Capitolul 8

SISTEMUL DE EVACUARE

Ca parte componentă a unui turbomotor, sistemul de evacuare are

următoarele roluri:
a. Să asigure transformarea energiei potenŃiale a gazelor de
ardere în energie cinetică cu randament maxim.
b. Să transporte gazele de ardere, din zona turbinei în zona de
ieşire din motor, cu pierderi minime.
c. De a axializa jetul de gaze în scopul realizării unei
componente a forŃei de tracŃiune maximă.
Sistemul de evacuare trebuie să satisfacă următoarele cerinŃe:
1. Să asigure un proces de curgere cu pierderi minime de
presiune statică;
2. Să asigure pierderi totale de presiune mici cu scopul de a
realiza maximizarea energiei jetului de gaze;
3. Să realizeze distribuŃii uniforme de viteze în secŃiunea de
ieşire, aceasta fiind o condiŃie necesară pentru realizarea unei forŃe de
tracŃiune maximă;
4. Să nu permită transferul de căldură între jetul de gaze şi
structura de rezistenŃă a avionului;

264
 5. Să realizeze o reducere a nivelului de zgomot al jetului de
gaze;
6. Să permită amplasarea unor organe componente ale
sistemului de propulsie (lagăre posterioare);
7. Să asigure preluarea unor solicitări de pe axa sistemului şi
transmiterea acestora către structura de rezistenŃă a avionului.
În componenŃa sistemului de evacuare intră următoarele elemente:
–ajutajul de reacŃie;
–amortizorul de zgomot;
–instalaŃia de postcombustie;
–deviatorul de jet;
–inversorul de tracŃiune;
Schema de principiu a sistemului de evacuare este reprezentată în
figura nr. 8.1.

a I d II
4 4′ 5′ III
e
b 5

c Fp

4 4′ 5′ 5

Fig. 8.1
Prin urmare, în componenŃa sistemului intră:
I, difuzorul sistemului de evacuare;
II, tubul prelungitor;
III, ajutajul de reacŃie.
Din difuzor fac parte:
a. Carcasa exterioară (învelişul exterior);
b. Sistemul de montaŃi;

265
 c. Corpul central.
a. Învelişul exterior profilează jetul de gaze la exterior, iar din punct
de vedere mecanic preia solicitările şi le transmite celulei.
b. MontanŃii, în număr de 4-6, au dublu rol:
–gazodinamic;
–mecanic.
Din punct de vedere gazodinamic, montaŃii asigură axializarea
curgerii, în interiorul canalului de evacuare, prin eliminarea componentelor
tangenŃiale ale vitezei absolute.
Din punct de vedere mecanic, montanŃii:
–permit trecerea unor conducte şi conductori de la exterior spre
interior şi invers;
–preiau solicitările mecanice de pe corpul central şi le transmit
carcasei;
–fixează corpul central la carcasă.
c. Corpul central
–profilează la exterior jetul de gaze şi asigură gradul de divergenŃă
al canalului de lucru, astfel încât să nu apară pierderi prin desprinderea
stratului limită;
–preia solicitările de pe axa motorului;
–asigură transformarea secŃiunii canalului de lucru, dintr-o secŃiune
inelară într-o secŃiune circulară;
–protejează termic discul turbinei.
Tubul prelungitor, prin forma sa, are rolul de a frâna jetul de gaze. Ca
urmare, se măreşte energia potenŃială a gazelor la intrare în ajutaj,
micşorându-se totodată pierderile în organele componente.

266
 Ajutajul de reacŃie asigură transformarea energiei potenŃiale a gazelor
în energie cinetică, în scopul creşterii forŃei de tracŃiune a sistemului de
evacuare.

