CZU 371.12:159.

922
Cristina-Maria STOICA, Daria CONSTANTIN. Analiza stresului în rândul cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.

ANALIZA STRESULUI ÎN RÂNDUL CADRELOR DIDACTICE DIN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

Cristina Maria STOICA, dr.,prof. univ.,

Universitatea „Petre Andrei”, Iași, România
Daria CONSTANTIN, masterand,
Universitatea „Petre Andrei”, Iași, România

Introducere: Prezenta lucrare vizează una dintre tematicele complexe ale managementului
organizațional, și anume stresul ocupaţional şi condiţia psihologică legată de munca
profesională, pe care o experimentează mulţi dintre angajaţii din diverse sectoare ocupaţionale.
Literatura de specialitate arată că răspunsurile cognitive, emoţionale şi comportamentale ale
angajaţilor care se confruntă cu diverse solicitări la locul de muncă joacă un rol foarte
important în dinamica comportamentelor organizaţionale, respectiv în dinamica productivităţii
individuale şi organizaţionale.

Rezultatele a numeroase studii de teren au evidenţiat o relaţie de asociere negativă între

intensitatea şi frecvenţa simptomelor specifice stresului în rândul angajaţilor. Nivelul stresului
ocupaţional este condiționat de caracteristicile angajaţilor, de unele trăsături de personalitate
(stabilitatea emoţională, conştiinciozitatea), sentimentul de încredere în propriile competenţe,
locul controlului, caracteristici intrinseci şi extrinseci muncii pe care angajaţii o prestează în
mediul organizaţional (calitatea relaţiilor interpersonale, stilul de management, nivelul suportului
organizaţional etc.).
La baza abordării psihologice a stresului din perspectivă organizaţională, stau mai multe
direcţii de analiză: diferenţierea conceptelor, prezentarea fazelor stresului şi a formelor specifice
de manifestare, delimitarea tipurilor de stres, analiza modelelor explicativ-interpretative ale
stresului organizaţional, conştientizarea cauzelor şi efectelor pe care le determină stresul
profesional, descrierea nivelurilor pe care le implică managementul stresului organizaţional.
Elementele specifice ale stresului profesional la cadrele didactice sunt: evidenţierea
importanței echilibrului personal, analiza dintre viaţa profesională şi cea personală, corelate
stresului profesional, a relaţiei dintre anumite variabile, precum genul, sănătatea, performanța,
decizia, tipul de comportament şi stresul profesional, selectarea studiilor centrate pe
problematica stresului profesional la cadrele didactice, strategii de consiliere pentru prevenirea şi
eliminarea stresului profesional.
Prin volumul mare de muncă, prin multitudinea solicitărilor în plan cognitiv, emoţional şi
social, ca şi prin implicaţiile pe care le are pentru dezvoltarea socială, culturală şi economică
(corelate cu misiunea educaţiei), profesia didactică reprezintă o ocupaţie stresantă. Datele
statistice arată că între 30 % şi 70 % dintre cadrele didactice experimentează simptomele
specifice stresului ocupaţional (Cano-García, Padilla-Muñoz şi Carrasco-Ortiz, 2005). Stresorii
specifici activităţii profesionale desfăşurate de cadrele didactice includ: factori referitori la
conţinutul muncii, la dimensiunea socială a muncii și factori referitori la beneficii.
Costurile stresului ocupaţional includ (Dorman, 2003): atitudinile negative pe care cadrele
didactice le au faţă de propria profesie, propriul succes în plan profesional sau faţă de elevi şi
şcoală, scăderea implicării şi a satisfacţiei faţă de activitatea didactică, tensiunile în cadrul
colectivului sau conflicte între cadrele didactice şi management, creşterea riscului problemelor
de sănătate fizică şi mentală (epuizare profesională), creşterea fluctuaţiei, scăderea calităţii
procesului didactic. Una dintre posibilele consecinţe pe care stresul din activitatea didactică le
are la nivel individual constă în alterarea satisfacţiei faţă de muncă, care este privită ca una dintre
faţetele stării de bine (Vîrga. D., Sulea, C., Zaborilă, C., 2008). Comparativ cu profesorii femei,
profesorii bărbaţi au manifestat tendinţa de a indica un nivel mai scăzut al stresului pe care îl
resimţeau la locul de muncă.
124
 Tendinţa pe care am constata-o în rândul bărbaţilor profesori a fost convergentă cu datele
publicate în literatura de specialitate (Antoniou, Polychroni şi Vlachakis, 2006). În interpretarea
semnificaţiei diferenţei în funcţie de variabila gen, în ceea ce priveşte nivelul simptomelor
specifice stresului ocupaţional, trebuie să ţinem seama de modul în care femeile şi bărbaţii se
raportează la aspectele intrinseci şi extrinseci muncii profesionale (László, 2008).
Se subliniază impactul negativ pe care stresul îl are asupra individului uman, acest aspect
fiind particularizat pentru stresul ocupaţional (organizaţional). O atenţie specială a fost acordată
măsurilor care pot fi adoptate pentru controlul acţiunii surselor de stres ocupaţional, precum şi al
efectelor negative pe care stresul de la locul de muncă le are asupra angajaţilor. Demersul
investigativ a pornit de la nivelul stresului pe care cadrele didactice îl percep la locul de muncă,
cercetarea având la bază investigarea stresului profesional la cadrele didactice din învăţământul
preuniversitar pentru identificarea nivelului de stres şi a reprezentărilor cadrelor didactice față de
stresul profesional.
