Cancerul de col uterin, cunoscut și sub denumirea de cancer
cervical, reprezintă aproximativ 8% din totalul cazurilor de deces cauzate de cancer. Este cauzat de mutațiile din ADN celular, care duc la creșterea anormală a celulelor din mucoasa colului uterin. Acest cancer poate afecta țesuturile mai adânci ale colului uterin și se poate răspândi în alte părți ale corpului (metastază), adesea plămâni, ficat, vezică, vagin și rect. Cauze cancer col uterin • Una dintre cauzele principale ale dezvoltării cancerului de col uterin este infecția cronică cu papilomavirusul uman (HPV). Virușii cu risc înalt, în special HPV 16 și HPV 18, sunt responsabili pentru o mare parte din cazurile de cancer de col uterin, iar virușii cu risc scăzut, de ex. HPV 6 și HPV 11 sunt principalii agenți cauzali a condiloamelor genitale. În cele mai multe cazuri, acest virus nu mai poate fi detectat după nouă până la douăsprezece luni de la infectare, deoarece sistemul imunitar poate combate cu succes această infecție. Cu toate acestea, unele femei prezintă o infecție cronică cu virusurile HPV, situație în care riscul de îmbolnăvire este mai crescut. • În funcție de gradul de risc post-infecție pentru dezvoltarea cancerului, există două tipuri de HPV: • – Genotipuri de HPV cu grad ridicat de risc – determină la femei modificări ale celulelor de la nivelul zonei cervico-vaginale și pot duce la apariția cancerului de col uterin. Tipurile 16 și 18 sunt cauza a 70% dintre cazurile de col uterin la nivel global, în timp ce 31 și 45 sunt cauzele altor 10%. • – Genotipuri de HPV cu grad scăzut de risc – pot provoca condilomatoza genitală • De asemenea, negii genitali, care sunt o formă de tumoră benignă a celulelor epiteliale sunt cauzate de diverse tulpini de HPV. Factori de risc cancer col uterin • începerea vieții sexuale după prima menstruație • infecția cu virusul herpes hominis tip 2 (herpesul genital, HSV 2) • infecția HIV/SIDA • infecția cu chlamydia • igienă neadecvată a partenerului la nivelul organului genital • istoric de boli cu transmitere sexuală • schimbarea frecventă a partenerilor sexuali • administrarea pe termen lung a contraceptivelor orale – riscul de cancer de col uterin crește dacă femeile utilizează mai mult de 5 ani pilule anticoncepționale • fumatul – femeile care fumeaza au un risc de 2 ori mai mare de a dezvolta cancer de col uterin față de femeile care nu fumează • Imunosupresia • dieta săracă în fructe și legume • supraponderalitatea și obezitatea- femeile supraponderale sunt predispuse să dezvolte adenocarcinom de col uterin • nașterea primului copil înainte de vârsta de 17 ani – prezintă un risc de două ori mai mare de a dezvolta cancer de col uterin, față de femeile care au născut după 25 de ani. Simptome cancer col uterin Este posibil să nu observați simptome ale cancerului de col uterin până când nu este într-un stadiu avansat. Aceste simptome pot include: – Durere în timpul actului sexual – Sângerări vaginale neobișnuite, cum ar fi după sex, între perioade, după menopauză sau după un examen pelvian – Secreție vaginală neobișnuită După ce s-a răspândit, cancerul poate provoca: – Durere pelviană – Probleme în timpul urinării – Picioare umflate – Insuficiență renală – Durere osoasă – Pierderea în greutate și lipsa poftei de mâncare – Oboseală Tipuri cancer col uterin
•Există mai multe tipuri de cancer de col uterin.
