Machine Translated by Google

Acest articol a fost descărcat de:

Pe: 201024 noiembrie
Detalii acces: Detalii de acces: Gratuit Acces

Editor Routledge
Informa Ltd Înregistrată în Anglia și Țara Galilor Număr de înregistrare: 1072954 Sediul social: Mortimer House, 37-
41 Mortimer Street, Londra W1T 3JH, Marea Britanie

Etică și bunăstare socială

Detalii despre publicare, inclusiv instrucțiuni pentru autori și informații despre abonare:
http://www.informaworld.com/smpp/title~content=t744402347

Leave No Stone Unturned: Modelul incluziv de luare a deciziilor etice

Donna McAuliffe; Lesley Chenoweth

Pentru a cita acest articol, McAuliffe, Donna și Chenoweth, Lesley (2008) „Leave No Stone Unturned: The Inclusive Model of
Luare a deciziilor etice”, Etică și bunăstare socială, 2: 1, 38 — 49
Pentru a lega acest articol: DOI: 10.1080/17496530801948739

URL: http://dx.doi.org/10.1080/17496530801948739

Vă rugăm să defilați în jos pentru articol

Termeni și condiții complete de utilizare: http://www.informaworld.com/terms-and-conditions-of-access.pdf

Acest articol poate fi folosit în scopuri de cercetare, predare și studii private. Orice substanțial sau
reproducere sistematică, redistribuire, revânzare, împrumut sau sub-licență, furnizare sistematică sau
distribuirea sub orice formă către oricine este în mod expres interzisă.

Editorul nu oferă nicio garanție explicită sau implicită și nici nu face nicio declarație cu privire la conținut
va fi complet sau exact sau actualizat. Acuratețea oricăror instrucțiuni, formule și doze de medicamente
ar trebui verificate independent cu surse primare. Editorul nu va fi responsabil pentru nicio pierdere,
acțiuni, pretenții, proceduri, cereri sau costuri sau daune de orice fel sau oricum cauzate care decurg direct
sau indirect în legătură cu sau care rezultă din utilizarea acestui material.
 Machine Translated by Google

ETICĂ ȘI BUNĂSTARE SOCIALĂ VOLUMUL 2 NUMĂRUL 1 (APRILIE 2008)

Leave No Stone Unturned: The Inclusive

Model de luare a deciziilor etice

Donna McAuliffe și Lesley Chenoweth

Luarea deciziilor etice este o parte esențială a muncii practicienilor de asistență

socială și de servicii umane, care se confruntă cu dileme cu regularitate legate de
datoria de grijă; confidențialitate, confidențialitate și divulgare; alegere și
autonomie; și distribuirea resurselor din ce în ce mai rare. Acest articol detaliază
dezvoltarea și aplicarea Modelului Incluziv de Luare a Deciziei Etice, creat ca
răspuns la creșterea gradului de conștientizare a complexității muncii atât în
sectorul public, cât și în cel privat. Modelul se bazează pe patru platforme cheie
care sunt construite din valori și principii fundamentale importante. Aceste
platforme sunt: responsabilitate, consultare, sensibilitate culturală și reflecție
critică și stau la baza procesului dinamic în cinci pași care utilizează o abordare
reflexivă, dar pragmatică pentru a identifica și analiza toate aspectele relevante ale
unei dileme etice. Articolul începe prin a explora anatomia unei dileme etice,
inclusiv identificarea principiilor etice concurente. Apoi, se trece la evidențierea
diferitelor puncte dintr-un proces de luare a deciziilor în care apar de obicei
ă20
ircbrm
eta :aD
3
4
0
2s1i:eo
ce n
2l

dificultăți pentru practicienii care se pot confrunta cu probleme de interpretare a

codurilor etice, lipsa accesului la resursele și sprijinul necesar sau care se pot găsi
obligați în condiții legale sau organizaționale. restricții. Se susține că acest model
are o aplicație utilă atât pentru educația în asistență socială, cât și pentru practică.

Cuvinte cheie Asistență socială; Luarea deciziilor etice; Responsabilitate; Reflecție

critică; Sensibilitate culturală; Consultare; Principii etice

Introducere

Există dovezi copleșitoare și rezistență asociată la aceste dovezi că asistența socială

și serviciile umane funcționează în acest moment al istoriei într-un cadru de risc
(Webb 2006). Politicile, procedurile, standardele, codurile de etică, reglementările
și legile sunt în mod obișnuit concepute și revizuite cu o regularitate crescândă, cu
accent pe prevenirea vătămării, deși prejudiciul adus „cui” sau „ce” nu este
întotdeauna imediat evident sau transparent. Există două laturi ale analizei
mediului bazat pe risc și gestionat de risc. Pericolele sunt că

Donna McAuliffe este lector superior la Scoala de Servicii Umane de la Universitatea Griffith din Australia.
Lesley Chenoweth este profesor de asistență socială la aceeași instituție. Corespondență către: Donna McAuliffe,
Lector principal, Școala de Servicii Umane, Universitatea Griffith, Campusul Logan, Meadowbrook, QLD 4131, Australia.
E-mail: d.mcauliffe@griffith.edu.au

ISSN 1749-6535 print/1749-6543 online/08/010038-12 – 2008

Taylor & Francis DOI:
10.1080/17496530801948739
 Machine Translated by Google

NU LASA NICI O PIATRA NEINTOARSA 39

Practica creativă și inovatoare, care răspunde cu adevărat nevoilor umane, va deveni înăbușită și legată de
reguli și reglementări. Eforturile bine intenționate de a rutina și standardiza procesele, evaluările și
intervențiile pot scoate numeroasele nuanțe de culoare din lumea noastră într-un efort de a reduce totul
la extreme „mai sigure” de alb sau negru.

