VIA TA PROBLEMEI

,,Suntem numai spre-a da vi:

Colectia ,,CANON" este coordonata de AI. Cistelecan
(0-11(elepciu11e, ai
Cope11a: Dan Zbarcea
Spatiul public ~i spatiul privat par sa fie tac
Editor: Alexandru Mu~ina
defini unul prin celalalt. In reprezentarea tor cea mai
concepte sint intelese ca perfect distincte ~i sunt plasa
de relatii : amiabile, complementare, pe de o parte. mi
~i suspiciuni reciproce, pe de alta.
© 2004, Editura ,,AULA"
S.C. AULA MAGNA S.R.L. . In pofida aparentei ei claritati, aceasta opoziti
clteva nuante tulburatoare. Dimensiunea ,,publica" e
O.P. 11, C.P. 962, Br~ov 500610·
divizata intre o reprezentare abstracta ~i impersc
Tel/fax: 0268/31.86.47
amen intatoare, a unei autoritati transcendente ~ i
Tel: 0268/32.66.47 .,societati civile" benevolente, dominate de liber
www.aula.ro
intreprindere. Dimensiunea ,,privata" este ~i ea s
acceptie a vietii personale bazata pe norme colective ~
ale virtutii ~i sensul unei intimitati care se sustrage
Redactor: Cozmina Ilie-Preotescu comunitar. Aceste nuante, aceste opozitii genera
Corectura: autorul ' fiecaruia in parte dintre aceste teritorii ale imaginarult
cit de difuza este granita dintre ele. Dar faptul ca este
l.S.B.N. 973 - 8261 - l 0 - 4 pe aceasta nici ireala ~i nici lipsita de importan
caracterul vag, incert, ambiguu al distinqiei duce I
aceasta sa fie continuu reaformulata.
Poezia prelunge~te dezbaterile asupra pt
subintind spatiul politic pina in profunzimile i·
con~tiintei individuate. Pe de alta parte, tot poezia es
care utopiile sau fantasmele cele mai intime patrund I
perturbindu-1 grav sau, dimpotriva, ajutindu-1 sa se
aceste continue transgresiuni nu sunt menite sa su
naturale dintre numitele domenii . Dimpotriva, prin j
poezia reimprospateaza continuu, ~i, prin aceasll
necontenit, continutul celor doua notiuni. Una
esentiale ale poeziei este aceea de a retrasa mereu gra1
~i permeabila dintre public ~i privat, pe care tot ea i
inainte.

n. ,,MAREflA''
Trupina de giganti
Am urmarit In cele de mai sus cum se raporteaza Eminescu l:i
tema .. Revoluriei'". Complexitatea ideilor sale In aceasta privin\a.
atingind uneori conlradiqia llagranlii, ca ~i atraqia. cxprimata prin
n.:pn.:zcntari poetice intense ... sublime•·. futa <le spiritul radical slnt de
natura sa nuna\ezc imaginea tradi\ionala a unui Emincscu instaJ at
cxclusiv in conceptcle ~i imaginarul lllozotlei politicc conservatoarc.
Op\iunea sa pentru conservatorism nu s-a produs tara o sinuMs.t
deliberare ~i nu a fost niciodata complet l1psita de amb1guitap . Situa\ic
care ne ream inte~te ca insu~i Edmund Burke ( 1729-1797), autorul
faimoasei diatribe la adresa spiritului radical Scrisori despre re110/u(i11
din Frau(a ( 1790), opera pcntru care cstc considerat parinlclc gindirii
conservatoare moderne. fusesc . anterior, un sus\inator al Revolutici
Amcricane .1
Anali:tlncl open' cle fic-ti1inP in cnrt' ;:itin£t' IC'lllil n'vol11(ie:i ar11
pus In evidenta efortul poetului de-a alatura. In structuri relati v
coerente. fascina\ia. mereu reinnoita de-a lungul secolului al XIX-l ea.
fa\a de Revolu\ia Franceza. cu la fel de persistenta repulsie fata di11
fa7.a iacobina a acesteia. Un amestec de sentimente redat. intr-un mod
foartc explicit. in vastul poem manuscris 1Heme11t11 mori. Dar. pc lln gri
aceasta putcmica dilema morala, care a dcterminat cvolu\ia intrcgului
curent romantic ci:1tn: .,imbllnzirca" de dupr1 1815 dcsprc care vorbe ~ H.:
Virgil Ncmoianu. am mai scsizat o contradiqie putcrnica In g'indi rcn
eminesciana: aceea dintre pesimismul radical in chestiunile de
tilozotie politica ~i de viziune 1storica. pe de .o parte. ~' tentativele de
.. profetism national" manifestate Inca din faza debutului (prin Ce-(1
doresc eu fie, dulce Romfmie). pe care, le-am analizat cu atentie 111
cuprin~ul primelor doua versiuni ale poemului iH11re.~·1111 .
In studiile sale de tinerc\c, Mircca Eliade ii alatura pc Mihal
E111i11c~1.,;u :;.i 1-'1.,; Bugua11 Peu i1.,;1;;ku Ha~Llt:u , 1.,;a ~l-'i1 itc
aceca~i mistic:'l cxaltare a crca\ici. pcrccputa ca o cxpresic cscn\iali zatn
a spiritului na\ional.2 J\du~i laolalta. ca sa spunem a~a . ..ca doi oc l11
intr-o lumina·· ~i ,,ca doi brazi dintr-o tulpina". cei doi aurori nu- ~i mai
reveleaza importantele diferen\e de optiune. Daca des fac.:111 ~t rln~ u
comuniune stabilita in con~tiinta lui Eliade ~i ne dedicam unui exam en
istoric lucid. vom constata ca Hasdeu sc considera un ad vers::11
intelt:.'Ctual al ..emfnescianismuluf·. can.1fa ii repro~ tOClllaf COlltradiq(a SUS
cvocat1\. insolubila din punctul sau de vccterc. intr-o con!Crin\ri \in utl\
ln 1892 .' el pcrora. in stilul sau lips it de mcnajamenlc: ..in Germani,,
226
Mihai EminL-scu. lmaginarul spa tiul ui publi1:
Schopenhwier este la loail /ui ca Fa/.~taf{ intr-o dramii shakespearianli sou
ca Tersit in lliada. Dar pesimi.wn la noi'! Copilasi pesimi~·ti:, N-am
trait incli. si deia ne riiitiim cii fifa nu e hunii!")
Dincolo de aceastli supralicitare a limhajului .. vcr<le'· .
.. popular", menit sa sugcrczc bunul simt ~i foqa eviden\ei Iara
argumente suplimentare. (strategic de care Eminescu insu~i sc scrvca
adescori in jumalistica sa). avem aici o cxprimare clara a contradiqiei
fundamentale a lui Eminescu. in dimensiunea publica a spiritului sau.
intre viziunea unei lumi obosite. degradare. ajunse la sfir~itul fatal al
unui ciclu de civilizarie. viziune care se repeta obsesiv la Em inescu. 5i
speranta robusta in viitorul propriei _.ginti"". ~i aceasta o tema tratalii
explicit in repetate rinduri, nu exisiil nici o legilturii logiciL Sub aspect
istoric, aceasca comradiqie estc: expresia situa\iei obiective in care se
allau plasati cei mai sensibili dintrc intclectualii est-europcni ai cpocii.
pc de o parte intim lega{i de dilemele filozoficc ale marilor culturi
europene in spiritul carora se fom1asera (cea gemiana. in cazul lui
Eminescu), iar, pe de alta pane. implicati adinc in eomplexele ~i in
problemele practice tinind de (sub)dezvoltarea culturilor carora le
apartineau prin sentimen.tul identiratii. loialitatii ~i solidaritarii etnice.
Contmdiqia a fost sesi7.ata. cu subtilitate caracteristica. ~i de
George Calinescu. Vorbind despre proiectul lui Eminescu de-a realiza
un ,,ciclu al Mu~atinilor"'. adicli un ~ir de drame istorice in care dcstinul
acestui neam voievodal moldav sa fie modelat dupa eel al familici
unnarite de fatalitare a Arrizilor din tragedia antica greacii. criticul
observa: .,0 panoromii a dt!:jertiki1111ii. un mememu muri 1111 se putea
{. .. ] scoate (.~-i nus-a putut niciodatiiJ dintr-o istorie 11afio11alc'i in ca!·e
stiip1i1este sentimentul egoist al pii.wriirii si 1-rednic:il!i 11ea11111!11r'. 1 In
aceasta observatie contea7.3 mai putin sentinta calinesciana.
(imposibilitatea ..obiectiva'" a unui asemenca proiect). cit intui\ia unui
conflict. in crcatia poetului. intre o filozofic gcncrala a istorici
dominata de pesimism ~i manifcstarea instinctului 'national ,.egoist" .
Ceea ce ne intereseaza. in prezentul demers. este masura in care
pu~cLl<1lc Ll1.: \I
Eminescu a cautat rotu~i solutii _jdeologice··, dar mai ales poetice.
simbolice, pentru rezolvarea acestei tensiuni. de care era con~tient. Sa
ne intoarcem pentru inceput la monologul din cea de-a doua versiune
a poemului M11rqa11 (cea din 1871-1872) pentru a ne reaminti
versurile-chc:ie, adresate natiunii romane: .Jioi sii le 1·iid iuhilo' nu
fericitii - mare!'. Ceca ce nc-a rctinut de la inccput atentia In aceasta
invocatic este nu doar ambiguitatea .. mlire{iei.. (definita.
contradictoriu, atit ca sacrificiu de sine. cit ~i ca vointa ..oarba .. de
glorie), ci ~i opozitia radicala intre ,.maretie'" ~i ,.fericire'". Respingerea
unui destin colectiv mediocru esre asociata. ~adar. cu asumarea unei
conditii spirituale dramatice. daca nu de-a dreptul trag ice. Ramlne sa
2D
( 'aius Dobrescu
Mihai Eminescu. lmaginarul spa(iului public
vedem In ce masura Eminescu lmparta~e~te viziunea pe care o punea
pe searria unui Andrei Mure~an proiectat la scara alegorica. miirirel Afli germenii ciiderei. Astfel toate sunt in fire/ Astfel au cii:z:ut
In poemul sau din 1872, Memento mori, ramas In manuscris, romanii, mari in bine, mari in riiu" .
tlnarul Eminescu l~i propune sa realizeze, a~a cum arata subtitlul, o In aceste versu.ri , care se vor un epitaf al ciclului roman al
,,panorama a de~ertaciunilor" , adica o imagine globala a maririi ~i istoriei universale, Eminescu lncearca sa sintetizeze cele doua teme
decaderii tuturor marilor civilizatii care-i erau cunoscute. Dintre toate opuse ale glndirii sale: obsesia ,,de~t;,rtaciunii'', a lipsei de sens a
reprezentarile maretiei continute In poem, cea mai semnificati va istoriei, ~i pasiunea ,,maretiei" gintii. In viZiunea sa des pre maretie; '
pentru discutia noastra este cea referitoare la destinul romanilor. binele ~i raul slnt indisolubil legate: a fi mare ,,In bine" implica In mod
Imaginatia alegorica eminesciana l~i imagineaza ,,ve~nicia cea batrlna" fatal a fl mare ,,In rau". in virtutea acestui principiu, conditia ,,fericita" .
cum ,,din secoli ce trecurii ea se-apucii sii adunel Toatii viafa $i fn care e~ti scutit de savlr~irea ,,raului" te condamna, automat, la cea ·
puterea, sucul tot de-n{elepciunel $i sii pune sii zideascii un intreg mai disperata mediocritate, la imposibilitatea de-a mai atinge In vreun
popor de regt'. ,,Poporul de regi" este, dupa toate aparentele, o fe l adevarata maretie a ,,binelui". Iata de ce, sane reamintim, Mure~·an
metafora pentru Roma republicana, un stat al cetatenilor liberi ~i egali . nu dore~te fericirea, ci maretia. 0 maretia plasata, cum Ya spune mai
Imaginea Romei este apoteotica: ,,$i atunci apare Roma in uimita tirziu Friedrich Nietzsche, contemporani.rl lui Eminescu, ,,dincolo de
omenire.I Ginduri mari ca sori-n coos e puternica-i gindirel $ice zice- bine ~i de rau". Maretia este, a~adar, indisolubil legata de tema
i zis pe veacuri, e etern, nemuritor". pAcatu~ui originar ~i a vinei tragice.
