STUDIU DE CAZ

DISCIPLINA LEADERSHIP SI COMUNICARE

AMG AN 1

Conceptul de asistență medicală ilustrează o parte importantă a sistemului de

îngrijire a sănătății individului și cuprinde trei elemente importante:
promovarea sănătății, prevenirea bolilor și îngrijirea persoanelor bolnave de
toate vârstele, în toate unitățile sanitare, așezările comunitare și în toate formele
de asistență socială.
Lucrul cu pacienții poate fi satisfăcător, mai ales atunci când starea lor de
sănătate se îmbunătățește, dar poate fi și o provocare.
Una dintre cele mai mari provocări vine atunci când vi se cere să lucrați cu
pacienți dificili. Oamenii bolnavi pot fi supărați și defensivi. Alte tipuri de
pacienți pot fi tăcuți și necooperanți.
Calitățile și abilitățile unui asistent medical generalist sunt numeroase și sunt
puse cel mai bine în lumină prin diversele situații dificile întâmpinate în această
meserie. Un caz concret și dificil pentru un asistent medical, îl poate reprezenta
un pacient dificil, necooperant, dar cu o familie înțelegătoare, cooperantă și
grijulie în legătura cu stare de sănătate și schimbările pacientului monitorizat în
cadrul unui spital, sub supravegherea atentă a cadrelor medicale. Avem de
lucrat cu un pacient aflat într-o situație dificilă, dar cu ajutorul său vindecarea
poate avea loc într-un timp destul de scurt. Prin urmare, pacienta G, în vârstă de
65 de ani, se prezintă la spitalul județean Galați, acuzând dureri de cap și
pierderi de memorie. Aceasta precizează că aceste simptome persistă de câteva
zile, timp în care a crezut că este ceva de moment și nu necesită investigații
amănunțite. În acest caz, trebuie să începem o fisă de internare ce cuprinde date
fixe în culegerea datelor( nume-prenume, vârsta, grupa de sânge, obiceiuri),
urmând datele variabile ( greutatea, temperatura, puls, semne și simptome
exacte, data internării), evaluarea cazului la internare. În decursul timpului
începem analiza și interpretarea datelor, evaluarea pacientului, urmată de
concluzii.
Pe parcursul investigatiei, observăm că doamna G nu cooperează și abordă un
ton rece, subestimând abilitățile cadrelor medicale din acel spital.
Inițial punem întreaga situație pe seama vârstei, fiind o vârsta greu de gestionat.
În acest caz, dacă situația persistă, iar pacienta nu vorbește și nu cooperează,
este cu siguranță un moment concret pentru a apela membrii familiei pentru
sprijin. Începem discuția cu familia, unde întrebăm despre caracterul persoanei,
despre stările din ultima vreme și despre cum preferă să o abordeze cei din jur
într-o situație ca aceasta. Întrebăm aceste lucruri pentru că starea psihică poate fi
grav afectată într-o situație unde ne confruntăm cu un diagnostic neașteptat.
Familia cooperează, ne ajută print-o discuție personală cu pacienta, încearcă
toate metodele imperios necesare pentru o colaborare sănătoasă.
În tot acest timp, asistenta încercă să înțeleagă problemele pacientei, care s-a
plâns familiei că nu este tratată corespunzător și că această comunicare non-
verbală aleasă de asistentă îi oferă o stare incomoda.
Asistentul medical a încercat prin postura corpului, expresia facială și contactul
vizual să facă pacienta să înțeleagă că este acolo să o ajute și să o sprijine în
problemele sale de sănătate.
Familia a avut un rol important, fiind cheia legăturii dintre pacient și cadrele
medicale.
Astfel, s-a aflat deranjul doamnei G și s-a putut remedia eficient. Pe lângă toate
aceste, asistenta a încercat să-și controloze modul de vorbire. A vorbit strict
esențialul și nu a promis prea mult. A tratat situația cu empatie și respect, nu
doar ca un diagnostic sau un număr pe o fișă, ceea ce a făcut pacienta să
realizeze că problema ei este pe mâini bune.
În concluzie, cazul a fost rezolvat datorită comunicării cu familia,
profesionalismului, înțelegerii și respectării pacientului. Ceea ce am dedus este
că dezvoltarea propriului mod de a răspunde pacienților dificili cu o atitudine
grijulie și profesională vă va ajuta ca munca să meargă mai bine în condițiile
cele mai provocatoare interacțiunii dintre pacienți.