Cei care sunt conștienți de aceste pericole și care caută în mod activ să le evite pot cădea în capcana la
fel de insidioasă de a vedea toate instrumentele asociate cu managementul riscului ca fiind în opoziție cu
scopul principal al îngrijirii celorlalți și să le arunce în mod eficient */„aruncarea bebelușului”. afară cu apa
de la baie'. Practicianul cu discernământ, se argumentează, va recunoaște riscul (pentru utilizatorii
vulnerabili ai serviciilor, pentru sine ca practician), deoarece este practic imposibil și ar putea fi neglijent
să nu facă acest lucru, dar va căuta selectiv acele principii fundamentale care stau la baza bunei practici. și
să ofere cadre solide pentru luarea deciziilor consecvente care vor rămâne sub control. Consecvența este
importantă deoarece îi permite practicianului să construiască pe cunoștințe și abilități într-un mod
sistematic. Consecvența în acest sens nu trebuie echivalată cu aderarea robotică la formule rigide, ci cu
modalități bine argumentate, bazate pe valori, încercate și testate de a da sens situațiilor și de a răspunde
în mod adecvat în ceea ce privește cultura și contextul. În dezvoltarea Modelului Incluziv de Luare a Deciziei
Etice, s-au depus eforturi pentru a echilibra nevoia de consecvență și responsabilitate (care ia forma unei
liste de verificare în anumite privințe) cu elementul critic de reflecție asupra practicii, astfel încât riscul să
poată fi echilibrat. alături de alte principii la fel de importante.
ă20
ircbrm
eta :aD
3
4
0
2s1i:eo
ce n
2l

Privire de ansamblu asupra literaturii

Ultimul deceniu a cunoscut o creștere impresionantă a literaturii de asistență socială și de servicii umane
care promovează modalități sistematice de explorare și rezolvare a situațiilor etice complexe în practica
clinică, de grup și comunitară. „Domeniile de practică” în care pot apărea dileme etice includ munca
interpersonală; lucrul cu grupuri; lucrul cu familiile și parteneriatele; lucru in folosul comunitatii; politică
socială; management, conducere și administrare; cercetare și evaluare; și educație și formare (Chenoweth
& McAuliffe 2005). Proliferarea constantă a modelelor și cadrelor de luare a deciziilor etice în asistența
socială și în alte grupuri profesionale, cum ar fi asistența medicală și sănătatea aliată, reflectă cerințele tot
mai mari asupra practicienilor și căutarea lor pentru instrumente și procese care să îi ajute în terenul de
practică din ce în ce mai bogat în dileme. . În asistența socială, luarea deciziilor etice a fost definită ca
„procesul de reflecție critică, evaluare și judecată prin care un practician rezolvă probleme, probleme și
dileme etice” (AASW 1999, p. 22). Alte profesii (de exemplu, în domeniul sănătății) au susținut că practicienii
au nevoie de cadre prin care să ia în considerare în mod sistematic nevoile și dorințele, îndatoririle și
consecințele, practicile legale și alte practici pentru toți cei implicați într-o anumită situație de practică
(Freegard 2006, p. 71) . Un astfel de cadru atunci când este ideal, „încorporează principiile tradiționale ale
 Machine Translated by Google

40 MCAULIFFE & CHENOWETH

etica, se bazează pe cazuri, abordează virtutea, recunoaște conflictele dintre principii, ia în

considerare consecințele, invită la luarea în considerare a nevoilor și a prejudecăților sociale și
susține discursul moral și creativitatea” (Swisher & Kreuger-Brophy 1998, p. 22).

În explorarea modalităților în care modelele de luare a deciziilor etice au fost construite în

literatura de specialitate, este adesea prezentat că aceste modele, deși numeroase, pot fi înțelese
ca fiind în mod esențial încadrate în categorii definite. O prezentare generală a acestor categorii
este utilă aici pentru a oferi o gândire de bază pentru dezvoltarea Modelului Incluziv de Luare a
Deciziei Etice. Este important de menționat că aceste categorii nu se exclud reciproc și există un
grad semnificativ de suprapunere între diferitele construcții ale procesului decizional.