Dar, alaturi de strofele care c'inta lmparatii cu ,,(runtea-ncinslJ In fraglnentul dramatic Decebal, ramas In manuscris ~i datlnd,
de lucefert', a caror vorba ,,era o razii in viafa lumii-ntregP', poetul 1d upa toate probabilitatile, din perioada J 871-1873 , tensiunea profunda
dedica alte doua strofe viziunii terifiante a unei Rome care ,,arde $i ontinuta In aceasta, reprezentare asupra maretiei este t,ransfigurata,
furtuna chiuind in ea se scaldii'' - imagine ce prefigureaza direct stetic In confruntarea dintre doua personaje, Decebal ~i ·prizonierul
apocalipsa ,,revolutionara" a·Parisului din impiirat $i proletar. Num ai u laromir, regele iasigilor. Acesta din urma este convins de
~a de data aceasta autorul dezastrului nu este ,,proletariatul" ci lnsu~ i ... xceptionalitatea romanilor:
Imparatul : ,,Din diluviul de (liiciiri, lung intins ca o genune,I Vezi ne- ,,Crezi tu ca gloria for proprie-i atinge...
atins cu arcuri de-aur un pa/at ca o minunel $i din fruntea-i cintti De e sau de nu e... totuna li-i.
Nero .. . cintul Troiei fimerar". lntreurperea ~irului de cezari prin care Ei $Liu ca vine, chiar daca n-o catii.
parea sa vorbeasca insu~i logosul universal prin eruptia cezarului in astii nepiisare etern aceea$i
dement, care, aspirlnd la gloria poetica, incendiaza Roma pentru a-~ i Cred a vedc ca slava Romei sta. [ .. ]
da o idee despre distrugerea Troiei ~i a-I putea egala astfel pe Homer, intr-asta ii giisesc ca sunt ca zeii
nu este doar anecdotica. Nero este, de fapt, simbolul acelui morb al Ei nu $liu ce-i minia - ei nu $liu
degenerarii despre care Eminescu presupunea ca este adapostit, In chip Ce-i bucuria pe ace.st pamint
fatal, In nucleul oricarei civilizatii care a atins maretia. Ce pe-a/,fii ii turbeaz ' - abia ii mi$cii
Aceasta semnificatie nu va deveni evidenta dec'it dupa un foartc Dureri ce ne-ar ucide - ei surid
lung ocol, In care este prezentata Dacia ~i apoi lnfruntarea dintre ze ii la bucurii ce ne-ar ucide - reci!
acesteia ~i zeii romani. Respectlnd conventia epopeii, batalia zeilor nu Nimic nu li-i destul de mare-n fume
este dec'it proieqia alegorica ~i cosmica a razboiului istoric al Nici buniitate nu, nici riiutate
romanilor lmpotriva dacilor. Imaginea finala este a monarhului rom an, Ce pe noi ne-ar mira, ei nu observii
care, asistlnd la sinuciderea ·,,ducilor daci" in frunte cu Decebal, arc, Ce pe noi ne-a uimit giisesc firesc.
de~i aflat In culmea gloriei, viziuni asemanatoare celor ale Cezarului Unde giisesc ei acea coardii mare
din fmpl'irat # proletar: ,,$i uimit stetea cezarul. .. Cuge{i tu, piimint' Ce-i pune-aliituri cu tot ce-n naturii
- el zise - 1 Avem noi in mini a lumei soarte sou cortegi de vise?" E mai superb, mai !arii mi/ii? [ .. ]
Aceste refleqii imperiale i~i afla un ecou In planul auctorial, acolo Piimintu-ntreg n-are valoarea unui,
unde ,,naratorul omniscient" al poemului se prezinta pe sine ca voce 11 Unui roman. De-aia din ei oricare
destinului implacabil: ,,Simburele crud al morfii e-n via{ii.. . $i-11 Zice: Or lmperator ori - nimic.
Este ceva intunecos $i mare
228
229

Caius Dobn:$cu
.)i simfi c<1 /umea toati1 e ilT el{-.-]. ·· 5
Aici avem de-a face cu exerciriul moral al stoicismului. al
<lcta~arii de pasiuni. al cchilibrului impcrturbabil al sullctulu i.
proicctat ca o caractcristica nationala. in accasta imagine a
introspcqici sullctului individual. convcrtita intr-<> cxpericnta
colcctiva. putem afla un argument putcmic pcntru idcca, cxprimata la
sfir~ itul capitolului dedicat .. Revolutiei··. ca Eminescu i) i reprezenta
dezbaterea publica sub fomrn unei aspiratii colective catre demnitatea
imperso nalitatii stoice. Aceasta viziune despre romani este
reprezentarea publica ~i grandioasa a moralei stoice individual1:
a!irmate in poemc celcbrc precum itlui um u11 si11gllr tltJr, G/o.'i.'iii,
Luceaflirul )i. mai ales. Odii (ill metru a111ic).
Admiratiei lui laromir ii da replica Decebal. care sc dcscric
sin gur drcpt ,.al R o m d iuamic 11eimpiic:at". Cl nu-i poatc acccpta pe
ace~ti .. tirani ai lumei··. a caror cruzime i se pare incorporata in chiar
moravurile ~i institutiile lor: in paradele · triumfale menite sa-i
injoseasdi pe invin)i )i pe vasali. in luptele gladiatorilor sau in sclavie.
Dincolo de argumente. insa. dispretul ~i ura lui sint viscerale:
,..)i num-acel popor pli11 de tru/ie.
Lenes si orh si-nchi1mi1 si rece.
Acea adumiturii de tilhari
V espre{uiesc o fum e - s-<1 domino.
Ce le /el /or noble{e si mitrire
Ce li-i for infelepcirme. su/let
La ei chiar insesi ele s 11111 pro;,tii.
.)'i piedici sun/ in drumul de miirire
De le gasesc in i11umic-I scuipii
A cei ce tlomne.\<.: ltt1111~u....\dm·i ei ireyi:ji
A unuia... a celui ce-i mui riiu.
Mai crunt. mai diabolic. mui tiran! -
As1(el ii ve:::i urmind rmul /u alwl
U111b;e sini:.tre ~i r11:jirteu fum et
Tiberius. Caligula 11eb11n11/.
C/audiu acea juciirie de mutert -
•';)i Nero.- . •';)i-n fiecare din romani
Ls1e si111h11rele acestor pasiuni.
in apcl.wre el e 1111 Catilina,
Apasiilor e fiecare 11n Nero.
Aceasta-i Roma... /. .. r 6
Pentru laromir. natura duata. de semize1, a romanilor se expllc
prin paradoxul unei pasiuni senine. unei dorinte de marire in acela~1
ti mp indiferenta la marire. Secretul lor este o seninatatea stoidl. adic
230
M ihai 1: mi11escu. lmaginarul spa(iulu i pub I ic
un echilibrn interior derivat din increderea absoluta In sine. crire-i
apropie de .. sublim"'. Pentru · Decebal. lnsa, natura romanilor este
ambiguitatea lnsa~i. Intr-o varianta a scenei sus-evocate. dubiul este
formulat cu o .sfidritoare ostentatic : ,. Voi na111eni nu suntefi. zei 1111
s11ntefil Ce sume{i dar:r'.7 Accastrt indetcrminare a naturii profun<lc
cste percc.!puta ca un fel de tara genetica. Dorinta cinica de marirc pc
care le-o atribuie romanilor cstc. pcntru Deccbal, expresia unci
degenenirii. ldeea este exprimata cu ~i mai multa violenta In !He111e11to
mori. uncle acela~i Decebal l~i blestema lnvingatorii romanii pe11tru a
ti contribuit la degenerarea popoarelor pe care le-au lnrobit: .. I (J i 1111
i-a{i liisat in voia sorfii for. Cu putrezireal Sufletului vustru propriu o/i
wnpiut iuna ior fire·'.
Cele doua perspcl:tive slm aift de intim core late, tnc!t nu mai pot
Ii separate una de ccalalta. Opozi\ia dramatica dintrc perspectiva lui
laromir ~i cea a lui Decebal pare sa traduca o tensiune intrc porniri
contradi.ctorii cu privire la ideea de maretie resimtite de Eminescu
i n su~i. In acela~i timp. lnsa, ea exprima intuitia unei ambiguitati
morale esentiale, insondabile $i insolubile, a ,,maretiei ", ceea ce
transforma cele doua perceptii opuse in cele doua fete ale uneia ~i
acelcia~i paradoxale realitati. In acest fel. se arunca o pt'mtc intre o
viziune pesimista asupra istorici In general ~i 'increderea in <lcstinul
,.gintii", ca momentc ale aceluia~i ciclu al .. maretici''.
Sc poate. obiccta. dcsigur, ca intuitiile cmincscicnc se rcfcra la
popoarele cu destin universal sau. cum am spune astazi , .. global"·. ~i
deci nu se aplica atitudinii sale fora de destinul propriei natiuni . Dar
acest argument nu rezi sta daca ne reamintim ca Eminescu era. in
fundul sufletului. un discipol al lui Aron Pumnul ~i. deci , al latini ~t ilor
pcntru . care roman ii sint de originc p11r romunii. fiind <lesccn<lcn\i i·
direqi ai .,stapinilor lumii " de altadata. Asemenea i<lci apar ci.1
limpezime nu doar in faza timpuri c a formatiei sale intelcctualc. ci ~i
in articole din faza deplinei maturitati.s lata de cc mitul ctnogcnczc i
romane ~ ti din Memento mori, pe care tindem sa-1 asociem. In virtutea
ineqiei, cu vcrsiunea curem asti'it:i a ,,contopirii"' dacilor cu roman ii. se
axeaza, de fapt. pe ftgura unei identificari absolute a romiinilor cu
romar1ii .
Funqia publica pe care ~i-o asuma poetul In aceasta partc a
poemului Memento mori scamrina (probabi l nu lntlmplator} cu accea
.asumata de poetul latin Yergil ius care, in epopeea sa Eneida , olcrca o
xplica\ie mitica a origioii romanilor. inradacinlndu-i pc ace~tia i11
universul, prestigios plna la sacra litate pentru antichitatea clasica. al
/liadei lui Homer. Dupa Vergilius. stra mo~ ul rnitic al rornanilor este
neas, unul dintre fiii regelui troian Priam. Dupa ce Troia este distrusil
e ahei , Eneas ii va conduce pe supravie1uitori pina in Latium. clind
231
Caius Dobrescu
na~tere astfel neamului latinilor. Acest mit este o pura inventie, intre
troieni ~i romani nu se poate presupune nici un fel de continuitate
etnica sau culturala. Dar ,,mistificarea" avea o importanta semnificatie
ideologica: era vorba de leg itimarea stapinirii imperiale asup ra
Greciei, ca revan~a pe care troienii , invin~ii din epopeea homerica,
~i-o luau, peste secole, asupra invingatorilor lor, aheii, prin ,,descendentii" !or
romani .
