PROBLEME INTRODUCTIVE

CHESTIONARE
CHESTIONARUL NR. 1

1. În cele ce urmează sunt enumerate câteva activităţi desfăşurate de om. Care

dintre aceste activităţi au dus la poluarea mediului înconjurător:
a) s-au făcut despăduriri masive pentru obţinerea de masă lemnoasă;
b) s-a dezvoltat foarte mult exploatarea subsolului;
c) s-a dezvoltat intensiv industria şi în special industria chimică.

2. Revoluţia tehnico-ştiinţifică contemporană a afectat grav mediul înconjurător.

Care din situaţiile prezentate a afectat mediul biologic de viaţă al omului şi animalelor:
a) dorinţa oamenilor de a atinge un nivel de viaţă cât mai ridicat;
b) necesitatea creşterii producţiei agricole vegetale şi animale pentru a asigura
hrana tuturor oamenilor;
c) necesitatea creşterii producţiei de materii prime, de combustibili şi energie.

3. Conceptul de dezvoltare durabilă a fost definit ca fiind:

a) acel tip de dezvoltare economică care asigură satisfacerea necesităţilor
prezentate fără a compromite posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile
cerinţe;
b) acel mod de desfăşurare a activităţilor umane, care să nu afecteze ecosistemul
natural;
c) acea dezvoltare preconizată a fi desfăşurată de om care să nu influenţeze sub
nici o formă viaţa umană.

4. Care dintre condiţiile enumerate sunt importante pentru realizarea obiectivelor

dezvoltării durabile:
a) politicile economice
b) politica mediului înconjurător;
c) politica forţei de muncă, învăţământ şi sănătăţii.

5. Care sunt principiile strategiei protecţiei mediului:

a) evitarea poluării prin măsuri preventive;
b) cine “poluează plăteşte”;
c) stimularea activităţilor de redresare a mediului.

6. Care sunt criteriile de stabilire a priorităţilor privind obiectivele protecţiei mediului:

a) menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei şi a calităţii vieţii;
b) apărarea împotriva calamităţilor naturale şi accidentelor;
c) pregătirea aderării României la Uniunea Europeană.

7. Strategia protecţiei mediului se aplică şi se actualizează prin:

a) Programul Naţional de Acţiune pentru Protecţia Mediului;
 b) Programul de Dezvoltare regională şi rurală;
c) Programul Naţional de combatere a corupţiei în domeniul protecţiei mediului.

8. Prima conferinţă mondială în domeniul protecţiei mediului a avut loc:

a) la Stocholm în anul 1972;
b) la Rio de Janeiro în 1992;
c) la Johanesburg în 2002.

9. Care dintre următoarele expresii înseamnă a polua:

a) a murdări;
b) a pângări;
c) a profana.

10. Prin poluant, potrivit Legii 137/95 se înţelege:

a) orice substanţă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori, care introdusă
în mediu modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi a organismelor vii;
b) orice categorie de substanţă, care permite dezvoltarea unor organisme parazite,
păduchi, viermi;
c) orice factor care aflat în mediu în cantităţi ce depăşesc limita de toleranţă a uneia
sau mai multor specii de vieţuitoare, împiedică înmulţirea sau dezvoltarea normală a
acestora printr-o acţiune toxică.

REGLEMENTAREA RAPORTURILOR OM-NATURĂ DE-A LUNGUL TIMPULUI. DE

LA DREPTUL NATURII LA DREPTUL MEDIULUI

CHESTIONARUL NR. 2

1. Care dintre următorii domnitori a dat “legea braniştei”?

a) Ştefan cel Mare;
b) Ştefan Tomşa;
c) Vlad Vintilă.

2. Primul Cod silvic românesc a apărut sub denumirea de:

a) “Primele orânduieli ale pădurii”;
b) “Orânduiala de pădure”;
c) “Opreliştile de stricare a pădurii”.

3. Prima lege modernă şi complexă pentru protecţia mediului înconjurător a fost

adoptată:
a) la 24.09.1894;
b) la 14.06.1894;
c) la 07.10.1893.
 4. După Conferinţa Mondială asupra mediului înconjurător care a avut loc la
Stocholm în 1972, a fost elaborată prima lege privind protecţia mediului înconjurător. În
ce an a fost adoptată?
a) 1973;
b) 1972;
c) 1974.

5. Care din următoarele principii stau la baza Legii 137/1995, Legea protecţiei
mediului?
a) principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului geografic
natural;
b) principiul “poluatorul plăteşte”;
c) principiul răspunderii pentru deciziile luate.

6. În ce an a fost înfiinţat ministerul mediului?

a) 1991;
b) 1992;
c) 1993.

7. În conformitate cu Directiva comunitară din 27.06.1967 prin mediu se înţelege:

a) totalitatea condiţiilor energetice, fizice, chimice şi biologice care înconjoară o
fiinţă;
b) apa, aerul, solul şi relaţiile dintre ele, precum şi relaţiile dintre acestea şi
organismele vii;
c) totalitatea înfăptuirilor, fenomenelor şi energiilor lumeşti ce vin în contact cu o
fiinţă.

8. Care dintre următoarele expresii sunt utilizate în acelaşi timp cu noţiunea de

mediu înconjurător:
a) “mediu biologic”;
b) “mediu ambiant”;
c) “mediu uman”.