8.1. Clasificarea sistemelor de evacuare

Sistemele de evacuare pot fi clasificate astfel:

1. Din punct de vedere al modificării geometriei canalului de lucru
acestea pot fi:
a. Nereglabile (geometrie fixă);
b. Reglabile (geometrie variabilă).
2. Din punct de vedere al formei canalului de lucru al ajutajului de
reacŃie acestea sunt cu:
a. Ajutaj convergent;
b. Ajutaj convergent divergent.
3. Din punct de vedere al formei transversale a secŃiunii de ieşire, se
întâlnesc sisteme cu:
a. Geometrie simplă;
b. Geometrie complexă (profilate).
EvoluŃiile gazelor de ardere în sistemul de evacuare, în coordonate
i-s, sunt reprezentate în figura nr. 8.2.

267
 p *4' p5*'
p*4 p*5
i
4∗ 4 ′∗ 5 ′∗ 5

C 42
2
4 4′ C52
2 C 52
5′ id

2
5
pH
5id

Fig. 8.2
PerformanŃele sistemului de evacuare depind, fundamental, de:
1. Gradul de destindere al gazelor de ardere în sistemul de
p5∗
evacuare, δ se = ;
pH

p5∗
2. Gradul de destindere al gazelor de ardere în ajutaj, δ ar = .
pH

8.2. Studiul gradului de destindere al gazelor de ardere

în ajutaj

Pentru calculul destinderii în ajutaj se definesc următorii coeficienŃi:

- coeficientul de pierdere de presiune totală în sistemul de
evacuare

p5∗
σ sc∗ = ; (8.1)
p4∗

- coeficientul de pierdere de presiune totală în ajutaj

268
 p5∗
σ ar∗ = ; (8.2)
p5∗′

- coeficientul de pierdere de viteză

C5
ϕ ar = . (8.3)
C5 id

Studiul influenŃei diverşilor parametrii asupra destinderii gazelor de

ardere în ajutaj presupune, în primul rând, calculul gradului de destindere.
Se Ńine seama că

p5∗ p ∗ p ∗ p ∗ p ∗ p ∗ p* 1
δ ar = = 5∗ ⋅ 4∗ ⋅ 3∗ ⋅ 2∗ ⋅ ∗1 ⋅ H = π d ⋅ σ da
∗
⋅ π c∗ ⋅ σ ca∗ ⋅ ∗ ⋅ σ ar∗ . (8.4)
p H p4 p3 p2 p1 p H p H δT

Întrucât,
lT∗ ≅ lc∗
sau
lc∗id
lT∗ id ⋅ηT∗ = ,
ηc∗
atunci
k −1
∗  ∗ k 
  H i ⋅  π c − 1
1
ηT∗ ⋅ i3∗ ⋅ 1 − k ′−1  =  ,
  η ∗

 δ T k′ 
∗ c

respectiv
1 TH∗ 1  ∗ k k−1 
1− k ′ −1
= ct . ⋅ ⋅ ⋅  π c − 1 ,
T3∗ ηT∗ ⋅ηc∗  
δ ∗ k′
T

de unde

269
 k′

1  TH∗ 1  ∗ k k−1  k ′−1

= 1 − ct. ⋅ ⋅ ⋅  π − 1   . (8.5)
δ T∗  T3∗ ηT∗ ⋅ηc∗ 
c


Înlocuind (8.5) în (8.4) rezultă, în final,

k′
 T∗ 1  k −1   k ′−1
δ ar = π d ⋅ σ ⋅ σ ⋅ σ ⋅ π ⋅ 1 − ct. ⋅ H∗ ⋅ ∗ ∗ ⋅  π c∗ k − 1   .
∗ ∗ ∗ ∗

T3 ηT ⋅ηc 
da ca ar c
 
Pentru început, se analizează influenŃa numărului M, adică
δ ar = f (M ) ,

pentru π c∗ = ct . , T3∗ = ct .

Grafic, influenŃa lui M asupra lui δ ar este reprezentată în figura nr.

