ANDRA-IOANA HAZAPARU, ANUL 1, MASTER PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ

Universitatea SPIRU HARET

Master Psihologie clinică și intervenție psihologică
Neuropsihologie clinică şi neuropsihopatologie
Anul I
ANDRA-IOANA HAZAPARU

Relația dintre performanța la testele care măsoară

funcțiile executive și autoreglarea emoțională, cu
exemplificare pe tulburările anxioase, depresive și de
personalitate
ANDRA-IOANA HAZAPARU, ANUL 1, MASTER PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ

Funcțiile executive, cum ar fi capacitatea de a stabili obiective, de a planifica și de a pune

în aplicare planurile în mod eficient, sunt esențiale pentru ca un individ să se poată manifesta
independent, creativ și constructiv. Există posibilitatea ca elementele de bază ale funcționării
executive, cum ar fi operațiile care se bazează pe memoria de lucru, inhibiția comportamentală și
comutarea între sarcini să depindă de funcționarea adecvată a autoreglării (Hofmann W,
Schmeichel BJ, Baddeley AD, 2012). Memoria de lucru este strâns legată de actualizare, care se
referă la capacitatea de a menține informațiile într-o stare activă, ușor de accesat, de a proteja
informațiile și obiectivele de distrageri și interferențe, de a suprima ruminațiile, de a direcția atenția
către informațiile care sunt relevante pentru sarcină și de a ignora stimulii care solicită atenția, dar
care nu sunt relevanți pentru atingerea obiectivului. Memoria de lucru susține reprezentările
mentale active în vederea atingerii scopurilor de autoreglare. Fără o reprezentare activă a
informației legate de scop, autoreglarea eșuează, cu excepția cazului în care sunt instaurate rutine
automate de autoreglare (Hofmann et al., 2017, apud Fishbach, A. and Shah, J.Y., 2006). Inhibiția
reprezintă abilitatea de a gestiona în mod intenționat răspunsurile sau impulsurile automate sau
dominante, atunci când este necesar (Hofmann et al., 2012, apud Miyake, A. et al., 2000).
Comutarea între sarcini este abilitatea de a comuta înainte și înapoi în cadrul sarcinilor multiple
sau seturilor de operații mentale (Hofmann et al., 2012, apud Monsell, 2003).
Conceptul de autoreglare este un aspect fundamental al capacității de adaptare a
comportamentului uman. Conform Hofmann et al., 2012, autoreglarea poate fi definită ca fiind un
comportament orientat spre scop, spre obiective personale și reglarea obiectivelor comune din
cadrul relațiilor apropiate. Spre deosebire de autoreglare, autocontrolul se referă la un set mai
restrans de procese autoreglatoare, cum ar fi capacitatea de a rezista impulsurilor nedorite.
Conform autorilor, autoreglarea este formată din trei componente principale. Prima componentă
este formată din gândurile, emoțiile sau comportamentele pe care indivizii le susțin, le reprezintă
în plan mental și le monitorizează. A doua componentă este motivația suficientă pentru depunerea
efortului de reducere a diferențelor dintre standardele stabilite și stările existente, iar a treia
componentă este capacitatea de a reduce aceste diferențe, în ciuda obstacolelor și a tentațiilor
întâlnite.
Conform Hofmann et al. (2012), strategiile de coping formează o constelație de
comportamente pe care persoanele care învață le acționează în timpul răspunsului la interpretările
ANDRA-IOANA HAZAPARU, ANUL 1, MASTER PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ

individuale ale amenințărilor externe și interne la care trebuie să facă față în contexte academice
(Thomas et al., 2017, apud Fletcher și Cassady, 2010). Este posibil ca modul în care efectuăm
evaluări ale stresorilor să fie influențat de caracteristici personale, precum caracteristici de
personalitate, inteligență emoțională, istoric personal, și factori de mediu, precum mediul
academic, presiunile sociale și sarcinile solicitante. Pe baza evaluării, răspunsul emoțional al
individului la contextul respectiv poate să fie pozitiv, fie negativ, se stabilesc obiective referitoare
la situație și se aplică strategii de coping destinate gestionării stesorilor percepuți și atingerii
obiectivelor (Cassady și Boseck, 2008, apud Thomas et al., 2017).
În general, persoanele care au abilități foarte bune de percepere și reglare emoțională sunt
mai pregătiți să identifice și să răspundă eficient la sursele de distres emoțional. Totuși, un nivel
ridicat de inteligență emoțională nu asigură un nivel scăzut de anxietate la testare. De exemplu,
indivizii cu bune abilități de percepere a emoțiilor pot identifica mai ușor semnalele emoționale
ale eventualilor stresori percepuți și să aibă astfel un nivel general ridicat de anxietate. (Ciarrochi
et al., 2001, apud Thomas et al., 2017).
Adesea, stările afective negative, precum anxietatea, conduc la luarea de decizii incorecte.
De asemenea, numeroase studii de laborator au indicat faptul că inducerea de stări negative
conduce la o reducere a funcționării executive (Shields et al., 2016). Totuși, există și studii care au
demonstrat că afectele negative pot îmbunătăți funcțiile executive (Pessoa, Padmala, Kenzer și
Bauer, 2012, apud Shields et al., 2016). Conform autorilor, anxietatea și furia reprezintă două tipuri
diferite de afecte negative care sunt asociate cu răspunsuri unice autonome ale sistemului nervos,
cu profiluri ale citokinelor pro-inflamatorii și cu modele de activitate neurală. Diferența constă în
faptul că anxietatea este o emoție care motivează un comportament evitant, în timp ce furia este o
emoție care motivează activarea comportamentului. Astfel, este posibil ca anxietatea să afecteze
funcționarea executivă, prin reducerea resurselor cognitive și mărind activitatea noradrenergică,
în timp ce furia nu acționează în acest fel. Anxietatea legată de teste reprezintă o formă pervazivă
de anxietate academică cu un impact negativ asupra modelelor de convingeri și comportamente
din situațiile de testare (Cassady, 2010, apud Christopher L. Thomas, Jerrell C. Cassady, Monica
L. Heller, 2017). Conform Thomas et al., anxietatea legată de testare este un construct format din
două dimensiuni generale, îngrijoarea și reacțiile afective. Anxietatea legată de testare care se
manifestă afectiv se caracterizează prin reacții fiziologice asociate cu răspunsurile care sunt
considerate obișnuite în situațiile de testare, precum durerile de cap și senzația de uscare a gurii.
ANDRA-IOANA HAZAPARU, ANUL 1, MASTER PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ

Îngrijorarea, sau anxietatea legată de testare care se manifestă cognitiv, implică convingeri și
comportamente asociate cu evenimentele de evaluare care afectează performanța optimă. Acestea
pot fi comportamente de evitare, abilități scăzute de învățare, interferențe cognitive.
Rezultatele din domeniu indică faptul că o înțelegere completă a anxietății legate de testare
va avea loc doar atunci când cercetătorii și clinicienii vor identifica manifestările variate ale
constructului, care depind de punctele forte și punctele slabe ale individului care învață
(Christopher L. Thomas, Jerrell C. Cassady, Monica L. Heller, 2017).
Conform Thomas et al. (2017), rezultatele unui studiu efectuat pe un lot de liceeni au
demonstrat că anxietatea legată de testare manifestată la nivel cognitiv și utilizarea strategiilor de
coping axate pe emoții reprezintă predictori ai rezultatelor academice pe termen lung, iar un grad
ridicat de anxietate legată de testare și un grad ridicat de utilizare a acestor startegii de coping sunt
asociate cu reducerea mediei notelor în anul al patrulea de studii. Prin urmare, este necesară
elaborarea unui model de intervenție complex, care să sprijine dezvoltarea abilităților de
autoreglare emoțională, pentru reducerea impactului anxietății la testare asupra rezultatelor
academice.
Având în vedere că activitățile cotidiene au nevoie de resurse atenționale în vederea
rezolvării de probleme, este necesară actualizarea permanentă a informațiilor. Acest lucru poate
cauza o funcționare defectuoasă a memoriei de lucru, dacă individul este simultan angajat într-o
altă activitate solicitantă. De asemenea, este posibil ca deteriorarea memoriei de lucru la copiii cu
un nivel crescut de anxietate să fie mai mare dacă le sunt solicitate și resursele atenționale. În plus,
atunci când sarcina secundară implică activarea inhibiției și a comutării între sarcini, nivelul de
anxietate ridicat poate avea efecte negative mai pronunțate asupra sarcinii principale (Cheia,
2012). În urma cercetării efectuate, Cheia (2012) afirmă că anxietatea ca trăsătură a afectat în mod
semnificativ acuratețea memoriei de lucru, în special când și cerințele de procesare au fost mari.
De asemenea, anxietatea ca trăsătură a afectat și performanța școlară în ceea ce privește
matematica, această relație fiind mediată de memoria de lucru.
Mammarella et al., 2018, au studiat modalitatea de diferențiere a slabelor competențe
aritmetice, cauzate de deficiențe cognitive specifice, de slabele competențe, cauzate de deficiențe
emoționale, cum ar fi anxietatea legată de matematică. La studiu au participat copii cu vârste
cuprinse între 8 și 10 ani, iar rezultatele indică faptul că este posibil ca participanții cu anxietate
legată de matematică și discalculie să fi dezvoltat anxietate din cauza dificultăților cauzate de
ANDRA-IOANA HAZAPARU, ANUL 1, MASTER PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ

discalculie. Totuși, este posibil și ca anxietatea generalizată să fi cauzat dificultățile în ceea ce

privește matematica. Studiul a demonstrat că participanții cu anxietate severă legată de
matematică, dar fără discalculie, au avut dificultăți în a rezista la interferențe, în timp ce cei cu
discalculie, cu sau fără anxietate legată de matematică, au eșuat în sarcina memoriei de lucru.
Prin urmare, au fost evidențiate legături între disfuncțiile executive, autoreglare și
anxietate. În urma unui alt studiu din 2016, efectuat de Kalanthroff et al., în care s-a utilizat un test
Stroop pentru a se investiga efectul distragerilor emoționale irelevante pentru sarcină asupra
controlului atențional proactiv atunci când este prezentă anxietatea ca trăsătură de personalitate, s-
a constatat că anxietatea ca trăsătură de personalitate influențează interacțiunea dintre stimulii
emoționali irelevanți pentru sarcină și controlul proactiv, reducând controlul proactiv din sistemul
executiv atunci când nivelul de anxietate este ridicat.
Tulburarea depresivă majoră este o afecțiune psihică cu numeroase consecințe la nivel
social și economic, inclusiv productivitate scăzută la locul de muncă și rezultate scăzute pe plan
psiho-social. Conform Cui et al. (2021), tulburarea depresivă majoră este asociată cu disfuncții
cognitive în mai multe arii, precum atenția, memoria, viteza de procesare a informațiilor. Autorii
precizează că o meta-analiză recentă a concluzionat faptul că insomnia are un efect semnificativ
asupra unei arii vaste de domenii cognitive, cum ar fi memoria de lucru, capacitatea de rezolvare
de probleme și funcțiile perceptive. Cui et al. au efectuat un studiu la care au participat indivizi cu
vârste cuprinse între 18 și 65 de ani, diagnosticați cu primul lor episod de tulburare depresivă
majoră, care nu au primit tratament antidepresiv. Funcțiile lor executive au fost evaluate cu o
baterie de teste cognitive, inclusiv inhibiția executivă, evaluată cu testul Stroop (SCWT), și
comutarea executivă, evaluată cu linia color II. Rezultatele studiului arată că tulburarea severă a
somnului este asociată cu funcționarea executivă defectuoasă a pacienților care suferă de un prim
episod de tulburare depresivă majoră, fără să ia medicație. Anumiți pacienți, printre care femeile
cu vârste de sub 45 de ani cu depresie majoră, sunt mai predispuși la a prezenta simptome de
disfuncție executivă. Tulburarea severă a somnului poate fi un marker al disfuncțiilor executive și
poate ajuta la recunoașterea tulburării funcției executive la pacienții cu tulburare depresivă majoră.
În plus, tulburarea severă de somn poate fi un potențial factor modificabil pentru îmbunătățirea
funcției executive, precum și o măsură eficientă pentru îmbunătățirea cogniției. Vandekerckhove
și Wang (2017) consideră că nu doar emoțiile afectează somnul, ci și somnul joacă un rol foarte
important în reglarea emoțională. Evenimentele care implică afectivitatea din timpul zilei
ANDRA-IOANA HAZAPARU, ANUL 1, MASTER PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ

afectează somnul și calitatea și cantitatea somnului influențează modul în care reacționăm la aceste
evenimente care au impact asupra stării generale de bine.
Astfel, este din nou demonstrată interdependența dintre performanța indivizilor la testele
care măsoară funcțiile executive, o tulburare psihiatrică, cum ar fi tulburarea depresivă majoră, și
autoreglarea emoțională. În acest context, autorii recomandă luarea în considerare a rolului
important al strategiilor de regulare emoțională în vederea reducerii efectelor negative ale
evenimentelor stresante asupra somnului și clarificarea posibilelor moduri în care reglarea
emoțională ar putea regla somnul și stările emoționale care apar înaintea somnului.
Conform Alves et al. (2014), majoritatea studiillor a identificat alterări ale anumitor aspecte
în ceea ce privește funcționarea executivă a pacienților diagnosticați cu depresie. Autorii
menționează că este important să se țină cont de dificultățile indivizilor cu depresie, având în
vedere că frecvent aceștia au nevoie de mai mult timp pentru rezolvarea testelor. Una dintre
întrebările esențiale ale anumitor studii este dacă modificările cognitive apărute în cazul
persoanelor cu depresie sunt cauzate de tulburare și, prin urmare, se îmbunătățesc după remisia
bolii sau dacă sunt markeri ai trăsăturilor asociate tulburării și se mențin și după remisie.
În ceea ce privește tulburările depresive, principalele tipuri de deficite executive apar sub
forma problemelor cu planificarea, inițierea de activități și cu îndeplinirea obiectivelor. De
asemenea, prezența disfuncției executive în cazul depresiei este asociată și cu dizabilitatea din
punct de vedere vocațional și un răspuns mai slab la tratament. (DeBattista, 2005). Disfuncțiile
executive pot varia în funcție de severitatea depresiei.
Persoanele cu tulburări de personalitate pot prezenta un model de modificări
neurocognitive care poate genera un deficit în zonele cerebrale prefrontale. Disfuncțiile executive
ar putea explica parțial modificările de comportament ale persoanelor cu tulburări de personalitate
și pot agrava cronicizarea, gradul de risc și povara tulburărilor psihice, printre care și a celor de
personalitate.
Ghanem et al. (2016) au comparat performanța a 19 paciente diagnosticate cu tulburarea
de personalitate Borderline cu cea a unui grup de control, iar rezultatele au arătat deficiențe
semnificative ale funcțiilor executive, cum ar fi planificarea strategică, căutarea organizată,
direcționarea comportamentului către atingerea unui obiectiv și modularea răspunsului impulsiv.
De asemenea, rezultatele demonstrează corelații între disfuncțiile executive, funcționarea globală
a pacientelor și anumite simptome specifice tulburării Borderline, cum ar fi impulsivitatea.
ANDRA-IOANA HAZAPARU, ANUL 1, MASTER PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ

Instrumentele folosute au fost interviul SCID-II, scala de inteligență pentru adulți Wechsler, testul
Wisconsin de Sortare a Cardurilor, un chestionar care evaluează riscul de suicid. Chestionarul de
personalitate Eysenck și scala numerică GAF. În urma aplicării scalei Wechsler, pacientele cu
tulburare de personalitate Borderline au demonstrat un număr mai mic de categorii completate, un
procent mai scăzut de răspunsuri la nivel conceptual, un număr mai mare de încercări de finalizare
a primei categorii, un grad mai mare de eșec în a menține un set. Prin urmare, au demonstrat
abilități mai scăzute de abstractizare și rezolvare de probleme, eficiență conceptuală scăzută și
inabilitatea de a utiliza strategii eficiente. Între pacientele cu tulburare de personalitate Borderline
și grupul de control nu au existat diferență în ceea ce privește scorurile de IQ, însă performanța
pacientelor la majoritatea testelor WCST a fost semnificativ mai scăzută.
Astfel, deficiențele în planificarea stategică, utilizarea feedback-ului de mediu pentru
comutarea seturilor cognitive, direcționarea comportamentului către atingerea unui obiectiv și
modularea răspunsului impulsiv ar putea explica cele mai multe simptome prezente în tulburarea
de personalitate Borderline. De exemplu, procentul mic obținut pentru răspunsul conceptual indică
inabilitatea de a formula concepte despre situații abstracte și complexe, necesare în planificare.
Acest lucru ar putea explica instabilitatea în ceea ce privește țelurile, aspirațiile, valorile sau
planurile de carieră ale pacienților cu tulburare Borderline. Scorurile scăzute indică și deficite de
atenție și ale abilității de învățare. Pacienții cu tulburare Borderline prezintă dificultăți de învățare
din greșeli, impulsivitate și incapacitatea de a controla furia, acestea putând fi explicate prin
deficitul de la nivelul controlului executiv general.
Carpenter și Trull (2013) folosesc modelul biosocial al lui Linehan pentru a conceptualiza
dereglarea emoțională din tulburarea de personalitate borderline și pentru a o descrie ca fiind
formată din patru componente: sensibilitate emoțională, afecte negative accentuate și labile, un
deficit în ceea ce privește strategiile de reglare adecvată și un surplus de strategii maladaptative de
reglare. Autorii menționează că anumite studii arată că indivizii cu tulburare de personalitate
borderline au timpi de reacție mai lenți la sarcina Stroop emoțional decât grupurile de control, în
timp ce alte studii nu au găsit diferențe semnificative între indivizii cu tulburare borderline și cei
fără. Totuși, Wingenfeld et al. (2009) au găsit diferențe semnificative între cele două grupuri.
Grupul de control a indicat o activare ridicată în cortexul cingulat anterior și în lobul frontal în
timpul sarcinii, în timp ce indivizii cu tulburare borderline nu au demonstrat aceeași activare.
ANDRA-IOANA HAZAPARU, ANUL 1, MASTER PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ

Rezultatele arată faptul că indivizii cu tulburare borderline prezintă un bias cognitiv și atențional
către stimulii cu valențe negative.
Într-un studiu din 2019, Baliousiset al. au studiat legătura dintre tulburarea de personalitate
antisocială și funcționarea defectuoasă a funcțiilor executive, având un lot de indivizi cu tulburare
de personalitate antisocială, dintre care 46% îndeplinesc criteriile pentru psihopatie, iar 89% dintre
cei cu psihopatie îndeplinesc criteriile pentru tulburarea de personalitate antisocială. Conform
acestui studiu, indivizii cu tulburare de personalitate antisocială prezintă disfuncții ale funcției
executive, ale memoriei vizuale de scurtă durată și ale memoriei de lucru. De asemenea, persoanele
cu psihopatie prezintă deficite în ceea ce privește atenția, planificarea complexă, controlul inhibitor
și inversarea răspunsului. Deficitele privind inversarea răspunsului și căutarea vizuală îi
caracterizează pe cei cu personalitate antisocială și psihopatie, însă nu și celelalte tulburări de
personalitate. Deficitele de control inhibitor și memorie de lucru i-ar putea diferenția pe cei cu
personalitate antisocială de cei cu alte tulburări de personalitate. Prin urmare, testele care măsoară
memoria de lucru, controlul inhibitor și căutarea vizuală și inversarea răspunsului ar putea oferi
indicii prețioase în vederea identificării și diagnosticării personalității antisociale și a psihopatiei.
Având în vedere studiile menționate mai sus, care investighează legătura dintre anxietate
și funcțiile executive, putem afirma că stimulii emoționali irelevanți pentru sarcină conduc la un
control proactiv redus, ceea ce poate deteriora performanța indivizilor la testele care măsoară
funcțiile executive.
Luând în considerare faptul că disfuncțiile cognitive variază în funcție de severitatea
depresiei, o variantă de diagnosticare a depresiei ar putea fi folosirea de teste care măsoară funcțiile
executive, cum ar fi capacitatea de a rămâne concentrat pe sarcină, de a prioritiza și de a planifica.
În cazul indivizilor cu tulburare de personalitate borderline, disfuncțiile executive sunt corelate cu
riscul de impulsivitate, ceea ce evidențiază importanța identificării timpurii a deficitelor, pentru a
reduce riscul la care se pot expune indivizii cu tulburare borderline.
Luând în considerare multiplele studii care indică legătura dintre disfuncțiile executive și
autoreglarea emoțională, putem afirma că indivizii cu dificultăți de gestionare a afectelor au șanse
mari să aibă funcția executivă afectată, ceea ce corespunde și tulburărilor anxioase, depresive și
de personalitate. Având în vedere interdependența dintre funcționarea executivă și reglarea
emoțională, se poate spune că îmbunătățirea uneia dintre arii ar putea conduce și la îmbunătățirea
celeilalte. Evaluarea atentă a funcțiilor executive poate favoriza elaborarea de tratamente mai
ANDRA-IOANA HAZAPARU, ANUL 1, MASTER PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ

precise pentru pacienți, care să vizeze atât îmbunătățirea capacității de reglare emoțională, și, prin
urmare, de gestionare a stărilor emoționale și a comportamentelor nefavorabile.

BIBILIOGRAFIE

1. Christopher L. Thomas, Jerrell C. Cassady, Monica L. Heller, The influence of emotional

intelligence, cognitive test anxiety, and coping strategies on undergraduate academic
performance, Learning and Individual Differences, Volume 55, 2017, Pages 40-48
2. Hofmann W, Schmeichel BJ, Baddeley AD. Executive functions and self-regulation.
Trends Cogn Sci. 2012
3. Cheie Lavinia, 2012, Relația dintre anxietate și funcționare mnezică la copii: O
ABORDARE PRIN PRISMA DIFERENŢELOR INDIVIDUALE, Cluj-Napoca.
4. Mammarella IC, Caviola S, Giofrè D, Borella E. Separating math from anxiety: The role
of inhibitory mechanisms. Appl Neuropsychol Child. 2018 Oct-Dec
5. Kalanthroff E, Henik A, Derakshan N, Usher M. Anxiety, emotional distraction, and
attentional control in the Stroop task. Emotion. 2016 Apr
6. Shields, G. S., Moons, W. G., Tewell, C. A., & Yonelinas, A. P. (2016). The effect of
negative affect on cognition: Anxiety, not anger, impairs executive function. Emotion,
16(6), 792–797.
7. Alves MR, Yamamoto T, Arias-Carrión O, Rocha NB, Nardi AE, Machado S, Silva AC.
Executive function impairments in patients with depression. CNS Neurol Disord Drug
Targets. 2014
8. DeBattista C. Executive dysfunction in major depressive disorder. Expert Rev Neurother.
2005
9. Cui, F., Liu, Q., Lv, X. et al. Severe sleep disturbance is associated with executive function
impairment in patients with first-episode, treatment-naïve major depressive disorders.
BMC Psychiatry 21, 198 (2021)
10. Vandekerckhove, M., & Wang, Y. L. (2017). Emotion, emotion regulation and sleep: An
intimate relationship. AIMS neuroscience, 5(1), 1–17.
ANDRA-IOANA HAZAPARU, ANUL 1, MASTER PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ

11. Michael Baliousis, Conor Duggan, Lucy McCarthy, Nick Huband, Birgit Völlm, Executive
function, attention, and memory deficits in antisocial personality disorder and
psychopathy, Psychiatry Research,Volume 278, 2019