9. Noţiunea de “legislaţie ecologică” este mai largă decât:

a) “legislaţia pentru ocrotirea naturii”;
b) “legislaţia pentru ocrotirea mediului înconjurător”;
c) “legislaţia pentru ocrotirea fiinţelor umane”.

10. Care din următoarele principii sunt recunoscute de Legea nr. 137/1995, legea
protecţiei mediului?
a) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru asigurarea calităţii mediului;
b) crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a mediului;
c) menţionarea, ameliorarea calităţii mediului şi reconstrucţia zonelor deteriorate.

ATMOSFERA
 CHESTIONARUL NR. 3

1. Prin noţiunea de “atmosferă” se înţelege:

a) masă de aer care înconjoară suprafaţa terestră, incluzând şi stratul protector de
ozon;
b) aerul troposferic, exclusiv cel din locurile de muncă;
c) masă de aer care înconjoară pământul.

2. Conform Conferinţei general europeană pentru protecţia mediului înconjurător,

Geneva 1979, poluarea atmosferică este:
a) eliberarea în aer, de către oameni, de substanţe sau energie cu efecte nocive;
b) periclitarea sănătăţii, daune comorilor vii şi ecosistemelor;
c) o limitare a beneficiilor mediului sau a altor drepturi de folosire a mediului
înconjurător.

3. Care din următorii poluanţi, este cel mai răspândit în atmosferă:

a) oxidul de carbon;
b) bioxidul de sulf;
c) trioxidul de magneziu.

4. Poluanţii din atmosferă, se împart în:

a) poluanţi primari;
b) poluanţi secundari;
c) poluanţi superaglomeraţi.

5. Precizaţi care din efectele prezentate sunt considerate ca efecte nocive ale
poluării atmosferice?
a) accelerarea schimbării climei;
b) distrugerea progresivă a stratului de ozon;
c) ploile acide.

6. Titularii activităţilor care constituie surse fixe de poluare pentru atmosferă sunt
obligaţi:
a) să participe la elaborarea programelor de reducere a emisiilor de poluanţi în
atmosferă;
b) să se supună tuturor procedurilor şi cerinţelor legale care conduc la prevenirea
sau reducerea impactului asupra aerului înconjurător;
c) să informeze şi să se supună controlului autorităţilor competente conform
legislaţiei în vigoare.

7. Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, elaborează normele

tehnice privind:
a) calitatea aerului în funcţie de factorii poluanţi din atmosferă;
b) emisiile de poluanţi atmosferici pentru surse fixe şi mobile;
 c) calitatea combustibililor şi carburanţilor.

8. Care din următoarele obligaţii revin Comitetului Naţional pentru protecţia Stratului
de Ozon:
a) analizează şi propune spre aprobarea Guvernului României la actele
internaţionale în domeniul protecţiei stratului de ozon;
b) propune Programul naţional de cercetare ştiinţifică şi tehnologică pentru protecţia
stratului de ozon;
c) elaborează cu autoritatea centrală pentru protecţia mediului la elaborarea de acte
normative în domeniu.

9. Nerespectarea dispoziţiilor legale privind protecţia atmosferei, poate atrage:

a) răspunderea civilă;
b) răspunderea contravenţională;
c) răspunderea penală.

10. Care din următoarele principii enunţate sunt cuprinse în conţinutul Tratatului
privind principiile care guvernează activitatea statelor în explorarea şi folosirea stratului
extraatmosferic al Lunii şi a celorlalte corpuri cereşti adoptat la Moscova în 1967?
a) explorarea şi folosirea spaţiului extraatmosferic, trebuie făcute spre binele şi în
interesul tuturor statelor;
b) spaţiul extraatmosferic poate fi explorat şi folosit în mod liber de către toate
statele;
c) să nu se amplaseze pe orbită în jurul pământului nici un obiect purtător de arme
nucleare.

APA

CHESTIONARUL NR. 4
1. Cea mai mare cantitate de apă se află:
a) în oceane şi mări;
b) în calotele de gheaţă ale polilor;
c) în fluviile, râurile, lacurile, pânzele subterane de apă şi în atmosferă.

2. Din punct de vedere al administrării lor apele se împart în:

a) ape internaţionale;
b) ape teritorial naţionale;
c) ape locale.

3. După destinaţia lor economică concretă, apele sunt:

a) de folosinţă generală;
b) destinate agriculturii;
c) cu destinaţie specială.

4. Conferinţa internaţională privind poluarea apelor din Europa, Geneva 1961, a

definit poluarea apei ca fiind:
 a) modificarea directă sau indirectă a compoziţiei sau stării apelor unei surse
oarecare;
b) schimbarea calităţii apei prin intervenţia anului sub o formă sau alta;
c) alterarea calităţilor fizice, chimice sau biologice ale acesteia.

5. Sursele care produc poluarea apelor de suprafaţă se pot împărţi în:

a) surse de poluare concentrate sau organizate;
b) surse de poluare neorganizate, dispersate pe suprafaţa bazinului hidrografic;
c) surse nepoluante dispersate.

6. Poluarea apei este produsă de:

a) poluanţi de natură fizică;
b) poluanţi de natură radioactivă;
c) poluanţi de natură gastrologică.