8.3.
δ ar
10

8 π c∗ = 10
π c∗ = 5
6

2
M

1 2 3 4
Fig. 8.3
Se observă, clar, cele două căi de creştere ale destinderii în ajutaj, şi
anume:
1. Creşterea viteza de zbor, la H=ct.;
2. Creşterea gradului de comprimare.
Pe de altă parte, se poate reprezenta

270
 δ ar = f (M )

pentru T3* = ct . , H = ct .
Familia de curbe are aspectul din figura nr. 8.4. Din figură, se constată
că a treia cale de creştere a gradului de destindere al gazelor în ajutaj este
creşterea înălŃimii de zbor, dacă V=ct.
Acelaşi efect îl are şi temperatura maximă a gazelor de ardere.
δ ar H = 11 Km
20

15

10 T3∗ = 1600
H =0
T3∗ = 1400
5
M
1 2 3

Fig. 8.4
Având în vedere regimul de zbor şi gradul de destindere al gazelor în
ajutaj, alegerea tipului de ajutaj se face astfel:
–pentru numere M cuprinse între 0 şi 0.6 şi destinderi subcritice
δar<1.85 se vor folosi ajutaje convergente nereglabile, ACNR;
–pentru numere M cuprinse între 0.6 şi 1.5 şi destinderi
1.85 < δ ar ≤ 3 se vor folosi ajutaje simple reglabile, ACR;

–pentru numere M cuprinse între 1.5 şi 2.2 şi 3 < δ ar ≤ 5.5 se vor

folosi ajutaje convergent–divergent nereglabile, ACDNR;
–pentru numere M cuprinse intre 2.2 şi 2.5 şi 5.5 < δ ar ≤ 7.5 se vor
folosi ajutaje convergent-divergente parŃial reglabile, ACDPR;

271
 –pentru numere M mai mari de 2.5 şi δ ar ≥ 7.5 se vor utiliza ajutaje
convergent-divergente total reglabile, ACDTR.
În sinteză, situaŃiile analizate sunt prezentate în figura nr. 8.5.

δ ar
8

6 ACDTR

ACDPR
4
ACDNR

2 ACR
ACNR
M
0 0.6 1 .5 2 2.2 2.5 3
Fig. 8.5
În ceea ce priveşte reglarea secŃiunii de ieşire există, în prezent, două
metode care presupun utilizarea unui:
–ajutaj cu voleŃi reglabili, figurile nr. 8.6 a şi c.
–ajutaj cu corp central reglabil pe direcŃia axială, figura nr. 8.6 b.

Amin ′
Amin
5
5
D5min

5 5
a b
5

D5 max

c 5

Fig. 8.6

272
8.3. ForŃa de tracŃiune a ajutajului de reacŃie

Studiul forŃei de tracŃiune a ajutajului de reacŃie, la un regim

nenominal, presupune analiza variaŃiei impulsului total realizat de ajutaj,
întrucât acesta are o pondere importantă în tracŃiune. Considerând un volum
control, ca în figura nr. 8.7,
F = Mɺ g ⋅ C5 − Mɺ a ⋅ V + A5 ⋅ ( p5 − pH ) ,

1 5
H
A5 C5
V F
H 1 5
Fig. 8.7
forŃa de tracŃiune a motorului va avea forma următoare:

F = Mɺ g ⋅ C5 + A5 ⋅ p5 − A5 ⋅ pH − Mɺ a ⋅V . (8.6)

Expresia

I Tga = M
ɺ g ⋅ C5 + A5 ⋅ p5 = I Tg ,
v
(8.7)

reprezintă impulsul total al gazelor în vid, deoarece asupra jetului nu

acŃionează nici o forŃă de contrapresiune.
Expresia impulsului total al gazelor de ardere, în vid, se transformă
succesiv
 A5 ⋅ p5 
ITg v = Mɺ g ⋅ C5 + A5 ⋅ p5 = Mɺ g ⋅ λ5 ⋅ acr 5 + A5 ⋅ p5 = Mɺ g ⋅ acr ⋅ λ5 + 
 ρ5 ⋅ A5 ⋅ a 2cr ⋅ λ5 
5 
sau
 

