etica îngrijirii; Centrat pe persoană
Practică; Bunăstare

Introducere

Etica feministă a îngrijirii a apărut ca un cadru teoretic pentru a evidenția

dimensiunile morale ale îngrijirii și relațiilor de îngrijire prin conceptualizarea
„îngrijirii” ca valoare politică (Tronto 1993). A fost elaborat pentru a critica noțiunile
normative de independență, autonomie și responsabilitate în discursurile de
politică socială și bunăstare (Sevenhuijsen 1998, 2000, 2003) și aplicat pentru a
pune în discuție cadrul de cetățenie, participare și justiție socială bazat pe drepturile
și responsabilitățile individuale încorporate în politicile guvernamentale actuale
(Barnes 2007). Oferind un cadru alternativ pentru a înțelege modalitățile în care
oamenii iau decizii cu privire la îngrijire, familie, muncă și relații, un cadru etic al
îngrijirii a fost, de asemenea, utilizat pentru a analiza politicile și practicile legate
de reforma bunăstării (Haylett 2003; McDowell 2004).

Lizzie Ward este cercetător la Centrul de Cercetare și Politică în Științe Sociale, Universitatea din Brighton. Beatrice
Gahagan este senior manager la Age Concern, Brighton, Hove și Portslade.
Corespondență către: Lizzie Ward, Centrul de Cercetare și Politică în Științe Sociale, Casa Mayfield, Universitatea din
Brighton, Brighton, BN1 9PH; E-mail: E.Ward@brighton.ac.uk

ISSN 1749-6535 print/1749-6543 online/10/020210-07 – 2010

Taylor & Francis DOI:
10.1080/17496535.2010.484264
 Machine Translated by Google

CERCETARE ȘI O ETICĂ A ÎNGRIJIRII 211

familie (Williams 2001, 2004) și îngrijire socială (Barnes 2006). În acest articol reflectăm asupra
modului în care un cadru de etică a îngrijirii, bazat pe principiile interconectate de atenție,
responsabilitate, competență, receptivitate și încredere poate fi aplicat pentru dezvoltarea
practicii de cercetare, luând ca accent un proiect de cercetare care ia în considerare concepte și
experiențe de bine. -a fi printre persoanele în vârstă. Explorăm semnificația unei etici a îngrijirii
atât pentru modul în care conducem cercetarea, cât și pentru modul în care înțelegem conceptul
destul de nebulos al bunăstării. Descriem modul în care a evoluat relația de cercetare înainte de
a continua să discutăm despre modul în care am aplicat principiile eticii îngrijirii în practica de
cercetare.

Dezvoltarea Relației

Rădăcinile VSO și cultura practicii

Din perspectiva VSO (organizație din sectorul voluntarilor), o serie de factori au fost cheie în
dezvoltarea relației cu URC (centrul de cercetare universitar). Misiunea VSO este de a îmbunătăți
calitatea vieții persoanelor în vârstă din localitatea sa. Face acest lucru asigurându-se că
persoanele în vârstă sunt tratate cu demnitate și respect; că li se oferă o gamă adecvată de
servicii preventive și de reabilitare de înaltă calitate; și că li se oferă toate oportunitățile de a-și
exercita drepturile și responsabilitățile ca cetățeni locali. VSO urmărește, de asemenea, să le
:aD
n
2l

permită persoanelor în vârstă să influențeze factorii de decizie la nivel local, regional și național.
ircbrm
eta ce
ă30 3
4
0
5s1i:eo

Se angajează să identifice zonele cu nevoi nesatisfăcute și să exploreze modalități inovatoare de

a satisface această nevoie sau să încurajeze alte agenții să facă acest lucru.

Ca organizație axată pe grupul său de clienți, VSO a dezvoltat o cultură specifică a practicii
care se bazează pe o filozofie centrată pe persoană, dezvoltată inițial de psihologul Carl Rogers
în anii 1930 (Thorne 1992).
Rogers a dezvoltat o terapie centrată pe client, bazată pe o abordare fără judecăți și tratând
clienții ca experți în ei înșiși. Relația tradițională ierarhică dintre terapeut și client este respinsă în
favoarea unui mediu de susținere, non-directiv, în care terapeutul este deschis și autentic, oferind
clientului căldură, acceptare și înțelegere, având încredere în punctele forte și capacitatea
clientului de a-și atinge potențialul maxim.