7. Poluarea tehnică apare:

a) în urma deversării în apă a lichidelor calde care au servit la răcirea instalaţiilor
industriale;
b) prin infestarea cu plumb, mercur, azot şi hidrocarburi;
c) prin deversarea în apă a poluanţilor biodegradabili care pot fi metabolizaţi şi
neutralizaţi de flora şi fauna acvatică.

8. O apă poate fi poluată:

a) când pe ea pluteşte petrolul;
b) când este colorată neplăcut sau rău mirositoare;
c) când, deşi aparent bună, conţine fie şi într-o cantitate scăzută, substanţe toxice.

9. Programul de acţiune pentru reducerea mediului acvatic şi al apelor subterane

stabileşte:
a) cadrul legal şi instituţional necesar prevenirii poluării apelor de suprafaţă şi
subterane;
b) evoluţia activităţilor de prevenire a poluării, apelor;
c) un program pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecţie împotriva poluării pe
tot cuprinsul ţării.

10. Administraţia naţională “Apele Române” are ca obiect de activitate:

a) aplicarea strategiei şi politicii naţionale în domeniul gospodăririi cantitative şi
calitative a resurselor de apă;
b) administrarea şi exploatarea infrastructurii sistemului naţional de gospodărire a
apelor;
c) verificarea modului în care sunt folosite resursele de apă ale ţării noastre.

SOLUL ŞI SUBSOLUL

CHESTIONARUL NR. 5
 1. Datele experimentale atestă că pentru formarea unui strat de sol gros de 20 cm,
este nevoie de o perioadă de timp cuprinsă între:
a) 2.000-7.000 ani;
b) 300-1.000 ani;
c) 1.000-2.000 ani

2. Poluarea solului este:

a) rezultatul oricărei acţiuni care produce dereglarea funcţionării naturale a solului,
ca mediu de viaţă;
b) acţiunea manifestată de om, cu intenţie sau din culpă prin care se aduc atingere
calităţii solului;
c) acţiunea sau inacţiunea fiinţei umane şi a celorlalţi factori prin care se modifică
biosistemul ecologic al solului.

3. Principalii factori care pot duce la poluarea solului:

a) pulberile şi gazele nocive din aer;
b) pesticidele şi îngrăşămintele chimice folosite în agricultură;
c) compuşii chimici aflaţi în atmosferă care modifică calitatea aerului.

4. Poluarea solului poate fi:

a) poluare naturală;
b) poluare fizică şi chimică;
c) poluarea radioactivă.

5. Care dintre următoarele măsuri sunt stabilite de Autoritatea centrală pentru

protecţia, cu consultarea ministerelor de resort pentru protecţia solului, indiferent de
destinaţia şi de titlul pe baza căruia este deţinut:
a) organizarea sistemului de monitorizare a calităţii solului;
b) procedura de autorizare privind probleme de protecţia mediului cuprinse în
planurile de amenajare a teritoriului;
c) reglementările privind protecţia calităţii solului, a ecosistemelor terestre şi a
biodiversităţii.

6. În vederea protecţiei calitative a terenurilor, se pot executa lucrări de:

a) conservarea şi ameliorarea solului;
b) identificarea terenurilor afectate;
c) stabilirea perimetrelor de ameliorare care cuprind terenurile degradate.

7. Un rol important în protecţia solului îl au amenajările de îmbunătăţiri funciare şi

anume:
a) de a preveni şi de a reduce consecinţele de deteriorare a fondului funciar;
b) de a valorifica superior fondul funciar existent;
c) prin factorii responsabili să urmărească impactul acestor lucrări asupra factorilor
de mediu şi să aplice măsurile de corecţie.
 8. Care dintre obligaţiile enunţate mai jos, revin, titularilor de terenuri pentru
protecţia cantitativă a terenurilor:
a) folosirea raţională cu maximum de eficienţă a tuturor suprafeţelor de teren;
b) de a respecta întocmai prevederile autorizaţiilor eliberate şi în special în cadrul
obiectivelor de investiţii sau de producţie amplasate pe terenuri agricole;
c) de a solicita acordul expres al titularilor de terenuri, în cazul în care sunt necesare
intervenţii la remedierea sau executarea unor lucrări de întreţinere la reţele de cabluri
sau conducte.

9. Care dintre următoarele fapte enunţate mai jos, constituie contravenţie la normele
privind evidenţa, protecţia, folosirea şi ameliorarea terenurilor agricole sau silvice:
a) nedecopertarea de către beneficiarii de investiţii a stratului fertil de sol, înainte de
executarea lucrărilor de amplasare a unor obiective şi nedepozitarea acestui strat pe
suprafeţele stabilite de organele agricole;
b) degradarea terenurilor şi culturilor prin depozitarea de materiale ori deşeuri de
pietriş;
c) ocuparea şi folosirea terenurilor situate în extravilan conform autorizaţiilor de
construcţie şi a certificatului de urbanism.

10. În conformitate cu art. 135 alin. (4) din constituţie, fac parte din bogăţiile
subsolului, constituind obiectivul exclusiv al proprietăţii publice:
a) zăcămintele de ape minerale;
b) lacurile terapeutice şi acumulările de nămol;
c) resursele naturale aflate în subsolul marin, în afara platoului continental.