Modelele și cadrele de luare a deciziilor etice care se bazează pe o structură liniară cu pași clar
definiți sunt destul de comune în literatura de specialitate a mai multor discipline și au fost
denumite „modele de proces” (Chenoweth & McAuliffe 2005) sau „modele raționale” ( Bowles et
al. 2006). În domeniul sănătății, de exemplu, Swisher & Kruger-Brophy (1998) și Kerridge et al.
(2005) au dezvoltat modele care urmează o succesiune logică de pași, de la identificarea
problemelor până la rezolvare. Aceste modele sunt concepute pentru explorarea practică a unei
probleme; cu toate acestea, există puține oportunități de reflecție critică și problemele culturale
nu sunt adesea recunoscute. Privind mai precis la asistența socială, aceste modele de proces
variază de la aplicabilitatea practică a modelului ETIC în cinci pași dezvoltat de Elaine Congress
(1999) și modelul în șapte pași subliniat de Steinman și colab. (1998) până la modele mai multe
niveluri, cum ar fi cel dezvoltat de Dolgoff et al. (2005), care încorporează pași de screening pentru
ă20
ircbrm
eta :aD
3
4
0
2s1i:eo
ce n
2l

a acoperi evaluarea etică, regulile și principiile. După cum subliniază Reamer (2006, p. 73), „nu
există nicio formulă precisă pentru rezolvarea dilemelor etice... dar eticienii sunt, în general, de
acord că este important să se abordeze deciziile etice în mod sistematic, să se urmeze o serie de
pași pentru a se asigura că toate aspectele dilema etică sunt abordate'. Modelele care urmează
această formulă sunt utile pentru a se asigura că sunt luați în considerare pașii importanți, dar
pot deveni problematice din cauza naturii lor prescriptive (Corey, Corey și Callanan 2007).

O a doua categorie generală este acele modele etice de luare a deciziilor descrise ca „reflexive”
(Chenoweth & McAuliffe 2005) în care luarea deciziilor încorporează un accent puternic pe
intuitiv, precum și pe rațional. Modelele reflexive în asistența socială se bazează de obicei pe
perspective feministe și abordează problema includerii clienților în procesul de luare a deciziilor.
Aceste modele abordează problema puterii în astfel de decizii și subliniază importanța auto-
reflecției și importanța relației. Hill i colab. (1995), de exemplu, invită practicienii să exploreze
atât procesele raționale, cât și cele sentimentale în luarea deciziilor. Corey et al. (2007, pp. 19/20)
susțin acest proces reflexiv afirmând că „luarea unei decizii etice nu este un proces pur cognitiv și
liniar care urmează pași clar definiți și previzibili. Într-adevăr, este crucial să recunoaștem că
emoțiile joacă un rol în modul în care luăm decizii etice. Grila etică conturată de Seedhouse (1998)
ar putea fi considerată ca fiind în domeniul reflectiv al modelelor decizionale etice. Aceasta a fost
dezvoltată ca o modalitate de
 Machine Translated by Google

NU LASA NICI O PIATRA NEINTOARSA 41

răspunzând complexită ii analizei etice în practica sănătă ii. Grila este alcătuită
din patru casete fiecare cu straturi care sunt interdependente. Deși modelul nu
specifică reflectarea în proces, el conturează o progresie prin care practicianul
lucrează prin straturi, care oferă oportunități pentru o analiză mai profundă și o
analiză atentă. „Ciclul de reflecție” dezvoltat de Mattison (2000) este un alt exemplu
de model care se concentrează pe reflecția critică ca parte integrantă a luării
deciziilor etice. Aceste modele se potrivesc bine cu munca socială, deoarece
explorarea valorilor personale și a stilurilor de luare a deciziilor sunt o parte
integrată a procesului.
A treia „categorie” este denumită „modele culturale”, deoarece prioritizează
contextul cultural al luării deciziilor și susțin consultarea cu experți culturali pentru
a stabili valorile culturale, viziuni asupra lumii și așa mai departe. Cel mai
cuprinzător exemplu de model cultural a venit din lucrarea lui Garcia et al. (2003)
în dezvoltarea Modelului Integrativ Transcultural de Luare a Deciziei Etice în
contextul consilierii. Bowles și colab. (2006) discută acest model și subliniază că,
întrucât respectul pentru diversitatea culturală este esențial pentru justiția socială,
includerea dimensiunilor culturale în luarea deciziilor este esențială pentru buna
practică de asistență socială.
Toate aceste modele de luare a deciziilor au o serie de atribute utile și adecvate
care sunt constructive pentru procesul de luare a deciziilor etice în practică. Cu
toate acestea, experiența noastră a fost că practicienii trebuie să utilizeze elemente
ale mai multor modele în luarea deciziilor. Din munca noastră cu practicieni și
studenți, am identificat necesitatea unui model care să includă atât conceptele
ă20
ircbrm
eta :aD
3
4
0
2s1i:eo
ce n
2l

importante pe care se bazează practica, cât și pași sistematici pentru a crea un

model mai cuprinzător și mai robust, potrivit pentru multe situații de practică. De
asemenea, modelul trebuia să includă cele mai importante valori care stau la baza
asistenței sociale și a serviciilor umane. Aceste valori de bază
au fost descrise de Chenoweth și McAuliffe (2005) ca: prețuirea umanității, care
include respectul pentru ceilalți și perceperea unicității individului în contextul lor
social; valorificarea schimbării pozitive, care se bazează pe credința în capacitatea
de schimbare și dezvoltare; valorificarea alegerii, care încorporează înțelegerea
autodeterminarii, autonomiei și împuternicirii; valorizarea serviciilor de calitate,
care vorbește despre competență, integritate, onestitate, responsabilitate,
transparență, prudență, fiabilitate și imparțialitate; aprecierea vieții private, care
include drepturile la confidențialitate, confidențialitatea asociată (și limitele
acesteia) și anonimatul; și prețuirea diferenței, care recunoaște respectul pentru
diferență și diversitate, care este mai larg decât o simplă poziție de toleranță
îmbrăcată în nediscriminare. Aceste valori de bază sunt țesute prin modelul care
este detaliat în secțiunea următoare.

