Isare Ancuța-Georgiana

AN IV, Seria G, Grupa 62

Proiect
-Educația terapeutică a pacienților cronici-

Educația terapeutică a pacienților cronici reprezintă o necesitate în abordarea corectă a

problemelor de care aceștia se lovesc zi de zi. Pacientul cu o afecțiune cronică are nevoie de o
atenție sporită în ceea ce privește starea de spirit a acestuia și modalitatea în care percepe
împrejurimile.
Pentru a putea analiza un pacient cu o afecțiune cronică într-un mod corect trebuie să
înțelegem că acesta este în primul rând un om care are nevoie de atenția și grija unei persoane
care să asculte nevoile și trăirile acestuia. De multe ori, acești pacienți sunt depășiți de situația în
care se află și își pierd speranța spre a avea o viață normală. Pentru a putea înțelege astfel de
persoane trebuie întâi să îi ascultăm și să încercăm să vedem dincolo de zidurile pe care aceasta
le ridică în jurul său.
Putem începe prin a încadra pacientul în una dintre cele 4 tipuri de personalități:
promovant, facilitant, controlant și analizant cu scopul de a afla puțin mai mult despre posibilele
trăsături ale acestui pacient și de a fi pregătiți în abordarea acestuia. Urmează abordarea
motivațională care este necesară pentru a înțelege pacientul și pentru a-i oferi acestuia o poartă
de scăpare sau o metodă de a înțelege situația în care se află. Trebuie să aflăm cât mai multe și
despre apropiații pacientului pentru a obține o imagine completă a ceea ce înseamnă viața
pacientului și ceea ce trebuie să abordeze în fiecare zi. De multe ori, membrii familiei prezintă o
piesă de puzzle importantă în a înțelege de ce un anumit pacient gândește într-un anumit mod.
Membrii familiei sau apropiații pacientului pot fi cei care promovează un anumit timp de
comportament distrugător, fără ca aceștia să realizeze, crezând că îi fac un bine (situație des
observată în tringhiul dramatic între victimă care poate fi reprezentată de pacient și salvator care
poate fi reprezentat de unul dintre membrii familiei sau chiar de medic.
Pacienta I. M. în vârstă de 23 de ani este în evidență cu diabet zaharat tip1 sub tratament
continuu cu insulină și infectare cu virusul HIV detectată în urmă cu 2 săptămâni. Aceasta se
adresează medicului deoarece dorește să primească asistență psihologică. Pacienta relatează că
nu se simte foarte bine și nu poate dormi de câteva zile, acuzând lipsa poftei de mâncare și o
stare de spirit deteriorată. Medicul curant înțelege că vestea primită nu este una plăcută și cere
ajutorul unui coleg (eu) pentru a realiza o sesiune de educație terapeutică cu pacientă, scopul
fiind de a oferi suport emoțional și informativ cu privire la abordarea terapeutică. Medicul începe
prin a aborda o metodă prietenească de a discuta cu pacienta, față în față pentru a-i dovedi că în
acest moment ea este cea mai importantă și că trăirile sale contează, în încercarea de a mai șterge
puțin din linia trasă între relația de pacient-medic. Această abordare este necesară față de
pacienții care sunt mai greu de abordat și care simt că le este greu să își exprime sentimentele,
cum este I. M.
 Isare Ancuța-Georgiana
AN IV, Seria G, Grupa 62

Medicul realizează că există această barieră și că pacienta este foarte tăcută și închisă în ceea ce
privește starea sa de sănătate, așa că acesta trebuie să preia conducerea și să conducă discuția pe
calea care oferă pacientei siguranță și înțelegere. Medicul dorește să câștige încrederea pacientei
dar în același timp să conducă discuția pentru a facilita înțelegerea cazului. Medicul decide să
afle mai multe despre aceasta și conduce discuția printr-un test de personalitate pentru a afla ce
fel de trăsături deține. Din conversația acestora reiese că I.M. este tot timpul preocupată de
părerea altor despre ea și că trebuie să iasă din rutina ei pentru a se simți acceptată. Aceasta
spune că este introvertită, foarte organizată și îi place să dețină toate piesele unui puzzle pentru a
avea o imagine de ansamblu. Pacienta prezintă trasături ale mai multor tipuri de personalitate dar
se încadrează mai mult în tipul facilitanților. Personalitatea medicului se încadrează între
facilitanți și analizanți ceea ce poate deveni o problemă dacă acesta pune prea mult accentul pe
situații din trecut și nu înțelege că fiecare pacient este diferit.
I.M. este într-o stare neplăcută și relatează că simte de mult timp că nu poate să mai
trăiască în astfel de condiții. Aceasta este studentă și locuiește cu părinții săi care sunt foarte
grijulii în privința ei. Tind să o sufoce și să nu îi ofere spațiu destul, deoarece sunt foarte
îngrijorați de starea ei de sănătate, în special acum că s-a adăugat infectarea cu virusul HIV. I.M.
spune că se simte neajutorată și nu înțelege „de ce i se întâmplă ei toate astea”. Aceasta a avut
mai multe episoade de comă hipoglicemică deoarece nu se alimentează corect dar își
administrează insulina, motiv pentru care a fost internată la secția de Diabet și boli de nutriție
pentru a fi ținută sub supraveghere. Pacienta are un IMC de 18,5 ceea ce o încadrează într-o clasă
care are putea să îi afecteze sănătatea. Datorită tuturor acestor aspecte, părinții pacientei nu îi
perimit să efectueze activități prea consumatoare de energie deoarece sunt îngrijorați. Aceasta
simte că nu este înțeleasă de familia ei și că o tratează de parcă ar fi un obiect scump care trebuie
ținut într-o vitrină. La întrebarea ”Ti-ai exprimat aceste trăiri față de părinții tăi?” pacienta
raspunde negativ deoarece se teme că nu vor înțelege ceea ce își dorește. Tânăra spune că îi este
greu să exprime ce simte deoarece mama acesteia devine foarte sentimentală și îi reproșează că
vrea doar să o ajute. Din această relatare înțelegem că pacienta se află într-o relație de tip
”triunghi dramatic” cu părinții ei, ea fiind victima- neînțeleasă iar părinții acesteia luând rolul de
salvatori. Aceasta dorește să discute sincer cu părinții săi însă nu știe ce să facă, deoarece se
simte ca o persoană bolnavă care nu poate face nimic singură. Este necesar să educăm pacienta
în a se exprima liber și să îi facem vocea auzită. Aceasta trebuie să pună limite stricte și să devină
autonomă față de familia sa.
În urma acestei ședințe I. M. a înțeles că trăirile și dorințele sale sunt importante pentru
existența ei și că nu dorește să mai fie tratată ca o persoană „bolnavă” deoarece se simte bine așa
cum este ea. Își dorește să devină mai sociabilă și speră să nu întâmpine dificultăți datorită
aspectelor din trecut. De asemenea, aceasta dorește să se mute în chirie cu alte persoane pentru a
pune limite între ea și familia ei. Aceasta dorește să dovedească familiei sale că poate avea grija
de ea singură și ca va fi responsabilă în ceea ce privește alimentația sa. Familia acesteia este
sceptică la propunere dar aceștia acceptă după ce sunt invitați le o ședință cu medicul care le
explică situația și le oferă motive de siguranță în ceea ce privește starea de sănătate a lui I.M.
 Isare Ancuța-Georgiana
AN IV, Seria G, Grupa 62