CONSERVAREA ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ

A FONDULUI FORESTIER

CHESTIONARUL NR. 6

1. Pădurile ocupă un loc important în cadrul vieţii economice sociale şi reprezintă:

a) 27% din suprafaţa totală a ţării;
b) 29% din suprafaţa totală a ţării;
c) 31% din suprafaţa totală a ţării.

2. Fondul forestier naţional este constituit din:

a) pădurile, terenurile destinate împăduririi;
b) terenurile destinate culturii, producţiei ori administraţiei silvice;
c) iazurile, albiile pâraielor precum şi terenurile neproductive incluse în
amenajamentele silvice indiferent de natura dreptului de proprietate.

3. Regimul silvic reprezintă:

a) un sistem de norme cu caracter tehnic silvic, economic şi juridic privind
amenajarea, cultura, exploatarea, protecţia şi paza fondului forestier naţional;
 b) un sistem de norme având ca scop asigurarea gospodăririi durabile a
ecosistemelor forestiere;
c) un sistem de reglementări de natură a preveni sustragerile sub orice formă din
fondul forestier naţional.

4. În conformitate cu prevederile Codului silvic, în raport cu funcţiile pe care le

îndeplinesc, pădurile pot fi:
a) păduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor, a solului, a climei şi a obiectivelor
de interes naţional;
b) păduri cu funcţii de producţie şi de protecţie în care se urmăreşte să se realizeze,
în principal masa lemnoasă;
c) pădurile cu funcţii de reproducţie.

5. După forma de proprietate, fondul forestier naţional este alcătuit din:

a) fondul forestier proprietate publică a statului şi a unităţilor administrativ teritoriale;
b) fondul forestier proprietate privată a instituţiilor de cult;
c) fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice.

6. Gospodărirea şi dezvoltarea durabilă a fondului forestier naţional, se realizează

prin:
a) menţinerea integrităţii fondului forestier fiind interzisă reducerea suprafeţei
pădurilor;
b) regenerarea şi îngrijirea pădurilor;
c) prevenirea proceselor de degradare a pădurilor şi solurilor forestiere.

7. Înstrăinarea terenurilor din fondul forestier proprietate privată, se face prin:

a) acte juridice în formă autentică şi cu condiţia respectării dreptului de preemţiune
care poate fi exercitat de către coproprietari sau vecini;
b) act de concesiune cu respectarea dreptului de preemţiune;
c) act cu încheiere de dată certă cu respectarea dreptului de preemţiune de către
coproprietari sau vecini.

8. Indiferent de forma de proprietate, protecţia fondului forestier cuprinde:

a) protecţia împotriva tăierilor ilegale;
b) protecţia împotriva bolilor şi dăunătorilor;
c) protecţia fondului de vânătoare şi a celui de pescuit în apele de munte.

9. În conformitate cu prevederile art. 39 din Codul silvic, în categoria produselor

lemnoase sunt incluse:
a) produsele lemnoase rezultate din efectuarea lucrărilor de îngrijire a arboretelor
tinere;
b) produsele rezultate în urma prelucrării vânatului din fondul forestier;
c) produsele de igienă, rezultate din procesul normal de eliminare naturală.

10. Care dintre următoarele fapte constituie contravenţie silvică prevăzută de legea
nr. 31/2000:
 a) ocuparea unor suprafeţe din fondul forestier mai mari decât cele aprobate legal;
b) distrugerea ori vătămarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor prin păşunare în fondul
forestier naţional;
c) aruncarea de ţigări, sticle de plastic sau alte materiale pe păşunile din fondul
forestier naţional.

POPULAŢIA ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

CHESTIONARUL NR. 7
1. Mediul înconjurător este influenţat de:
a) numărul populaţiei;
b) ritmul de creştere al populaţiei;
c) modalitatea de distribuire a populaţiei.

2. Care dintre activităţile desfăşurate de om au devenit principalul poluator al

mediului:
a) aplicarea unor tehnologii noi în industrie mari consumatoare de combustibil şi de
minereuri metalifere;
b) ca urmare a activităţilor desfăşurate în industrie, aceasta răspândeşte în
atmosferă şi deversează în ape mari cantităţi de reziduuri;
c) reducerea productivităţii muncii şi a capacităţii de producere a veniturilor
oamenilor.

3. Calitatea vieţii a fost definită de B. de Jouvenal ca fiind:

a) totalitatea posibilităţilor oferite individului de către societate în scopul de a-şi
amenaja existenţa, de a dispune de produsele ei şi de a folosi serviciile pentru
organizarea existenţei individuale;
b) totalitatea eforturilor depuse de societatea civilă pentru asigurarea condiţiilor de
viaţă ale omului;
c) totalitatea eforturilor depuse de societate pentru realizarea valorilor
fundamentale, respectiv pentru asigurarea drepturilor fundamentale ale omului.

4. Calitatea vieţii este o noţiune care tinde a se valoriza complet. Care dintre
indicatorii prezentaţi deţin un rol important în evaluarea calităţii vieţii:
a) factorii de mediu;
b) factorii privind educaţia omului;
c) factorii privind creşterea productivităţii muncii.

5. În fiecare ţară, calitatea vieţii influenţează pozitiv creşterea produsului social total
şi a venitului naţional. Care dintre următorii factori sunt influenţaţi de calitatea vieţii:
a) sănătatea fizică şi psihică a membrilor societăţii;
b) capacitatea de muncă a lucrătorului;
c) productivitatea muncii.