Si mitul etnic imag inat de Eminescu in Memento mori porne~te
de la aceea~i schema a £11eidei - razbunarea, peste secole, a lnvin~ilor
asupra lnvingatorilor. Dar termenii sint diferiti . lnainte de-a muri ,
Decebal Ii blestema pe romani :
,,- Vai vouii, romani puternici! Umbrii, pulbere Ji spuzii
Din miirirea-vii s-alege! Limba va muri pe buzii,
Vremi veni-vor cind nepo{ii n-or pricepe pe piirin{i -
Cit de naltii vi-i miirirea tot aJa de-adinc' ciiderea . .
Pie cu pie secind paharul cu a degradiirei fiere,
fmb iitase-vor nebunii - despera-vor cei cumin{i."
Decebal prooroce~te marile invazii care vor distruge puterea
Romei . ,,Fierea", pe care romanii va trebu ~ sa o bea, a~a cum ,,ducii
daci" au fost siliti sa bea otrava, inseamna caderea lntr-o conditie de
mizerie ~ i umilinta:
,, Ve fi a;unge ca-n timpire, in sclavie, degradare.
Pas cu pas cade-n ruJine neamul vostru sint Ji mare:
Cii-n ilo(i se va preface gintea de-n{elep(i Ji crai [. ..}."
Aceea~i imagine apare ~ i in Odin $i poetul, unde Decebal,
refug iat printre ze ii nordic i, In Valhala, exclama cu satis faq ie:
,,- Ah! ce-am dorit in ora mor(ii mele,
Roma sii guste pfnii-n fiind piiharul
Mizeriei Ji-a deciiderii, intr-atit
fncit sii se desprefuiascii ei pe sine -
Asta s-a implinit... Romanii vechi Ji mindri,
fnvingiitorii lumii au devenit
Romunculi... "
in imaginarul eminescian, romanii, ajun~i la capatul ciclului de
degradare ~i degenerare prezis/ initiat de blestemul lui Deceba l,
suspendati in acea stare intermed iara lntre viata ~i moarte care, dupO
cum am vazut, ii obseda pe poet (,,Da-i cumplit sii vezi un popol
osindit sii fie mare/ Chiar in riiu, cii mereu creJle ruJinoasa 1
degradarel $i nici moartea nu-i trimite nenduratul Dumnezeu"), sinl
pur ~i simpl u, romanii:
,,$i deJi-n inima noastrii sunt semin{e de miirire,
Noi nu vrem a le cunoaJle; ciici s-triiina-ne gindire
Au zdrobit a vie{ii veche uriaJ, puternic Ian{;
232
Mihai Eminescu . lm ag inarul spa\ iului public
Secoli fun gi ce-au riimas viiduvi de a Romei spirit mare
l- au ere at. .. in noi el este ; noi ii stingem. Dacii moare
Noi mu rim ... ramul din urmii din trupina de gigan{i."
De fapt, Em inescu lmbraca o reprez;entare filozofica despre
,,pacatul orig inar" al ,,ex istente i" In formele une i alegorii istorice, ale
unui mit care sa explice, lntr-o maniera glorioasa, prezenta lipsa de
glorie a poporului sau . Romanii devin, astfel, subi eqii unui destin
,,wagnerian": ei sint unna~ ii unui ,,popor , de ze i", roman ii, deci
decaderea lor este prezenta ca un ,,amurg al zeilor", ca o tragedie
cosmica. De altfel , ,meditatia din partea finala a poemului Memento
mori face o trimitere directa la tema ,,amurgului ze ilor'', (tema
devenita fa imoasa In plan european prin opera om onim a, parte finala a
celebrei tetralogii Ine/ul Nibelu11gilor, a lui Richard Wagner) :
,,$-astiizi punctul de solstifiu a sos it in omenire.
Din miirire la ciidere, din ciidere la miirire
Astiizi vezi roata istoriei intorcind schifele ei;
in ziidar palizi, siniJlri, o privesc cugetiitorii
$i var cursul sii-1 abatii ... Combinafii iluzorii -
E apus de Zeitate J-asfinfire de idei."
Faptul de-a fi urm a~ ii degradati ai unor ,,ze i" inseamna, totu~i ,
o participare la sfera ,,sacrului''· Afirmlnd descenden ta directa a
rom anilor din rom ani, Eminescu produce, de fapt, o legitimare mitica.
Decaderea ,,stranepotil or" este consecinta ,,hybris"- ului comis de
stram o~ i , ~ i , dec i, parte integranta a destinului acestora, a tragice i lor
miirefii.9
Re latia profunda dintre ,,maretia in ra u'' ~ i ,,rnaretia In bine"
este cea care d ecla n ~eaza cic lul dege nerarii ~i este expresia
arnbigu itatii ~i paradoxului natu rii um ane ln sa~i. Aceea~i viziune
asup ra maretie i lnte leasa ca o contradictie tragica o vom regasi ~ i In
vi zi unea eminesciana despre istoria romanilor, exernp lul eel mai
elocvent fiind constituit de proiectatul ,,ciclu a l M u ~at ini lor". George
Cali nescu a sintetizat intr-un mod foarte conv ingator esenta acestui
pro iect: ,,Eminescu a imprumFtat, aJadar, fatalitatea tragediei elenice,
{iicind din MuJalini o semni{ie de atrizi, urmiiritii de patima viirsiirii
de singe". Si tot Calinescu aduce in sprijinul afirrna(iei sale o replica
imprum utata din unica scena realizata de Eminescu din proiectata sa
drama dedicata lui Alexandru eel Bun, in care protagonistul declama:
,,De ce ma tem, 0, Jurgea? De singele meu ma tern. Dar nu Cl/110Jli tu
acest singe firebinte, plecat spre minie Ji spre dezbin din inima
neamului MuJatin ?". 10
Eminesc u imagina, cindva in 1875-1876, un ,,dodecameron
dram atic", o suita de piese istorice in care ar fi urmarit, pe parcursul a
dou asprezece generatii, dinastia Mu ~ati n i l or. Maniera in care avea de
,.,,.,
2.).)
Caiu:.; Dobrcscu
g.'incl sa reatizeze pro1ectul aminte$te nu at'it de cea a trag.edie1 grece$t1.
cit mai degraba de aceea a celebrelor .. piese cronicare$ti .. (chronic:le
p/ap) ale lui William Shakespeare. Marele dramaturg disabetan. dt:
altfel. lmprumutasc c l lnsu~i tcma fatalita~ii <le la dramaturgii
ant ichita\ii, pentru a o transmitc. mai tlrziu. fanaticilor sai a<loratori din
epoca romantica. 11 Emincscu a rcu$it sa dca o anumiUI substan\a
numai cltorva dintrc cclc douilsprczccc p11qi ale monumcntalului
editiciu dramatic, dintre care este suticient sa reamintim aici: Mira
(prima forma dateaza din 1867-1870. revazuta clndva intre 1870-
1871 ). Bogel"" Drago:/ (cc a. 1876-1879) :;;i ..tragedia.. (irm: Slngi:r
(cca. 1876-1877).
Prima dintre acestca. Mira. ii pn:zinta pe )tetani\l\. nepotul h1i
$tefan eel Mare, un simbol al tlccadcn\ei Moldovei din epm:a de dupa
moartca voievodului mitic. Ca $i In Viforul. drama de mai tlrziu ( 1910)
a lui Barbu Stclancscu Dclavrancea. conllictul se stabilc$le aici intrc
.. tinerii .. libertini $i cinici din jurul lui Stefani\a $i ,.batrinii". condu$i
de /\rbore. ,.portaru l Sucevei"". care reprezinta soliditatea.
.,inradacinarea", vecliilor a~ezaminte ~i obiceiuri . La Eminescu. insa,
tensiunea dramatica este subordonata proieqiilor lirice. fantasmatice .
fiin<lca tinarul domn este un personajsomplicat, un ,,Inger demonic" ~i
un ,.geniu pustiu'', ascmenea Jui Torna Nour. In<lrr1gostit fara speran\a
de Mira. liica adversarului sau. Arborc. Stclani\a aluncdl, nu Iara o
oarccarc lupta cu sine. in cruzimc. dcsfriu $i ncbunic. Din momcntul ir1
care natura sa duala se dezechilibreaza definitiv In favoarea
demonismului, else lnJreapta (a~a cum arat11 planurile pastrate) spre
crima. spre asasinarea lui Arbore. penn:u ca apoi sa lncerce sa o supunf1
cu forta vointe i lui pe angelica Mira. lntr-una dintre variante. aceasta
ar t1 trebuit sa-nnebuneasca. ast:menca Oteliei din Hamlet.
Celelalte doua schi\e dramatice, Bogt/1111 Drago~· ~i (inre
Singer. impart. pina la un punct. aproxirnativ accca~ i substan\a. in
ambele tiind vorba despre un voievod (Dragul. 111 pri111<.1. lu::,u. 111 cea
de-a doua) care se stinge de-o boala ciudata. rezultat. de fapt. al un ei
treptate otraviri la care ii supune un batman perfid. care. ajutat de soria
sa vrajitoare. tlnje$le la scaunul domne sc (cuplul Sas-Bog<la11a
respectiv Mihnea Singer-Irina). Voicvo<lul este con:;;tient de compl otul
t:al t: :>t: \t::>t: in ju1 ul ::.riu. J a1 llll lllll q11 i11dt: 11 i111 it:. Jat lii11d ca llll
controleaza armata. Principala sa grija este sa-$i puna tiul. pe Bogdan
Drago$ (numele apare in am be le variante ). la ad apost inainte de
moartea sa. cu speranta ca acesta va fi. mai tirziu. ajutat de de stin sa-
:;;i recapete tronul. El i:;;i lasa fiul in paza credinciosului Roman Hode1.
(111 a111bele varia11Le), ca1t: va 1eu~i ~rt-I ::.t:ape di11 gl1ea1de Je111u11 it:ilu1
sai dU$1llani.
234
l\.lihai Eminescu. lmag.inarul spa\iului publ il·
In Bogdlllt Dmg~, Bodei reu$~te sa-1 faca pe Sas, pretendentul
ilegitim la coroana. sa-1 confunde pe fiul de voievod cu ~tefan .
propriul sau fiu , pe care-I va ucide crez'ind ca scapa astfel de
lllO$lt:nitorul legitim al lul Dragul. Grue Singer, un fragment ramas
intr-o faLa ~ i mai pu\in avansata de elaborare. se sfir$qtc cu fuga lui
Bogdan Drago$ (care, aici , cstc doar un copil) $i a mamei sale, Maria.
iJ1soriti de acela$i devotat Bodei. Proiectul ,,tragediei'". lnsa, care S-:l
pastrat printre manuscrisele poetului. prezinta o evolutie cu totul
nea~teptata inspre tema .,Oedip"". ,.l'odii Milm<!a Singer", UZUll)atorul .
~i so\ia sa. vrajitoarea, slnt blestemati sa a~ba un fiu care-:;;i va omori
tatal ~i va devini so\ul mamei sale . In inccrcarea de-a cvita
tl•~ n o rocirea conill!I e Pl". p•·' ri11f Ristr i!ei 5j ,.,..am/ /a ~-·ievndz"
Galu:'. Dup~ ce ~'a fi ~lung~r d; p~ ·;ro~ . de ·Bogda;~ -D~~gos. l'vli.hn~a ~i
Irina se refugiaza lntr-o padure. unde se vor lntilni cu Grue. fiul pe care
nu-I pot recunoa$te. care se as.cunde ~i el. dupa ce ~ i-a omorlt. din
gre$eala. eel mai drag prieten. In acest moment, schema mitului grec
intra In limqiune ~i Gruc rccditcaza actcle lui Oedip, care, rar1\ sa $lie.