Obiectivele specifice ale lucrării vizează evaluarea nivelului de stres general şi a celui
profesional; analiza diferenţelor de manifestare a stresului profesional, în funcţie de gen, vârstă,
starea civilă și tipul de comportament; identificarea reprezentărilor cadrelor didactice faţă de
aspectele caracteristice legate de stresul profesional în învăţământul preuniversitar; aplicarea
strategiilor de gestionare a stresului, pentru cadrele didactice care se își desfășoară activitatea în
condiții de stres.
Ipotezele de la care am plecat în cercetare, au în vedere faptul că în învăţământul
preuniversitar, profesorii înregistrează un nivel destul de ridicat în ceea ce priveşte stresul în
viaţa de zi cu zi, cât şi la locul de muncă. Există diferenţe semnificative între cadrele didactice în
ceea ce priveşte variabila gen, vârstă, starea civilă, și tipul de comportament.
Obiectivele și ipotezele cercetării privind stresul perceput de cadrele didactice din
învățământul preuniversitar
Obiectivul general: cercetarea are la bază investigarea stresului profesional în rândul
cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar pentru identificarea nivelului de stres şi a
reprezentărilor cadrelor didactice față de stresul profesional.
Obiective specifice: 1. Evaluarea nivelului de stres general şi a celui professional. 2.
Analiza diferenţelor de manifestare a stresului profesional, în funcţie de gen, vârstă, starea civilă
și tipul de comportament. 3. Identificarea reprezentărilor cadrelor didactice faţă de aspectele
caracteristice legate de stresul profesional în învăţământul preuniversitar. 4. Aplicarea în rândul
cadrelor didactice care se află în condiții de stres strategii de gestionare a stresului.
Ipotezele cercetării
Ipoteza generală 1: cadrele didactice din învăţământul preuniversitar înregistrează un nivel
destul de ridicat în ceea ce priveşte stresul în viaţa de zi cu zi, cât şi la locul de muncă. Ipoteza
generală 2: nivelul de stres profesional se manifestă în mod diferit la cadrele didactice din
învăţământul preuniversitar în funcţie de variabilele independente.
Ipoteza specifică 2.1.: există diferenţe semnificative între cadrele didactice în ceea ce
priveşte variabila gen, în sensul că nivelul de stres este mai ridicat la cadrele didactice de gen
feminin, comparativ cu cadrele didactice de gen masculin.
Ipoteza specifică 2.2.: există diferenţe semnificative între cadrele didactice în ceea ce
priveşte variabila vârstă, în sensul că nivelul de stres este mai ridicat la cadrele didactice care au
vârsta cuprinsă între 51 şi 60 de ani, comparativ cu cadrele didactice cu vârsta cuprinsă între 21-
30 ani.
Ipoteza specifică 2.3.: există diferențe semnificative între cadrele didactice în ceea ce
priveşte variabila starea civilă, în sensul că nivelul de stres este mai ridicat la cadrele didactice
divorţate și văduve, comparativ cu cadrele didactice care sunt căsătorite.
Ipoteza specifică 2.4.: există diferenţe semnificative între cadrele didactice în ceea ce
priveşte variabila tipul de comportament, în sensul că nivelul de stres este mai ridicat la cadrele
didactice care au un comportament de tipul A, comparativ cu cadrele didactice care au un
comportament de tipul B.
125
 Ipoteza generală 3: cadrele didactice din învățământul preuniversitar apreciază în mod
propriu elementele specifice ale stresului profesional în acord cu teoriile actuale.
Ipoteze specifice 3.1.: cadrele didactice din învăţământul preuniversitar stabilesc
semnificaţia conceptului de stres în acord cu cele patru paradigme asupra stresului; 3.2.:
cadrele didactice din învăţământul preuniversitar stabilesc cauzele principale ale stresului
profesional în acord cu patru categorii de stresori care fundamentează modelul ciclurilor; 3.3.:
cadrele didactice din învăţământul preuniversitar stabilesc modalitățile principale de prevenire şi
combatere a stresului profesional în acord cu trei niveluri de intervenţie.
Ipoteza generală 4: cadrele didactice din învăţământul preuniversitar apreciază importanţa
atitudinilor faţă de stres și influenţa stresului profesional asupra vieții de familie. Ipoteze
specifice 4.1.: cadrele didactice din învăţământul preuniversitar apreciază importanţa atitudinilor
faţă de stress; 4.2.: cadrele didactice din învăţământul preuniversitar apreciază influenţa stresului
profesional asupra vieţii de familie.
Metodologia cercetării
Eşantionare
Lotul de cercetare este format din 114 cadre didactice din învăţământul preuniversitar. În
funcție de variabila gen, 21 de subiecţi sunt de gen masculin şi 93 subiecţi de gen feminin. După
variabila vârstă, 10 subiecţi au vârsta cuprinsă între 21 şi 30 de ani, 37 de subiecţi au vârsta
cuprinsă între 31 şi 40 de ani, 31 de subiecţi au vârsta cuprinsă între 41 şi 50 de ani şi 36 de
subiecţi au vârsta cuprinsă între 51 și 60 de ani. După variabila starea civilă, 70 de subiecţi sunt
căsătoriți, 22 de subiecţi sunt necăsătoriți, 14 subiecţi sunt divorţaţi şi 8 subiecţi sunt văduvi.