6. Care dintre următoarele atribuţii revin autorităţilor publice centrale pentru

sănătate în contextul Legii 137/1995:
 a) organizează şi coordonează activitatea de monitorizare a stării de sănătate a
populaţiei;
b) supraveghează şi controlează calitatea produselor alimentare necesare vieţii
omului;
c) colaborează cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.

7. Potrivit Legii nr. 22/2001, Ministerului Sănătăţii şi Familiei îi revin următoarele

atribuţii privind sănătatea populaţiei:
a) coordonează şi controlează după caz organizarea activităţii de asistenţă publică;
b) promovarea sănătăţii şi medicinii preventive;
c) asigură servicii de asistenţă medicală veterinară pentru animale şi păsări.

8. Care dintre următoarele atribuţii revin direcţiilor judeţene de sănătate publică în

conformitate cu prevederile Legii 22/2001:
a) întocmesc şi reactualizează în cooperare cu autorităţile teritoriale de protecţie a
mediului planurile locale de acţiune pentru sănătate în relaţiile cu mediul;
b) informează populaţia şi autorităţile administraţiei publice locale despre factorii de
risc asupra sănătăţii din mediul înconjurător;
c) efectuează determinări pentru supravegherea poluării aerului, apei, solului, a
poluării sonore.

9. Care sunt instrumentele cu caracter universal care proclamă drepturile omului:

a) Carta O.N.U.;
b) Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;
c) Acordul privind Drepturile Universale ale Omului - Paris, 1956.

10. Conform Cartei O.N.U., drepturile omului cuprind:

a) drepturi sociale, economice şi culturale;
b) dreptul la un mediu sănătos;
c) dreptul la comunicare.

PROTECŢIA AŞEZĂRILOR UMANE

CHESTIONARUL NR. 8

1. În conformitate cu lucrările şi documentele Conferinţelor O.N.U. de la Stocholm,

Rio de Janeiro şi Johanesburg, care din următoarele componente ale mediului s-au
avut în vedere la elaborarea documentelor acestor reuniuni:
a) mediul natural, modificat şi amenajat;
b) mediul construit;
c) mediul social.

2. În cadrul ecologiei aşezărilor umane s-a generalizat termenul de “ecodezvoltare”

care presupune:
 a) cunoaşterea, înţelegerea şi aplicarea practică a principiilor şi legilor ecologice la
nivelul aşezărilor umane;
b) realizarea unui echilibru de lungă durată între activităţile umane şi mediul
ambiental;
c) realizarea unor construcţii durabile în cadrul aşezărilor umane.

3. În cadrul ecologiei sociale, socio-ecosistemul cuprinde:

a) ecosisteme naturale şi umane;
b) sistemul aşezărilor umane din planul de urbanism;
c) sistemul mediului social.

4. Aşezările umane, indiferent de mărimea lor trebuiesc astfel concepute încât:

a) să ducă la un cadru de viaţă în care să fie prezervată identitatea indivizilor, a
familiilor şi a societăţilor;
b) să nu se poată crea confuzie privind identitatea aşezării şi a membrilor săi;
c) să poată crea un climat propice dezvoltării societăţii umane.

5. Care dintre următoarele constatări au fost remarcate în cadrul conferinţei de la

Vancouver, 1976, şi faţă de care nu se vor lua măsuri de rezolvare ce vor duce la
agravarea mediului a aşezărilor umane:
a) creşterea producţiei de ţiţei a creat mari discrepanţe între ţările sărace şi bogate;
b) condiţiile economico-sociale şi ecologice care transpun la nivel naţional şi
internaţional, inegalitatea condiţiilor de viaţă, segregaţia rasială şi şomajul;
c) urbanizările necontrolate, o cauză a suprapopulării oraşelor şi a dispersiunii
rurale.

6. Acţiunile privind aşezările umane trebuie să urmărească:

a) creşterea şi repartiţia populaţiei;
b) folosirea raţională a mijloacelor de transport;
c) atenuarea diferenţelor între regiuni şi în interiorul zonelor urbane.

7. Protecţia Mediului în aşezările umane se realizează prin măsuri şi procedee

tehnice:
a) amplasarea industriilor poluante la distanţă faţă de localităţi;
b) neutralizarea deşeurilor nerecuperabile;
c) interzicerea desfăşurării unor activităţi industriale care nu produc poluare.

8. În conformitate cu prevederile Legii nr. 137/1995 autoritatea publică centrală

pentru protecţia mediului, elaborează norme şi regulamente, referitoare la aşezările
umane, privind:
a) calitatea aerului în funcţie de factorii poluanţi din atmosferă;
b) emisiile de poluanţi atmosferici pentru surse fixe şi mobile;
c) pragul fonic şi reglementări pentru limitarea zgomotelor.
 9. În România, potrivit protecţiei mediului, în procesul de dezvoltare social-
economică a localităţilor, autorităţilor administraţiei locale cât şi persoanelor fizice, le
revin următoarele obligaţii pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos:
a) să respecte normele de protecţia muncii, în cazul construcţiilor de locuinţe;
b) să informeze publicul privind riscurile generate de funcţionarea sau existenţa
obiectivelor cu risc pentru mediu şi sănătatea populaţiei;
c) să limiteze temporar sau permanent accesul anumitor tipuri de autovehicule în
anumite zone ale localităţilor.