~i-a ucis tatal, pc rcgelc Laios.iar apoi s-a casatorit ~i a avut copii cu
mam a sa. Iocasta.
Evocarea faptelor ,,crunte"' de altadata are efectul unei sublimari
morale - daca presupunem in subtext viziunea aristote lica a tragediei
ca purificare (katharsis) a sutletului prin groaza. Emotia tragica cste
aici resimtita ca nobila fiindca este distilata din ,,cronice batrine".
(pentru a folosi fonnula din strofa dedicata lui Negruai. ca autor al
nuvelei A lexa/lllru L(tp11~1re(11111. in poemul Epigonii) , dintr-o
mem orie colectiva innobilata de patina timpului. Dar relatia
function eaza ~i invers: prin faptul ca poate ti absorbita in forma
..inal ta" a tragediei, istoria indigcna cste la rindul ei innobilata, poporul
care cstc purtatorul unci mcmorii astfe l cristalizatc fiind $i el ridicat.
prin implica\ie, la demnitatca ,.clasica"'. ,,Stigrnatul" pus pc con~tiinta
unei natiuni de crimele intretesute in deSia$Urarea istoriei sale devine
expresia unei confruntari cu ,,fataliatea", confruntare ce reprezinta o
form a ,,negativa" insa perfect autentica de-a atinge ,,eternitatea". Din
aceasta perspectiva. .,stigmatul singclui" ar trebui in\elcs ca un semn al
predcstinarii. al cleqiunii, ~i, dcci, al mare\iei ...
Baltagul ~i cimpoiul
Istoria nu este declt deSia$Urarea simultanii a potentialului
pentru raul nelimitat $i pentru binele elim itat pe care-I con tine
sufletul uman. Relatia ambigua dintre celc doua principii, total
incompatibite ~i totu~i complct inseparabile. care compun ml'iretja
putea ti foarte bine exprimata prin motivul ,.gemcnilor inamici". In
roicctul ,,dodccamcronului" sau. Emincscu rezcrvase un toe lui
235
Caius Dobrescu
Stefan ~i Ilie, fiii lui Alexandru eel Bun, cu aparent misterioasa
mentiune ,,Sannis". Gh. Bogdan-Duica ofera urmatoarea interpretare:
,,:Stefan $i !lie sint (ra/ii du~·mani. Ilia$ vrea sii-1 omoare pe Stefan care
fi1ge la munteni; Stefan i-au scos lui Ilia$ ochii; etc. lndicafia Sarmis
ne spune ca motivul este eel tratat in Gemenii (Brigbelu $i Sarmis)". l
Istoricul literar se refera la proiectul unui poem dramatic cu
subiect dacic ramas, In_ maunscrisele eminesciene, In mai multe
variante, dintre care cea mai elaborata dateaza din 1881. Faptul ca
terna gemenilor inamici poate migra din Moldova medievala lnspre o
,,Getie" arhaica tine , desigur, de meandrele capricioase ale
imaginarului poetic, dar, In acela~i timp, ne sugereaza ~i faptul ca, In
viziunea eminesciana despre istorie, cronologia este neimportanta.
Exista, de altfel , suficiente dovezi, · directe ~i indirecte, ale
scepticismului sau fatii de o filozofie a istoriei care domina secolul al
XIX-lea. Este vorba despre vizidnea, sistematizata de Friedrich Hegel
( 1770-1831 ), a unei istorii intelese ca o uria~ii epopee a spiritului, al
carei final este reunirea umanitatii cu transcendeta (divinitatea).
. Pentru Hegel, orice proces din lume sau din con~tiintii I~ ~
contine, In esenta sa intima, propria contradictie, propria negare.
Aceastii luptii ,,organicii" dintre ,,tezii" ~i ,,antiteza" genereaza o
evolutie cu sens, un progres continuu ciitre un scop. Eminescu
apartinea, lnsa, unei ~coli de glndire care punea la indoiala optimismul
hegelian . Iatii de ce pentru el atractia ,,erotica" a contrariilor nu are un
sens clar, ci tine mai degraba de ace! ceva ,,intunecos ~i mare" pe care
Iaromir ii detecta in firea romanilor. Maretia tragica este , a~adar, legata
de misterul coincidentei opuselor. Ceea ce percepem ca ,,istorie" este
manifestarea acestui mister insolubil ~i violent intr-un context
determinat. Dar ,,misterul" ca atare se sustrage istoriei, este atemporal.
Iata de ce Eminescu simte ca se poate mi~ca intre epoci cu u~urin ta
personajului principal din nuvela sa Siirnumul Dionis, produclnd
mereu aceea~i revelatie a intimitatii paradoxale dintre abjectie ~i
sublim , dintre groaza ~i ma.retie.
Poemul Gemenii este exemplar din acest punct de vedere.
lntr-o Getie sau Dacie imaginara, Brigbel uzurpa tronul fratelui siiu
Sarmis, minat de-o filozofie cinica a puterii, care intoarce pe dos
valorile morale ~i, deci , ordinea lumii (,, Voie~·ti ca sii se-nchine cu to/i
I-a tale oasii,I Atunci invie-ntrin$ii pornirea du$miinoasii,1 lnvidia $i
ura boteazii-le virtu/i,I Nume$fe-erou pe-un gide, ca (ient! sii-i
ascu/i"). Brigbel i~i desvir~e~te tradarea seduclnd-o pe Tomiris, de
care fratele sau era legat printr-o pasiune de-a dreptul mistica. La nunta
lor, insa, Sarmis reapare, rara sii fie clar daca este viu sau daca estc
doar o ,,umbra" venita de pe tiirimul celalalt pentru a-l blestema pc
uciga~ul siiu (,,galben e la (a/ii $i viniit e de (riguril Si viniitii-i e gura")
236
Mihai Eminescu . lmaginarul spafiului public
Sub aspect simbolic, elementul esential, asupra ciiruia atrage atentia
titlul poemului, este relatia dintre cele doua personaje, exprimata, e
adevarat, intr-o forma u~or paradoxala: ,,Brigbelu ce cu Sarmis e {rate
mic de-a gemeni - I Ca umbra cu fiinfa sint amindoi asement''.
Paradoxul rezida, desigur, in formula ,,frate mic de-a gemeni",
contradictorie sub aspect logic.
Inainte de aparitia Jui Sannis, ne este prezentat un ceremonial
de nunta de-a dreptul dionisiac:
,,Din sale depiirtate piitrunde =van de armii.
Prin el cimpoiul scitic porne$te dulcea-i larmii,
Trezind greoiul ropot de dan/, caci la un foe
Tvfi oaspefii mai tineri loveau baltage-n ioc,
far tinere/e fete cu ei jucind de-a valma
Se-nvi"rt $i se mladie u~·or sunind cu pa/ma."
lmediat dupa monologul spectrului riizbunator al lui Sarmis,'
intr-o juxtapunere de-a dreptul brutala, fara sa existe nici un fel de
semn al schimbarii planurilor (a~a cum paf!ile poemului sint marcate
cu cifre romane, sau cum, in alte paf!i, Em inescu marcheaza o
modificare de registru poetic sau de cadru narativ printr-un ~ir de
puncte de suspensie), ne este lntati~ata o scena aproape goala: ,,Prin
safele pustie un om in neagra hainiil Temindu-se de pa$ii-i se strecura
in tainii."
Personajul este Brigbel, care l~i urmare~te umbra, incerclnd sa
o strapunga cu un ,,pumnar''. lmaginea este/J1'9fund ambiguii . O putem
intelege ca lmplinirea blestemului Jui Sarmis, care ii prevestise ca va fi
blntuit de propria umbra pina la exasperare. Jar atunci ,,cind vei vrea
s-o-njunghii, · pe tine sii te-njunghii!". Pe de alta parte, sala pustie
sugereaza ca Sarmis nu a aparut in ,,realitate", ca este doar proieqia
con~tiintei torturate a lui BrigbeJ, care, de fapt, se sinucide,
nemaiputlndu-~i suporta remu~carile. Dar daca este a~a, de unde
incepe iluzia? Fantasmatic este doar blestemul Jui Sannis sau intreg
t pisodul nuntii? Ipoteza din urma este incurajata de faptul ca ,,sala" a
devenit, printr-o juxtapunere, cum spuneam , derutanta, nu numai
pustie, ci ~i tacuta - fiindca spaima pe care i-o provoaca Jui Brigbel
zgomotul propriilor pa$i sugereaza tocmai lini$tea ap~satoare, In
contrast violent cu ,, larma" de dinainte a ,,cimpoaielor". fn acest caz,
tabloul freneziei dionisiace a nuntii, descris mai sus, ar deveni, dintr-o
prezentar~ ,,obiectiva'', o viziune a pulsiunilor vitale din sufletul Jui
rigbel. Insa dubiul poate merge mai depa1te: exista, In general,
annis, sau este geamanul ,,mai mare", o pura proieqie a paf!ii ,,bune"
con~tiintei geamanului ,,mai mic"?
Aceasta interpretare este sustinuta de repetitia motivului
mbret': ,,Deodata-11 fimdul salei apare sub un arc,! Cu stinga
237

Caius Dobrescu
riizimatii de spada-i de monarc,I Nebunul Sarmis. care-i cu craiul {rate
geamiin:I Ca umbra cu flin/a-i ei amindoi s-aseamiin." De fapt, figura
umbrei este ceea ce se nume~te o ,,antanaclaza", adica o utilizare a
aceluia~i termen 'in sensuri diferite . Sugestia este ca, In timp ce, initial ,
Brigbel , ,,geamanul mai mic", este o ,,umbra" a fratelui sau fiindca
legile succesiunii 'ii 'inchid categoric calea spre tron, 'in final, rapottul
este schimbat, Sarmis fiind acum ,,umbra", de data aceasta 'in sensul de
spectru ratacitor. Dar jocul nu se opre~te aici, fiindca Sarmis, de~i
,,mort" , este prezentat ca o expresie a virtutii, deci a ,,fiin\ei", 'in timp
ce Brigbel, de~i viu, este o ,,umbra" prin sugestia participarii lui la
tenebrele sufletului uman. Dar tocmai aceasta rasturnare continua a
perspectivelor poate sa ne dea sugestia unei rela\ii de identitate, nu
doar de asemanare, 'intre Sarmis ~i Brigbel, accentuata de imaginea
finala 'in care eel din urma se 'injunghie pe sine vr'ind sa-1 ucida pe eel
dint'ii . Sa revenim acum la scena dansului 'in sunet de ,,cimpoi scitic''
al fecioarelor ~i al tinerilor razboinici 'inarmati cu ,,baltage".
Acuratetea istorica a reconstructiei este foarte discutabila, fiindca nu
avem de unde ~ti daca dacii foloseau , 'intr-adevar, cimpoiul ~i cu at'it
mai putin ca 1-ar fi 'imprumutat de la sci\i. Tot ceea ce conteaza pentru
poet este impresia de arhaic, de primitivism eman'ind energie.