Operaţionalizarea conceptelor utilizate în cercetare
Conceptul principal de stres general a fost operaţionalizat în 3 categorii principale: nivel
scăzut, nivel mediu, nivel ridicat. Conceptul principal de stres profesional a fost operaţionalizat
în 4 categorii principale: nivel scăzut, nivel mediu, nivel ridicat, nivel extrem. Conceptul
principal de tip de comportament a fost operaționalizat în 4 categorii: tipul B echilibrat, tipul A
mediu, tipul A moderat, tipul A extrem.
Elementele specifice referitoare la stresul profesional la cadrele didactice au fost
operaționalizate în 5 categorii: reprezentarea cadrelor didactice față de stres, cauzele principale
ale stresului, atitudinea faţă de stres, influenţa stresului profesional asupra vieții de familie,
modalităţile de prevenire/diminuare a stresului profesional.
Variabilele dependente sunt următoarele: nivelul de stres general, nivelul de stres
profesional, tipul de comportament, specifice, referitoare la stresul profesional la cadrele
didactice din învăţământ. Variabilele independente ale cercetării sunt: genul (masculin/ feminin),
vârsta (21-30 de ani/ 31-40 de ani/ 41-50 de ani/ 51-60 de ani) și starea civilă (căsătorit/
necăsătorit/ divorţat/ văduv).
Instrumente utilizate în cercetare
Cadrelor didactice li s-au aplicat următoarele teste pentru investigarea nivelului de
manifestare a stresului în general și a stresului profesional: 1. chestionarul pentru identificarea
nivelului de stres general (Lazarus, DeLongis, Folkman, apud Nädäşan, V., 2009, p. 260); 2.
chestionarul pentru identificarea nivelului de stres professional; 3. chestionarul pentru
identificarea tipului de comportament (Meyer Friedman şi Ray Rosenman, apud Looker, T.,
Gregson, O., 2009, p. 101); 4. chestionarul pentru identificarea reprezentărilor cadrelor didactice
față de stres, pentru a surprinde aspecte caracteristice legate de stres în învăţământ.
Prezentarea şi analiza rezultatelor
Ipoteza generală 1.cadrele didactice din învăţământul preuniversitar înregistrează un nivel
destul de ridicat în ceea ce priveşte stresul în viața de zi cu zi, cât şi la locul de muncă.
Rezultatele obţinute indică faptul că 50,9% dintre cadre didactice manifestă un nivel de stres
ridicat, în timp ce 36% prezintă un nivel mediu şi doar 13,2% un nivel scăzut de stres în viața de
zi cu zi. Ipoteza este confirmată. În ceea ce priveşte stresul profesional, 43,9% dintre cadre
didactice manifestă un nivel ridicat şi 35,1% un nivel mediu, în timp ce 13,2% prezintă un nivel
scăzut şi doar 7,9% un nivel extrem. Ipoteza este confirmată.
126
 Ipoteza generală 2. Nivelul de stres profesional se manifestă diferit la cadrele didactice din
învăţământul preuniversitar în funcție de variabilele independente.
Ipoteza specifică 2.1. Există diferențe semnificative între cadrele didactice în ceea ce
priveşte variabila gen, în sensul că nivelul de stres este mai ridicat la cadrele didactice de gen
feminin, comparativ cu cadrele didactice de gen masculin. Media la stresul profesional este 2,65
la cadrele didactice de genul feminin, comparativ cu 1,67 la cadrele didactice de genul masculin.
Cadrele didactice de genul feminin manifestă un nivel de stres profesional mai mare decât
cadrele didactice de genul masculin.
Ipoteza specifică 2.2. Există diferenţe semnificative între cadrele didactice în ceea ce
priveşte variabila vârstă, în sensul că nivelul de stres este mai ridicat la cadrele didactice care au
vârsta cuprinsă între 51 şi 60 de ani, comparativ cu cadrele didactice cu vârsta cuprinsă între 21
şi 30 de ani. Se constată că există diferențe semnificative între cadrele didactice, în funcţie de
vârstă. Media la stresul profesional este 3,06 la cadrele didactice cu vârsta cuprinsă între 51 şi 60
de ani, comparativ cu 1,80 la cadrele didactice cu vârsta cuprinsă între 21 şi 30 de ani. Cadrele
didactice cu vârsta cuprinsă între 51 şi 60 de ani prezintă un nivel de stres profesional mai mare
decât cadrele didactice cu vârsta cuprinsă între 21 şi 30 de ani.
Ipoteza specifică 2.3. Există diferenţe semnificative între cadrele didactice în ceea ce
priveşte variabila starea civilă, în sensul că nivelul de stres este mai ridicat la cadrele didactice
divorţate, văduve, comparativ cu cadrele didactice care sunt căsătorite. Ipoteza este confirmată.
Pentru variabila stresul profesional, se constată că există diferenţe semnificative între cadrele
didactice, în funcţie de starea civilă. Media la stresul profesional este 3,13 la cadrele didactice
care sunt văduve, comparativ cu 2,09 la cadrele didactice necăsătorite. Cadrele didactice văduve
prezintă un nivel de stres profesional mai mare decât cadrele didactice necăsătorite.
