Anatomia sistemului circulator – marea şi mica circulaţie, generalităţi

privind structura arterelor, venelor şi capilarelor. Sistemul arterial (aorta şi

ramurile acesteia, arterele capului şi gâtului, arterele membrului superior şi
inferior, arterele toracelui şi abdomenului, arterele pelvisului).

Arborele vascular format din:

- Arterele contin sange incarcat cu O2 si substante nutritive (de la inima spre tesuturi si
organe);
- capilare – vase calibru mic dispuse intre artere si vene, la nivelul lor se fac schimburile
intre sange si diferite tesuturi;
- venele contin sange incarcat cu CO2 (de la tesuturi spre inima).

Vasele sunt formate din trei tunici dispuse de la exterior spre interior:
- adventitia;
- media;
- intima.

Structura arterelor
1. Adventitia, formata din:
- tesut conjunctiv, fibre colagene, elastice, fibre nervoase vegetative cu rol
vasomotor, dar si vase mici de sange – vasa vasorum.
- membrana elastica externa ce separa adventicea de urmatoarea tunica.
2. Tunica medie:
- diferita in functie de diametrul vasului
- vase mari: au lame elastice cu dispozitie concentrica si rare fibre netede si
tesut conjunctiv;
- vase mijlocii si mici: au mult mai numeroase fibre musculare netede, dar
si elastice si colagene.
3. Tunica interna (endoteliu):
- membrana elastica interna ce separa tunica medie de tunica interna;
- are celule endoteliale turtite, asezate pe o membrana bazala;
- se continua la nivelul ventricurilor cu endocardul ventricular.

Structura venelor
- tunicile sint asemanatoare
- deosebiri:
1. nu sunt bine delimitate
2. lipsesc membranele limitante interna si externa
3. tunica medie este mai subtire
4. tesutul muscular neted este mult redus
5. adventicea este mai groasa
6. venele care se gasesc sub cord si endoteliu prezinta din loc in loc niste valve in cuib de
randunica, cu rol in a fragmenta si directiona coloana de sange
7. intima de la nivelul venelor mari (cave) se continua cu endocardiul atriilor

Structura capilarelor
- au un calibru foarte mic 4-12 microni
- la exterior - pericondru cu tesut conjunctiv, fibre de colagen, fibre de reticulina, fibre
nervoase vegetative
- exista o membrane care este foarte bogata in mucopolizaharide
- la interior - endoteliu cu celule turtite asezate pe un singur rand
 Ficat + gl.endocrine (adenohipofiza) - au capilare = sinusoide 10-30 microni, prezente
interupt, din loc in loc => favorizeaza schimburile

CIRCULATIA MICA

incepe in VD - TAP (sg CO2) - APD - LS, LM, LI

- APS – LS, LI
=> plaman, retea perialveolara -> alveole
se continua cu retea perialveolara (02) -> se intoarce prin vene -> VPDI + VPDS
-> VPSI + VPSS
-> se termina in AS

CIRCULATIA MARE

incepe in VS ->Aorta (O2) -> la nivelul tuturor celulelor -> capilare ->vene – VCS
- VCI
->ajunge in AD
Artera Ramuri

Aorta ascendenta, cu originea in Artera coronara stanga si dreapta care iriga inima. Cele doua
Ventriculul stang artere coronare sunt de tip terminal. Ramurile lor nu se
anastomozeaza intre ele.

Arcul aortic, care continua aorta De la dreapta la stanga da trei ramuri: trunchiul arterial
ascedenta braihocefalic, carotida comuna stang si subclavia stanga.

Trunchiul arterial branhiocefalic Se imparte in: artera carotida comuna dreapta si artera
subclavie dreapta

Carotida comuna drept si stang Se imparte in artera carotida externa, artera carotida interna.
La locul birfucarii exista o dilatatie, numita sinusul carotic,
care contine chemo-si baroreceptori.

Carotida externa, care vascularizeaza Are ramuri colaterale: artera tiroidiana superioara, artera
fata si gatul linguala, artera faciala, artera faringiana ascedenta, artera
auriculara posterioara, artera occipitala, cat si ramuri
terminale: artera temporala superficiala si artera maxilara
interna.

Carotida interna Patrunde in craniu, strabate canalul carotic din stanga

temporarului. Prticipa la vascularizatia encefalui si a orbitei.
Inainte de a se imparti in ramurile sale terminale, da o
colaterala importanata – artera oftalmica; aceasta patrunde in
orbita, vascularizand ochiul si anexele lui. Ramurile
colaterale sunt: artera celebrala anterioara, medie si artera
comunicanta posterioara care leaga carotida interna de artera
cerebrala poserioara provenita din trinchiul arterei bazilare.

Artera subclavie drept si stang
Au mai multe ramuri colaterale: artera vertebrala, artera
tiroidiana inf.,artera inercostala suprema (care furnizeaza
primele doua inercostale posterioare) si artera toracica
interna, care furnizeaza arterele intercostale anterioare. Artera
vertebrala patrunde in craniu se uneste cu opusa sa si
formeaza trunchiul arterei bazilare: aceasta se imparte in cele
doua artere cerebrale posterioare care participa la
vascularizatia encefalului. Din artera bazilara se desprind si
ramuri pentru cerebel si trunchiul cerebral.

Artera axilara Continua artera subclavie si, prin ramurile ei, vascularizeaza
peretii axilei. Se continua cu artera humerala care merge de-a
lungul bratului.