VSO cuprinde o abordare centrată pe persoană prin:

. respectarea fiecărei persoane în vârstă ca individ unic; . oferind o

atmosferă caldă și îngrijitoare; . oferind fiecărei

persoane timp să explice ce vrea/are nevoie; . ascultarea fără judecată; .

ajutând la îmbunătățirea calității vieții

prin natura pozitivă a interacțiunii, chiar dacă nu este posibilă rezolvarea problemei persoanei;

. permiterea și încurajarea oamenilor să-și exprime opiniile și sentimentele;

 Machine Translated by Google

212 WARD & GAHAGAN

. sprijinirea oamenilor să facă propriile alegeri fără a-și impune puncte de vedere sau
decizii cu privire la acestea;

. recunoscând importanța autonomiei și a continuității pentru oameni.

Cercetarea cu privire la nevoile și problemele persoanelor în vârstă joacă un rol important în

îndeplinirea misiunii OSV. Deși prin activitatea sa, VSO obține cantități mari de informații despre
problemele care afectează persoanele în vârstă, a căutat din ce în ce mai mult abilitățile și
expertiza universității ca instituție de cercetare, pentru a obține dovezi credibile de cercetare
pentru a duce utilizarea informațiilor într-un mod mai robust. nivel. Înainte de relația actuală de
cercetare, VSO avea tendința de a comanda cercetători profesioniști să livreze cercetări despre
probleme specifice care afectează diferite grupuri de persoane în vârstă. Procesele și metodele
de cercetare au fost în mare măsură concepute și modelate de către cercetător.

URC*/Abordări participative și lucru în colaborare

Din perspectiva URC, munca în colaborare a fost întotdeauna puternic în activitatea sa. De la
înființarea sa în 1991, URC s-a angajat să dezvolte cercetarea aplicată cu accent pe abordări
participative și să lucreze în parteneriat cu factorii de decizie, practicieni și utilizatorii de servicii
pentru a construi conexiuni între teorie, politică și practică. Un accent major al lucrărilor recente
ale URC a fost dezvoltarea cercetărilor privind vârsta și îmbătrânirea. Angajamentul față de
abordări participative i-a determinat pe cercetătorii URC să exploreze metode informate teoretic
ă30
ircbrm
eta :aD
3
4
0
5s1i:eo
ce n
2l

care încearcă să abordeze problemele și provocările implicării persoanelor în vârstă ca participanți

activi în procesul de cercetare. Colaborarea actuală cu VSO sa dezvoltat dintr-un proiect anterior
de explorare a consumului de alcool de către persoanele în vârstă. Proiectul a folosit o abordare
participativă și a implicat persoanele în vârstă în proiectarea și realizarea cercetării în calitate de
co-cercetători. Lucrând ca o echipă, am putut să ne bazăm pe cunoștințele, experiența și expertiza
noastră diferite pentru a crea contexte în care persoanele în vârstă să poată vorbi despre
experiențele lor de băut în moduri care aveau sens pentru ei (Ward et al. 2008). Experiența pozitivă
de a lucra împreună la proiectul alcool a dus la dezvoltarea actualului proiect privind bunăstarea.
Pe măsură ce relația s-a dezvoltat într-un parteneriat de colaborare continuă, legătura implicită
dintre abordarea cercetării participative URC și valorile și filozofia VSO a devenit mai explicită și
mai deschis parte a relației care permite ca principiile eticii îngrijirii să fie exprimate într-o practică
reală. setare.

Dezvoltarea unui cadru de etică a îngrijirii pentru a cerceta persoanele în vârstă

Bunăstare

Modelul pe care doream să-l dezvoltăm în continuare urmărește să spargă barierele dintre
cunoștințele experte și cele laice și să încurajeze recunoașterea reciprocă,
 Machine Translated by Google