Ipoteza specifică 2.4. Există diferențe semnificative între cadrele didactice în ceea ce
priveşte variabila tipul de comportament, în sensul că nivelul de stres este mai ridicat la cadrele
didactice care au un comportament de tipul A (extrem), comparativ cu cadrele didactice care au
un comportament de tipul B (echilibrat). Ipoteza este confirmată. Pentru variabila stresul
profesional, se constată că există diferențe semnificative între cadrele didactice, în funcţie de
tipul de comportament. Media la stresul profesional este 4,00 la cadrele didactice care au
comportament de tip A extrem, comparativ cu 1,86 la cadrele didactice cu comportament de tip
B echilibrat. Cadrele didactice care manifestă un comportament extrem prezintă un nivel de stres
profesional mai mare decât cadrele didactice cu un comportament echilibrat.
Ipoteza generală 3. Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar apreciază în mod
propriu elementele specifice ale stresului profesional în acord cu teoriile actuale.
Ipoteza specifică 3.1.Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar stabilesc
semnificația conceptului de stres în acord cu cele patru paradigme asupra stresului: cadrele
didactice apreciază stresul în mod predominant ca reacţie (35), ca relație între stimul şi răspuns
(34), ca tranzacţie între persoană şi mediu (26) şi mai puțin ca stimul (19). Din cercetare au
rezultat o serie de reprezentări ale cadrelor didactie cu privire la stres, ca reacție (Tabel 1).
Tabel 1. Reprezentările cadrelor didactice faţă de stres, ca reacţie
• stare de disconfort psihic;
• stare de nervozitate;
• oboseală;
• stare de tensiune psihică;
• o stare de nemulţumire generală;
• gândire negativistă;
• imagine de sine scăzută;
• stare de mare presiune;
• element precursor al depresiilor;
• emoţii negative constant;
• o stare acută de disconfort când mintea şi sufletul sunt apăsate de neputinţa sau
nemulţumirea de a realiza obligațiile zilnice; • stare de ,,apărare" psihică;
127
 • scăderea capacităţii de muncă;
• o reacție psihologică de alarmă şi de apărare a organismului față de o anumită
situație/eveniment;
• o presiune maximă negativă asupra psihicului şi fizicului;
• o reducere a capacităţii de memorare, de concentrare
• stare de agitaţie, nelinişte;
• blocaj;
• apatie;
• retragere din mijlocul semenilor;
• stare de nesiguranță, discomfort.
Sursa: cercetarea autorilor
Din cercetare au rezultat o serie de reprezentări ale cadrelor didactie cu privire la stres, ca
relație între stimul şi răspuns (Tabel 2).
Tabel 2. Reprezentările cadrelor didactice față de stres ca relație între stimul şi răspuns
• stare de disconfort psihic; • stare de ,,apărare" psihică;
• stare de nervozitate; • scăderea capacităţii de muncă;
• oboseală; • o reacție psihologică de alarmă şi de
• stare de tensiune psihică; apărare a organismului față de o
• o stare de nemulţumire generală; anumită situație/eveniment;
• gândire negativistă; • o presiune maximă negativă asupra
• imagine de sine scăzută; psihicului şi fizicului;
• stare de mare presiune; • o reducere a capacităţii de memorare,
• element precursor al depresiilor; de concentrare
• emoţii negative constant; • stare de agitaţie, nelinişte;
• o stare acută de disconfort când mintea şi • blocaj;
sufletul sunt apăsate de neputinţa sau • apatie;
nemulţumirea de a realiza obligațiile • retragere din mijlocul semenilor;
zilnice; • stare de nesiguranță, discomfort.
Sursa: cercetarea autorilor
Din cercetare au rezultat o serie de reprezentări ale cadrelor didactie cu privire la stres, ca
tranzacție între persoană şi mediu (Tabel 3).
Tabel 3. Reprezentările cadrelor didactice față de stres, ca tranzacție între persoană şi
mediu
• stare de tensiune şi disconfort • fenomen care induce profesorului o stare de
manifestată pe termen lung, datorită indispoziţie, nervozitate;
unor factori de natură socială, • stare de agitaţie şi de frustrare datorită
profesională, economică, familială; lipsei timpului necesar îndeplinirii tuturor
• stare de nelinişte determinată de sarcinilor;
anumiţi factori, • factor permanent prezent în societatea
necunoscuţi/cunoscuți, dar actuală, cauzator de disconfort;
necontrolabili; • suprasolicitare nervoasă şi emoţiona-lă care
• stare de nervozitate maximă generată uzează starea de sănătate;
de un eveniment sau acţiune; • stare de spirit creată de societatea în care
• presiune psihică determinată de trăim şi de domeniul în care lucrăm;
diferiţi factori - financiari, personali; • stare psihică şi fizică creată de cerinţe
• stare de dezechilibru (psihic, fizic, multe care trebuie rezolvate într-un timp cât
social) care rezultă din suprasolicitare mai scurt;
dată de factori externi care nu este • efect nefavorabil produs asupra
compatibilă cu resursele profesorului; organismului de către un factor de mediu;
• dificultate ce excede posibilitățile • o reacţie psihologică relativ durabilă şi
personale de a face faţă; complexă a profesorului, care se confruntă
128
 • suprasolicitare psihică și fizică care cu situații noi şi dificile sau cu probleme
persistă o lungă perioadă de timp şi cotidiene generate de mediul în care
generează disfuncţii, tulburări în trăieşte;
funcţio-narea optimă a personalității; • o reactie internă, de neacceptare a
• condiții generatoare de disconfort condițiilor externe;
emoțional și somatic, cu efecte în • răspuns adaptativ al organismului la
planul psiho-comportamental al agresiunile vieții externe;
personalităţii profesorului; • fenomen la care este supusă o persoană, cu
• emoții puternice declanşate de factori apariția stării depresive.
externi care nu pot fi controlaţi;
• stare apărută datorită presiunii
exercitate de diferiţi factori externi.