Artera branhiala Continua arteara axilara pana la plica cotului. Da urmatoarele

ramuri: artera radiala si artera ulnara

Artera radiala si ulnara La nivelul labei mainii formeaza cele doua arcade palmare:
superficiala profunda, care dau ramuri pentru plama si degete
(arterele digitale comune si propii)
Aorta descedenta
Aorta descedenta toracica
Aorta descedenta abdominala
Artera iliaca comuna
Artera iliaca interna
Continua arcul aortei si are un segment toracal si unul
abdomunal. Ambele portiuni ale aortei descedente dau ramuri
parietale si viscerale.
Ramuri parietale: arterele intercostale posterioare (de la a 3-a
pana la a 12-a) si artelele diaframatice superioare pentru
diafragma. Ramurile viscerale sunt: arterele bronhice, arterele
pericardice si arterele esofagiene.
Ramuri parietale: arterele diafragmatice inferioare si lombare.
Ramuri vscerale: 1. Trunchiul celiac, care se imparte in artera
hepatica, gastrica stg si splenica. Artera gastrica stg merge pe
mica curbura a stomacului, artera splenica iriga marea
curbura a stomacului, splina, corpul si coada pancreasului.
Artera hepatica iriga fiactul. Din ea se desprinde artera
gastro-duodenala, care iriga marea curbura a stomacului,
duodenul si capul pancreasului. Tot din artera hepatica se
desprind artera gastrica dreapta care vascularizeaza mica
curbura a stomacului;
2. Artera mezenterica superioara iriga duodenul, jejuno-
ileonul, cecul, apendicele, colonul ascedent si ½ dr a
colonului transvers;
3. Artera suprarenala stanga si dreapta, iriga glanda
suprarenala;
4. Artela renala dreapta si stanga care iriga rinichiul;
5. Artera testiculara (ovariana) stanga si dreapta care iriga
testiculele si respectiv ovarele;
6. Artera mezenterica inferioara, iriga ½ stg a colonului
transvers, descedent, sigmoid si 1/3 sup a rectului, prin artera
rectara superioara. La nivelul vertebrei L4, aorta descedenta
se imparte in cele 2 ramuri terminale ale sale: artera iliaca
comuna stanga si dreapta.
Se imparte in artera iliaca externa si interna
(hipogastrica).
Iriga pereti si viscerele din pelvis. Ramuri parietale: artera
sacrata laterala, artera ileo-lombara, fesiera superioara, fesiera
inferioara si artera obturatorie. Ramuri viscerale: a.) comune
la barbat si femeie: artera vezicala inferioara, rectala medie,
rusinoasa interna, din care se desprind artera rectala inferioara
si ramuri pentru organele genitale; b.) diferite la femeie si
barbat: la femeie: artera uterina si vaginala; la barbat: artera
prostatica si veziculo-diferentiala; c.) cu comportare speciala:
artera ombilicala, care este permeabiala la fat, dupa nastere se
obilitereaza si furnizeaza din prima ei portiune, artera
vezicala superioara (pentru vezica urinara).
Artera iliaca externa Paraseste pelvisul si ajunge la coapasa. Artera femurala, care
continua artera iliaca externa.

Artera femurala Artera poplitee, care continua artera femurala.

Artera poplitee Artera tibiala anterioara, artera tibiala posterioara.

Artera tibial anterioara Formeaza arcada dorsala a piciorului.

Artera tibiala posterioara Plantara interna, plantara externa. Acestea se unesc si

formeaza arcada plantara, din care se desprind arterele
digitale comune si proprii.

Vascularizatia si inervatia stomacului

Vascularizatia arterială este asigurată de toate cele trei ramuri ale trunchiului celiac: artera
hepatică, gastrică stângă si splenică.
Din artera hepatică proprie pleacă artera gastrică dreaptă, merge înaintea pilorului si apoi urcă
pe curbura mică anastomozându-se cu artera gastrică stângă si formând arcul arterial al micii
curburii. Artera gastroduodenală ce ia nastere din artera hepatică comună trece înapoia pilorului
si emite artera gastroepiploică dreaptă care urcă pe curbura mare anastomozându-se cu artera
gastroepiploică stângă ce provine din artera splenică si formează arcul arterial al curburii mari.
Artera splenică dă nastere si arterelor gastrice scurte ce irigă fundul stomacului. Din aceste
arcade pornesc ramuri initial subseroase ce străbat tunica musculară si submucoasa formând
retele la acest nivel. În tunica mucoasă se găsesc numeroase anastomoze arterio-venoase.
Regiunea curburii mici este mai slab vascularizată decât restul stomacului. Pe fata anterioară a
corpului, între teritoriile celor 2 arcade vasculare, se găseste o bandă relativ ingustă practic
avasculară unde se pot efectua gastrotomiile.