,,Cimpoiul" este perceput ca un instrument s_travechi, legat de spa\iu l
,,tracic" . Tot astfel cum 'insu~i cultul zeului Dionysos, care 'incepea sa
obsedeze imaginarul poetic al Europei Centrale, era considerat de
grecii antici ca fiind de origine traca. Nu exista nici o atestare a
faptului ca Eminescu ar fi cunoscut celebra lucrare a lui Friedrich
Nietzsche Na~terea tragediei din spiritul dansului ( 1871 ), In can·
specificul Greciei eterne este glndit ca o oscila\ie perpetua 'intre polul
rationalitatii luminoase puse sub semnul zeului Apollo, pe care a11
admirat-o ~i imitat-o clasicizantii 'incep'ind din Rena~tere, ~i polul
,,ascuns" , dar foarte puternic, al i.nstinctualitatii vi tale reprezentate dl
zeul Dionysos.
Dar chiar daca nu a venit direct 'in contact cu ideile h11
Nietzsche, Eminescu 'imparta~ea cu acest autor aceea~i sensibil itah
tensionata ~i paradoxala care reprezenta principala mo~tenirc ,,
filozofiei lui Schopenhauer. De asemenea, este de presupus ca, 111
1881 , anul cind Eminescu definitiveaza poemul Gemenii, ideilc 1111
Nietzsche despre ,,apollinic" ~i ,,dionisiac" 'intelese ca tend111\1
permanente ale spiritului uman impregnasera deja spa\iul cultu rii d1
limba germana. Este, de aceea, sugestiv faptul ca ~i la Em inc• l 11
,,tragedia" lui Brigbel pare, 'intr-un fel, sa se nasca din ,,spi111111
dansului", daca ne g'indim la valoarea simbolica a coregrafiei frenct11 •
pe care o vedem preced'ind lovitura de teatru a reaparitiei Jui Sa11111
238
Mihai Eminescu. lmaginarul spa\iului public
Pentru Nietzsche, rituri le dionisiace, bazate pe contopirea simbo lica
dintre reprezentarea erosului uman ~i cea a ciclurilor fertilitatii
naturale, revelau, totodata, ca ,,moartea succede vie{ii, via(a succede la
moarte'', (cum spune Eminescu in Epigonii), ca lntre cele doua
aparente opuse exista, de fapt, o continuitate subterana, chiar daca una
dureroasa, spasmodica. In aceasta revelatie trebuie cautata, conform
elenistului devenit poet ~i filozof, ,,na~terea" tragediei antice grece~ti ,
adica a acelei viziuni despre destin ~i fatalitate dezvoltate In operele
drarnatice ale unor Eschil, Sofocle sau Euripide. in dansul imaginat de
Eminescu , vedern alaturat clntecul nuptial al ,,cimpoiului", ca simbol
al na~terii , al generarii, cu ,,baltagele" pe care ,,le lovesc In joc" tinerii
razboinici, semne ale puterii dar ~i ale razboiului ~i mortii. Din aceasta
scena se ,,na~te" cea In care Sarmis profereaza ingrozitorul sau blestem
lmpotriva lui Brigbel, instituind astfel imperiul fatalitatii. Tot Sarmis
este eel ce reveleaza faptul ca Zalmoxe, zeul suprem, prezent ~i el la
ospat, este nu doar eel ce tine ,,pe umi:iru-i atletic" universul, ci ~i eel
ce-1 va lasa, la un moment dat, sa se prabu~easca-n haos ~i neant. Scena
dansului nuptial introduce, a~adar, o mitologie a na~terii ~i distrugerii
ciclice a universului . Semnificatia este cu at'it mai putemica daca
acceptam interp'retarea ca intreaga scena a nuntii este o fantasma a lui
Brigbel ~i ca, deci, dansul initiatic al tinerilor exprima propria sa transa
mistica ,,dionisiaca", In umia careia se va n~te in el impulsul autodistrugerii.
Daca tinem cont de atmosfera intelectuala ~i de sensibilitatea
dominante, spre sfir~itul anilor 1870 ~i la i'nceputul anilor 1880, in
spatiul de cultura germana la care Eminescu se raporta cu precadere,
va trebui sa vedem In acest gust pentru epocile arhaice, i'nvaluite in
ceturile mitului , puternica influenta a lui Richard Wagner. Creatia
acestuia era simtita ca o revolutie atit in domeniul muzical , cit ~i in eel
poetic, iar teatrul sau liric, care aducea in scena stravechile mitologii
germanice, devenise un veritabil obiect de cult. De altfel, problema pe
care i'ncerca s-o rezolve Wagner, ca discipol al lui Schopenhauer, era,
in esenta, aceea~i cu cea pe care ~i-o pune ~i Eminescu: in ce fel se
poate impaca o filozofie pesimista, care gase~te eliberarea doar in
,,neant", cu exaltarea spiritului germanic? In Gemeuii, ca ~i in toate
poemele, fie realizate (i.e. episodul daco-roman din Memento mori) ,
tie ramase in stadiul de proiect (Geuad'a , cca. 1868, care ar fi trebuit
prezinte ,,crea(iunea pi:imintului dupii o mitologie proprie romdnif'2,
u planul epopeii Decebal 3, cca. 1872-1873) in care incearca sa
reeze o mitologie ,,dacica" sau ,, romaneasca" , Eminescu se atla in
leplina rezonanta cu spiritul wagnerian al epocii sale.
Odata stabilit sistemul de referinta al acestor explorari
1aginative, putem sa sesizam ~i o alra implica~e a poemului Gemenii.
rhaismul ostentativ, chiar daca nu lntotdeauna lipsit de aparenta unui
239
Caius Oobrescu
decor de scena de gust Bi edermeier, al acestei creatii nu este doar
expresia unei ,, implozii" istorice, a unei lntoarceri la radacinile
spiritului etnic, ci , a~a cum se lntlmp!a ~i la Wagner, el sugereaza o
coborlre in con$tiin{a individuala, plna la straturile cele mai profunde
ale acesteia, identificate drept ,,primitive" In sensul de originare.
Arhaicul reprezinta revelatia ,,primordialului" din om. Reprezentind
relatia dintre Sarmis ~i Brigbel, Eminescu' lncearca sa surprinda ceea
ce, In discursul Cezarului, exprima prin aforismul : ,,Al lumii-ntregul
simbur, dorin{a-i $i marirea" . Terna sa profunda, maretia ~i aspiratia
spre maretie, este revelata In acest ,,simbur" originar, privit aici ca o
intrepatrundere intre porniri contrarii, intre instinctul vietii ~i instinctul
mortii, ambele ajunse la punctul culminant In ,,sinuciderea" Ju i
Brigbel. Asumarea con~tienta a acestui conflict originar reprezinta, din
perspectiva de tip wagnerian adoptata de Eminescu, marca spiritelor ~ i
a natiunilor ,,puternice", capabile de ,,maretie tragica".
Am preluat cele doua simboluri folosite_de Eminescu in scena
dansului ,,dionisiac" al tinerilor daci, ,,cimpoiul" ~i ,,baltagul" , drept
embleme ale acestui subcapitol fiindca alaturarea lor pare sa exprime,
lntr-un mod intens, intrepatrunderea dintre ,,na~tere" (,,cimpoiul", care
prin insa~i forma sa, este un ,,plntec" care genereaza, iar prin faptul ca
este un instrument muzical, este legat de dntecul creator originar, de
,,logos") ~i ,,moarte" (,,baltagul" care simbolizeaza distrugerea
violenta) . Alaturarea acestor simboluri pare sa transmita, In modul eel
mai direct, viziunea eminesciana despre maretie .
De fapt, In creatia poetului putem regasi nu doar a!aturarea, c i
chiar lntrepatrunderea celor doua mi~cari ale imaginarului exprimate
prin simbolurile ,,cimpoiului" ~i ,,baltagului'', ~i , lucru semnificativ,
procesul are Joe In acel~i cadru ,,arhaic": este vorba despre Rugliciunell unui
dac, care apare la 1 septembrie 1879, In Convorbiri literllre.
lnainte de toate, trebuie sa precizam de ce consideram acest
poem, lnteles, lndeob~te, ca exprimlnd o nelini~te metafizica profund
persona!a, drept o expresie a imaginarului public eminescian. Motivu l
principal pentru aceasta descriere sta In caracterul ideologic al operei .
Sensul termenului de ,,ideologie" se refera, aici, la faptul ca lntreaga
partitura lirica este sublntinsa de efortul de-a oferi imaginea unei
totalitati ,,confortabile" pentru spirit, sub forma unei perfect
convergente dintre condifia umana In general, comunitatea etnica ·~i
sinele individual. Caracterul idelogic este dat de faptul ca .
suprapunerea intima dintre cele trei dimensiuni sus-mentionate ale
identitatii, (specie, ,,rasa" , individ), se bazeaza nu pe conexiuni
conceptuale, logice, inteligibile, ci pe sugestii difuze, pe o strategie a
vagului ~i ambiguitatii menita sa creeze iluzia coerentei. Or, tocmai
aceasta urmarire consecventa a unei ,,politici a iluziei" menite sa
240
Mihai Eminescu . lmaginarul spa\iului publi c
co nstruiasca, din ,,neant'', reprezentarea une i lumi ,,consistente",
,,omogene" este marca unei inten{ionalita{i pub/ice, orientata catre
,,reconfortarea emotionala" a l comunitatii.
Un prim nivel al acest ui proces de lnlocuire a glndirii
conceptuale cu jocul ,,a leatoriu'' a l imaginatiei poetice este ace la al
,,confuz iei" dintre percepti a temporalitatii ca dimens iune a lumi i
fiz ice, instaurata o data cu trecerea lumii de la ,,potenta''" la ,,act", ~ i
percep\ia temporalitatii ca o caracteri stica intrin seca a subi ectulu i
uman. Relatia dintre ,,ateinporal " ~i ,, increat" poate ft lnte leasa ln -doua
moduri foarte diferite : pe de o parte, prin raportare la n a~t e~ a
uni versului (,,El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeiil $i din noian de
ape puteri au dat scinteil''); pe de alta parte, prin raportare la apari tia
c o n ~ tiintei de sine a fiintei um ane (,,$i el imi dete ochii sa vad lumina
zilei,I $i inima-mi implut-au cu farm ecele mifei'' ). Ce le doua planuri
explicative slnt distincte log ic , d ar Eminescu le confunda, (sau, mai
bine zis, le cufunda lntr-o cornpleta ambiguitate poetica), a~a cum le
confundase ~i In nu vela S(lrmanul Dionis . Procesul ,, na~terii
universului" devine indistinct de ~i , In cele din urma, este cu totul
absorb it in eel al ,, na~teri i con~ti in\ei". Ceea ce conduce, In structura
de profunzime a textului , la o g lorificare prin absolutizare a
,,subiectului" In dauna ,,obiectt.ilui", plasata lntr-un contrast evident cu
mesajul ,,pesimist" al structurii de suprafata. 0 glorificare, lnsa,
profund ambigua, fiindca a1n putea vorbi despre o apoteoza a
(auto )retlexivita\ii adresata atlt omului generic , speciei umane, cit ~i ,
cu egala lndreptatire, con~tiintei individuale, persoanei umane unice ~i
irepetabile. Se creeaza astfel o sugestie de ,,sinteza" intre cele doua
planuri , dnd, In fapt , relatia dintre ele, complet nedeterminata sub
aspect conceptual , sta sub semnul unei intensitati a emotiei care
oculteaza ambiguitatea ~i ,,alunecarea" notiunilor.