CERCETARE ȘI O ETICĂ A ÎNGRIJIRII 213

partajarea și validarea diferitelor domenii de expertiză. Pentru a realiza acest lucru, am recrutat
voluntari mai în vârstă ca membri ai echipei de cercetare din care să fie implicați
chiar la începutul noului proiect. Mulți au fost recrutați prin intermediul VSO, permițând
voluntarilor existenți și celor care fuseseră voluntari anterior să continue să fie implicați ca
participanți activi. Deși unii s-au retras deja din voluntariat și nu erau siguri dacă ar putea
contribui, proiectul de cercetare a creat o oportunitate de a-și relua interesul de lungă durată și
angajamentul față de bunăstarea persoanelor în vârstă. În calitate de co-cercetători, aceștia au
fost pe deplin implicați în dezvoltarea designului cercetării și în desfășurarea de interviuri și focus
grupuri cu participanții. În timpul dezvoltării designului cercetării, ne-am bazat pe cunoștințele și
înțelegerile proprii ale membrilor echipei pentru a explora noțiunile de bunăstare. Discuțiile
purtate pe parcursul unei serii de sesiuni de formare ne-au determinat să dezvoltăm idei despre
ceea ce contribuie la bunăstarea persoanelor în vârstă, astfel încât să generăm o înțelegere
contextualizată și holistică. Echipa a dezvoltat un ghid de subiecte care permite stilului și
conținutului interviului să se dezvolte în funcție de modul în care fiecare participant se implică în
interacțiune. De fapt, acest lucru permite ca principiile eticii îngrijirii, pe care le prezentăm în
detaliu mai jos, să fie țesute în structura interviurilor.

Atenție
ă30
ircbrm
eta :aD
3
4
0
5s1i:eo
ce n
2l

Potrivit lui Tronto (1993), atenția la nevoile celorlalți este o condiție prealabilă pentru îngrijire.
Această abordare permite dialogul și recunoaște experiențele din pozițiile „laic” și „profesionale”.
Atenția la diferențele din cadrul echipei, în ceea ce privește vârstele (60/87 de ani), cantitatea și
tipul de sprijin de care ar putea avea nevoie și nivelul la care și-au dorit sau s-au simțit capabili să
fie implicați, ne-a determinat să ne gândim la modul de structurare a proiect în așa fel încât să
poată fi dezvoltate diferite roluri în cadrul echipei. Acestea includ: realizarea de interviuri și focus
grupuri cu participanții, revizuirea literaturii de specialitate, codificarea datelor interviurilor,
consilierea și comentarea rezultatelor și analizei, transcrierea datelor și a sprijinului administrativ,
dezvoltarea difuzării. Am vrut să facem din implicarea în cercetare o experiență semnificativă și
plină de satisfacții pentru toți și să permitem membrilor echipei să folosească abilitățile existente
și să dezvolte altele noi. În practică, am constatat că atenția la nevoile echipei necesită atenție la
detalii practice, cum ar fi ora și locația întâlnirilor (accesul la transportul public) și producerea de
material accesibil (de exemplu, format de tipar mare). De asemenea, necesită flexibilitate pentru
a face față unor întreruperi neinvitate din cauza problemelor de sănătate care pot apărea mai
frecvent și pot fi mai dificil de tratat mai târziu în viață. Pentru unii membri, a fost, de asemenea,
important să ofere asigurări și sprijin pentru îndeplinirea sarcinilor și menținerea legăturilor active
cu munca. De asemenea, trebuie să fim conștienți de faptul că membrii echipei pot fi afectați de
conținutul interviurilor. Invitarea altor persoane în vârstă să vorbească despre experiențe care
pot diminua și pot contribui la bunăstare poate provoca reflecții personale ale co-cercetătorilor,
care sunt dificile sau tulburătoare asupra unor aspecte ale vieții lor.
 Machine Translated by Google

214 WARD & GAHAGAN

Responsabilitate

Responsabilitatea în acest context înseamnă a acționa pe baza conștientizării dobândite din a fi

atent la nevoile membrilor echipei. Responsabilitățile noastre ca „profesioniști” includ derularea
generală și livrarea proiectului. În cele din urmă, „a face treaba” depinde de noi. Acest lucru
trebuie să fie echilibrat cu responsabilitățile noastre față de cei pe care i-am „invitat” în procesul
de participare.
Ne angajăm să ne asigurăm că toți membrii echipei pot lua parte în moduri cu care se simt
confortabil, dar recunoaștem, de asemenea, că nu începem cu putere egală în ceea ce privește
modelarea conducerii proiectului. O etică a îngrijirii ne avertizează asupra a ceea ce Kittay (1999)
a numit „egalitate evazivă” și să recunoaștem inutilitatea asumării egalității atunci când aceasta
nu există. Această abordare ne ajută să identificăm diferențele dintre noi în legătură cu rolurile și
responsabilitățile noastre și să reflectăm asupra modului în care gestionăm acest lucru în practică.
Acest lucru a implicat învățarea când trebuie să preluăm conducerea și să furnizăm structura
pentru ca proiectul să progreseze, permițând, în același timp, spațiu pentru o contribuție reală
din partea membrilor echipei. În acest sens, încercăm să negociem o „responsabilitate comună”
prin care membrii echipei să-și asume responsabilitatea și să se angajeze față de muncă și echipă.