Artera mezenterică superioară

Participă la vascularizatia intestinului subtire, cecului, apendicelui si portiunii drepte a
colonului transvers.
Origine:
- ia naştere pe faţa anterioară a aortei abdominale la 1,5-2cm sub originea
trunchiului celiac, la nivelul vertebrei L2, inapoia corpului pancreasului.
Traiect :
- topografic i se descriu trei portiuni:
- retropancreatică, are ca raporturi la dreapta vena
mezenterică superioară, la stânga vena
mezenterică inferioară iar posterior vena
cavă inferioară;
- preduodenală, trece anterior de procesul uncinat al
pancreasului si partea orizontală a
duodenului;
- intramezenterică.
- Are un traiect oblic în jos şi la dreapta, încrucisează ureterul si vasele gonadale
de partea dreapta.
 Terminaţie:
- pătrunde între foitele mezenterului si are un traiect descendent si spre dreapta până
în fosa iliacă dreaptă.
Ramuri:
 Arterele jejunale si ileale (vezi vascularizatia intestinului subtire)
 Artera ileocolică
- ia nastere pe flancul drept al arterei mezenterice superioare;
- încrucisează vena mezenterică superioară, ureterul si vasele gonadale drepte;
- se termină prin 5 ramuri arteriale:
- cecală anterioară pentru vascularizatia fetei anterioare a cecului;
- cecală posterioară pentru vascularizatia fetei posterioare a cecului;
- apendiculară;
- recurentă ileală ce se anastomozează cu o ramura arterială ileală;
- artera ascendentă ce formează cu ramura descendentă din artera
colică dreaptă originea arterei marginale drepte.
 Artera colică dreaptă
- ia nastere pe flancul drept al arterei mezenterice superioare;
- irigă 2/3 superioare din colonul ascendent, flexura colică dreaptă si partea dreptă
din colonul transvers.
- ramuri:
 ascendentă ce se anastomozează cu ramura dreaptă din artera
colică medie formând arcada marginală;
 descendentă care se anastomozează cu artera ascendentă din
ileocolică.
 Artera colică medie
- Pătrunde în rădăcina mezocolonului transvers si ajunge la extremitatea dreaptă
a colonului transvers;
- Ramuri:
 una dreaptă care se anastomozează cu ramura ascendentă din
artera colică dreaptă formând artera marginală;
 una stângă care se anastomozează cu ramura ascendentă din artera
colică stângă

Artera mezenterică inferioară

Participă la vascularizatia portiunii stângi a colonului transvers, flexura colică stângă,
colonul descendent, sigmoid si o parte a rectului.
Origine:
- ia naştere pe faţa anterioară a aortei abdominale la nivelul vertebrei L3 sau a
discului intervertebral L3-L4 la cca. 3-5cm superior de bifurcatia aortei.
Traiect :
- lungă de aproximativ 12 cm, cu un calibru de 4 mm;
- este oblică în jos şi la stânga, încrucisează ureterul si vasele gonadale de partea
stânga.
Terminaţie:
- pătrunde între foitele mezosigmoidului, în dreptul vertebrei S3 se termină în două
ramuri terminale, destinate rectului - arterele rectale superioare .
Ramuri:
 Artera colică stângă
- ia nastere pe flancul stâng al arterei mezenterice inferioare;
 - are un traiect ascendent si la stânga, ocoleste flexura duodeno-jejunală si
pătrunde în baza mezocolonului transvers. În acest traiect încrucisează vena
mezenterică inferioară formând arcul vascular descris de Treitz;
- ramuri:
 ascendentă ce se anastomozează cu ramura stânga din artera
colica medie formând arcada Haller – Riolan;
 descendentă care irigă colonul descendent si se anastomozează cu
ramura ascendentă a arterei sigmoidiene superioare.
 Arterele sigmoidiene
- sunt în număr de trei: superioară, medie si inferioară;
- artera sigmoidiană superioară trece retroperitoneal, putin superior de vasele
iliace comune si încrucisează vasele gonadale ajungând la marginea colică;
- fiecare ramură dă nastere unei ramuri ascendente ce se anastomozează cu
ramura descendentă a unei artere superioare;
- ramura ascendentă a arterei sigmoidiene superioare se anastomozează cu ramura
stângă a arterei colice medii, iar ramura descendentă a arterei sigmoidiene
inferioare (numită si artera sigmoidiana ima) se anastomozează cu ramura
corespunzatoare din artera rectală superioară – anastomoză numită si punctul
critic al lui Südek. O legatură a arterei rectale sub aceasta zonă critică ar produce
ischemia si necroza părtii superioare a rectului.
 Arcada marginală
Terminaţia arterelor colice este particulară, sfârşind cu formarea arcadei marginale din
care iau naştere arterele drepte care se deosebesc de cele ale intestinului subtire prin aceea ca se
anastomozează între ele în traiectul lor spre peretele colic. In vecinătatea colonului se ramifică
în artere lungi ce abordează colonul în zona dintre tenia liberă si omentală precum si ramuri
scurte ce pătrund în perete prin tenia mezocolică. În submucoasă se descriu anastomoze arterio-
venoase cu rol în reglarea sângelui.
Sistemul venos ( vena cavă superioară, vena cavă inferioară, vena
portă, sistemul venos azygos). Sistemul vascular al micii circulaţii
( artera şi venele pulmonare). Sistemul limfatic – caracteristici.
Splina.

