CANCERUL DE COL UTERIN

Cancerul de col uterin sau cancerul cervical (CCU) constă în dezvoltarea

exagerată a celulelor atipice (neoplazice) și apariția formațiunii tumorale la nivelul
colului uterin. Acesta este a doua cauză de mortalitate la femei (după cancerul de sân).
Frecvența sa a scăzut în urma depistărilor precoce (prin frotiurile cervico-vaginale) și a
tratamentului profilactic al displaziilor.

Etiologie
Diferite tulpini ale virusului papilomului uman (HPV), o infecție cu transmitere sexuală,
joacă un rol major în apariția cancerului de col uterin.
Factori de risc
 Relațiile sexuale: precoce, numeroase, cu mai mulți parteneri, boli cu transmitere
sexuală (BTS).
 Multiparitatea și maternitatea precoce.
 Alte infecții cu transmitere sexuală (ITS). A avea alte ITS – cum ar fi chlamydia,
gonoreea, sifilisul și HIV / SIDA – crește riscul de HPV.
 Condiții socio-economice deficitare.
 Fumatul, contraceptive orale.
Screening
Testele de screening pot ajuta la detectarea cancerului de col uterin și a celulelor
precanceroase care într-o zi se pot dezvolta în cancer de col uterin. Screeningul pentru
cancerul de col uterin și modificări precanceroase e recomandat să se înceapă la vârsta
de 21 de ani.

Testele de screening includ:

 Testul Papanicolau. În timpul unui test Papanicolau, medicul dumneavoastră
recoltează celule din colul uterin, care sunt apoi examinate într-un laborator
pentru anomalii.Un test Papanicolau poate detecta celule anormale din colul
uterin, inclusiv celule canceroase și celule care prezintă modificări care cresc
riscul de cancer de col uterin.
  Test ADN HPV. Testul ADN HPV implică testarea celulelor colectate din colul
uterin pentru a se identifica tipurile de tulpini HPV care sunt cel mai probabil să
conducă la cancer de col uterin.
Semne și simptome – Manifestări de dependență în cancerul de col uterin
În stadiu incipient, de obicei nu se observă simptome.
Simptomele ulterioare pot include sângerări vaginale anormale, dureri pelvine sau dureri
în timpul actului sexual, stare generală alterată (cu manifestări asociate organelor
afectate: polakiurie, hematurie, constipație etc.).
Diagnostic
 Testul Babeș Papanicolau și examen histopatologic (biopsie efectuată în urma
unei colposcopii) prin care se stabilește tipul leziunii: inflamație, displazie
(ușoară, medie, severă), tumoră benignă sau malignă;
 Probe sanguine (HLG, VSH) cu modificări în funcție de tipul leziunii.
Examene imagistice:

 radiografie toracică pentru observarea eventualelor metastaze;

 urografie intravenoasă (depistarea invaziei urinare);
 histerosalpingografie;
 se mai pot efectua: flebografie, ecografie abdominală, radiografii osoase.
Explorări endoscopice:
 cistoscopie pentru aprecierea atingerii urinare;
 rectoscopie în cazul difuziei rectale.
Stadii
Stadiu 0 – Carcinomul este limitat la stratul de suprafață (căptușeala celulelor) a colului
uterin. (in situ)
Stadiu I – Carcinomul a crescut în colul uterin, dar nu s-a răspândit dincolo de acesta.
Prima etapă se subdivizează după cum urmează:
IA : Carcinom invaziv care poate fi diagnosticat numai prin microscopie, cu cea mai
profundă invazie <5 mm de la baza epiteliului.
IA1: Invazie măsurată <3,0 mm
IA2: Invazie măsurată ≥3,0 mm și <5 mm
IB: Carcinom invaziv cu cea mai profundă invazie măsurată ≥ 5 mm, limitat la colul
uterin. Leziunile sunt vizibile clinic, ceea ce diferențiază IB de IA.
IB1: Carcinom invaziv ≥5 mm adâncimea invaziei și <2 cm în cea mai mare dimensiune
IB2: Carcinom invaziv ≥2 cm și <4 cm în cea mai mare dimensiune
IB3: Carcinom invaziv ≥4,0 cm în cea mai mare dimensiune
Stadiu II – Carcinomul cervical invadează dincolo de uter, dar nu către peretele pelvian
sau către treimea inferioară a vaginului
IIA: Fără invazie parametrială
IIA1: Tumora <4,0 cm în dimensiunea cea mai mare
IIA2: Tumora ≥4,0 cm în cea mai mare dimensiune
Stadiul III – Carcinomul implică treimea inferioară a vaginului și / sau se extinde la
peretele pelvian și / sau provoacă hidronefroză sau rinichi nefuncțional și / sau implică
ganglioni limfatici pelvieni și / sau para-aortici.
IIIA: Carcinomul implică treimea inferioară a vaginului, fără extensie la peretele
pelvian.
IIIB: Extindere la peretele pelvian și / sau hidronefroză sau rinichi nefuncțional.
IIIC: Implicarea ganglionilor limfatici pelvieni și / sau para-aortici, indiferent de
dimensiunea și amploarea tumorii
Stadiul IV – Carcinomul s-a extins dincolo de pelvis la organele adiacente sau distante.