Sursa: cercetarea autorilor
Ipoteza specifică 3.2. Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar stabilesc cauzele
principale ale stresului profesional în acord cu cele patru categorii de stresori care
fundamentează modelul ciclurilor: individuali, grupali, organizationați, extraorganizaționali. În
percepţia cadrelor didactice, stresorii organizaționali constituie cea mai frecventă cauză
generatoare de stres profesional (74), comparativ cu stresorii individuali (16), stresorii
extraorganizaţionali (14) şi cei grupali (10). Din cercetare au rezultat pricipalii stresori
organizaționali care determină stresul profesional (Tabel 4).
Tabel 4 Principalii stresori organizaționali care determină stresul profesional
• atitudinile negative ale elevilor, • atitudinea lipsită de empatie şi înţelegere a
• lipsa de respect, directorilor,
• dezinteresul profesional, • examenele de titularizare,
• degradarea performanţei, • modul defectuos de circulaţie a informaţiei
• profesie solicitantă, profesionale,
• lipsa aprecierilor, • slaba recunoaştere a rezultatelor
• nivelul ridicat de formalitate în actul profesionale,
educaţional, • restructurările din sistem,
• lipsa dotărilor şcolii, • schimbările legislative frecvente, rutina,
• salariul insuficient, • inconsistenţa viziunii la nivel managerial,
• volumul mare de cunoştinţe predate, • discrepanţa mare la nivelul cunoştinţelor
• lipsa satisfacțiilor profesionale, elevilor din aceeaşi clasă,
• programele şcolare prea încărcate, • lipsa de comunicare între nivelurile de
• teama de a-ți pierde locul de muncă, conducere şi adoptarea unor soluţii
• manageri ineficienţi, ineficiente,
• dezinteresul elevilor pentru învăţare, • elevii problemă de la clase,
• lipsa perspectivelor, • disciplina elevilor,
• slaba capacitate de organizare şi • schimbările frecvente ale documentelor
planificare a activităţii, curriculare,
• agitaţia excesivă din ore şi pauze, • lipsa motivaţiei de predare-învăţare,
• comportamentul agresiv al elevilor, • solicitări suplimentare, care nu ţin de
• inerția sistemului, pregătirea de specialitate şi de activitatea de
diriginte,
• neacceptarea schimbării,
• consumul nervos în activitatea • incompetenţa profesională, tolerarea şi
susţinerea în sistem a unor incompetenți.
didactică,
• prea mult timp alocat pregătirii
activităților.
Sursa: cercetarea autorilor

129
 Stresorii individuali sunt: volumul mare de responsabilități, necesitatea de a păstra un
echilibru între serviciu şi familie, problemele personale ale elevilor, oboseala, plictiseala,
suprasolicitarea, neîmplinirile, frustrarea, teama de eşec.
Stresorii extraorganizaționali care determină stresul profesional la cadrele didactice se
referă la aspectele: birocraţia, calitatea relaţiilor interumane, problemele familiale, creşterea
numărului elevilor cu probleme familiale, starea socială, preluarea psihică a problemelor
elevilor, cadrul legislativ în permanentă schimbare, reticenţa părinţilor, lipsa de interes a
societăţii pentru educaţie şi civilizaţie.
Stresorii grupali care favorizează apariţia stresului sunt: relaţionarea defectuoasă între
profesori, elevi şi părinți, conflictele dintre colegi, lipsa comunicării între profesori şi elevi,
disensiuni între directori şi cadre didactice, incapacitatea de a stabili o relaţie cu elevii / părinții,
neînțelegerile, atmosfera neprietenoasă, concurenţa neloială dintre colegi.
Ipoteza specifică 3.3. Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar stabilesc condițiile
principale de prevenire şi combatere a stresului profesional în strânsă legătură cu cele patru
categorii de stresori care fundamentează modelul ciclurilor. Referitor la condițiile principale de
prevenire şi combatere a stresului profesional, există patru niveluri: nivelul individului, la nivelul
grupului, organizaţiei, la nivelul societății. Condițiile de prevenire şi combatere a stresului
profesional sunt încadrate de cadrele didactice în mod frecvent la nivelul organizaţiei (56), la
nivelul individului (34) şi mai puţin frecvent la nivelul grupului (18) şi la nivelul societăţii (6).
Din cercetarea realizată, au rezultat o serie de propuneri ale cadrelor didactice participante; la
nivelul organizaţiei școlare, condițiile care ar putea sprijini, preveni şi combate stresul
profesional, în percepţia cadrelor didactice sunt prezentate în tabelul 5.