Sistemul venos
Vena cava superioara - VCS – se formeaza prin unirea a 2 trunchiuri venoase: trunchiul
brahiocefalic dr + stg
- colecteaza sange venos de la creier, cap, gat = vena jugulara interna
- colecteaza sange venos de la membrele superioare= vena subclavie
- colecteaza sange venos de la torace = sistemul azygoz
Vena jugulara interna - VJI – se formeaza in interiorul craniului
- colecteaza sange venos de la creier (sinusurile durei mater: sinusul sagital inferior,
superior, transvers si cavernos), cap si gat;
Vena subclaviculara – continua vena axilara
- colecteaza sange de la nivelul membrelor superioare, toracic:
peretii, spatiile intercostale, bronhii, pericard, diafragma
 superficiale (subcutanate) : vena bazilica, vena cefalica
 profunde: poarta aceiasi denumire cu arterele pe care le insotesc: digitale, radiale,
ulnare, brahiale – ce formeaza vena axilara;

Vena azygos se afla la dreapta coloanei vertebrale:

- se varsa in vena cava superioara printr-un arc ce intra in raport cu
pediculul pulmonar drept;
- afluenti: venele intercostale de partea dreapta si venele hemiazygos si
hemiazygos accesorie, vene ce se afla la stanga coloanei toracale (ce are
ca afluenti venele intercostale de partea stanga); venele diafragmatice
superioare, bronsice, pericardice, esofagiene.
Vena cava inferioara- VCI – colecteaza sange venos de la nivelul membrelor inferioare,
abdomen, pelvis, bazin, pereti, viscerele din bazin (rinichi, gl.suprarenale, testicul, ovar), ficat
(venele hepatice), parietale (fata inferioara a diafragmului), peretele posterior al abdomenului
(lombara 3 si 4).
- se formeaza din venele iliace commune
- se afla usor la dreapta aortei descendente abdominale
- traverseaza hiatul diaphragmatic -> ajunge la nivelul AD unde exista o
semivalva -> valva lui EUSTACHIO
- se formeaza sin venele iliace interne si externe
Venele iliace interne: -colecteaza sange venos de la nivelul pelvisului
o vv.parietale: v.viscerala inferioara, v.ileolombara, v.fesiera
superioara, fesiera inferioara, obturatoare
o vv.viscerale: de la nivelul pelvisului: vezicale, rectale medii,
rusinoasa interna, la barbati: v.prostatica, v.veziculo deferentiala,
la femei: v.uterina, v.vaginala.
Vnele iliace externe: - colecteaza sangele venos de la nivelul membrelor inferioare
  profunde: v.femurala -> vv.tibiale, fibulare, digitale (plantare, dorsale ale piciorului,
arc plantar)
 superficiale: safena mare (se termina in vena femurala) si safena mica (se termina in
vena poplitee).

Vena porta: - nu se varsa in VCI

- se formeaza prin unirea venei splenice cu v.mezenterica inferioara =>
trunchiul mezentrico-splenic in care dreneaza v.mezenterica superioara -> vena
porta care ajunge la nivelul hilului hepatic
- incepe prin capilare la nivelul peretilor tubului digestiv subdiafragmatic si se
termina la nivelul capilarelor sinusoide in ficat
- contine sange incarcat cu substante simple absorbite din intestin
- incepe inapoia colului pancreasului
- se formeaza prin unirea celor 3 vene: VMS, VMI, vena splenica
VMI – aduce sange de la jumatatea stanga a colonului transvers si 1/3 superioara a
rectului
VMS – colecteaza sange de la intestinal subtire si ½ dreapta a intestinului gros
- traiect: trece retro-duodenal, printer foitele omendului mic -> ajunge
in hilul hepatic
- usor oblica de jos in sus si la dreapta

Venele stomacului corespund în general arterelor. Ele se formează din retele capilare
situate în submucoasa, străbat grosimea peretiilor gastrici, se adună sub seroasa si apoi în
trunchiuri colectoare dispuse de-a lungul celor două curburi, alături de arcurile arteriale si se
varsă în vena portă. Venele gastrice, dreaptă si stângă, se varsă direct în trunchiul venei porte,
vena gastroepiploică dreaptă se varsă în vena mezenterică superioară, iar vena gastroepiploică
stângă si venele gastrice scurte sunt tributare venei splenice.
În teritoriul jonctiunii esogastrice se realizează o anastomoză între venele esofagiene –
teritoriu cav superior – si afluentii gastricei stângi – teritoriu port. La nivelul fetei posterioare
a fundului stomacului, care este extraperitoneală, se realizează o alta anastomoza porto-cavă
(sistemul venelor subperitoneale Retzius).