Modelul incluziv de luare a deciziilor etice

Acest model a fost dezvoltat din experiența combinată a autorilor de mulți ani de
practică în domeniile sănătății mintale, dizabilităților, dezvoltării comunitare,
 Machine Translated by Google

42 MCAULIFFE & CHENOWETH

asistență medicală, asistență pentru tineret, asistență socială juridică și consiliere

relațională. Această experiență de practică a fost combinată cu ani de educație în
asistență socială în medii academice, ceea ce a condus la un interes pentru etica
profesională și aplicată în asistența socială și serviciile umane. Modelul incluziv a fost
publicat pentru prima dată într-un text introductiv de asistență socială și servicii
umane de Chenoweth și McAuliffe (2005), iar o relatare a procesului reflexiv de
scriere în colaborare a acelui text a fost publicată în McAuliffe și Chenoweth (2006).
Modelul incluziv are o bază care este construită pe patru „dimensiuni esențiale”
sau platforme care sunt importante pentru luarea deciziilor și bunele practici. Aceste
platforme de fundație, care sunt, de asemenea, orientate spre acțiune, sunt:
Responsabilitate, Reflecție critică, Sensibilitate culturală și Consultare. Reprezentarea
schematică a miezului modelului (Figura 1) arată aceste platforme care se găsesc
împreună ca piese ale unui puzzle.
Responsabilitatea a fost descrisă de Banks (2004, p. 150) ca fiind responsabilitatea
de „a fi chemat să dea un raport despre ceea ce a făcut sau nu a făcut cineva”, iar în
contextul actual de gestionare a riscurilor serviciilor umane, acest lucru a devenit
destul de problematic. întrucât responsabilitatea a fost legată de responsabilitate și
„vinovăție”. Ca platformă de bază a Modelului Incluziv de Luare a Deciziei Etice, accentul

(Re)definirea (Re)Cartografiarea
ă20
ircbrm
eta :aD
3
4
0
2s1i:eo
ce n
2l

eticii legitimității
dilemă

Responsabilitate Consultare

(Re)Colectarea
de informații
Critic Cultural
Reflec ie Sensibilitate
(re)analiză și
(re)evaluare critică

(re)abordări
alternative și
Acțiune

figura 1
 Machine Translated by Google

NU LASA NICI O PIATRA NEINTOARSA 43

a răspunderii se referă la capacitatea lucrătorului de a articula și justifica clar deciziile luate,

ținând cont de contextul social mai larg în care aceștia își desfășoară activitatea. Responsabilitatea
înseamnă a fi deschis, transparent și onest și, prin urmare, se leagă strâns de o altă platformă de
fundație, reflecția critică, care îi îndeamnă pe practicieni să-și deschidă luarea deciziilor pentru
controlul personal și al altora într-un mod care va duce la o practică mai bună în viitor. Reflecția
critică este o piatră de temelie a bunelor practici, iar un lucrător conștient și reflexiv este mult mai
probabil să-și recunoască propriul model de valori și impactul pe care valorile personale l-ar putea
avea asupra deciziilor. A treia platformă de fundație, sensibilitatea culturală, este o includere
necesară în lumea postmodernă în care respectul pentru viziunile altora este primordial. Practica
care nu este sensibilă din punct de vedere cultural poate lăsa lucrătorii deschiși la acuzațiile de
discriminare și poate avea rezultate devastatoare dacă sunt întreprinse acțiuni care eludează
răspunsurile culturale adecvate sau ignoră normele culturale importante. Platforma de bază
finală este consultarea, care este acțiunea de a folosi înțelepciunea și sfatul celorlalți cu
înțelepciune și de a se angaja în discuții cu alții care îl pot ajuta pe practician să susțină valori
importante în interesul integrității și al prudenței. Consultarea este o parte adesea neglijată a
luării deciziilor etice, iar mulți practicieni își asumă sarcini etice complexe în tăcere de teamă să
nu fie văzuți de colegi ca „neprofesioniști” sau „indecisi” (McAuliffe & Sudbery 2005). Aceste patru
platforme sunt interconectate și se bazează una pe cealaltă pentru a consolida nucleul procesului
decizional.

Când parcurgeți pașii modelului incluziv, aceste platforme de fundație ar trebui să rămână în
ă20
ircbrm
eta :aD
3
4
0
2s1i:eo
ce n
2l

centrul atenției în fiecare etapă.