10. La elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului trebuie să se

respecte prevederile Legii protecţiei mediului şi să se prevadă următoarele măsuri:
a) pentru protejarea patrimoniului naţional cultural;
b) de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate;
c) de menţinere a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone.

ASPECTE JURIDICE ALE MENŢINERII ECHILIBRULUI ECOLOGIC ÎN

AGRICULTURĂ

CHESTIONARUL NR. 9

1. Autoritatea publică centrală pentru agricultură, elaborează reglementări privind:

a) sistemelor de agricultură;
b) regenerarea pădurilor, recoltarea, colectarea şi transportul lemnului;
c) norme privind calitatea solurilor.

2. Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte măsurări pentru

protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre. Care dintre măsurile enunţate
fac parte din această categorie:
a) stabileşte măsuri privind creşterea productivităţii solului;
b) stabileşte sistemul de monitorizare a solului;
c) stabileşte procedura de autorizare privind probleme de protecţie a mediului
cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului.

3. Pe terenurile destinate agriculturii lucrările de protecţie şi ameliorare a solurilor se

stabilesc:
a) pe bază de studii şi proiecte întocmite de organele de specialitate;
b) pe baza reglementărilor privind protecţia calităţii solului;
c) pe baza planurilor cadastrale existente la nivelul fiecărei unităţi administrativ-
teritoriale.

4. Deţinătorii, cu orice titlu, de terenuri agricole, au următoarele obligaţii:

a) de a lua măsurile necesare de amenajare a terenurilor;
b) de a efectua lucrări de prevenire şi combatere a oricăror factori defavorabili
producţiei agricole;
c) de a nu înstrăina terenurile fără respectarea dreptului de preemţiune.
 5. Protecţia plantelor cultivate şi a pădurilor trebuie să se realizeze în condiţii şi cu
mijloace care:
a) să garanteze ocrotirea mediului înconjurător;
b) să nu afecteze celelalte plante şi culturi din preajma lor;
c) să menţină echilibrul biologic şi să apere sănătatea omului.

6. În conformitate cu principiul general prevăzut de Legea nr. 137/1995 persoanele

fizice şi juridice care produc, comercializează şi utilizează îngrăşămintele chimice şi
produse de uz fitosanitar, sunt obligate:
a) să obţină avizul de mediu pentru omologarea produselor respective;
b) să manipuleze şi să transporte produsele respective cu avizul organelor de
poliţie;
c) să administreze produse de uz fitosanitar cu mijloace aviatice numai cu avizul
inspectoratelor pentru protecţia mediului.

7. Ordonanţa Guvernului nr. 4/1995 cuprinde reglementări suplimentare privind

fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor fitosanitare. Care dintre
reglementările prezentate sunt prevăzute de actul normativ indicat mai sus:
a) pe teritoriul României se comercializează numai produse fitosanitare de producţie
indigenă;
b) produsele fitosanitare pot fi utilizate numai în scopurile pentru care au fost
omologate;
c) fabricarea, ambalarea şi reambalarea produselor fitosanitare sunt permise
persoanelor fizice şi juridice constituiţi şi autorizaţi conform dispoziţiilor legale în
vigoare.

8. Care dintre grupele de produse fitosanitare prezentate pot fi comercializate de

către persoanele fizice şi juridice neautorizate:
a) produsele din grupa I de toxicitate;
b) produsele din grupa II de toxicitate;
c) produsele din grupele III şi IV de toxicitate.

REGIMUL PRODUSELOR ŞI SUBSTANŢELOR TOXICE, PRECUM ŞI AL

DEŞEURILOR DE ORICE FEL

CHESTIONARUL NR. 10

1. În conformitate cu prevederile Legii nr. 137/1995 referitor la regimul juridic al

produselor şi substanţelor toxice, următoarele activităţi sunt supuse acestor
reglementări:
a) deţinerea sau orice activitate privind circulaţia produselor, substanţelor şi
preparatelor toxice;
b) consumul de substanţe toxice;
c) experimentarea substanţelor toxice.
 2. Prin “producerea, deţinerea sau orice alte activităţi privind circulaţia produselor
sau substanţelor toxice” se înţelege, după caz:
a) procurarea, folosirea, ambalarea acestor produse;
b) manipularea, importul şi exportul acestor produse;
c) contrafacerea prin diverse metode omologate, acestor produse.

3. Activităţile cu produse şi substanţele toxice vizate de lege, pot fi desfăşurate de

agenţii economici în scop:
a) medical, sanitar-veterinar;
b) industrial, agricol, silvic;
c) comercial.

4. Activităţile cu produse şi substanţe toxice se poate desfăşura:

a) în baza autorizaţiei de funcţionare eliberată de autorităţile prevăzute de lege;
b) cu acordul şi/sau autorizaţiei integrante de mediu;
c) în baza certificatului de înregistrare de Oficiul Registrului Comerţului.

5. Agenţii economici care au fost autorizaţi sunt obligaţi:

a) să se înregistreze la Registrul Comerţului în termen de 10 zile;
b) să se înregistreze la autoritatea locală în domeniul respectiv, în termen de 10
zile;
c) să se înregistreze în termen de 10 zile de la eliberarea autorizaţiei la poliţia
judeţeană.