Vascularizatia functională a ficatului este realizată de vena portă, care începe

prin capilare la nivelul tubului digestiv si sfârseste prin capilare la nivelul ficatului.
Vena portă se formează posterior de colul pancreasului prin unirea venelor mezenterică
superioară, splenică si mezenterică inferioară. Aduce la ficat sânge încarcat cu substante
rezultate în urma absorbtiei intestinale. Ea urcă în pediculul hepatic si, ajunsă iîn hilul
ficatului, se împarte, ca si artera hepatică, într-o ramură dreaptă si o ramură stângă.
Ramura dreaptă se împarte în două ramuri segmentare: anterioară si posterioară.
Ramura stângă se împarte în două ramuri segmentare: medială si laterală a lobului stâng.
Ramurile segmentare dau ramuri subsegmentare. La nivelul spatiului portal se afla ramuri
perilobare (interlobare) ce pătrund în lobul si se capilarizeaza formând sinusoidele hepatice.
Sângele venos al ficatului este colectat de 2-3 vene hepatice (suprahepatică stângă, mijlocie si
dreaptă) care ajung în vena cavă inferioară.
Sistemul venei porte include toate venele ce drenează portiunea abdominală a tubului
digestiv (exceptand portiunea inferioara a canalului anal, dar incluzand esofagul abdominal)
precum si splina, pancreasul si vezicula biliara. Vena portă conduce sangele de la aceste
organe in ficat, unde se capilarizeaza sub forma capilarelor sinusoide, care converg si se varsa
in vena cavă inferioară, prin intermediul venelor hepatice. Sângele parcurge astfel doua retele
capilare: - capilarele tubului digestiv, splinei, pancreasului si veziculei biliare.
 - sinusoidele hepatice.
Vena portă este unica si nu are o artera omonimă, drenând teritoriul arterial a cinci
artere: artera mezenterică superioară, artera mezenterică inferioară si din trunchiul celiac,
arterele hepatică, gastrică si lienală.
La adulti, vena portă si tributarele sale sunt avalvulare; în perioada fetală si o scurta
perioada postnatală există valve în venele tributare, care ulterior se atrofiază, putând persista
în forma atrofică.
Formare
De aproape 8 cm lungime si cu un diametru de 12 – 15mm, vena porta se formeaza la
nivelul vertebrei L2, prin unirea venei mezenterice inferioare cu trunchiul mezenterico-lienal
(format prin unirea venei lienale cu vena mezenterica inferioara). Aceasta jonctiune se
realizeaza anterior de vena cava inferioara si posterior de colul pancreasului.
Traiect Raporturi
De la origine, vena porta se orientează usor oblic spre dreapta, si urcă posterior de
portiunea superioară a duodenului, de canalul coledoc si de artera gastroduodenală, între
acestea si vena cavă inferioară, plasata posterior. Astfel, intra în marginea dreaptă liberă a
omentului mic si urca anterior de orificiul epiploic, spre extremitatea dreaptă a hilului hepatic,
ramificându-se în două trunchiuri, drept si stâng, care urmează intraparenchimatos
ramificatiile arterelor hepatice corespunzatoare. La nivelul omentului mic intra în constitutia
pediculului hepatic, alături de artera hepatica proprie, calea bilbiară principală, fibre nervoase
ale plexului hepatic, vase si noduli limfatici.
Vena portă are urmatoare portiuni:
a) retropancreatică (posterior de colul pancreasului);
b) retroduodenală (posterior de portiunea superioara a duodenului);
c) omentală (in marginea libera, dreapta, a omentului mic);
d) hilară.
a) In portiunea retropancreatică, vena porta are urmatoarele raporturi:
- anterior – colul pancreasului;
- dreapta – artera retroduodenală;
- canalul coledoc (fată de care se afla la distanta în portiunea inferioară si se
apropie pe masură ce urcă spre omentul mic, delimitand astfel triunghiul
interportocoledocian)
- portiunea a doua descendentă a duodenului
- posterior – fascia de coalescenta Treitz si prin intermediul acesteia:
- vena cava inferioară;
- stâlpul drept al diafragmei;
- noduli limfatici;
- ganglioni simpatici.
b) In portiunea retroduodenală, vena portă are următoarele raporturi:
- anterior: - portiunea superioara a duodenului (DI );
- dreapta – coledocul si artera gastroduodenală ;
- stânga : - artera hepatică comuna.
c) In segmentul intraepiploic, vena portă participă la constituirea pediculului hepatic si are
raporturi cu:- anterior – artera hepatica proprie (la stanga), calea biliara principală (la
dreapta), - artera gastrică dreaptă (ramura a arterei hepatice proprii elementul cel mai
anterior al hilului), - posterior – orificiul epiploic Winslow (foramen epiploicum)
d) In segmentul hilar, este clasic descris ca atat porta cât si ramurile sale ocupă planul cel
mai posterior. La acest nivel, vena porta se ramifică in cele doua ramuri ale sale.
Distributia intrahepatică a ramurilor :
  Ramura dreaptă este mai voluminoasă, continuă directia trunchiului venei porte, avand
raport anterior cu canalul hepatic drept. Inainte de a patrunde in hil, vena dreapta
primeste de obicei vena cistica si da cateva ramuri pentru lobul caudat.
Odată pătrunsă în lobul drept, se împarte într-o ramură segmentară anterioară si o ramură
segmentară posterioară.
 Ramura stângă, mai lunga dar de calibru mai mic, prezinta o portiune initială
transversală care străbate de la dreapta la stânga hilul hepatic si dă cateva ramuri
pentru lobul caudat. Aceasta este urmată de portiunea ombilicală, perpendiculara pe
precedenta, se gaseste în fisura ligamentului rotund, care se orientează anterior; la 2
cm inaintea marginii inferioare se continuă cu ligamentul rotund, care contine vena
ombilicală stângă obliterată. Din portiunea ombilicală iau nastere ramuri laterale si
ramuri mediale, destinate segmentelor lateral si medial ale lobului stâng hepatic.
Ramura stânga a venei porte este conectată cu vena cavă inferioară prin ligamentul
venos, un vestigiu al unui duct venos ombilical care se afla in santul sagital drept.
Afluentii venei porte sunt:
- venele paraombilicale
- vena gastrica stanga
- vena gastrica dreapta
- vena prepilorică
- vena cistică

Venele porte accesorii au fost împărtite în cinci grupe:

- paraombilical, vene mici care plecă din peretele abdominal anterior si se
termină în ficat sau vena portă;
- al ligamentului falciform, vene mici care plecă din peretele diafragmei si se
termină în ficat sau vena portă;
- gastrohepatic, pleacă de la stomac si merg la ficat;
- cistic, pleacă de la colecist si se termină in ficat;
- al vaselor nutritive din peretii arterei hepatice, venei porte si ductelor biliare.