0 alta suprapunere _extrern de semnificativa este aceea din tre
,,origine" In sensul de sorginte etnica ~i ,,origine" in sensul filozofic de
,,sursa primara a con~tiin\ei " . Faptul ca rugaciunea apar\ine unui dac
nu se justifica dedt In masura In care presupunem in subtext ideea de
sorginte wagneriana ca relatia cu ,,absolutul" se poate desavir~i numai
prin identificarea absoluta cu determinarile ,,etnice", resimtite ca
deopotriva culturale_ ~i rasiale, adica prin ,,coborirea" plna la orig inile
lor cele mai ,,incandescente" ~i mai ,,pure". Pe de alta parte, insa,
discursul poetic este prezentat ca unul al con$liin{ei pure, al carei
parcurs ini\iatic este, invers, unul al desprinderii de toate determinarile
lumii create, idee exprimata prin paradoxul unei stari de exulta\ie in
fata suferin\ei ~i degradarii : ,,Caci chinu/ $i durerea simfirea-m i
a-mpietrit-o,I Ca pot sa-mi b/estem mama, pe care am iubit-o -1 Cind
ura cea mai cruda mi s-ar parea amor. ..! [. .. ]!Strain $i far ' de Lege de
241
Caius Dobrescu
voi muri - atllncel Nevrednicu-mi cadavru in ulifa 1-arunce,I
S-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpi'i,I Ce-o sa asmute ciinii, ca
inima-mi s-o rumpi'i."
$i de data aceasta asistam la generarea unei ,,osmoze"
imaginare intre sine ca glas al ,,singelui" sau al ,,rasei", ca voce a
,,con~tiintei pure" ~i ca expresie intensa ~i personala a experientei
individuate. Toate ·aceste elemente sint ,,sudate" irnpreuna in textura
poetica, dar despre relatia dintre ele putem spune nu doar ca este
ambigua sub aspect logic, ci, mai mult, ca este ambiguitatea insa-1i. Cu
alte cuvinte, ,,mediul" care tine impreuna cele trei entitati conceptual e,
prezentindu-le ca ipostaze ale uneia ~i aceleia~i substante a ,,s inelui" ,
este insa~i arnbiguitatea poetica, vagul intens al sugestiei , confuzia
coeziva a febrilitatii emotionale.
Este momentul sa sesizam, in acest context, ca Rugt1ciu11ea
1111ui dac se inscrie , deasernenea, intr-o linie de gindire pentru care
,,stravechimea" tinde sa devina un criteriu al adevarului. Este adevarat
ca incantatia cu care se deschide poernuJ ne sugereaza aspiratia catre
adevaruri atemporale sau, mai precis , ,,supratemporale", de dinaintea
existentei ,,timpului": ,,Pe cind nu era moarte, nimic nemuritOf:/ Nici
simburul luminii de viata di'itat or,I Nu era azi, nici miine, nici ieri, nici
totdeauna". in fapt, insa, intreaga strategie retorica vizeaza
identificarea efectului de telescopare temporal a (parfumul preistoric al
,,stravechimii") cu sugestia patrunde1ii in stratul esentelor ,,primordiale" de
dincolo de aparente. Poemul identifica mi~carea ,,intoarcerii in timp;'
catre ,,originile" gindirii cu sugestia unei revelatii a cauzelor ultime.
Induclnd ideea ca gindirea originari'i reprezinta, automat, forma cea
mai valida de gindire a originilor, Eminescu uzeaza de unul dintre
sofismele fondatoare ale utopiei moderne a ,,autenticitatii " arhaice .
Din acest sofism deriva ~i contradictia despre care vorbearn mai sus:
cautind sa creeze impersia unei ie~iri din timp, ~i, desigur, crezind cu
sinceritate in importanta unui asemenea exercitiu spiritual, Eminescu
propune, de fapt , o relatie intre ,,adevar" ~i ,,istorie" la fel de
inextricabila, chiar daca altfel construita, ca ~i aceea a filozofi ei
hegeliene: fuziunea ,,arnetitor" de profunda, lipsita, insa, de o ba~a
logica, dintre ,,cunoa~terea autentica" $i sentimentul ,,stravechimii". Jn
acest fel , lnsa, se creeaza, printr-un tur de forta poetic care este , in
acela~i timp, ~i o fascinanta dantelarie de sofisme, o relatie cu aparenta
de profunda motivare intre ,,ratiunea pura" care define~te , in mod
universal , subiectul uman ~i o ,,cunoa~tere tacita" acumulata, s-ar
spune, deopotriva in memoria culturala, in subcon~tientul colectiv, dar ~i
in ,,singele" care expri1na destinul ,,gintii".
Acel~i tip de arnbiguitate este legat de simbolismul ,,rugaciunii". Pe
de o parte, el tine de sfera credintei, de profunzimea absoluta a sinelui ,
242
Mihai Eminescu. lmaginarul spatiului public
de aventura incomunicabila a sufletului individual. Pe de alta parte,
insa, acest simbolism tine de sfera religiei, a unui cult organizat, a unei
forme consacrate de devotiune publica. A~adar, poemul poate fi
interpretat ca exprimind o atitudine spirituala independenta, experimental[!,
,,devianta", sau, in ac~i masura, ca exprimind confonnitatea cu un model
absolut, exemplaritatea spirituata instalata intr-o traditie ,,imemoriala".
A$3dar, ,,rugaciunea" eminesciana pare sa suspende granita dintre patosul
,,ereziei" ~i fervoarea ,,conformitatii" religioase. Aceasta ambiguitate
permite, de asemenea, poetului ca prin simpla forta a stilului sau
incantatoriu sa induca solernnitatea unei devotiuni colective unui
experiment spiritual cit se poate de personal ~i de excentric.
Solidaritatea individual-colectiv se reveleaza, ~i in aceasta forma, ca
un pur efect retoric .
Dar sensul ,,rugaciunii" este ambiguu ~i dintr-un alt punct de
vedere. Pentru a percepe mai clar problema, este util sa ne reamintim
relatia pe care am stabilit-o in capitolul introductiv intre ,, legitimismul
divin" al poeziei eminesciene ~i conceptul de ,,transcende1.1ta goala"
util izat de Hugo Friedrich. Spuneam ca sintagma din unna este potri vi ta pen tru
a exprima raportarea eminesciana la o instanta supraordonata care 1-ar
legitirna ca poet, fiindca adeseori lirica sa exprirna idei ,,laice" ~i
sceptice intr-o forma intensa, perfect analoga devotiunii sau aspiratiei
mistice. Rugiiciu11ea u11ui tlac reprezinta o ideala ilustrare a acestui
principiu. Ritualurile umilintei absolute (,,Si tot pe lingi'i-acestea
cer(jesc intr-un adaos" - sublinierea noastra), cerebrarea ferventa G.Sus
inimile voastre! Cintare aducefi-r'), invocatiile pl ine de patos (,,$i-aceluia,
Piirinte, sii-i dai coroana scumpii") instituie o foarte reliefata, aproape
ostentativa, gramaticii a devofiunii. Dar aspectul fonnal vine in
contradiqie cu ,,continutul", fiindca divinitatea a carei prezenta este
afirmata ~i conjurata este, in acela~i timp, pusa sub semnul indoielii:
,,Pe-atunci erai Tu singur, incit mi'i-ntreb in sine-mi:/ Au cine-i zeul
carui pleci'im a·noastre inemi?" .
In aceste doua versuri vedem cum, abia formulata, invocatia se
~i transfonna in interogatie retorica. Acest zeu necunoscut pare sa fie,
in egala masura, incognoscibil. Pe de alta paite, de~i zeul este exaltat
ca sursa ge!1eratoare a unei lumi ,,bune", pline de forta dar ~i de
armonie, (,,In vuietu/ de vinturi auzit-am al lui mersl Si-n glas purtat
de cintec simfii duiosu-i viers''), totu~i impulsul dominant al devotului
este acela de-a se sustrage Creatiei : ,,Si tot pe ling-acestea cer-1esc
inc-un adaos:I Sii-ngaduie intrarea-mi in vecinicul repaos". A~adar,
umilinta este numai aparenta. Impinsa in cele mai violente paradoxuri ,
aceasta se transformii, in final, in opusul ei, sau, mai bine zis, i~i dezvaluie
adevarata natura - ,,maretia" (aproape) sfidatoare: ,.Sii cer a tale dan1ri
genunchi ~'i frunte nu p/ec/ Spre urii-1i blestemuri ~ vrea sii te induplec'' .
243
 Caius Dobrescu
De~i se prezinta drept ,,rugaciune", drept o invocatie adresata
unui principiu supraordonator, poemul este, de fapt, centrat asupra
egoului ,,lnchinatorului''. Relatia cu divinitatea este secundara in
raport cu narcisismul sui generis al acestuia: de fapt, toate sugestiile
auto-distrugerii trimit, in acela~i timp, la ideea autonomiei personale,
a autosuficienfei sinelui, care se sustrage oricarei determinari .
Autodistrugerea ar reprezenta, din acest punct de vedere, masca
febrila, ,,dionisiaca", a unei stari de autocontemplare ,,apollinica'', din
care nu lipse~te un element estetic: eul se delecteaza cu frumusetea
propriului sau gest de renuntare la sine. Pe de alta parte , insa, ,,ura"
divinitatii , pe care ,,dacul" vrea s-o atraga asupra sa, ne sugereaza tema
de-generarii lumii, a de-creatiei . Dupa cum am vazut, in opinia lui
Eminescu singura fom1a prin care cineva prins in chip fatal in faza
,,decadenta" a ciclului cosmic poate atinge conditia sublima a spiritului
este aceea de-a accelera ~i intensifica procesul ,,descompunerii",
transformindu-1 intr-un spectacol ,,superb" (din acest punct de vedere,
insistenta, in Meme11to mori, asupra incendierii Romei .de catre Nero
nu este deloc intimplatoare). · imponderabilelor imaginarului , iluzia unei solida.ritati ,,substantiale",
In Rugticiu11ea unui dac solutia acestui paradox vine din
identificarea lumii ,,obiective" cu cea ,,subiectiva". in baza acestei
identificari, auto-distrugerea ,,eului'', sinuciderea simbolica, ajunge sa
echivaleze, in plan imaginar. cu moartea apocaliptica a intregului
univers din Scrisoarea I. Cu toate acestea, imaginea finala a maretiei
nu este limitata la simbolistica ,,autodistrugerii", ci , a~a cum am vazut
in Geme11ii, la simultaneitatea de neconceput altfel decit intr-o forma
poetica a creatiei cu distrugerea, a na~terii cu moartea, a, pentru a
ramine in perimetrul simbolic pe care ni I-am propus in acest
. subcapitol, ,,cimpoiului" cu ,,baltagul": ,,Sa simt ca de su(larea-fi
su(larea mea se curmal $i-n stingerea eterna dispar fara de urmo!" .
Avem aici, pe de o parte, motivu.1,,suflarii'', al ,,respiratiei" divine, care
este, prin excelenta, o sugestie a generarii, integrabila sferei de
semnificatii a ,,cimpoiului" (ca instrument de suflat!). Dar, in punctul
sau culminant, apoteotic, aceasta imagine a fertilitatii cosmice
triumflitoare anuleaza viata, invitind ,,neantul" ~i (auto)distrugerea ~i
supunind universul unui ritual aflat sub semnul ,,baltagului".
lnteriorizarea cea mai intima a acestor doua mi~cari opuse ~i prezenta
!or simu/tana in sut1etul omenesc au puterea de-a pune capat mecanicii
eterne a ciclurilor vietii ~i mortii . Dar sensul final nu pare sa fie acela
al unei eliberari spirituale impacate cu sine, ci mai degraba acela al
unei aspiratii eroice ~i trufa~e catre posesiunea secretului initiatic.