Responsabilitățile noastre ca cercetători ne cer să ținem cont de impactul potențial al cercetării

asupra participanților și, de asemenea, trebuie să ne asigurăm că membrii echipei în calitate de
co-cercetători, precum și participanții, sunt tratați cu respect și nu sunt afectați în procesul de
cercetare. În practică, aceasta înseamnă o pregătire pentru a-și asuma responsabilitatea pentru
ă30
ircbrm
eta :aD
3
4
0
5s1i:eo
ce n
2l

ceea ce reiese din procesul de cercetare, fiind atenți la orice impact asupra membrilor echipei,
precum și asigurându-ne că comunicăm clar cu privire la scopul și așteptările proiectului.

Competență

Legat de ambele cele de mai sus este noțiunea de competență. Includerea competenței ca unul
dintre principiile morale ale îngrijirii ne reamintește că bunele intenții nu sunt suficiente: „Intenția
de a oferi îngrijire, chiar și acceptarea responsabilității pentru aceasta, dar apoi eșecul de a oferi
o îngrijire bună, înseamnă că, în final, trebuie căci îngrijirea nu este îndeplinită” (Tronto 1993, p.
133). În contextul cercetării noastre, înființarea unui proiect participativ cu scopul de a implica în
mod activ persoanele în vârstă într-un mod semnificativ necesită organizarea competentă a
procesului pentru a îndeplini acest scop. Aceasta include asigurarea faptului că oportunitățile și
rolurile pe care le oferim sunt adecvate și că membrii echipei simt că contribuția lor este
recunoscută și apreciată. În cele din urmă, participarea la un proiect despre bunăstare nu ar
trebui cu siguranță să afecteze bunăstarea propriilor membri. De asemenea, înseamnă că oferim
formarea, sprijinul și sprijinul membrilor echipei pentru a îndeplini sarcinile pe care le solicităm și
pentru a ne asigura că nu sunt dezamăgiți, demoralizați sau descurajați de acest rol. Acestea sunt
procese în desfășurare care necesită o revizuire constantă pentru a evalua dacă realizăm cu toții
ceea ce am sperat și anticipat.

Acest lucru implică și abordarea constrângerilor (financiare și/sau instituționale) asupra noastră
 Machine Translated by Google

CERCETARE ȘI O ETICĂ A ÎNGRIJIRII 215

capacitatea de a fi competenți și de a lua în considerare ce responsabilitate avem de a aborda sau

de a contesta acestea.

Receptivitatea

„Al patrulea moment moral care apare din îngrijire este receptivitatea celui care primește îngrijirea
la îngrijire” (Tronto 1993, p. 134). Abordarea deschisă a învățării noastre și construirea reflecției
continue ca parte a procesului de cercetare creează modalități de a observa modul în care membrii
individuali ai echipei răspund la munca pe care o desfășurăm. Deci, invitarea feedback-ului,
ascultarea și ascultarea reacțiilor individuale este un aspect important al proiectului. Trebuie să fim
conștienți de faptul că răspunsurile individuale la participarea la cercetare vor varia, deoarece
oamenii au motivații și așteptări diferite cu privire la ceea ce înseamnă participarea în practică. În
mod similar, trebuie să fim conștienți de impactul special al implicării în cercetare, inclusiv de
posibilitatea de a ne identifica sau de a fi afectați de experiențele participanților. Problemele și
temerile identificate de participanții la cercetare rezonează cu experiențele proprii ale unor membri
ai echipei și acest lucru necesită sensibilitate și grijă în gândirea modalităților adecvate de a oferi
sprijin centrat pe persoană. În termeni practici, acest lucru a condus la decizia de a lucra la
codificarea datelor cu un subgrup mic pentru a ne asigura că suntem conștienți de orice impact
personal pe care acest lucru îl poate avea.
ă30
ircbrm
eta :aD
3
4
0
5s1i:eo
ce n
2l

Încredere

Toate celelalte principii evidențiate mai sus sunt bazate în mare măsură pe „încredere”, fără de care
sarcina de a efectua acest tip de cercetare nu ar fi posibilă. Problema încrederii crește în semnificație
în relațiile în care puterea este inegală. Construirea încrederii între noi în dezvoltarea parteneriatului
nostru de cercetare a fost crucială. Chiar dacă a fost clar de la început că există multe puncte
comune între baza de valori a VSO și practica centrată pe persoană și abordarea participativă URC,
a fost nevoie de timp în fazele inițiale pentru a stabili relațiile noastre de lucru, pentru a ține cont
atât de nevoile cercetarea și practicile de lucru ale fiecărei organizații și pentru a depăși orice bariere
instituționale în calea lucrului în afara aranjamentelor de lucru „obișnuite”. În ceea ce privește
membrii echipei, a fost la fel de important să construim încredere și să creăm un mediu sigur pentru
ca membrii să-și exprime opiniile și să încerce noi experiențe, cum ar fi facilitarea focus-grupurilor
sau realizarea de interviuri.