Vascularizatia venoasă a intestinului subtire si gros

În mare parte, traiectul lor se suprapune celui al arterelor.
Vena mezenterică superioară adună sângele venos din cca. 5-6m de intestin subtire si
gros, având un rol deosebit în procesul de absorbtie intestinala. Ea este afluentul principal al
venei porte.
Vena mezenterică superioară ia nastere în mezenter având ca afluenti venele colice
(ileocolică, colică dreaptă, colica medie) care se varsă pe partea dreaptă si venele jejuno-ileale
care se varsă pe partea stângă.
Venele colonului stâng sunt tributare venei mezenterice inferioare si deci sistemul
port.
Vena mezenterică inferioară se termină înapoia corpului pancreasului, unindu-se cu
vena splenică, constituind astfel trunchiul splenomezenteric.
Trunchiurile de origine, în număr de trei:
- trunchiul venos sigmoidian, constituit prin unirea celor trei vene sigmoidiene;
- vena colică stângă;
- vena rectală superioară.
Venele colonului formează arcade venoase ca si arterele. Aceste arcade constituie, în
sindromul de hipertensiune portală, căi de derivatie a sângelui venos. O cale de derivatie din
teritoriul venei mezenterice superioare este spre vena gastrică stângă si alta spre vena lienală
si mai departe în zonele de anastomoze porto-cave. În teritoriul venei mezenterice inferioare o
cale de derivatie merge spre venele rectului si alta spre venele peretelui colonului descendent
si venele peretelui abdominal posterior (plexul Retzius).

Anastomozele porto-cave reprezintă puncte de legătură între sistemul port si

venele cave. Aceste pot fi întâlnite la nivelul:
1. Cardiei, venele gastrice stângi si venele gastrice scurte (ce drenează în sistemul port)
se anastomozează cu venele esofagiene (ce drenează in sistemul cav superior). În
hipertensiunea portală se formează dilatatii varicoase – varice esofagiene.
2. Rectului, venele rectale superioare (ce drenează în sistemul port) se anastomozează cu
venele rectale mijlocii si inferioare (ce drenează in sistemul cav inferior). În
hipertensiunea portală cauzată de un obstacol (ciroza hepatică) se formează dilatatii
varicoase – hemoroizii.
3. Venele lui Retzius ce cuprind vene care se găsesc în locurile unde intestinul răspunde
direct peretilor abdominali (duoden, colon ascendent descendent si rect). O parte din
vene nu se îndreaptă spre vena portă ci spre venele suprarenale (duoden), renale
(colon), gonadale, sau peretilor abdominali (lombare, sacrate).
4. Venele paraombilicale si ale ligamentului falciform se anastomozează cu venele
subcutanate toracice si cu toracică internă (tributare ale venei cave superioare) si cu
venele epigastrice superficială si inferioară (tributare ale cavei inferioare).
Anastomozele peretelui toraco-abdominal formează sub tegumente un desen varicos
cunoscut sub numele de „cap de meduză”.

Vena cavă inferioară

Vena cavă inferioară drenează sângele venos al membrelor inferioare, pelvisului,
abdomenului cât si organelor genitale externe, având un traiect de satelit al aortei la dreapta
acesteia.
Provine din unirea celor două vene iliace comune, la dreapta vertebrelor L4-L5, la 2cm sub
bifurcatia aortei. Trece pe fata posterioară a ficatului unde primeste venele hepatice, străbate
diafragmul, la nivelul vertebrei T9, intră în torace, apoi în pericard si se varsă în atriul drept.
Raporturi intraabdominale anterioare :
- artera iliacă dreaptă;
- rădăcina mezenterului;
- vasele gonadale;
- portiunea duodeno-pancreatică;
- vena portă (despărtită prin fascia Treitz);
- fata posterioară a ficatului, într-un sant aflat între lobul drept si
lobul caudat .
Raporturile posterioare sunt reprezentate de:
- coloana vertebrală lombară;
- insertiile muschiului psoas drept;
- stâlpul diafragmatic drept;
- primele patru artere lombare drepte;
- artera diafragmatică inferioară dreaptă;
- rădăcina marei vene azygos;
- limfaticele retrocave;
- simpaticul lombar drept;
- marele si micul splanhnic drept.
Raporturile laterale, la dreapta, sunt reprezentate de:
- muschiul psoas si ureterul drept;
 - vasele gonadale drepte;
- marginea medială a rinichiului drept si pediculul acestuia;
- glanda suprarenală dreaptă.
Raporturile mediale, sunt reprezentate de:
- aorta abdominală;
- nodulii limfatici interaortocavi.
Afluentii venei cave inferioare:
- venele gonadale drepte;
- venele renale (stângă si dreaptă);
- venele suprarenale (stângă si dreaptă);
- venele lombare (stângă si dreaptă);
- venele hepatice, în număr de două sau trei;
- arcul venos cavo-azygo-lombar.
Anastomozele cavo – cave se realizează:
- în peretele abdominal anterior, prin venele epigastrice pe de-o parte si venele;
toracice interne si iliace externe, pe de altă parte.
- în fata coloanei vetebrale, prin vena azygos;
- intrarahidian, prin ramurile medulare ale venelor lombare;
- în spatele coloanei vertebrale, prin ramurile dorsale ale lombare.