6. La încetarea activităţii cu produse şi substanţe toxice, agentul economic este

obligat:
a) să depună, în termen de 30 zile, autorizaţia la organele de poliţie de la care au
obţinut-o;
b) să depună în termen de 30 zile autorizaţia la autoritatea publică locală care a
emis-o;
c) să predea cantitatea de toxice rămasă nefolosită în stoc la data încetării activităţii.

7. Care dintre următoarele principii stau la baza regimului juridic special al

substanţelor şi preparate chimice periculoase:
a) principiul asigurării unui nivel de protecţie adecvat pentru om şi mediu;
b) principiul confidenţialităţii afacerii respective;
c) principiul liberei circulaţii a bunurilor.

8. Care dintre următoarele substanţe fac parte din categoria substanţelor şi

preparatelor periculoase sau explozive:
a) substanţele explozive, oxidante, extrem de inflamabile;
b) substanţele cancerigene, substanţele şi preparatele toxice pentru reproducere;
c) substanţele periculoase pentru mediu.

9. Din conţinutul noţiunii de “deşeuri” şi de deşeuri şi substanţe periculoase, rezultă

că acestea pot fi:
 a) naturale;
b) industriale-tehnologice;
c) artificiale.

10. În conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 16/2001

privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, deţinătorii unor astfel de deşeuri
sunt obligaţi:
a) să le valorifice pe bază de autorizaţie emisă de Comisia Naţională pentru
Reciclarea Materialelor;
b) să le reutilizeze în procesele de producţie, acolo unde este cazul;
c) să le predea către agenţii economici în vederea comercializării.

UTILIZAREA ENERGIEI NUCLEARE. POLUAREA RADIOACTIVA ŞI PROTECŢIA

ÎMPOTRIVA RADIAŢIILOR

CHESTIONARUL NR. 11

1. Poluarea radioactivă este considerată:

a) o agresiune “aproape perfectă” cu caracter multilateral şi universal;
b) o agresiune care are loc instantaneu şi pe termen lung asupra tuturor formelor de
viaţă vegetală şi animală;
c) cea mai perfidă acţiune întrucât este invizibilă, fără culoare, fără miros.

2. Poluarea cu izotopi radioactivi se datorează în cea mai mare parte:

a) activităţilor militare de fabricare a armelor nucleare şi de hidrogen;
b) activităţilor de laborator;
c) emisia radioactivă obţinută a navelor cu propulsie nucleară.

3. Poluare radioactivă a apei şi solului se datorează:

a) deşeurilor nucleare rezultate în industrie;
b) minereurilor radioactive şi a deşeurilor radioactive;
c) deşeurilor sub orice formă rezultate din activităţile menajere.

4. Durata vieţii unei centrale termonucleare este de maximum:

a) 30 ani;
b) 35 ani;
c) 40 ani.

5. Omul poate fi supus iradierii:

a) în mod direct datorită radioactivităţii gazelor sau pulberilor de suspensie;
b) indirect provenind de la contaminarea internă pe cale digestivă, prin alimentaţie;
c) instantaneu prin acţiunea unor surse radioactive.

6. Care dintre următoarele principii stau la baza desfăşurării activităţilor nucleare:

 a) principiul respectării obligaţiilor ce decurg din acordurile şi convenţiile
internaţionale la care România este parte;
b) principiul Decretului activităţii nucleare desfăşurate;
c) principiul autorizării de protecţie a personalului expus profesional, a populaţiei şi a
mediului.

7.Obiectivele Planului Nuclear Naţional sunt:

a) Obiectivul fundamental - creşterea ponderii contribuţiei energiei electrice de
origine nucleară în producţia de energie electrică;
b) obiective derivate;
c) obiective “europene”.

8. Care dintre următoarele activităţi sunt interzise conform Legii 111/1996 privind
desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare:
a) cercetarea, experimentarea de arme nucleare;
b) importul, exportul, tranzitul de arme nucleare;
c) fabricarea de arme nucleare.

9. Prin deşeuri radioactive, în înţelesul Legii nr. 111/1996, se înţelege:

a) acele materiale rezultate din activităţile nucleare pentru care nu s-a prevăzut nici
o întrebuinţare;
b) acele materiale rezultate din activităţile nucleare pentru care s-a prevăzut
utilizarea lor în procesele tehnologice;
c) acele materiale rezultate din activităţile nucleare care conţin sau sunt
contaminate cu radionuclizi în concentraţii superioare limitelor de exceptare.

10. Titularul autorizaţiei pentru desfăşurarea unei activităţi nucleare care generează
sau a generat deşeuri radioactive este obligat:
a) să răspundă pentru gestionarea deşeurilor radioactive generate de activitatea
proprie;
b) să suporte cheltuielile aferente colectării, transportului, tratării a acestora;
c) să achite contribuţia legală la constituirea Fondului pentru gospodărirea
deşeurilor radioactive şi dezafectate.

CONDIŢIILE ŞI FORMELE RĂSPUNDERII JURIDICE

CHESTIONARUL NR. 12

1. Care sunt categoriile de răspundere ce sunt aplicate pentru încălcarea

dispoziţiilor legale cu privire la protecţia mediului înconjurător:
a) răspunderea civilă;
b) răspunderea contravenţională;
c) răspunderea penală.
 2. În dreptul mediului, prin răspunderea civilă delictuală se sancţionează:
a) o conduită reprobabilă, a subiectelor de drept, persoane fizice sau juridice care
prin faptele lor ilicite produc pagube elementelor din mediu;
b) o abatere săvârşită prin încălcarea normelor ce reglementează activitatea de
mediu;
c) nerespectarea normelor de protecţia muncii privind legislaţia de protecţia
mediului.