Pasul unu: Definirea dilemei etice

A fost făcută o distincție foarte utilă pentru a clarifica diferența dintre problemele etice, problemele
etice și dilemele etice (Banks 2005, pp. 12/3). Modelul inclusiv de luare a deciziilor etice a fost
conceput pentru a fi utilizat în cazul unei dileme etice, definită de bănci ca fiind „când un lucrător
se confruntă cu alegerea între două alternative la fel de nedorite care pot implica un conflict de
principii morale și nu este clar care alegere va fi cea corectă” (Banks 2005, p. 13). Deși o situație
ar putea prezenta o problemă etică, ea va deveni o dilemă etică numai dacă cele două principii
concurente pot fi clar definite. Rothman (1998, p. 4) se referă la acest proces drept „formularea
dilemei” și susține că nu se poate avansa până când această identificare a principiilor concurente
nu este clar înțeleasă și enunțată. Definirea principiilor concurente poate necesita asistență din
partea unei persoane cu expertiză etică în situația particulară sau ar putea fi nevoie de consiliere
juridică. Întrebările care ar trebui puse în această etapă incipientă a definirii dilemei etice includ:

. Pot defini clar principiile etice concurente în această situație? Dacă da, care sunt acestea? Dacă
nu, trebuie să mă consult cu o altă persoană potrivită pentru a-mi clarifica gândurile? Sunt
problemele de cultură implicate aici? (consultare; sensibilitate culturală)
 Machine Translated by Google

44 MCAULIFFE & CHENOWETH

. Dacă determin că aceasta este o dilemă etică, unde sunt plasat în ea? Este rolul meu să iau o
decizie sau această situație ar trebui să fie transmisă unei persoane cu autoritate superioară?
(responsabilitate)

. Îmi este familiară această situație sau am nevoie de cunoștințe noi? Pot să mă bazez pe
experiența trecută sau pe ceea ce am învățat de la muncă în alte contexte? (reflecție critică)

Pasul doi: cartografierea legitimității

O parte importantă a bunei practici este capacitatea de a efectua o evaluare amănunțită a unei
situații și de a determina natura relațiilor celor implicați la diferite niveluri ale sistemelor
interpersonale, familiale și comunitare.
Dilemele etice pot implica mulți oameni și nu este ușor să decideți cine are un loc legitim în
procesul de luare a deciziilor. Uneori, persoanele care ar trebui să fie implicate sunt excluse (de
exemplu, familiile pacienților din instituțiile de îngrijire a sănătății; parteneri de același sex), iar
alteori persoanele neadecvate sunt implicate în discuții care, prin drept, nu ar trebui să-i privească
(de exemplu, angajatori, rude cu alte persoane). agende). Trebuie să se ia în considerare dacă
dilema etică, așa cum este definită de practician, ar trebui împărtășită cu un client. În unele cazuri,
dilema etică va avea implicații pentru practica profesională, dar poate să nu afecteze neapărat
clientul care poate rămâne neconștient de vreo problemă. Întrebările care ar putea fi puse în
această etapă includ:
ă20
ircbrm
eta :aD
3
4
0
2s1i:eo
ce n
2l

. Cine are legitimitate în această situație? Cine este inclus și cine este exclus? Există factori culturali
de luat în considerare (de exemplu, familia extinsă sau rudele în cazul clienților indigeni)?
(sensibilitate culturală)

. Este potrivit să împărtășim cu alții această dilemă etică? Este aceasta o dilemă etică cu care mă
confrunt singur sau sunt implicați și alții? Cine ar trebui să vorbească cu cine în acest stadiu?
(consultare; responsabilitate; reflecție critică)

Pasul trei: Colectarea informațiilor

Colectarea de informații este o parte esențială a oricărui proces de evaluare; totuși, diferența cu
luarea deciziilor etice este că informațiile care trebuie adunate sunt mai specifice standardelor de
practică, codurilor de conduită, protocoalelor, precedentului juridic și politicilor organizaționale.
Documentele și politicile/procedurile reprezintă o parte a ecuației (materialul), în timp ce cealaltă
parte implică o analiză a valorilor personale, profesionale și societale (filosofice). Cu experiență,
practicienii adună o mulțime de informații care provin din gestionarea caz după caz și cu cât
lucrează mai mult într-o organizație, cu atât devine mai familiar cu politicile și procedurile. Din
păcate, practicienii nu sunt întotdeauna clari despre ce coduri de etică dictează, ce au descoperit
cercetările
 Machine Translated by Google

NU LASA NICI O PIATRA NEINTOARSA 45

sau ce jurispruden ă există atunci când se confruntă cu situa iile mai neobi nuite care

caracterizează adesea dileme etice. Lucrătorii nu sunt întotdeauna complet clari cu privire la
propriile valori și dacă acestea sunt în conformitate cu așteptările organizaționale sau
profesionale. Amploarea culegerii informațiilor va depinde de familiaritatea cu situația, de
capacitatea de a accesa resurse în timp util și de disponibilitatea persoanelor care pot furniza
informațiile necesare. Câteva întrebări care pot ghida colectarea de informații includ:

. Ce îndrumări sunt furnizate de codurile de etică profesionale, protocoale, politici sau

proceduri și există considerații legale? (responsabilitate)
. Există conflicte între valorile personale, cerințele profesionale și mandatele organizaționale
și sunt aceste conflicte susceptibile de a prezenta probleme pentru decident sau pentru
alții? (reflecție critică)
. Există alte resurse care ar putea face lumină asupra acestei dileme, cum ar fi cercetarea,
literatura sau experiențele altora? (consultare, reflecție critică)