Tratament
Cancerul de col uterin în stadiu incipient este de obicei tratat prin intervenție
chirurgicală. Operația depinde de mărimea cancerului și de stadiul acestuia.
Opțiunile pot include:
 conizație (tăierea unei bucăți de țesut cervical în formă de con, dar lăsarea intactă
a restului colului uterin)
 îndepărtarea colului uterin (trahelectomie).
 îndepărtarea colului uterin și a uterului (histerectomie).
Majoritatea cancerelor de col uterin în stadiu incipient sunt tratate cu o operație de
histerectomie radicală, care implică îndepărtarea colului uterin, a uterului, a unei părți a
vaginului și a ganglionilor limfatici din apropiere. O histerectomie poate vindeca
cancerul de col uterin în stadiu incipient și poate preveni reapariția. Dar eliminarea
uterului face imposibilă rămâne gravidă.

 Radioterapie
 Chimioterapie
 Tratamente paliative și alternative având ca scop îmbunătățirea calității vieții prin
ameliorarea simptomelor cauzate de metastaze (în special durerea)
 Profilactic
 efectuarea de teste de screening și de vaccin care protejează împotriva
infecției cu HPV.
 evitarea relațiilor sexuale necorespunzătoare;
 tratarea corectă a iritațiilor locale și a BTS;
 consult ginecologic periodic și frotiu cervico-vaginal (anual între 40 – 55 de
ani).
Îngrijirea pacientei cu cancer de col uterin
Intervențiile asistentului medical pentru pacienta cu cancer de col uterin
 asigurarea condițiilor de spitalizare, a mediului securizant și de protecție: saloane
călduroase, însorite, luminoase, cu umiditate adecvată și ventilație
corespunzătoare; adaptarea învelitorilor conform atât anotimpului și temperaturii
încăperii dar și stării generale a pacientului (episoade febrile, frisoane).
 supravegherea pacientei: facies, tegumente, comportament, funcții vitale și
vegetative (măsurare/notare în foaia de temperatura);
 recunoașterea manifestărilor de dependență și a modificărilor survenite în evoluția
stării generale a pacientului;
 realizarea unei comunicări (verbale și non-verbale) eficiente: transmitere corectă
(la timp) de informații, stabilirea unor relații de încredere între pacient și echipa
medicală, obținerea feed-back-ului;
 asigurarea dietei adecvate: frecvent semisolidă, respectând contraindicațiile; o
hidratare adecvată, în cantități mici și dese (ceai, supe strecurate, apă plată);
 asigurarea igienei: efectuarea toaletei parțiale (sau ajutor în efectuarea acesteia);
schimbarea lenjeriei (de pat și de corp) de câte ori este necesar; asigurarea
repausului la pat și a unei poziții adecvate, fiziologice;
 mobilizare periodică; efectuarea exercițiilor de mobilizare (pasive, pasivo-active);
încurajare pentru efectuarea exercițiilor active;
 acordarea ajutorului în îmbrăcare/dezbrăcare;
 consilierea pacientului:
 evaluarea stadiului în care se află pacientul (conform lui Kubler
Ross: negare, furie, negociere, depresie, acceptare) și înlăturarea ideii
sfârșitului apropiat;
explicații privind afecțiunea (cu păstrarea secretului profesional);
 încurajare și suport prin comunicare adecvată (acordarea atenției
necesare);
 facilitarea consilierii psihologice pentru recăpătarea controlului
conștient și informat asupra situației sale;
 pregătire psihică pentru tehnicile și manoperele medicale: informare,
explicații, asigurarea confortului psihic, obținerea consimțământului;
 educație pentru sănătate: lămurire asupra necesității respectării conduitei
terapeutice (a măsurilor de reabilitare) și a controlului medical periodic;
 explicarea importanței menținerii unui regim de viață echilibrat (inclusiv
renunțarea la fumat) pentru prevenirea complicațiilor.
 intervenții delegate: participarea la examenul clinic (conform timpilor cunoscuți),
asigurarea condițiilor de mediu necesare examinării; pregătirea documentelor
medicale; pregătirea materialelor și instrumentelor necesare examinării; pregătirea
psihică și fizică a pacientului pentru examinare; servirea medicului cu
instrumentele solicitate; transportul pacientului la salon (când examinarea s-a
efectuat în cabinetul de consultații);
 recoltarea probelor biologice și patologice pentru examenele de laborator:
 participarea la investigații paraclinice
 administrarea tratamentului – particularități pentru:
 Chimioterapie (blochează diviziunea celulară și implicit dezvoltarea tumorii
și a metastazelor):
 Radioterapia (oprește dezvoltarea celulelor tumorale):
 montarea și supravegherea perfuziilor endovenoase;
 îngrijiri postoperatorii: supravegherea pacientului conform etapelor cunoscute;
prevenirea complicațiilor postoperatorii (locale și generale) prin supraveghere
atentă, permanentă, aplicarea corectă a tuturor tehnicilor și manoperelor medicale
și observarea eventualelor modificări survenite în evoluția postoperatorie
(informarea medicului pentru adaptarea conduitei terapeutice);