3. Care este temeiul juridic al răspunderii civile pentru prejudicii cauzate mediului:
a) codul civil;
b) codul penal;
c) Legea protecţiei mediului nr. 137/1995.

4. Care sunt funcţiile răspunderii civile:

a) funcţia normativ-educativă;
b) funcţia preventivă;
c) funcţia reparatorie.

5.Care dintre subiectele prezentate sunt îndreptăţite la repararea daunelor aduse

mediului:
a) statul, o unitate administrativ-teritorială;
b) persoană fizică sau juridică publică sau privată;
c) numai statul prin reprezentantul său legal Ministerul Finanţelor.

6. Care dintre condiţiile prezentate sunt obligatorii pentru angajarea răspunderii

civile delictuale:
a) săvârşirea unei fapte ilicite;
b) producerea unui prejudiciu;
c) culpa autorului faptei ilicite.

7. Care sunt formele răspunderii civile delictuale:

a) răspunderea obiectivă;
b) răspunderea subiectivă;
c) răspunderea rezultată din tulburările aduse stării de vecinătate.

8. Dreptul la despăgubire se fundamentează din punct de vedere juridic pe:

a) dreptul fiecăruia de a nu fi privat în tot sau în parte de valoarea unui bun sau a
unei situaţii;
b) dreptul fiecăruia de a revendica valoarea unui bun căruia i-a fost sustras;
c) dreptul fiecăruia de a solicita despăgubiri în cazul unei situaţii provocate din vina
sa.

9. Care dintre următoarele aspecte sunt cuprinse ca forme ale răspunderii civile
pentru încălcarea prevederilor legii nr. 137/1995:
a) prevenirea riscurilor ecologice şi al producerii daunelor;
b) principiul “poluatorul plăteşte”;
 c) obligaţiile juridice privind protecţia resurselor naturale.

10. Ce caracter are răspunderea pentru prejudiciul adus mediului:

a) caracterul obiectiv;
b) caracterul subiectiv;
c) caracterul penal.

ORGANIZAŢII MONDIALE, REGIONALE

ŞI SUBREGIONALE

CHESTIONARUL NR. 13

1. Care este documentul care a stabilit pentru prima dată, principiul “apa nu are
frontiere”:
a) Carta Europeană din 1968;
b) Carta Drepturilor Omului;
c) Carta dreptului mediului înconjurător.

2. Care dintre următoarele fapte sunt considerate efecte ale crizei ecologice:
a) diminuarea stratului de ozon;
b) ploile torenţiale;
c) ploile acide.

3. O.N.U. are atribuţii în adoptarea politicii comunităţii internaţionale. Care dintre

următoarele domenii intră în competenţa ONU în acest sens:
a) menţinerea păcii şi securităţii internaţionale;
b) realizarea cooperării în rezolvarea problemelor internaţionale cu caracter
economic, social, ecologic etc.;
c) dezarmării nucleare.

4. Care dintre următoarele organe ale O.N.U. are activitatea cea mai prodigioasă în
direcţia creării şi dezvoltării dreptului internaţional al mediului:
a) Adunarea Generală;
b) Consiliul de Securitate;
c) Consiliul economic şi social.

5. Care dintre următoarele Conferinţe mondiale asupra problemelor ecologice

globale a fost organizată de O.N.U.:
a) Stocholm, 1972;
b) Johanesburg, 2002;
c) Paris, 2003.

6. Care dintre următoarele organizaţii specializate O.N.U. au contribuţii în domeniul

protecţiei mediului:
a) Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.);
 b) Organizaţia Internaţională Maritimă (O.M.I.);
c) Organizaţia Mondială a Muncii (O.I.M.).

7. U.N.E.S.C.O., în sectoarele principale de activitate organizează activităţi

referitoare la protecţia mediului. În care din sectoarele prezentate desfăşoară activităţi
referitoare la stabilirea evacuării deşeurilor în apele mărilor şi oceanelor şi prevenirea
unor specii şi de animale maritime valoroase:
a) educaţie;
b) ştiinţă;
c) cultură şi informaţie.

8. Care dintre organismele mondiale prezentate fac parte din organismele

specializate în domeniul protecţiei mediului:
a) Consiliul de Legătură pentru mediul înconjurător;
b) Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii;
c) Uniunea Internaţională pentru protecţia faunei Deltei Dunării.

9. Agenţia Europeană pentru mediu, creată în 1990 la Copenhaga îşi cantonează

activitatea pe următoarele domenii:
a) calitatea mediului sub aspectul calităţii aerului şi al emisiilor atmosferice;
b) protecţia zonelor apelor curgătoare;
c) calitatea vieţii referitoare la poluanţi şi resursele de apă.

10. Care dintre documentele enumerate au fost adoptate de Consiliul Europei în

domeniul cooperării în materie de protecţie a mediului:
a) Carta apei, 1968;
b) Declaraţia de principii asupra luptei contra poluării aerului, 1968;
c) Carta solurilor, 1972.