In aceasta analiza a poemului Rugiiciunea u1111i dac am vazut
ambiguitatea gindirii ~i expresiei puse in slujba -unui scop complet
opus celui caruia ii erau subordonate in poemele pe care le-ain
244
Mihai Eminescu. lmaginarul spatiului public
considerat ale ,,Revolutiei". In primeJe doua versiuni al e poemului
Mure$llll, in Memento mori sau in lmplirat $i proletar. ezitarea ~i
1 dubiul deveneau valori in sine, dotate cu puterea de-a structura un
spatiu al ordinii reflexive ~i de-a bloca, prin ambiguitatea !or
intrinseca, ~antasmele ~i fanatismele in starea lor potentiala. de reverie
indefinita. In Rugiichmea tuwi dac, insa, am vazut ambi guitatea
actionind ca un factor coeziv, care creeaza, printr-un continuu joc al
confuziilor, iluzia unitatii , a convergentei perfecte dintre sinele
,universal , colectiv ~i individual. Daca, in primul caz, ambiguitatea,
funqionind ca tensiune, ca vibratie, are menirea de-a intelectualiza ~i
spiritualiza, in eel de-al doil ea. caz ea comunica, .di1npotriva, sugestia
substanfialitafii (proliferarea ,,confuzie(', a ,,opacitatii", transmite o
imagine a ,,densitatii" ~i ,,den sificarii "). In primul caz, funqia publica
a strateg iilor ambiguitatii pare legata de imperativul moral al
prudentei , de intretinerea nelini~tii ~i dubiului, a unei non-coincidente
cu sine; in eel de-al doilea caz, ambiguitatea pare predestinata rolului
invers , de-a reduce tensiunile interne ~i de-a crea, cu ajutorul
,,perfecte" intre intelectul ,,universal", glasul ,,rasei" ~i ,, voluptatea
dureroasa" a individuatiei.
Marc Aureliu, Carol I ~i Gandalf
in ana!izeze de pina ·aici , am vazut imaginarul eminescian al
maretiei sub aspectul sau tragic . Viziunea referitoare la soarta natiunii
exprimata in Mure$all - ,,nu fericito - mare!" - presupune o percep(ie
a maretiei ca asumarea nefericirii, adica, am putea traduce, a profundei
interiorizari a unor contradiqii insolubile. Cu toate acestea, in
imaginarul poetului se contigureaza, treptat, o viziune alternativa, a
maretiei ca fericire, ca armonie , echilibru , egalitate cu sine, un model
abstract care va primi un ,,corp" poetic in prima parte a Scrisorii Ill.
Este greu de vorbit despre o evolutie fiindca Scrisoarea Ill este
publicata in acela~i an, 1881, in care poetul definitiva manuscrisul
poemului Geme11ii. Ca de atitea ori in universul intelect'ual
eminescian, viziuni ~i solutii simbolice aparent incompatibile nu 'se
inlocuiesc una pe alta, ci pur ~i simplu coexista. Cu toate acestea,
putem sesiza o schimbare de tendinta dominanta intre epoca studentiei
vieneze ~i berlineze, care este o perioada de izolare, de retragere,
simbolica dar ~i efectiva, din ,,societate", ~-i epoca de dupa intoarcerea
in tara, cind Eminescu, in calitate de membru al Junimii, intelege sa-~i
asume responsabilitati publice, in primul rind ca jumalist politic.
Proiectele elaborate in faza studentiei au in centru o viziune,
· uneori impinsa la extrem, a solitudinii ca experienta initiatica. Poetul
245
Caius Dobrescu
'intelege sa ia ,,pe cont propriu" destinul natiunii sau, mai degraba,
sa-~i proiecteze propriile conflicte interioare la scara ,,natiunii". ldeea
sa de maretie se leaga, acum, de echivalentul secularizat al
,,legitimitatii de drept divin", de acea putere de-a suporta ,,absenta"
divinitati i, incertitudinea absoluta 'in privinta transcendentei . lmaginea
simbolica a calugarnlui sau doar a sihastrului retras din lume pentru a
se lupta cu sine ~i a dobindi 'impacarea ~i echilibrul, care apare de mai
multe ori la Eminescu , (In cea de-a treia varianta a poemului Mure!j(m ,
'in Povestea magului ciiliUor in ste/e, In nuvela Cezara), exprima,
dupa toate aparentele, perceptia de sine a studentului - izolat, simbolic,
intr-un mediu cultural ,,strain" ~i suspus, asemeni personajului sau
Mure~an, tuturor ,,ispitelor" intelectuale ale modernitatii , adica
atraqiei catre scepticism, ateism , demonism , vizionarism utopic sau
pesimism mai mult sau mai putin apocaliptic .
Dupa lntoarcerea In tara, In 1874, ~i mai ales In perioada sa de
maxim angajament politic dintre 1876 ~i 1883, clnd activeaza ca
redactor al cotidianului conservator Timpul, poetul se va fi simtit
,,resocializat", intrat, adica, dupa trecerea prin riturile de initiere ale
studentiei , in ,,comunitatea barbatilor" (a ,,razboinicilor'', ca sa
pastram sistemul de referinta al societatilor arhaice) ~i dator, In
consecinta, sa-~i asume responsabilitati iniiuntrul comunitatii. Aceasta
noua experienta se reflecta, In plan imaginar, printr-o cautare a
,,consimtamlntului plebiscitar" , a unui sentiment al apartenen(ei,
tradus, initial , prin poeme ale armoniei private extinse la scara cosmica
(sa ne glndim , de exemplu, la Ciilin - file din poveste) ~i apoi pri n
elaborarea unei filozofii poetico-politice a statului bazate pe principi ul
ca ,, ... orice nu-i icoana, ci viu, e organic $i trebuie sate por(i cu el ca
$i cu orice alt organism. far orice e organic se na$le, cre$le, se poate
imbolnavi, se insiinalo$eazii, moare chiar." 1 Nevoia de legitim are
printr-o comunitate, pe care s-o exprime ,,dinauntru" ~i s-o ,,reprezinte", se
traduce, chiar In articolele doctrinare, printr-o proiectie mitologica pe
care am lnt'ilnit-o ~i In cea de-a doua varianta a poemului dramatic
Mure$an : aceea a unui ,,copac sacru" al natiunii .
Imageria nationalismului eminescian se lntrepatrunde aici cu
tema ,,formelor.(Qrii fond'' din doctrina politica a Junimii. FormulaU\
de Titu Maiorescu in celebrul sau articol din 1868 Jn contra direqi ei
de azi In cultura romana" , aceasta doctrina se baza pe convingerea ca
statul construit, in urma Unirii de la 1859, de liberalismul romantic
pa!?optist ajuns la putere lmpovara cu institu\ii juridice ~i politice de
inspiratie occidentala prea costisitoare o tara cu !!n nivelul foartc
modest de dezvoltare economica ~i sociata. In baza acesto1
considerente, Maiorescu ~i junimi~tii aveau sa se implice In viatri
politica de partea Partidului Conservator.
246
Mihai Eminescu. lmaginarul spatiului public
Em inescu preia ideile abstracte ale lui Maiorescu ~i le
transforma In proieqii simbolice, ~i aceasta nu doar In ereatiile sale
literare, ci chiar in articolele politice . Poetul sesizeaza imediat
posibilitatea de-a face din apartenenta la corpul natural, organic, (~i, in
ultima instanta, totalmente imaginar2) al na\iunii o sursa de legitimare
,,imanenta" care sa lnlocuiasca legitimarea ,,transcendenta". Aceasta
evolutie este ilustrata de-o anecdota istorica relatata in amplul sau
ciclu de articole lc0t111e vechi $i noi, pub Iicat In 1877. Aici, voievodul
Radu ,,eel Mare" se bucura de o mentiune adm irativa pentru ca i-ar fi
dat sfintului Nifon ,,patriarhul", pe care-I invitase In tara ~i care se
simtise indreptatit sa-i sugereze diverse reforme administrative ,
urmatoarea replica: ,,la slabe$te-ne, popo, ca ne strici obiceiele".
Comentariul plin de satisfaqie al lui Eminescu este semnificativ:
,,S(int, nes(int, vedea el pe cine nu-I viizuse de nu pleca in (ara cui /-au
fast avut!". Loialitatea fa\a de traditie, fa\a de ,,obiceiele" mo~tenite
este, a~adar, plasata , in mod categoric , deasupra devotiunii religioase .
lnterpretarea pe care poetul , devenit doctrinar conservator !?i polemist
antiliberal, o da reac\iei voievodului ne plaseaza In miezul fierbinte al
imaginarului sau politic : ,,Acesta-i sentimentul oriciirui popor siiniitos
ciiruia-i propui sii-i a/toie$li ramuri straine pe cind el e dispus a-$i
produce ramurile sale proprii :ji frunzele sale proprii incet $i in mod
(iresc".3 Aceasta cre~tere ,,organica" este o expresie a solidarita\ii
na\ionale ,,in timp ~i spatiu". Cu toate ca este ln\eleasa ca un dat
natural, ea este, in acela~i timp, perceputa ca un principiu atit de
profund inclt dobinde~te, din oficiu, aura sacralita\ii . Prin aceasta,
,,apartenen\a organica" devine un puternic echivalent secularizat al
,,dreptului divin".
Aceste idei sint exprimate artistic in modul eel mai elaborat in
Scrisoarea Ill, publicata la 1 mai 1881 In Convorbiri literare. Prima
parte a poemului prezinta, cum bine se ~tie, intilnirea alegorica dintre
Baiazid, poreclit ,,Fulgerul", sultan al turcilor otomani intre 1389 ~i
1402 (un personaj tragic in felul sau, fiindca , invins de Timur Lenk in
celebra batalie de la Ankara, avea sa-~i sfir~easd zilele, In 1403, inch is
lntr-o cu~ca pentru animate) ~i Mircea eel Batrin, voievod al Tarii
Romane~ti intre 1386 ~i 1418. Plasata, imaginar, inaintea bataliei de la
Ro vine (1394), aceasta scena dramatica a _devenit astazi foarte greu de
citit cu un ochi proaspat, datorita faptului ca, pentru un lung ~ir de
genera\ii, ea a funqionat ca un veritabil catehism al patriotismului
conventional. Acesta este, insa, un motiv in plus pentru a pune din nou
in valoare un text complex, contradictoriu chiar, ~i, in acela~i timp,
foarte relevant atit pentru evolutia reprezentarii eminesciene despre
glorie ~i maretie, cit ~i pentru in\elegerea corecta a fundalului imaginar,
fantasmatic, pe care se configurase ideea eminesciana a ,,statului organic".
,
247
Caius Dobrescu
Pentru a pune confruntarea dintre cele doua ma~ti lirice,
.. M ircea" ~i ,,Baiazid'', intr-o perspectiva adecvata, va trebui sa facem
un .pas inapoi ~i sa revenim la Decebal, drama poetica netermin ata
evocata deja in cursul prezentului demers . Um1atorul fragment din
pledoaria pentru superioritatea romanj lor pe care ,,ias igul" laromir o
·dezvolta in fata regelui dac merita sa ne retina atentia:
,,Un obicei
Vechi $i cuminte II au corabierii ...
Ei nu se-ndreapta decft dupa steaua
Care pe cer etern sta la un foe.
Tu e$li o stea .. . dara le mi$li ... nu stai.
Eterna-nsa pe cerul Omenimei
Pare a fi o singura... a Romei.. .
Tu nu $Iii ce voie$1i... e$1i oceanul -
Dorin{i fara de margini ii /ngln
Racnind inal{a brafele-i spumate
De nori $i-n urma-n bolta lumei bate.
