Dragostea este un sentiment complex, manifestat prin afecțiune puternică.

Definirea sa
este un demers dificil, cauzat de complexitatea manifestării sale, dar și de diversitatea
legăturilor afective cuprinse de acest termen. Dragostea se poate manifesta față
de: familie (părinți, copii sau alte rude), prieteni, parteneri romantici, Divinitate, animale,
obiecte, patrie, frumos, artă ș.a.m.d. O nevoie importantă a dragostei (care este inclusă
uneori în însăși definiția ei) este de reciprocitate – în unele cazuri, aceasta este resimțită
de către subiect fără o acțiune fizică a obiectului (de exemplu, în cazul dragostei față de
Divinitate, față de obiecte ori diverse concepte neaplicate).Uneori sexualitatea se
asociază cu senzația apropierii reciproce la nivel de sentiment intim între partenerii
sexuali numiți și parteneri romantici (prin expresia „a face dragoste” se înțelege a avea
o relație sexuală).
Dragostea interpersonală poate fi platonică, concept prin care se înțelege o afecțiune
purificată de gesturi sau dovezi de natură fizică.
Termenul „dragoste” are ca sinonime variantele iubire (sinonim
total), amor și libov (parțiale). În afară de „amor” de origine latinească, toate celelalte
cuvinte au fost preluate din limbile slave. În timp ce „dragoste” și „iubire” sunt
întrebuințate pentru orice categorie a respectivului sentiment, ceilalți termeni vizează
numai unele posibilități. Astfel, „libov” poate exista numai între parteneri romantici
(termenul mai are și înțelesul de comportare politicoasă), în vreme ce „amor” cuprinde
acest înțeles („a face dragoste” se mai poate spune „a face amor”) și pe acela de
dragoste pentru artă (amorul artei).