= Mɺ g ⋅ acr 5 ⋅ λ5 + ∗ 5
p ∗
⋅ π (λ )  
= Mɺ g ⋅ acr 5 ⋅ λ5 +
R ' ⋅T ∗
⋅θ (λ ) 
2 
5 5 5
ITgv ,
 ρ5 ⋅ ρ (λ5 ) ⋅ λ5 ⋅ acr 5   λ5 ⋅
2 ⋅ k′
⋅ R′ ⋅ T5 
∗

 k′ + 1 

273
respectiv
 θ (λ5 )   2 ⋅ k ′ 
ITgv = Mɺ g ⋅ acr 5 ⋅  λ5 +    ,
 λ5   k ′ + 1 

unde
k′ − 1 2
θ ( λ5 ) = 1 − ⋅ λ5 .
k′ + 1
Înlocuind, se obŃine

k′ + 1 ɺ 1  1 
ITg v = ⋅ M g ⋅ acr 5 ⋅  ⋅  λ5 +  ,
k′ 2  λ5 
în care, funcŃia din paranteză, este funcŃia gazodinamică a impulsului

1  1
z (λ5 ) = ⋅  λ5 +  . (8.8)
2  λ5 

Prin urmare,

k′ + 1 ɺ
I Tg v = ⋅ M g ⋅ acr 5 ⋅ z (λ5 ) . (8.9)
k′

RelaŃia se poate aplica pentru câteva situaŃii particulare. Astfel:

–la regim critic, λ5=1,

k′ + 1 ɺ
I Tg v min = ITg v cr = ⋅ M g ⋅ acr 5 ; (8.10)
k′

k′ + 1
–la regim maxim, λ5 max = ,
k′ − 1

k′ + 1 ɺ 1  k′ + 1 k′ − 1 
I Tg v max = ⋅ M g ⋅ acr 5 ⋅ ⋅  + =
k′ 2  k′ − 1 k′ + 1 
k′ + 1 ɺ 1 2 ⋅ k′
= ⋅ M g ⋅ acr 5 ⋅ ⋅
k′ 2 k ′2 − 1
sau

274
 k' +1
I Tg v max = ⋅ Mɺ g ⋅ acr 5 . (8.11)
k′ − 1
2

Evident, împărŃind relaŃiile (8.9) şi (8.11) se obŃine

I Tg v
= z ( λ5 ) ⋅ k ' 2 − 1 . (8.12)
I Tg v max

În condiŃii reale, asupra jetului de gaze se exercită o forŃă de

contrapresiune, din exterior.
Ca atare, o expresie a impulsului, mult mai realistă, este cea care
defineşte impulsul total suplimentar, notat cu I Tg s .

Prelucrând succesiv, se obŃine

I Tg s = Mɺ g ⋅ C5 + A5 ⋅ ( p5 − pH ) = Mɺ g ⋅ C5 + A5 ⋅ p5 − A5 ⋅ pH = ITg v − A5 ⋅ pH

sau
k′ + 1 ɺ
I Tg s = ⋅ M g ⋅ acr 5 ⋅ z ( λ5 ) − A5 ⋅ pH
k′
 
k′ + 1 ɺ  A5 ⋅ pH 
= ⋅ M g ⋅ acr 5 ⋅  z ( λ5 ) − ,
k′ k′ + 1
 ⋅ C5 ⋅ ρ 5 ⋅ A5 ⋅ acr 5 
 k' 
respectiv
 
k′ + 1 ɺ  R ⋅ T5 
⋅ M g ⋅ acr 5 ⋅  z (λ5 ) −
pH
I Tg s = ⋅ .
k′ p k′ + 1 2 ⋅ k′
 5 ⋅ λ5 ⋅ ⋅ R′ ⋅ T5 
∗