. Cine ar putea fi consultat în această etapă pentru dobândirea de noi cunoștințe, sau pentru
clarificarea pozițiilor adoptate de coduri etice, politici sau lege? (consultare)

. Sunt necesare cunoștințe culturale specifice și, dacă da, pentru cine ar trebui consultat
acest? (sensibilitate culturală)
ă20
ircbrm
eta :aD
3
4
0
2s1i:eo
ce n
2l

Pasul patru: Abordări alternative și acțiuni

Colectarea de informații relevante și eliminarea celor irelevante ar trebui să aibă ca rezultat

un pachet de cunoștințe despre situație care poate fi apoi sortat și examinat pentru rezultate
potențial inutile sau dăunătoare, în cazul în care ar fi luată un anumit curs de acțiune. Unul
dintre principiile cheie care stau la baza eticii este noțiunea de „nu face rău” (non-
maleficiență)*/ asistenții sociali și ceilalți din profesiile de ajutor sunt bine conștienți de
potențialul de abuz de putere și de consecințele periculoase ale acțiunii fără obligații. respect
pentru poziția vulnerabilă și adesea lipsită de putere a celorlalți. Nu este întotdeauna posibil
să se prevadă daune viitoare, iar problemele care vin din „câmpul stâng” reprezintă
întotdeauna un risc. Deciziile pot fi luate numai pe baza informațiilor disponibile la momentul
respectiv, după o evaluare și evaluare adecvată a tuturor faptelor și pozițiilor și cu o înțelegere
clară a rațiunii pe care se bazează în cele din urmă o decizie. Este important să se ia în
considerare contribuțiile semnificative ale teoriei etice, care vor ajuta la înțelegerea dacă o
decizie se bazează pe preocuparea pentru reguli, legi, politici, linii directoare sau aplicare
universală (o poziție deontologică) sau dacă preocuparea este mai mult pentru consecințe
sau noțiuni. a binelui mai mare (o pozitie utilitarista). Dacă cineva este mai preocupat de
relații sau de caracterul bun (etica grijii, etica virtuții), atunci deciziile ar putea lua din nou un
curs diferit.

Câteva întrebări care pot ghida luarea deciziilor în această etapă includ:
 Machine Translated by Google

46 MCAULIFFE & CHENOWETH

. Care sunt cursurile de acțiune disponibile acum că am adunat cunoștințe și informații și am luat
în considerare gama de poziții de valoare? (responsabilitate)

. Pe ce bază voi lua această decizie și cum îmi voi justifica acțiunile?
(responsabilitate)

. Îmi lipsesc alte alternative și cum pot fi sigur că am cântărit toate opțiunile? Cu cine pot vorbi
despre asta și altcineva poate juca „avocatul diavolului” pentru a mă ajuta să-mi clarific poziția?
(consultare)

. Sunt vreuna dintre aceste opțiuni discriminatorii sau insensibile din punct de vedere cultural? (cultural
sensibilitate)

. Cum mă simt în legătură cu decizia la care am ajuns și trebuie să fac ceva diferit? Pot să trăiesc
cu această decizie și o pot justifica dacă este solicitat?
Cum implementez și documentez această decizie? (reflecție critică; responsabilitate)

Pasul cinci: Analiză și evaluare critică

Una dintre realitățile practicii ocupate este că etapa importantă a analizei și evaluării critice este
neglijată pe măsură ce un caz este rezolvat și altul se prezintă pentru atenție. După cum subliniază
Clark (2007, p. 66) în discuția sa despre modelul raționalist de luare a deciziilor, „reflecția matură,
dacă se întâmplă deloc, este adesea după fapt și atunci când au fost deja luate decizii semnificative
și adesea irevocabile”. Făcând timp pentru reflecția critică asupra practicii, va permite spațiu
ă20
ircbrm
eta :aD
3
4
0
2s1i:eo
ce n
2l

pentru luarea în considerare a impactului procesului de luare a deciziilor asupra sinelui și asupra
altora și poate schimba ceea ce ar fi putut fi o experiență dificilă și epuizantă din punct de vedere
emoțional (după cum se dovedesc a fi multe dileme etice) într-o experiență de învățare mai
constructivă (McAuliffe 2005). Analizând critic modul în care s-a desfășurat o situație, un practician
poate trece practica de la un răspuns de rutină și de memorie la o implicare mai dinamică și mai
atentă cu problemele morale care stau în centrul activității serviciilor umane.