Sistemul limfatic
Vasele contin limfa ce face parte din mediul intern al organismului si care ajunge in final in
circulatia venoasa. Are compozitie asemanatoare plasmei dar cu un continut mai mic de
proteine.
Deosebiri:
- este adaptat la functia de drenare a tesuturilor, capilarele sale formand retele
terminale (cele sangvine se interpun intre artere si vene), capilarele sunt mai
sinuoase si foarte neregulate, au diametru mai mare, calibru neuniform;
- peretii vaselor limfatice sunt asemanatoare venelor , cele trei tunici sunt mai
subtiri, pe traiectul vaselor, mai ales la locul confluentelor se afla formatiuni
numite noduli limfatici prin care limfa trece in mod obligatoriu.

Sistemul limfatic incepe cu capilarele ce au capatul de origine “in fund de sac”. Capilarele
limfatice sunt foarte raspandite in toate organele si tesuturile. Prin confluenta lor se formeaza
vase limfatice care sunt prevazute la interior cu valvule semilunare ce inlesnesc circulatia
limfei.

Nodulii limfatici au:

- dimensiuni variate (de la 2mm la 2cm);
- consistenta moale (cand sunt inflamati devin duri si durerosi);
- grupati in grupe ganglionare dar exista si solitari.

Principalele grupe de noduli limfatici sunt:

- pericranieni: occipitali, mastoidieni, paratiroidieni, submandibulari, submentali
ce strang limfa extremitatii cefalice;
- cervicali, situati la gat, in jurul venei jugulare interne, aduna limfa de la nodulii
pericranieni cat si de la viscerele capului si gatului;
 - axilari situati la baza membrului superior, in axial ce colecteaza limfa de la
nivelul toracelui, membrului superior si glandei mamare;
- inghinali situati la nivelul bazei membrului inferior, colecteaza limfa de la
nivelul membrului inferior, organelor genitale externe, peretelui anterior
abdominal;
- iliaci situati de-a lungul vaselor iliace commune ce colecteaza limfa de la
nivelul peretilor si organelor pelvisului;
- mediastinali, situati in mediastin ce colecteaza limfa de la organele toracelui si
peretii toracici;
- celiaci situati intre curbura mica a stomacului si fata viscerala a ficatului,
colecteaza limfa de la nivelul ficatului, stomacului, splinei, duodenului,
pancreasului;
- lombo-aortici situati in regiunea lombara in jurul aortei ce colecteaza limfa de la
nivelul rinichilor, ureterelor si glandelor suprarenale;
- mezenterici superiori in jurul vaselor mezenterice superioare in care se strange
limfa de la nivelul jejunului, ileonului, colonului ascendent, jumatatea dreapta a
colonului transvers;
- mezenterici inferiori in jurul vaselor mezenterice inferioare in care se strange
limfa de la nivelul jumatatii stangi a colonului transvers, colonul descendent,
sigmoid si partea superioara a rectului.

Limfa colectata de la tesuturi si organe ajung prin vasele aferente la nodulii limfatici
regionali unde se imbogatesc cu limfocite si monocite, circula prin vasele eferente spre
trunchiuri limfatice mari si apoi in doua colectoare mari: canalul toracic si trunchiul limfatic
drept.
Trunchiuri limfatice mari sunt:
- jugular stang si drept, care colecteaza limfa de la cap si gat;
- subclavicular stang si drept, colecteaza limfa de la membrele superioare,
peretele anterior toracic si glandele mamare;
- bronho-mediastinal stang si drept, care colecteaza limfa de la peretii si viscerele
toracelui;
- lombar stang si drept, care colecteaza limfa de la membrele inferioare, peretii si
viscerele pelvisului;
- trunchiul intestinal, care colecteaza limfa de la nodulii mezenterici superiori si
inferiori.

Canalul toracic are o lungime de 25-30cm, calibru de cca. 3mm, incepe printr-o
dilatatie numita cisterna chili (cisterna Pecquet) la nivelul vertebrei L2. Are traiect anterior de
coloana, inapoia aortei, strabate diafragma, patrunde in torace fiind situata initial in
mediastinul posterior. De la nivelul vertebrei T4 se indreapta spre stanga si inainte, in
mediastinul superior, si se varsa in unghiul venos la unirea venei jugulare interne stangi cu
subclaviculara stanga – unghiul Pirogoff. Este prevazut cu valvule la interior. Colecteaza
limfa de la trunchiurile limfatice lombare stanga si drept, trunchiul intestinal, jugular,
subclavicular si bronho-mediastinal de partea stanga.
Trunchiul limfatic drept (vena limfatica dreapta) are o lungime de 1-2cm si colecteaza
limfa de la trunchiurile limfatice jugular, subclavicular si bronho-mediastinal de partea
dreapta. Se deschide in unghiul venos drept aflat la unirea venei jugulare interne drepte cu
subclaviculara dreapta.
 Limfaticele stomacului prezintă o deosebit de mare importantă. Ele iau nastere din
doua retele larg anastomozate: una mucoasă, alta musculară ce confluează într-o retea
subperitoneala din care pornesc vase eferente. Acestea se vor indrepta spre o serie de grupuri
de noduri limfatice a căror topografie este de cea mai mare valoare chirurgicală, mai ales in
tratamentul cancerului.
In drenajul limfatic al stomacului se disting patru arii:
1) Aria cea mai întinsa cuprinde regiunea micii curburi si cea mai mare parte a
corpului si fornixului; este tributară nodurilor limfatice de-a lungul arterei gastrice stângi
(nodurile limfatice gastrice staâgi).
2) A doua arie de drenaj cuprinde partea inferioara a corpului si cea mai mare parte a
regiunii pilorice. Limfa din această regiune se îndreaptă spre nodurile situate pe traiectul
arterei gastroepiploice drepte (nodurile limfatice gastroepiploice drepte) si spre cele situate în
unghiul dintre pilor, prima portiune a duodenului si capul pancreasului (nodurile pilorice
inferioare).
Deoarece regiunea antro-pilorică reprezintă cea mai frecventă localizare a cancerului gastric
(70%), ablatia acestor noduri este obligatorie.
3) A treia arie cuprinde partea stomacului învecinată segmentului stâng (superior) al
marii curburi. Limfa e drenată de nodurile gastroepiploice drepte si de cele pancreaticolienale,
de la hilul splinei, în lungul arterei lienale si spre marginea superioară a pancreasului.
4) Aria a patra, cea mai mică, cuprinde o parte a stomacului învecinata segmentului
drept al micii curburi si o parte a regiunii pilorice. Nodurile limfatice corespunzătoare
formează grupul gastric drept si cel piloric superior.
Ultimele două grupe sunt în relatie cu nodurile hepatice, situate în jurul arterei hepatice.
Datorită acestiu fapt devine posibil drenajul limfei spre nodurile limfatice mediastinale
anterioare si supraclaviculare (semnul Virchow-Troisier, adenopatia supraclaviculara in
cancerul gastric).
Drenajul final din toate aceste 4 grupe se face nodurile celiace, situate în jurul trunchiului
celiac.