Concluzie

Pe măsură ce proiectul a progresat, putem observa că modul în care este efectuată cercetarea este
într-o oarecare măsură la fel de important ca și constatările. O caracteristică izbitoare a relației
noastre în evoluție a fost armonia dintre cultura de practică centrată pe persoană a VSO și cadrul
eticii de îngrijire care a
 Machine Translated by Google

216 WARD & GAHAGAN

a informat abordarea cercetării. Principiile prezentate aici oferă modalități specifice

contextului de înțelegere și de răspuns atât la provocările etice ale cercetării, cât și
la aspectele relaționale ale bunăstării identificate de persoanele în vârstă pe
parcursul lucrării. Aceasta include semnificația modului în care ne relaționăm cu
ceilalți și cu lumea din jurul nostru pentru sentimentul nostru de bunăstare.
Susținem că o astfel de abordare recunoaște importanța îngrijirii de-a lungul vieții
noastre și este relevantă dincolo de contextele înțelese de obicei ca exemple de
„relații de îngrijire”. Oferă un cadru de principii în care să se practice cercetarea,
precum și potențialul de elaborare a politicilor receptive și oferă practicienilor
modalități de a se angaja cu persoanele în vârstă, care includ îngrijirea ca
dimensiune cheie a practicii de „împuternicire”. Prin parteneriatul nostru de
cercetare vedem potențialul de colaborare între mediul academic, practică și
intervenție. Prin aplicarea unui cadru de etică a îngrijirii în practica cercetării, putem
dezvolta cunoștințe bazate pe practică și academice, depășind diferența dintre teorie și practică.

Referințe

Barnes, M. (2006) Îngrijire și justiție socială, Palgrave, Basingstoke.

Barnes, M. (2007) „Participation, Citizenship and a Feminist Ethic of Care”, în Comunities, Citizenship and Care:
Research and Practice in a Changing Policy Context, eds S. Balloch & M. Hill, Policy Press, Bristol , p. 59/88.

Haylett, C. (2003) „Refacerea imaginarilor muncii: reproducerea socială și proiectul de internaționalizare a

reformei bunăstării”, Geografie politică, voi. 22, nr. 7, p. 765/88.
ă30
ircbrm
eta :aD
3
4
0
5s1i:eo
ce n
2l

Kittay, EF (1999) Love's Labor: Essays on Women, Equality and Dependency, Routledge,
New York și Londra.
McDowell, L. (2004) „Work, Workfare, Work/Life Balance and an Ethic of Care”, Progress in
Geografia umană, voi. 28, nr. 2, p. 145/63.
Sevenhuijsen, S. (1998) Citizenship and the Ethics of Care, Routledge, Londra.
Sevenhuijsen, S. (2000) „Caring in the Third Way: The Relation between Obligation, Responsibility and Care in
Third Way Discourse”, Critical Social Policy, voi. 20, nr. 1, p. 5/37.

Sevenhuijsen, S. (2003) „Locul îngrijirii: relevanța eticii feministe a îngrijirii pentru politica socială”, Teoria feministă,
voi. 4, nr. 2, p. 179/97.
Thorne, B. (1992) Carl Rogers, Sage, Londra.
Tronto, J. (1993) Moral Boundaries: A Political Argument for an Ethic of Care, Routledge,
New York și Londra.
Ward, L., Barnes, M. & Gahagan, B. (2008) „Cheers!? A Project about Older People and Alcohol', Health and Social
Policy Research Centre, Universitatea din Brighton, Marea Britanie, disponibil la: Bwww.brighton.ac.uk/sass/
research/publications (accesat la 22 decembrie 2009).

Williams, F. (2001) „În și dincolo de New Labour: Towards a New Political Ethics of Care”,
Politica socială critică, Vol. 21, nr. 4, p. 467/93.
Williams, F. (2004) Re-thinking Families, Calouste Gulbenkian Foundation, Londra.