Există o gamă largă de tehnici de reflexie care au fost detaliate în literatură (Osmond &
Darlington 2005) și folosirea acestora fie ca activitate de auto-reflexie, fie prin discuții active cu
altul, este o modalitate de a asigura integritatea, competența și responsabilitatea în practică. Pe
cine alege un practician să consulte, merită, de asemenea, control, deoarece este întotdeauna
mai ușor să împărtășiți o situație dificilă cu cineva care este puțin probabil să ofere o perspectivă
diferită sau mai provocatoare. Câteva întrebări care pot ajuta acest proces includ:

. Ce am învățat din această situație despre modul în care iau decizii și mi-am schimbat
comportamentul față de modelele anterioare de luare a deciziilor? (reflecție critică)

. Mă simt încrezător că am acționat într-o manieră sensibilă din punct de vedere cultural pe tot
parcursul procesului sau au existat aspecte ale culturii pe care am neglijat să le explorez?
(sensibilitate culturală)
 Machine Translated by Google

NU LASA NICI O PIATRA NEINTOARSA 47

. Am folosit consultanța și sprijinul cu înțelepciune și cu cine am ales să vorbesc despre dilema

etică? Au existat și alții pe care aș fi putut sau ar fi trebuit să îi contactez pentru informații?
(consultare)

. Există probleme asupra cărora trebuie să atrag atenția în legătură cu deficitele în politicile/
procedurile organizaționale, codurile etice sau alte procese care au un impact negativ asupra
utilizatorilor de servicii? La sfârșitul zilei, pot să îmi asum decizia și să discut cu încredere
acțiunile mele și să îmi asum responsabilitatea pentru propria mea parte în procesul de luare
a deciziilor? (responsabilitate)

O critică comună a modelelor de luare a deciziilor etice este că dilemele etice apar adesea „din
senin” și astfel de modele nu permit acele circumstanțe în care o decizie trebuie luată rapid. De
multe ori nu există timp pentru a consulta, sau pentru a aduna informații, sau chiar pentru a
reflecta; trebuie dat un răspuns sau trebuie luată o decizie pe loc. Deși nu negăm realitatea
acestor situații, suntem de acord cu Manning (2003, p. 171) în acest punct în care ea reiterează că
„folosirea unui cadru pentru luarea deciziilor poate părea greoaie și consumatoare de timp la
început. Cu toate acestea, cu puțină practică, majoritatea subiectelor și întrebărilor vor deveni a
doua natură; vor fi interiorizate și vor veni în minte în mod obișnuit.' Reflecția critică ca parte
integrantă a practicii profesionale va ajuta cu siguranță acest proces.

Concluzii
ă20
ircbrm
eta :aD
3
4
0
2s1i:eo
ce n
2l

Modelul incluziv de luare a deciziilor etice a fost dezvoltat din analiza literaturii și din propria
noastră experiență ca practicieni și educatori în asistență socială. În timp ce acest model a fost
utilizat în atelierele de dezvoltare profesională cu asistenți sociali din domeniul sănătății,
dizabilităților și practicii rurale, precum și cu studenții, nu a existat încă o evaluare sistematică a
relevanței și utilizării sale în practică. Caracterul practic al modelului în situații de criză sau cu așa-
numitele „populații greu de servit”, cum ar fi persoanele fără adăpost sau cei cu comportamente
provocatoare, este încă netestată și sunt necesare cercetări suplimentare în diferite contexte
organizaționale. Testarea modelului pentru a dezvolta dovezi empirice ale aplicării sale ar
determina modul în care practicienii ar putea utiliza modelul și ce rezultate le-ar putea oferi
clienților și utilizatorilor serviciilor. Aceasta este o muncă încă de întreprins.

De asemenea, este important să recunoaștem că modelul se înscrie în practică în contexte de

asistență socială și servicii umane. Nu ne asumăm relevanța acestuia pentru alte grupuri
profesionale, deși a existat interes din partea colegilor din domeniul asistenței medicale și al
sănătății conexe pentru a explora aplicarea în acele domenii de practică. Aplicabilitatea modelului
la nivel interdisciplinar nu a fost încă testată.
Educatorii de asistență socială sunt, de asemenea, însărcinați cu responsabilitatea de a se
asigura că studenții au cunoștințe bune despre codurile etice referitoare la practica asistenței
sociale, o analiză a valorilor personale și profesionale și sunt capabili să demonstreze capacitatea
de a articula și justifica deciziile cu privire la problemele de practică.
 Machine Translated by Google

48 MCAULIFFE & CHENOWETH

În opinia noastră, studenții ar trebui să fie expuși la o serie de modele și cadre de luare a deciziilor
etice și ar trebui încurajați să integreze o înțelegere a dimensiunilor etice ale practicii în cadrele
lor de practică emergente.
Modelul integrat de luare a deciziilor etice ar putea fi un plus util la multitudinea de modele
disponibile acum, oferind așa cum este descris de Bowles și colab. (2006, p. 205), un model care
subliniază importanța responsabilității personale, precum și o reamintire a „natura deschisă și
interdependentă a argumentului etic”.

În cele din urmă, ca și în cazul oricărui model de luare a deciziilor etice, există limite ale
problemelor și problemelor etice pe care le poate aborda. Este dincolo de sfera de competență a
modelului, de exemplu, a oferi îndrumări pentru practicieni individuali cu privire la domeniile etice
sau dilemele care există în societatea mai largă. Din experiența noastră, aceste probleme mai
largi, cum ar fi conflictele morale între pozițiile personale și de asistență socială și cele ale
organizației sau politicii guvernamentale, apar în mod repetat ca surse de îngrijorare și stres
pentru asistenții sociali. Astfel de probleme etice necesită acțiune socială sau lobby colectiv din
partea unor grupuri precum asociațiile profesionale. Ceea ce pare a fi util în aplicarea acestui
model este identificarea acestor probleme și clarificarea a ceea ce poate și nu poate fi abordat cu
ușurință în cadrul intervențiilor individuale.

