Frotiul cervico-vaginal este o metodă de examinare la

microscop a materialului biologic recoltat de la nivelul colului

uterin și a vaginului, care este etalat pe mai multe lame de sticlă
și care stă la baza screening-ului cancerului de col uterin.
Este bazat pe faptul că celulele epiteliale care sunt la suprafaţa
colului uterin se descuamează şi, în acest fel, se vor putea
recolta atât celule normale cât și eventuale celule patologice.

CONDIŢII DE PRELEVARE
– recoltare la distanţă de un contact sexual (48 de ore),
– în prima jumătate a ciclului menstrual (este posibil oricând în
timpul ciclului),
– la distanţă de un tratament local,
– în absenţa infecţiilor,
– după tratament local cu estrogeni pentru femeile aflate la
menopauză,
– trebuie să acopere în totalitate exocolul şi endocolul,
– se vor utiliza periuţe speciale (cytobrush si cervex-brush),
– produsul biologic trebuie etalat conform standardelor actuale,
– se va proceda imediat la fixarea produsului biologic pe lame
(nu se acceptă uscarea la aer),
– lamele astfel pregătite vor fi depuse în cutii speciale de
transport şi se transmit laboratorului însoţite de un buletin
completat corect.
COLORAREA
Este prerogativa exclusivă a laboratorului de citologie si
poate fi realizată manual sau automat.
Se acceptă doar coloraţia Papanicolau, care permite citologului
să diferenţieze mult mai uşor diversele tipuri de celule şi extrem
de important, structura celulelor (membrană, citoplasmă, nucleu
cu nucleoli).
REZULTATUL CITOLOGIC
Citirea lamelor se realizează la microscop de către personal
calificat (există şi alternativa citirii automate de către un
scanner, care separă lamele cu celule anorrmale de cele cu celule
normale, personalul medical acordând atenţie doar lamelor cu
atipii celulare).
Rezultatul se va concretiza într-un buletin citologic. Este un
document medical care trebuie să fie redactat conform normelor
europene, adică în sistemul Bethesda. Nu mai poate fi acceptată
o altă alternativă, întrucât doar respectarea normelor enunţate
mai sus asigură standardizarea procedurilor şi fiabilitatea
rezultatelor.
Informaţiile de mai sus se referă la modalitatea convenţională de
obţinere şi procesare a FCV.
TEHNICA LBC
 În ultimii ani s-a dezvoltat o tehnică nouă numită tehnica în
strat subţire (THIN LAYER SISTEM) sau în mediu lichid (LBC-
liquid based cytology).
A. Preparare specimenelor LBC
Celulele recoltate de ginecolog cu periuţe speciale (cytobrush
şi cervex-brush al căror cap se poate rupe) sunt transferate în
recipiente ce conţin o soluţie de conservare şi sunt treansferate
laboratorului de citologie.
Anatomopatologul se ocupă în continuare de toate etapele de
separare a celulelor prin:
– THIN PREP: filtrarea şi recoltarea celulelor sub vid pe o
membrană, apoi trasferul pe o lamă de sticlă
– SURE PATH: centrifugarea şi sedimentarea celulelor după un
gradient de densitate
Avantaje:
– evită artefactele produse de suprapunerea celulelor de pe FCV
convenţional,
– furnizează eşantioane reprezentative din toate celulele
recoltate,
– creşte detecţia leziunilor intraepiteliale,
– elimină o mare parte a celulelor inflamatorii, a hematiilor şi
necrozei,
– timpul de citire se reduce la jumătate,
– scade numărul FCV neinterpretabile,
– suspensia poate fi utilizată pentru: – prepararea mai multor
lame,
– permite tiparea ADN virală,
– izolarea Chlamydia.
Dezavantaje:
– dispersia materialului celular suprimă reperele vizuale
obişnuite,
– anatomopatologul are nevoie de o pregătire în plus (6 luni !)
pentru reajustarea criteriilor morfologice ale celulelor,
– cantitatea abia suficientă de material celular pentru
interpretare,
– costurile legate de: recoltare, transport, transfer, mentenanţă.
B. Sistemul computerizat de procesare
Lamele astfel obţinute vor fi colorate automat de un aparat care
realizează toţi timpii metodei Papanicolau pentru un număr
foarte mare de lame simultan. Apoi, lamele sunt poziţionate
corespunzător la microscop.
Imaginile sunt preluate de la microscop de o cameră digitală şi
transmise unui scanner de înaltă rezoluţie capabil să extragă
criteriile indicatoare de malignitate pe baza proprietăţilor
citochimice şi citometrice ale celulelor neoplazice. Zona astfel
capturată ca imagine digitală este vizualizată pe un monitor