Tabel 5 Condițiile care ar putea sprijini, preveni şi combate stresul profesional, în
percepţia cadrelor didactice
• redistribuirea echitabilă a responsabi- o responsabilizarea elevilor în cadrul
lităţilor pentru tot personalul didactic, şcolii,
• cadru legislativ echilibrat, o doză mai mare de creativitate în
• spații şi dotări mai performante, predare,
• salariul mai mare, o centrarea pe elev şi nu pe noţiunile
• existenţa unor lideri care să asigure predate,
decongestionarea reală a programei o percepţia corectă a reprezentanților din
şcolare, minister asupra situaţiei
• număr mai mic de elevi într-o clasă, învăţământului,
o reducerea numărului de sarcini extra-
• stabilitatea profesională,
curriculare,
• motivarea pozitivă a profesorilor,
o lucrul pe echipe,
• programe şcolare mai flexibile, o sancționarea profesorilor care nu-şi fac
• o mai bună organizare şi planificare a datoria,
timpului şi activităţilor, o acordarea de premii pentru recunoaş-
• renunţarea la subiectivism, terea meritelor,
• implicarea în problemele elevilor, o aprecierea muncii de către conducerea
• mai mult profesionalism, şcolii,
• accentul mai mare pe formare şi mai puțin o receptivitate mai crescută a conducerii
pe informare, la propunerile de schimbare, venite din
• aplicarea unor măsuri eficiente pentru partea cadrelor didactice,
elevii agresivi, o executarea sarcinilor la termenele
• reducerea solicitărilor şcolii care fixate,
influenţează activitatea profesorilor și o depolitizarea sistemului directorial,
elevilor, o eficientizarea activităţii pe baza unor
• stabilitatea pe post, măsuri clare, viabile, corect dozate,
• o mai bună prezentare a informaţiilor, o tratarea cu seriozitate a tuturor
• respectarea regulilor, sarcinilor profesionale,
130
• planificarea riguroasă a activității, o remunerația decentă,
• identificarea cauzelor stresului şi controlul o salarizarea adecvată pentru cadrele
lor, didactice debutante şi cele fără grade
• democratizarea managementului, didactice.
• motivarea cadrelor didactice,
Sursa: cercetarea autorilor
Ipoteza specifică 4.1. Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar manifestă o
atitudine pozitivă faţă de de stres. Ipoteza este confirmată, deoarece 90 dintre cadrele didactice
manifestă o atitudine pozitivă faţă de stres, deoarece 36 de cadre didactice apreciază atitudinea
tolerană, 27 dintre acestea preferă atitudinea optimistă şi tot 27 dintre ei atitudinea creativă. Spre
deosebire de acestea, 24 de cadre didactice manifestă o atitudine negativă faţă de stres, întrucât
14 preferă atitudinea combativă, în timp ce 5 apreciază atitudinea pasivă şi alte 5 cadre didactice
atitudinea pesimistă.
Ipoteza specifică 4.2. Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar apreciază în mod
pozitiv influenţa stresului profesional asupra vieţii de familie. Ipoteza este confirmată, deoarece
42% dintre cadrele didactice apreciază că stresul profesional influenţează viaţa de familie destul
de mult, iar 29% dintre acestea consideră că afectează în mod moderat. Spre deosebire de
aceştia, 10% consideră că afectează mai puţin, iar 5% apreciază că nu afectează deloc viața de
familie.
Gradul epuizării emoţionale şi al dezumanizării relaţiilor interpersonale este mult mai
frecvent la cadrele didactice de gen feminin decât la cele de gen masculin. Atât în cazul
profesorilor cât şi în cazul persoanelor de gen feminine, epuizarea emoţională şi depersonalizarea
relaţiilor nu influenţează foarte mult, în sens negativ, sentimentul de implicare şi de împlinire
profesională. Doar 27,18 % dintre profesori şi 26,46 % dintre cadrele didactice femei afirmă că
au un sentiment scăzut în ceea ce priveşte implicarea şi împlinirea profesională, acest sentiment
fiind, în schimb, crescut la 43 % dintre profesori şi cadrele didactice femei. În pofida
manifestării epuizării emoţionale, doar la circa ¼ dintre cadrele didactice se manifestă o
demotivare şi o scădere a gradului de implicare profesională.
Analiza datelor pune în evidenţă faptul că în cazul profesorilor, la care stresul perceput are
o valoare peste medie, un procentaj de 42,83 % dintre aceştia manifestă o epuizare emoţională
crescută. Frecvenţa gradului crescut de epuizare emoțională apare la cadrele didactice de gen
feminin, (57,35 %), la profesori, frecvenţa gradului crescut al epuizării emoţionale este mai
redusă (42,83 %). Deci, cadrele didactice de gen feminin sunt mai predispuse la epuizare
emoţională în condiţiile stresului profesional crescut decât cadrele didactice de gen masculin.
Din datele obţinute prin investigaţiile realizate, care sunt în consens cu cele ale altor
cercetători (Genoud, Brodard şi Reicherts, 2009), rezultă că diferite situaţii stresante ale
activităţii profesionale a cadrelor didactice pot produce emoţii negative datorate
comportamentului elevilor, sentimentului de inechitate în recunoaşterea valorii sociale a
profesiunii, salarizării scăzute, supraîncărcării muncii, curriculumului supraîncărcăt, climatul
şcolar neadecvat, lipsa susţinerii organizaţionale. Acestor factori stresanţi li se pot adăuga şi alţii,
precum: confuzii în delimitarea rolurilor unor persoane care intervin în câmpul social al şcolii;
cerinţe venite din partea societăţii, care emite critici uneori foarte violente la adresa şcolii,
impunându-i cerinţe nerealiste, ca şi când instituţia şcolară ar putea regla singură toate
problemele instructiv - educative ale tuturor elevilor.
Limitele cercetării
Validitatea investigațiilor este relativ limitată, deoarece grupurile de profesori participanți
nu au o reprezentativitate națională, fiind realizată doar la nivelul județului Iași, iar majoritatea
participanților sunt de gen feminin. Putem presupune că în raport cu specificul lor, în diferite
școli există o altă ierarhie a stresorilor resimțită de cadrele didactice. Validitatea predictivă a
unora dintre rezultatele acestei cercetări trebuie privită cu prudență, având în vedere dinamica
schimbărilor imprevizibile, din sistemul de educație (structura sistemului de învățământ,
curriculum-ul, concursurile pentru ocuparea posturilor, salarizarea etc.).