Referințe
ă20
ircbrm
eta :aD
3
4
0
2s1i:eo
ce n
2l

Asociația Australiană de Asistență Socială (AASW). (1999) Codul Etic, edn a II-a, Uniune
Offset, Canberra.
Banks, S. (2004) Etica, responsabilitatea și profesiile sociale, Palgrave Macmillan,
New York.
Banks, S. (2006) Etica și valorile în asistența socială, ediția a 3-a, Palgrave, New York.
Banks, S. & Williams, R. (2005) „Accounting for ethical difficulties in social welfare work:
issues, problems and dilemmes”, British Journal of Social Work, Vol. 35, nr. 7, p. 1005/22.

Bowles, W., Collingridge, M., Curry, S. & Valentine, B. (2006) Practica etică în domeniul social
Lucrare: O abordare aplicată, Allen & Unwin, Sydney.
Chenoweth, L. & McAuliffe, D. (2005) Drumul către asistență socială și servicii umane
Practică: un text introductiv, Thomson, Victoria.
Clark, C. (2007) „Responsabilitatea profesională, conduita greșită și rațiunea practică”, Etică și
bunăstare socială, vol. 1, nr. 1, p. 56/75.
Congres, E. (1999) Valori și etică a asistenței sociale: identificarea și rezolvarea profesională
Dileme, Nelson Hall, Chicago, IL.
Corey, G., Corey, MS & Callanan, P. (2007) Probleme și etică în profesiile de ajutor,
Ediția a 7-a, Brooks Cole/Thomson, Pacific Grove, CA.
Dolgoff, R., Loewenberg, FM & Harrington, D. (2005) Ethical Decisions for Social Work
Practice, edn a VII-a, FE Peacock, Itasca, IL.
Freegard, H. (2006) „Making ethical decisions”, în Ethical Practice for Health Profes-sionals,
ed. H. Freegard, Thomson, South Melbourne, p. 66/90.
Garcia, JG, Cartwright, B., Winston, SM și Borzuchowska, B. (2003) „Un model integrativ
transcultural pentru luarea deciziilor etice în consiliere”, Journal of Counseling and
Development, Vol. 81, p. 268/77.
 Machine Translated by Google

NU LASA NICI O PIATRA NEINTOARSA 49

Hill, M., Glaser, K. & Harden, J. (1995) „A feminist model for ethical decision-making”, în Ethical
Decision Making in Therapy: Feminist Perspectives, eds EJ Rave & CC
Larsen, Guilford Press, New York, p. 18/37.
Kerridge, I., Lowe, M. & McPhee, J. (2005) Etică și drept pentru profesiile din sănătate, al doilea
edn, Federation Press, Sydney.
McAuliffe, D. (2005) „Sunt încă în picioare: Impactul și consecințele dilemelor etice pentru asistenții
sociali în practică directă”, Journal of Social Work Values and Ethics, vol. 2, nr. 1. Disponibil
online la: http://www.socialworker.com/jsvwe (accesat la 25 iunie 2007).

McAuliffe, D. & Sudbury, J. (2005) „Cui îi spun?: Sprijin și consultare în cazuri de

conflict etic', Journal of Social Work, vol. 5, nr. 1, p. 21/43.
McAuliffe, D & Chenoweth, L. (2006) „Reflecții asupra practicii: scrierea colaborativă ca activitate de
reflexie critică”, Practice Reflexions, vol. 1, nr. 1. Disponibil online la: http://www.aiwcw.org.au
(accesat la 25 iunie 2007).
Manning, SS (2003) Ethical Leadership in Human Services: A Multidimensional Approach, Allyn &
Bacon, Boston, MA.
Mattison, M. (2000) „Luarea deciziilor etice: Persoana în proces”, Asistență socială, Vol.
45, nr. 3, p. 201/12.
Osmond, J. & Darlington, Y. (2005) „Analiza reflexivă: tehnici pentru facilitarea
reflecție', Australian Social Work, vol. 58, nr. 1, p. 3/14.
Reamer, FG (2006) Social Work Values and Ethics, Columbia University Press, New York.
Rothman, JC (2005) From the Front Lines: Student Cases in Social Work Ethics, 2nd edn, Allyn &
Bacon, Boston, MA.
Seedhouse, D. (1998) Etica: inima îngrijirii sănătății, a doua ediție, John Wiley & Sons,
Chichester.
Steinman, SO, Richardson, NF & McEnroe, T. (1998) The Ethical Decision Making
Manual pentru ajutorarea profesioniștilor, Brooks/Cole, Pacific Grove, CA.
ă20
ircbrm
eta :aD
3
4
0
2s1i:eo
ce n
2l

Swisher, L. & Krueger-Brophy, C. (1998) Probleme legale și etice în terapia fizică, Butterworths,
Boston, MA.
Webb, S. (2006) Asistență socială într-o societate cu risc: perspective sociale și politice, Palgrave
Macmillan, New York.