 k′ k′ + 1 
Deoarece T5 = T5* ⋅θ (λ5 ) , atunci

k′ + 1 ɺ  1 T5∗ ⋅θ (λ5 ) 
I Tg s = ⋅ M g ⋅ acr 5 ⋅  z (λ5 ) − ⋅ ,
k′  2 ⋅ λ5 T5∗ 

respectiv

275
 k′ + 1 ɺ  p θ (λ5 ) 
I Tg s = ⋅ M g ⋅ acr 5 ⋅  z (λ5 ) − H ⋅  (8.13)
k′  p5 2 ⋅ λ5 

sau

k′ + 1 ɺ  
⋅  z (λ5 ) − H∗ ⋅
p 1
I Tg s = ⋅ M g ⋅ acr 5 . (8.14)
k′  p5 2 ⋅ λ5 ⋅ ρ (λ5 ) 

Evident,
p5∗ = f n ,()
acr 5 = f (T5∗ ) = f n ()
şi
Mɺ g = f n . ()
Presupunând că n = ct . , atunci I Tg s = f (λ5 ) , dacă
pH
= ct . , aşa cum
p*5

rezultă din (8.14).

łinând seama că
1
 k ′ − 1 2  k ′−1
ρ ( λ5 ) =  1 − ⋅ λ5  ,
 k′ + 1 
se poate găsi λ5opt din condiŃia,

dI Tg s
=0. (8.15)
dλ5

Efectuând derivarea, condiŃia de optim conduce la

pH
1− =0
p ⋅ π (λ5 )
∗
5

sau

276
 pH
1− =0,
p5
adică

p5 = pH , (8.16)

care, de fapt, reprezintă condiŃia ca destinderea gazelor de ardere să fie

completă.
Deoarece
p∗
( )
Mɺ g = a ⋅ 5 ⋅ A5 opt ⋅ q λ5 opt = ct . ,
T3∗
atunci
(
A5 opt = f λ5 opt . )
( )
Din condiŃia ca pH = p5∗ ⋅ π λ5 opt se obŃine, concret, λ5 opt .

Rezultă, imediat,

I Tg s max = Mɺ g ⋅ C5 opt (8.17)

şi

C5 opt = λ5 opt ⋅ acr 5 . (8.18)

Deci, la o anumită turaŃie, la care destinderea este completă, schema

de calcul presupune
–la n → λ5 opt → A5 opt → I Tg s max ;

–la n = 1 → ITg s max no min al = I tg s .

n

Grafic, situaŃia se prezintă ca în figura nr. 8.8. Practic, la fiecare regim

de funcŃionare, există o deschidere optimă a ajutajului, pentru care I tg s este

optim.

277
 I Tg s

n' > 1

n=1
I Tg max

n" = 1

pH
= ct .
p*5

λ5
1 A"5 opt A′5 opt n A'5 opt

Fig. 8.8

8.4. Caracteristica de tracŃiune a ajutajului de

reacŃie

łinând seama de relaŃia (8.13), se poate defini un impuls total

suplimentar specific prin

I Tg s k ′ + 1  p θ (λ5 ) 
I Tg s sp = = ⋅ acr 5 ⋅  z (λ5 ) − H ⋅ . (8.19)
Mɺ g k′  p5 2 ⋅ λ5 

Dacă se notează cu p

I Tg s sp
p= , (8.20)
acr 5

un parametru al impulsului total suplimentar, se poate defini o caracteristică

de tracŃiune a ajutajului, ca fiind curba de forma

278
 p = f ( λ5 ) p5 =ct .
pH

sau
p = f ( λ5 ) pH =ct . .
p*5

Cele două familii de curbe sunt reprezentate în figura nr. 8.9.

p p5 p5
→∞ = destindere completa
pH pH
2 .5
p5
= 0 .4
2 pH

1.5

n = ct. pH
0 .5 0 .5
0 .2 = 0.06
p5∗
λ5
1.2 1.4 1.6 1.8 2 2 .1 2.2 λ 5 max

Fig. 8.9
Prin urmare, se poate obŃine orice variaŃie a parametrului p prin
intermediul turaŃiei şi a suprafeŃei de arie minimă a ajutajului de reacŃie.

279