131
 Noi direcții de cercetare
Problematica abordată impune noi direcții de cercetare, având în vedere determinarea
multifactorială cumulativă a stresului perceput de cadrele didactice, precum și determinările
multiple bio-psiho-socio-culturale, a reacțiilor la stres. În cercetările viitoare se pot realiza
investigații asupra unor loturi mai mari de cadre didactice, atât din mediul urban, cât și rural, din
diferite tipuri de instituții școlare, publice sau private.
Concluzii
La nivelul şcolilor se impune optimizarea managementului clasei, al şcolii şi al climatului
şcolar. Se impune ca prin sistemul de formare iniţială şi continuă, cadrele didactice să
beneficieze de o pregătire psihopedagogică mai intensă în domeniul gestionării disciplinei
elevilor şi a gestionării conflictelor. Aceasta se poate realiza în cadrul masteratelor şi prin cursuri
de formare cu un curriculum specific. Referitor la nivelul de stres genereral, 50,9% dintre cadrele
didactice manifestă un nivel ridicat, în timp ce 36% prezintă un nivel mediu şi doar 13,2% un
nivel scăzut de stres în viața de zi cu zi; în ceea ce priveşte nivelul de stres profesional, 43,9%
dintre cadrele didactice manifestă un nivel ridicat și 35,1% un nivel mediu, în timp ce 13,2%
prezintă un nivel scăzut şi doar 7,9,% un nivel extrem.
Prin raportare la variabilele independente, nivelul de stres profesional se manifestă în mod
diferit la cadrele didactice din învăţământul preuniversitar: a) după variabila gen: cadrele
didactice de gen feminin manifestă un nivel de stres profesional mai mare decât cadrele didactice
de genul masculin; b) după variabila vârstă: cadrele didactice cu cuprinsă între 51 şi 60 de ani
prezintă un nivel de stres profesional mai mare decât cele cu vârsta cuprinsă între 21- 30 de ani;
c) după variabila starea civilă: cadrele didactice văduve prezintă un nivel de stres profesional mai
mare decât cele necăsătorite; d) după variabila tipul de comportament: cadrele didactice care
manifestă un comportament extrem prezintă un nivel de stres profesional mai mare decât cele cu
un comportament echilibrat.
Cadrele didactice apreciază elementele specifice ale stresului profesional în acord cu
teoriile actuale: a) referitor la reprezentările față de stres, apreciază stresul predominant ca reacţie
(35), ca relaţie între stimul şi răspuns (34), ca tranzacţie între persoană şi mediu (26) şi mai puțin
ca stimul (19); b) cu privire la cauzele determinante, stresorii organizaţionali sunt cele mai
frecvente cauze generatoare de stres profesional (74), comparativ cu stresorii individuali (16),
stresorii extraorganizaţionali (14) şi cei grupali (10); c) în ceea ce priveşte condițiile de prevenire
şi combatere a stresului profesional, cadrele didactice menţionează frecvent condiţii specifice
pentru nivelul organizaţiei (56), nivelul individului (34) şi mai puţin frecvent pentru nivelul
grupului (18) şi pentru nivelul societăţii (6); cadrele didactice apreciază importanţa atitudinilor
faţă de stres şi influenţa stresului profesional asupra vieții de familie; d) 90 dintre cadrele
didactice manifestă o atitudine pozitivă faţă de de stres, 36 apreciază atitudinea tolerană, 27
dintre acestea preferă atitudinea optimistă şi tot 27 atitudinea creativă, în timp ce 24 de cadre
didactice manifestă o atitudine negativă față de stres, întrucât 14 preferă atitudinea combativă, 5
apreciază atitudinea pasivă şi alte 5 atitudinea pesimistă; e) profesorii apreciază în mod pozitiv
influenţa stresului profesional asupra vieții de familie, întrucât 42% dintre cadrele didactice
apreciază că influenţează viaţa de familie destul de mult, iar 29% consideră că afectează în mod
moderat.
Analiza comparativă a rezultatelor obţinute, permite identificarea diferenţelor dintre media
inițială şi cea finală, ca urmare a aplicării strategiilor de consiliere specifice la cadrele didactice
din învăţământul preuniversitar: dacă media punctajelor la evaluarea iniţială a fost de 51,88, la
evaluarea finală este de 42,73, ceea ce indică o scădere a mediei nivelului de stres profesional la
profesorii participanți la programul experimental. Se constată o scădere a procentelor punctajelor
obţinute de cadrele didactice în etapa finală, de la 15% la 0% în ceea ce priveşte nivelul foarte
ridicat de stres profesional, de la 85% la 44% cu privire la nivelul ridicat de stres și o creştere a
procentelor punctajelor obţinute în etapa finală de la 0% la 56% la nivelul mediu. Este cert că
nivelul de stres cotidian, cât şi profesional este ridicat la cadrele didactice din învăţământul
preuniversitar. De aceea, aplicarea unor strategii de consiliere specifice pentru prevenirea şi
132
combatrea stresului profesional poate contribui la reducerea gradului de stres şi la îmbunătăţirea
calităţii vieţii profesionale, la realizarea echilibrului dintre viaţa personală, familială şi cea
profesională.