•– Carcinom cu celule scuamoase- Acesta se dezvolta in celulele din exocervix cu aspect scuamos. Se găsește în până la 90% din cazuri. •– Adenocarcinom- Acesta se formează în celulele care produc mucus, din endocervix. •– Carcinom mixt-Acesta are caracteristici ale celorlalte două tipuri. Acestea sunt denumite carcinoame adenoscuamoase sau carcinoame mixte. Diagnosticare cancer col uterin Aceste celule anormale, precanceroase pot fi depistate cu un simplu test Babeș- Papanicolau, care durează 15 minute. Datorită acestui test, celulele precanceroase sunt depistate la timp și pot fi eliminate, înainte de a se transforma în cancer. Femeile cu vârsta cuprinsă între 35 și 44 de ani sunt cel mai probabil să dezvolte acest tip de cancer. Cu toate acestea, mai mult de 15% din cazurile noi aparțin femeilor cu vârsta peste 65 de ani, în special celor care nu au făcut teste periodic. Cum se tratează cancerul de col uterin? • Intervenție chirurgicală – Dacă celulele canceroase au trecut printr-un strat numit membrana bazală, care separă suprafața colului uterin de straturile subiacente, probabil că veți avea nevoie de o intervenție chirurgicală. Dacă boala a invadat straturi mai adânci ale colului uterin, dar nu s-a răspândit în alte părți ale corpului, s-ar putea să aveți nevoie de o operație pentru a elimina tumora. • Radioterapie – Radioterapia folosește raze cu energie ridicată pentru a deteriora celulele canceroase și a opri creșterea acestora. Ca și în cazul intervențiilor chirurgicale, radiațiile afectează celulele canceroase numai în zona tratată. •Chimioterapie – Chimioterapia folosește medicamente puternice pentru a distruge celulele canceroase. Medicii îl folosesc adesea pentru cancerul de col uterin avansat local sau care s-a răspândit în alte părți ale corpului. •Terapia biologică sau imunoterapia vizează „punctele de control” din celulele dvs. imune care sunt activate sau dezactivate pentru a declanșa un răspuns imun. Un medicament numit pembrolizumab (Keytruda) blochează o proteină de pe celule pentru a micșora tumorile sau a încetini creșterea acestora. Medicii îl folosesc dacă chimio nu funcționează sau dacă cancerul s-a răspândit. Trachelectomie – această procedură constă în eliminarea colului uterin și a părții superioare a vaginului, dar nu și eliminarea corpului uterului. Prin urmare, permite femeilor să-și păstreze capacitatea de a avea copii. Intervenția se face fie prin vagin, fie prin abdomen si este realizată laparoscopic. Exenterație pelvină totală – este o operație complexă și este utilizată pentru tratarea cancerului de col uterin avansat. Constă în îndepărtarea în bloc a uterului, vezicii urinare și a rectului cu reconstrucția acestor organe. Intervențiile asistentului medical pentru pacienta cu cancer de col uterin • asigurarea condițiilor de spitalizare, a mediului securizant și de protecție: saloane călduroase, însorite, luminoase, cu umiditate adecvată și ventilație corespunzătoare; adaptarea învelitorilor conform atât anotimpului și temperaturii încăperii dar și stării generale a pacientului (episoade febrile, frisoane). • supravegherea pacientei: facies, tegumente, comportament, funcții vitale și vegetative (măsurare/notare în foaia de temperatura); • recunoașterea manifestărilor de dependență și a modificărilor survenite în evoluția stării generale a pacientului; • realizarea unei comunicări (verbale și non-verbale) eficiente: transmitere corectă (la timp) de informații, stabilirea unor relații de încredere între pacient și echipa medicală, obținerea feed-back-ului; • asigurarea dietei adecvate: frecvent semisolidă, respectând contraindicațiile; o hidratare adecvată, în cantități mici și dese (ceai, supe strecurate, apă plată); • asigurarea igienei: efectuarea toaletei parțiale (sau ajutor în efectuarea acesteia); schimbarea lenjeriei (de pat și de corp) de câte ori este necesar; asigurarea repausului la pat și a unei poziții adecvate, fiziologice; • mobilizare periodică; efectuarea exercițiilor de mobilizare (pasive, pasivo-active); încurajare pentru efectuarea exercițiilor active; • acordarea ajutorului în îmbrăcare/dezbrăcare; • consilierea pacientului: • evaluarea stadiului în care se află pacientul (conform lui Kubler Ross: negare, furie, negociere, depresie, acceptare) și înlăturarea ideii sfârșitului apropiat; • explicații privind afecțiunea (cu păstrarea secretului profesional); • încurajare și suport prin comunicare adecvată (acordarea atenției necesare); • facilitarea consilierii psihologice pentru recăpătarea controlului conștient și informat asupra situației sale; • pregătire psihică pentru tehnicile și manoperele medicale: informare, explicații, asigurarea confortului psihic, obținerea consimțământului; • educație pentru sănătate: lămurire asupra necesității respectării conduitei terapeutice (a măsurilor de reabilitare) și a controlului medical periodic; explicarea importanței menținerii unui regim de viață echilibrat (inclusiv renunțarea la fumat) pentru prevenirea complicațiilor. • intervenții delegate: participarea la examenul clinic (conform timpilor cunoscuți), asigurarea condițiilor de mediu necesare examinării; pregătirea documentelor medicale; pregătirea materialelor și instrumentelor necesare examinării; pregătirea psihică și fizică a pacientului pentru examinare; servirea medicului cu instrumentele solicitate; transportul pacientului la salon (când examinarea s-a efectuat în cabinetul de consultații); • recoltarea probelor biologice și patologice pentru examenele de laborator: • participarea la investigații paraclinice • administrarea tratamentului – particularități pentru: -Chimioterapie (blochează diviziunea celulară și implicit dezvoltarea tumorii și a metastazelor): -Radioterapia (oprește dezvoltarea celulelor tumorale): • montarea și supravegherea perfuziilor endovenoase; • îngrijiri postoperatorii: supravegherea pacientului conform etapelor cunoscute; prevenirea complicațiilor postoperatorii (locale și generale) prin supraveghere atentă, permanentă, aplicarea corectă a tuturor tehnicilor și manoperelor medicale și observarea eventualelor modificări survenite în evoluția postoperatorie (informarea medicului pentru adaptarea conduitei terapeutice); Va multumesc pentru timpul acordat!