Cancerul mamar

Cancerul mamar reprezintă cea mai frecventă afecţiune neoplazică a femeii, iar riscul de a
dezvolta un cancer mamar se dublează la fiecare 10 ani după instalarea menopauzei.
Cancerul mamar constituie o problemă majoră de sănătate:
- la noi în ţară, mai mult de jumătate din bolnave sunt diagnosticate în stadii avansate
(III şi IV)
- în ultima vreme boala afectează grupul femeilor tinere (25-30 ani), la care evoluţia
este rapidă şi imprevizibilă
- pe grupe de vârstă se înregistrează două maxime de frecvenţă: între 45-49 ani (înainte
de menopauză) şi între 60-65 ani (datorat dezechilibrelor hormonale)
- hormonii joacă un rol important în etiologia bolii: constituie grupe de risc crescut
femeile la care menstruaţia a apărut precoce, cele la care menopauza s-a instalat
tardiv, cele care nu au născut sau care au născut târziu primul copil, femeile care au
luat contraceptive orale
- tamoxifenul reduce semnificativ incidenţa cancerului mamar la femeile din grupul cu
risc crescut
Factori de risc
 Factori genetici
- rudele de gradul I ale pacienţilor cu cancer mamar, manifestă un risc de 2-3 ori mai
mare decât al martorelor; când cancerul a fost bilateral şi în premenopauză, riscul
creşte de 9 ori
- în cancerele mamare a fost identificat un factor mamar de creştere care induce
modificările celulelor maligne (mammary derived growth factor – MDGF1);
transmitere ereditară prin intermediul genelor BRCA1 şi BRCA2
 Factori endogeni
- vârsta: grupele de vârstă cele mai afectate sunt între 45-49 ani (premenopauză) şi 60-
65 ani (postmenopauză)
- sexul feminin (raportul dintre femei şi bărbaţi este 100/1)
- lipsa alăptării la sân
 - menarha precoce (înainte de 12 ani) sau menopauza tardivă (după 55 de ani)
- lipsa unei sarcini, sau prima sarcină după 30 de ani
- obezitatea (mai ales în postmenopauză; reprezintă sursă de estrogeni)
- afecţiunile mamare precanceroase
- tulburări endocrine: hipo sau hipertiroidia, excesul estrogenic
 Factori de mediu
- expunerea prelungită la radiaţii solare
- iradierea regiunii toracice, îndeosebi înainte de 30 de ani
- dieta bogată în lipide
- consumul de alcool (afectează metabolismul estrogenilor)
Istoria naturală a cancerului
- sânul stâng este cel mai afectat
- procentul cel mai mare de localizări aparţine cadranului supero-extern
- apariţia bilaterală a cancerului este redusă (1-2%)
- tumorile mamare pot fi palpate de la o dimensiune de 1 cm; imagistic, pot fi
descoperite la o dimensiune de câţiva mm
- faza preclinică a unui cancer mamar este în medie de 10 ani = viaţă clandestină,
subclinică
- cancerul mamar este curabil atunci când este descoperit în faza preclinică a evoluţiei
sale
- metastazează pe cale sanguină şi limfatică: plămâni, oase, ficat, suprarenale, ovare,
tegumente
Diagnosticul cancerului mamar
Pentru ca erorile să fie reduse cât mai mult, clinicianul trebuie să aibă în vedere criteriile de
diagnostic formulate de Verhaeghe, care îşi păstrează şi astăzi actualitatea:
- orice tumoră mamară poate fi cancer, până la proba contrarie
- nu trebuie întârziat diagnosticul definitiv, prin aplicarea de tratamente hormonale
- nu trebuie neglijată apariţia secreţiei mamelonare, indiferent de caracterul ei (poate fi
însoţită de un cancer nepalpabil)
- nu trebuie aşteptat tabloul clinic clasic, până la stabilirea diagnosticului de cancer
mamar
 - examenul clinic conştiincios trebuie continuat cu investigaţii complementare pentru
stabilirea corectă a diagnosticului

 Apariţia primul simptom

- în peste 80% din cazuri, tumora este depistată pentru prima dată, accidental
- la noi în ţară, datorită unei educaţii sanitare defectuoase, mai mult de jumătate din
femei sunt depistate în faze avansate ale bolii (stadiul III şi IV)
- 90% din cancerele mamare sunt simptomatice (doar 10% sunt asimptomatice)
* durerea este primul simptom apărut (continuă, intermitentă, sub formă de arsură
sau înţepături)
* secreţia mamelonară (frecvent sanguinolentă)
* modificări ale mamelonului (eczematizări, retracţii)
* adenopatia axilară
* modificări ale tegumentelor mamare
 Examenul clinic mamar
Examenul clinic se va efectua cu bolnava în ortostatism sau în poziţie şezândă, mai întâi cu
braţele pe şolduri şi apoi cu ele ridicate (deasupra capului sau la ceafă); se examinează apoi
sânul contralateral; se examinează ganglionii axilari şi supraclaviculari, de partea bolnavă şi
cea sănătoasă
* la inspecţie
- asimetria sânilor (dată de prezenţa tumorii voluminoase)
- tegumente: desen venos accentuat, hiperemie tegumentară, edem „în coajă de
portocală“, retracţia tegumentară, noduli de permeaţie (focare mici tumorale, situate în
limfaticele dermice)
- mamelon: retracţie, secreţie (frecvent sânge), eczematizare
* la palpare
Semnele clinice de malignitate ale cancerului mamar, lipsesc în formele incipiente sau în
tumorile maligne cu volum redus.
- aderenţa la tegumente: se va căuta semnul capitonajului, al lui Ianisevski – căutând să
pliem pielea, manevra nu este posibilă, pielea nu mai prezintă paralelismul pliurilor
cutanate; când semnul capitonajului este prezent, mobilizarea tumorii lateral, produce
o depresiune pe suprafaţa pielii – semnul godeului, Dupuytrain; în acest moment apare
şi edemul tegumentar, care în fazele avansate are aspectul „cojii de portocală“; cauza:
tumoarea în evoluţie infiltrează vasele limfatice, porii se dilată şi devin bine vizibili!
- Infiltrarea ţesuturilor profunde (muşchi pectoral, perete toracic): efectuăm manevra
Tillaux: cercetăm mobilitatea tumorii pe muşchiul pectoral relaxat, iar apoi în timpul
contracţiei acestui muşchi
- Examinarea ganglionilor axilari şi supraclaviculari: orientare clinică - neinvadaţi
tumoral, dacă sunt de dimensiuni mici, elastici, nedureroşi, neaderenţi; invadaţi
tumoral - dacă depăşesc 2 cm, dacă sunt duri, dureroşi, aderenţi între ei, formând
„blocuri“ tumorale; existenţa ganglionilor supraclaviculari („clavicula reprezintă
limita rezonabilă a operabilităţii cancerului mamar“)