Vascularizatia limfatică a intestinului subtire si gros

Limfaticele jejunului si ileonului încep cu chiliferele centrale de la nivelul vilozitătilor
care se varsă într-un plex limfatic mucos, apoi în reteaua limfatică submucoasă, musculară si
subseroasă. Vasele colectoare din acesta retea ajung în nodulii limfatici de-a lungul arcadei
marginale care drenează spre rădăcina mezenterului în nodulii limfatici centrali. De la acest
nivel ajung intr-un colector de calibru mare numit trunchiul intestinal ce trece retropancreatic
si se varsă în cisterna chyli.
Plexurile peretelui colic drenează în plexul superficial subseros iar din acesta într-un
releu format de nodulii limfatici epiploici situati în peretele colonului. Eferentele de la acest
nivel ajung la nivelul nodulilor limfatici paracolici, din acestia în cei intermediari.
Limfa de la nivelul colonului drept ajunge în grupul de noduli limfatici mezenterici
superiori, iar cei ai colonului stâng în nodulii limfatici mezenterici inferiori. Nodulii limfatici
centrali situati în dreptul originii arterei mezenterice inferioare pot ajunge în grupul de noduli
limfatici pre şi lateroaortici.
 Splina

- organ nepereche, intraperitoneal ce apartine sistemului circulator;

- situata in hipocondrul stang in loja splenica, intre colonul transvers si diafragm,
la stanga stomacului;
- are forma unui bob de cafea, greutatea de cca. 180-200g, este un organ ce
depoziteaza sangele in jur de 200-300g pe care il trimite in circulatie cand
organismul are nevoie;
- distruge hematiile imbatranite si intervine in metabolismul fierului;
- are trei fete: diafragmatica (in raport cu diafragma), gastrica (in raport cu fata
posterioara a stomacului), renala (in raport cu fata anterioara a rinichiului
stang); trei margini; un varf orientat in sus si inapoi spre coloana vertebrala;
baza in vecinatatea colonului transvers. Hilul splinei se afla intre fata gastrica si
renala, cele doua fete formand fata viscerala a splinei;

Structura splinei
Este invelita la exterior de peritoneu fiind legata de pancreas prin ligamentul
pancreatico-lienal, de curbura mare a stomacului prin ligamentul gastro-lienal si de diafragm
prin cel frenico-lienal.
Sub peritoneu se afla capsula splinei ce contine fibre colagene, elastice, musculare
netede (se contracta sub influenta adrenalinei).
De la nivelul capsulei pleaca septe de-a lungul carora patrund vasele si nervii splinei.
Parenchimul splinei este format din doua structuri:
- pulpa rosie formata dintru-un sistem lacunar reprezentat de sinusurile venoase si
un sistem de cordoane splenice – cordoanele lui Bilroth – spatii dintre doua
sinusuri adiacente formate din: plasmocite, limfocite, macrofage, numeroase
hematii si neutrofile;
- pulpa alba formata din tesut limfatic dispus in jurul sistemului arterial sub forma
de teci periarteriale limfoide, iar pe de alta parte sub forma unor noduli –
corpusculii Malpighi (foliculii splenici) cu structura asemanatoare nodulilor
limfatici dar situati in jurul unor artere, localizati central sau periferic.

Vascularizatia arteriala este realizata de artera splenica, ramura a trunchiului celiac,

artera ce ajunge sinuos la nivelul hilului splinei de-a lungul marginii superioare a splinei.
Sangele venos ajunge in vena splenica ce se uneste cu vena mezenterica inferioara si
formeaza trunchiul mezenterico-splenic ce se uneste cu vena mezenterica superioara si
formeaza vena porta. Limfa se colecteaza spre nodulii pancreatico-lienal. Nervii provin din
plexul splenic ce deriva din plexul celiac.