Bibliografie:
1. Ames, R. (1982), An attribution and value model of teacher motivation, Presented
to the American Educational Research Association
2. Antoniou, A.-S. Polychroni, F. & Vlachakis, A.-N. (2006). Gender & age
differences in occupational stress and professional burnout between primary and high-school
teachers. Journal of Managerial Psychology, 21, 7
3. Cano-Garcia, F., Padilla-Munez, E., Carrasco-Ortiz, M., (2005). Personality and
contextual variables in teacher burnout. In Personality and Individual Differences, vol. 38, no. 4
4. Dimitriu M. C., Cirkovic A. M., (2012), Managementul stresului organizațional,
Editura Pro Universitaria, București
5. Dorman, J. (2003). Testing a model for teacher burnout. În Australian Journal of
Educational & Developmental Psychology, vol. 3
6. Genoud, P., Brodard, F., &Reicherts, M., (2009). Facteurs des stress et burnout
chez les enseignants de l`ecole primaire (Factors of stress an burnout among teachers of primary
school). Revue europeenne de psychologie applique, 59, 37-45.
http://dx.doi.org/10.1016/j.erap.2007.03.001 CrossRefGoogle Scholar
7. Greenhaus, J. H., Collins, K. M. (2003), The relation between work-family
balance and quality of life, în Journal of Vocational Behavior 63
8. Ivan, G. (2007), Confruntarea cu stresul şi satisfacția în muncă la cadrele
didactice, Editura Rovimed, Bucureşti
9. Lazarus, R., Folkman, S. (1984), Stress, appraisal and coping, Springer Publishing
Company, New York
10. Lazarus, R.S. (1993). From psychological stress to the emotions: A history of
changing outlooks. În Annual Review of Psychology, 44
11. Lazarus, R. S., & Folkman, S. (1984), Stress, Appraisal, and Coping. New York:
Springer Michailidis
12. Looker, T., Gregson, O. (2009), Manual antistres, Editura Niculescu, Bucureşti
13. Laszlo, K. D. (2008), Stresul în muncă şi sănătatea. Psihologie organizaţional-
managerială. Tendinţe actuale, Editura Polirom, Iaşi
14. Nădăşan, Valentin (2009), Faţă în faţă cu stresul, Casa de Eitură Viaţă şi Sănătate,
Bucureşti
15. Palmer, S., Dryden, W. (1994), Stress management: approaches and interventions,
British Journal of Guidance and Counselling, no.22
16. Pașalău, N. (2006). Stresul învăţătorilor - o realitate dureroasă în sistemul
românesc. În Influenţe. Revistă pentru copii, părinţi şi dascăli, București, nr. 2
17. Perțe, A., & Miclea, M. (2011), The Standardization of the Cognitive Emotional
Regulation Questionaire (CERQ) on Romanian Population. Cognition, Brain, Behavior: An
Interdisciplinary Journal, XV(1)
18. Popa, Elena (2007), Managementul stresului provocat de locul de muncă, în
Managementul stresului profesional, Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative,
Bucureşti, Volumul III
19. Preda R. V., (2010), Efecte ale stresului și strategii de coping la cadre didactice și
la elevi, Editura Risoprint, Cluj Napoca
20. Ross, R., Altmaier, E. (1994), Intervention in Occupational Stress, A Handbook of
Counselling for Stress at Work, Sage Publications, London
21. Saner, T., Eyupoglu, S. Z. (2012), Have gender differences in job satisfaction
disappeared? A study of Turkish universities in North Cyprus, În African Journal of Business
Management, vol. 6, no. 1

133
 22. Sava, F. (2004). Oboseala, stresul şi accidentele de muncă. Manual de psihologia
muncii şi organizaţională, Editura Polirom, Iași
23. Seligman, M. E., Steen, T. A., Park, N., & Peterson, C. (2005). Positive
psychology progress: Empirical validation of interventions. American Psychologist, 60, 410–421
24. Siu, O. L. (1995). Occupational stress among schoolteachers: A review of
research findings relevant to policy formation. În Education Journal, vol. 23, n. 2
25. Stănculescu E., (2015), Managementul stresului în mediul educaţional, Editura
Universitară, Bucureşti
26. Schwarzer, R., Greenglass, E., & Taubert, S. (2002). Proaktives Coping Scale,
http://www.fu-berlin.de/gesund/skalen/hauptteil_pci_- deutsche_testv/hauptteil_pci_-
_deutsche_testv.htm
27. Sullivan, S., Bhagat, R. S. (1992). Organizational stress, job satisfaction and job
performance: Where do we go from here? În Journal of Management, vol. 18, n. 2
28. Sun, W., Wu, H., Wang, L. (2011), Occupational stress and its related factors
among university teachers in China. În Journal of Occupational Health, vol. 53, n. 4
29. Terry Looker Olga Gregson, Manual antistres, Editura Niculescu, București, 2009
30. Ture, Darius (2006), Stresul şi sănătatea la locul de muncă, în Managementul
stresului profesional, Editura Administrativă, Ministerului Internelor şi Reformei, Bucureşti
31. Turc, Mirela (2006), Cum recunoaştem că suntem stresați, în Managementul
stresului profesional, Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Bucureşti
32. Vîrga, D., Sulea, C., Zaborilă, C., Individual and organizational factors of
employees well-being A comparative study. The 8th conference of the European Academy of
Occupational Health Psychology, University of Valecia, Spain, 12-14 November 2008.

134