pentru a fi analizată.
Dacă va fi confirmată cu anomalii, întreaga lamă va fi revăzută
şi interpretată de un citolog, dar atenţia acestuia se va direcţiona
spre ariile identificate de computer ca potenţial anormale.
Datele obţinute sunt arhivate pe suport magnetic.
Laboratoarele sunt conectate cu fibră optică între ele şi cu un
centru universitar care le îndrumă metodologic. Acest sistem
permite trafic mare şi rapid de date, realizarea de teleconferinţe,
rezlovarea unor cazuri controversate prin apelarea la competenţa
unui profesor universitar.
 SCREENING–UL CANCERULUI DE COL UTERIN.
Este testarea unei populaţii asimptomatice în vederea
depistării stadiilor precanceroase sau stadiilor foarte incipiente
ale cancerului de col uterin prin FCV.
Se bazează pe ipoteza continuităţii lezionale, care subliniază
filiaţia lezională dintre leziunea benignă şi cea malignă. Din
momentul infecţiei cu HPV evoluţia leziunilor se poate
desfăşura astfel:
– 1 an: infecţia poate fi trecătoare; 80% dintre femei se
debarasează prin imunitatea proprie
– >2 ani: infecţia este persistentă
↓ 2-5 ani
– displazie uşoară: CIN I
↓ 4-5 ani
– displazie severă: CIN II / CIN III (CIS)
↓ 9 – 15 ani
– cancer invaziv.
Se poate observa că într-o perioadă de 20 de ani se ajunge de
la displazie simplă la cancer invaziv. Astfel, dacă o tânără îşi
începe viaţa sexuală la 15 ani, la 35 de ani riscă să fie
diagnosticată cu cancer de col uterin invaziv, dacă între timp nu
a considerat că ar fi util să facă un examen ginecologic cu
recoltarea FCV.
PERIODICITATEA PRELEVĂRILOR
 Primul frotiu este bine să se efectueze la 3 (trei) ani de la
primul contact sexual, dar nu mai târziu de 21 de ani.
Urmează o testare anuală până la vârsta de 30 de ani.
După 30 de ani: testare anuală şi dacă două testări succesive la
un an sunt normale se poate mări intervalul la 2 (doi) ani.
Pentru a se atinge obiectivele propuse de programul de
screening al cancerului de col uterin trebuie să se îndeplinească
mai multe condiţii:
– să cuprindă mase cât mai largi ale populaţiei cu risc, cel puţin
75-80 % ( primul contact sexual – 65 de ani),
– acţiunea să fie continuă, de durată,
– asigurarea bazei materiale corespunzătoare standardelor
internaţionale,
– recoltarea, prelucrarea, interpretarea specimenelor să fie
standardizate,
– controlul calităţii,
– încadrarea citologică în sistemul Bethesda,
– finalizarea acţiunii: pacientele selecţionate să fie supuse în
continuare unui proces minuţios de diagnostic: colposcopie,
biopsie.
IMPACTUL SCREENING–ULUI CITOLOGIC
În ultimii 40 de ani, s-a produs o reducere dramatică a
incidenţei cancerului de col uterin în America de Nord ( SUA şi
Canada) şi în Europa Occidentală, zone cu programe naţionale
de screening.
Femeile care nu sunt supuse unui screening sistematic sunt
foarte vulnerabile la cancerul de col uterin.
Impactul programului naţional de screening este foarte clar
demonstrat de experinţa Scandinavă:
– Finlanda: program national de screening din 1950: incidenţă
5,5 cazuri / 100.000 de femei
– Norvegia: program naţional de screening din 1995: incidenţă
15,6 cazuri / 100.000 de femei
În contrast cu reducerea incidenţei şi mortalitatea prin cancer
scuamos a crescut mult incidenţa adenocarcinomului invaziv al
colului uterin (două varietăţi de cancer care pleacă de la cele
două tipuri de celule care se găsesc la nivelul colului uterin).
SISTEMUL BETHESDA
Descoperirea asocierii leziunilor tractului genital inferior cu
HPV a dus la reevaluarea multor leziuni, considerate timp
îndelungat displazie incipientă şi reclasificate ca: infecţii virale
pure sau atipii.
Asocierea HPV cu leziunile de grad înalt sau cu cancerul
cervical au creat confuzie în legătură cu relaţia dintre HPV şi
diverse leziuni cervicale şi cum ar putea fi ele clasificate.
Fiecare laborator şi-a imaginat propria clasificare care nu era
reproductibilă sau comparabilă cu ale altor laboratoare.
În anul 1988 s-a organizat un work-shop la NIH Bethesda
(National Institute of Helth) Maryland, USA, care avea ca scop
standardizarea raportărilor în cazul FCV. Simplificarea
terminologiei şi relaţia mai clară cu aspectele histologice au
făcut ca între anii 1991 şi 2001 sistemul Bethesda să se
cristalizeze ca sistem standard de raportare: Bethesda system-
BS.