FIȘĂ SEMINAR

GRILE:
1. Sunt susceptibile de a forma obiect al dreptului de servitute bunurile:
a) imobile prin natura lor;
b) imobile prin destinație;
c) imobile prin obiectul la care se aplică.

2. Dreptul de servitute presupune existența a două imobile:

a) imobilul în favoarea căruia se constituie dreptul care se numește fond
aservit;
b) imobilul în sarcina căruia se constituie dreptul care se numește fond
dominant;
c) ce trebuie să aparțină unor proprietari diferiți și nu e necesar ca cele două
imobile să fie învecinate.

3. Servitutea nu poate fi înstrăinată, urmărită sau ipotecată separat de

fondul dominant, în considerarea faptului că:
a) este un drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate;
b) are un caracter accesoriuprin raportare la dreptul de proprietate asupra
fondului dominant;
c) este o sarcină pentru utilitatea fondului dominant impusă fondului
aservit.

4. Servituțiile se împart în următoarele categorii:

a) după modul de exercitare sunt ararente și neaparente;
b) după modul de a se manifesta în exterior sunt continue și discontinue;
c) după modul de exercitare a prerogativelor dreptului de proprietate de
către cei doi proprietari sunt pozitive și negative.

5. Viciile posesiei sunt:

a) discontinuitatea, violența și echivocul;
b) violența, clandestinitatea și precaritatea;
c) dicontinuitatea, violența și clandestinitatea.
6. Viciul violenței posesiei prezintă următoarele caracteristici:
a) este absolut, putând fi invocat de orice persoană interesată;
b) este temporar, întrucât odată ce violența a încetat, posesia redevine utilă;
c) se aplică atât posesiei nemișcătoarelor, cât și a bunurilor mișcătoare.

7. Principiul general aplicabil în materia accesiunii imobiliare artificiale

presupune:
a) construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate numai asupra unui
teren revin proprietarului acelui teren;
b) construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil
teren sau construcție revin proprietarului acelui imobil;
c) construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui bun
mobil revin proprietarului acelui teren.

8. În accepțiunea noului Cod civil imobilul, ca bun principal la care se

referă accesiunea imobiliară artificială, poate fi:
a) terenul pe care se ridică o construcție, se face o plantație ori altă lucrre;
b) construcția preexistentă efectuării unor lucrări;
c) plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil.

9. În cazul accesiunii imobiliare artificiale, momentul dobândirii

dreptului de proprietate asupra lucrărilor efectuate asupra bunului
principal:
a) se produce de plin drept;
b) este cel al începerii lucrării pe măsura realizării ei;
c) este cel al formării intenției proprietarului imobilului de a efectua lucrări.

10.Clasificarea lucrărilor în durabile și provizorii ce pot fi realizate

asupra imobilului ca bun principal are importanță întrucât:
a) dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune operează numai în
privința lucrărilor cu caracter durabil;
b) dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune operează numai în
privința lucrărilor cu caracter provizoriu;
c) dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune operează în privința
lucrărilor cu caracter autonom.
11. Distincția între lucrări autonome și cele adăugate ce pot fi realizate
asupra unui imobil produce consecințe:
a) asupra drepturilor pe care le dobândește proprietarul imobilului respectiv
asupra autorului acestor lucrări;
b) asupra modului în care operează transmiterea dreptului de proprietate
asupra acestor lucrări cu sau fără înscrierea lor în cartea funciară;
c) asupra sarcinii probei în litigiile născute în materia accesiunii imobiliare.

12. În accepțiunea legiuitorului, principiile aplicabile accesiunii imobiliare

artificiale imprimă caracter de lucrări adăugate următoarelor categorii
de lucrări:
a) lucrărilor necesare, atunci când, în lipsa efectuării lor, imobilul ar pieri
ori s-ar deteriora;
b) lucrărilor utile, atunci când prin realizarea lor sporește valoarea
economică a imobilului;
c) oricăror lucrări ce au o existență de sine stătătoare, cu condiția să
sporească valoarea economică a imobilului.

13. În materia accesiunii imobiliare artificiale, legiuitorul a instituit în

favoarea proprietarului terenului următoarele prezumții legale
relative:
a) orice lucrare, construcție ori plantție efectuate asupra imobilului teren și
construcție existentă sunt în propriettea celui ce le-a făcut;
b) orice lucrare, construcție ori plantație efectuate asupra imobilului teren
ori construcție existentă sunt în proprietatea titularului imobilului asupra
căruia au fost realizate;
c) orice lucrare, construcție ori plantație efectuate asupra imobilului teren
ori construcție existentă sunt făcute pe cheltuiala proprietarului
imobilului.

14. Buna-credință a autorului lucrărilor în materia accesiunii imobiliare

artificiale se întemeiază:
a) pe cuprinsul cărții funciare în care, la data realizării lucrării, era înscris
ca proprietar al imobilului, cu condiția să nu fi rezultat din cartea
funciară vreun viciu al titularului său;
b) pe un mod de dobândire a imobilului nesupus înscrierii în cartea
funciară;
 c) pe existența unei autorizații de construire a imobilului, nerespectată însă
de către autorul lucrării edificate.

15. Reaua-credință a autorului lucrărilor în materia accesiunii imobiliare

artificiale presupune că:
a) acesta efectuează lucrări încorporate sau adăugate cu caracter durabil,
deși știa că imobilul nu îi aparține;
b) acesta efectuează lucrări incorporate sau adăugate cu caracter durabil,
deși figura înscris ca proprietar al imobilului în cartea funciară, știind că
nu are vreun viciu asupra acestuia;
c) acesta efectuează lucrări adăugate, deși știa că nu are titlu asupra
imobilului.

SPEȚĂ
S.T. a început în vara anului 2012 construcția unei case pe un teren care știa
că este proprietatea lui D.R., dar despre care nu se mai știa nimic, decât că
plecase în 2005 în străinătate și încă nu se întorsese.
În fapt, acesta nu era plecat în străinătate, ci se afla în București, unde era
angajatul unei societăți cu capital integral străin.
D.R. a știut că S.T. construiește pe terenul său, dar l-a lăsat, pentru că oricum
urma să-l determine să o dărâme.
Soția lui D.R. i-a cerut acestuia să aducă la cunoștiința lui S.T. să înceteze
lucrările, dar acesta a convins-o că satisfacția va fi mai mare atunci când îl va
obliga să o demoleze.
După terminarea construcției, S.T. a plantat și o serie de pomi fructiferi care,
au fost cumpărați din banii săi.
Materialele folosite de constructor au fost de asemenea ale acestuia și o parte
dintre ele au fost de prisos, astfel că, fără acordul lui S.T., o parte din acestea au
fost folosite de un terț la construirea unui garaj pe terenul proprietatea terțului.
În instanță, D.R. l-a acționat pe S.T., cerând să demoleze clădirea și
readucerea terenului la situația inițială.
La rândul sâu, S.T. l-a acționat în instanță pe terț, pentru a se stabili că
reclamantul are un drept de proprietate echivalent cu valoarea materialelor
incorporate în garajul construit.
Obiective:
1. Ce ipoteze de raporturi juridice identificați în speță?
2. Este S.T. constructor de bună-credință?
3. Care este situația sa față de D.R.?
4. Se naște un drept de proprietate în favoarea lui D.R. asupra construcției
lui S.T.? Dacă da, din ce moment?
5. Ce va decide instanța cu privire la ambele cereri?