Salbaticul. ' Van fulgere de foe
A para ceru!. .. el incredin{atu-i
Ca bolta cea a/bastra e palatu-i:
Cu-asalt el vrea s-o ia ca pe-o cetate
Ranit de fulgere el se-ncovoaie
Si viielia-1 reimpinge-n patu-i." 4
Opozitia dintre lini~tea imperturbabila a romanilor, care par sa
fi descoperit un mod de-a reflecta In con~tiinta lor ordinea etema a
cosmosului, ~i felul In care laromir II vede pe Decebal , ca energie
vitata ,,barbara", ca ,,vointa oarba", In sens schopen hauerian, ca
manifestare pura, care nu se lntelege ~i nici nu se cunoa~te pe sine,
prefigureaza scena confruntarii dintre Mircea ~i Baiaz id . Dar
rastumarea perspectivei este foarte sugestiva. in fragmentul citat,
echilibrul interior este asociat cu maretia imperiala, adversarului
lmperiului, Decebal, ramlnlndu-i doar qisperata agitatie a instinctel or.
De data aceasta, reprezentantul puterii imperiale, Baiazid, este eel ce
simbolizeaza vointa oarba, pasiunea lipsita de controlul ratiunii. De
alffel, originea mitica a lmperiului pe care el II reprezinta este
inrati~ata la lnceputu l poemului. Stramo~ul lui Baiazid, ~i al lntregului
neam al turcilor otomani, are un vis In urma caruia va ramlne convin s
,,ca pe-o c/ipa se-nal{ase chiar in rai la Mohamet" .
Visul este plasat intr-un cadru feeric , in stilul Biedermeier-ului
sublimat practicat adeseori de Eminescu : ,,Pulberea de diamante cade
fina ca o bural Scinteind plutea prin aer $i pe toate din natural Si prin
mindra fermecare sun-o muzica de $Oapte,I far pe ceruri se inal(tl
curcubeele de noapte... ". In acest cadru oniric, sultanu l va fi sedus d~
248
Mihai Eminescu. lmaginarul spa\iului publi\:
luna, care, ,,pre.schimbata In fecioara", Ii cere: ,,- las' sa leg a mea
via fa de a ta. .. In bra{u-mi vino/ Si durerea mea cea dulce cu durerea
ta alin-o." In urma acestei uniuni erotice, sultanul ,,din inima lui simte
un copac cum ca rasare", copac care l~ i reveleaza repede caracterul
supranatural, fiindca nu inceteaza sa creasca, acoperind cu ,,umbra lui
cea uria$a" exact ace l areal geografic In care va avea loc expansiunea
lmperiului otoman.
Eminescu a preluat dintr-o sursa germana ~i a prelucrat un mit
al turcilor otomani. Care este lnsa ratiunea pentru care a lege sa-~i
deschida poemul In acest fel? Ce re latie exista lntre acest preambul
nebulos ~i voluptuos ~i unnatoarea volta epica, In care descendentul
istoric al miticului sultan, Baiazid, incearca sa supuna Tara Romiineasca?
0 explicatie ar trebui , poate, cautata lntr-un plan simbolic: a~a cum
sugeral)1 deja, visul sultanului ne reveleaza originea puterii otomane.
lmperiul se na~te dintr-un act de iubire senzuala, care se petrece in vis .
Sultanul crede ca a calatorit In raiul musulman, lnsa este de presupus
ca un schopenhauerian ca Eminescu este mai degraba de parere_ca el a
coborlt In abisurile propriei s~ le fiinte, aco lo unde nu mai exista declt
instinctul, dorinta ,,oarba". In viziunea lui Schopenhauer, (viziune
care, de altfel, a devenit un veritabil postulat al modernitatii, reluat pe
o baza pozitivista de Sigmund Freud), dorinta sexuala reprezinta nu
doar eel mai puternic dintre instinctele omene~ti , ci lnsa~i chintesenta
ac e lei vointe nedeterminate care ar genera intreaga iluzie a
,,ex istentei". Este, deci , posibil ca Eminescu sane sugereze ca puterea
imperiala pe care o reprezinta Baiazid este adlnc lnradacinata In
dorinta instinctuala ~i ca reprezinta o forn1a dramatica, poate chiar
tragica, de lnrobire a con~tiintei de catre vointa, prin expresia ei cea
mai ,,obscura": pasiunea ,,carnalf'.
0 asemenea lectura ne trimite imediat la finalul partii ,, istorice"
a Scrisorii Ill, unde, dupa victoria obtinuta impotriva trupelor
otomane, unul dintre fiii lui Mircea eel Batrin este lnrati~at
,,pe genzmchi scriind o carte'', adica o epistola, pentru a o trimite
,,dragei sale". Scrisoarea fiului de domn, compusa intr-un ostentativ
metru popular, are functia moralizatoare foarte precisa de-a ne lntoarce
la inceputul poemului ~i de-a opune ,,durerii dulci", pasiunii senzuale
ambigue, ,, decadente'', care impregneaza visul premonitoriu al
stram o~ului lui Baiazid, expresia unei vibratii ,,fire~ti" ~i ,,annonioase"
a iubirii , In care, cum ar fi spus Kant, se impaca inclinatia naturala cu
datoria morala: ,,$i sa $Iii ca-s saniitos,I Ca, mulfiimind lui Cristos,1 Te
siirut, Doamnii, frumos. "
lmaginea prin care Baiazid prezinta procesul care-I include ~i-1
depa~ e~te , ,,uraganul ridicat de semilunii", pare sa se plaseze In
aceea~i sfera de semnificatii cu aceea prin care laromir ii descrie pe
249
Caiu> Dobrc>cu
Decebal In versuri le cheie: .. lit 1111 .)·tii ce rnie.~·r i... e.~ri ocea1111/
Dorin(i farci de 111argi11i ii i11gi11··. Evoclnd unele victorii trecute
impotriva romanilor. acela~i Decebal lasa sa razbata la suprafa\a
pasiunea care-I dom in~1:
.. 0 .1 1111 ,~tifi i·oi ce i11sem11ea::a a.1·fa
Cfnd le11! .yi-a-11(ip1 gheara 111 titani -
Ah.' l.011/ 1.; odr i/1Jt · /;ini de fine
lst rege 111indm r.; -o Jui p(id1ir1
Re ~· e co cre111e11eo stinr.; e/or lui.
Si-a-n(ipt odatci Qheura Jui de flr: r
in ti.~ri titani ai Romei .~i a supt
Din singele for crud. .. ,~i-u-rtn l! hunit
A-n11eh1111it de uni ·}'i turhare [. .. }."
Accasta pasiunc dezlantuita. oarba. i$i gasc~tc ccoul in J3aiaz1 d.
care. evocinclu-~i crucia\ii coaliza\i pcntru a-I infrunta. ii spunc lui
Mircea:
.. Cind ni::ui a !or mul(ime. cif<i /run::ci. cil<i iorhci.
Cu o ur{i 11e-111pckat{i 111i-a111 .)·0111ir atunci in harhcl
Am iurar r.;u peste din.~ii sii trt:r.: (alnic, {lirii ~){is.
Din 11risto/11/ de la Roma si/ dau ca/11/ui oras.··
Motiva\ia razboiului lui Baiazid este rcligioasa. A~e111e11 eu
inainta~ilor lor arabi. ~i turcii otomani consiclcrau ca poarta un razboi
sfint in numclc lslamului. lnsa Emincscu, (in acca sta privin\a.
schopenhauerian conv ins). sugereaza ca fervoarea Ill ist ica a
,,Jilrndului .. nu este decit expresia unei voin[e uarbe de µute1e . Ct:ea ce
se prezinta ca un impuls de eliberare spirituala de sub putcrco
determinarilor .. joase .. ale lumii nu este declt manifestarea dezordonatii
a unei voin\<: tot mai prfnse. cu tkcare dintn: spasmc.lc sak. In capcana
iluziei. Aceasta viziune nu este rezervata doar razboiului stint islami c,
fiindca. In rnonologul sau de raspuns ... Mircea .. estc pus sa sugcrczc di
~i cavalerii pomi\i sa luptc pcntru victoria univcrsala a Crucii crau
m'ina\i de acelea~1 pasitm1 viscerale. de aceea~i voi.n\a de putere ~1 de
glone : .,Laur ii ,·oiau sci-i s11111/gci de pe /n1111ea ta de /ier .. .
Revenind la opozitia contigurata In monologul lui laromir. di11
fragmentul dramatic Deceba/. sa spunem ca. daca aplicam mai departt:
analogia, Vl1111 de~1.:ope1 i \.:ii viitutile atriuuite de reg.de .. i<1::.i g..
romanilor se regascsc in Scrisoarea Ill in caracterul lui Mircea.
De altfcl, cxista chiar in poem o sugestie Jn acest sens. Visul sultanului
se incheie in momentul cind copacul carc-i crcscusc cli11 i11im ii
,,deusupru Ru111ei 1wmi se ilfclimi la p<i111ilf(·. Un prim nivel a l
interpretarii este eel al istoriei reale: visul prefigureaza cucerirea
Bizantului ... noua Roma ... de catre sultanul Mahomed al II-lea. in
1453. Pe de attn pane. scenariul ce se va clesfa~ura In planul .. isrori c··
250
Mihai Eminescu. lmaginarul spa\iului publil."
al poemului insu~i, ca opus celui .. mitic". al visului, este eel al unei
,,infringeri". al unei ,,inclinari.. a puterii otomane In fata o~tirii Tarii
Romane~ti. Desigur ca acest ,,plan istoric.. al poemului este. de fapt.
fictiv. nu doar din cauza .,trdnsfigur.i.rii artisticc" , dar ~i datorita
inadvertentclor evidente cu istoria consemnata a evcniment.elor.
Eminescu ~ti<• foartc bine ca batalia de la Nicopolc (1396). la care va
face aluzie Daiazid. a avtJt loc d11pii cea de la Rovine ( 1394), tot astfel
cum este foarte posibil sa fi ~tiut ca, in unna bataliei de la Ravine.
departe de a-i fi alungar pe turci peste Dunare. Mircea a fost silit sa se
refugieze peste munti, in Transilvania, pentru a-~i recupera tronul abia -
dupa citiv~ ani, $i atunci cu ajutorul cruciatilor care se lndreptau spre
Nicopole.) Dar. la o analiza mai atcnta. am putea avansa ipoteza di; in
acest poem, in care s-ar parca ca ,.s-a intors m~ina lumei ... Eminescu
vrea sane faca i;a intelegem prin ,,noua Roma" Tara Romaneasca, ~i sa
vcdcm in Mircca mo~tcnitorul acclui spirit imperturbabil ~i suveran
despre care credea. probabil, alacuri de personajul sau laromir. ca
reprezinta sursa profunda a marefiei romanilor:
,,Cre::i tu cii gloria Lor proprie-i ati11ge...
De e sau de nu e... totuna li-i.
Ei ~tiu cii vine, chiar dacii n-o catii.
in astii nepiisare eter11 aceea~i
Cred a vede cii slava Romei stii. -·
Aceasta interpretare ne apropie de viziunea ciclurilor istoricc pc
care Eminescu o construise. cu aproape ~n deceniu lnainte. in
Me111e1110 nwri. Dar sensul ciclicitatii este aici diferil. In µoemul din
1872. Eminesru adopia per.;pediva pesimismului cultural. imaginlndu-~i
marile civilizatii ale umanjtatii cape ni~te destine inchise in ele insele.
fatale ~i incomunicabile. In Scrisoureu II lll-11. insa, destinul pare sa
lie imaginat ~;ub fonna n:venirii ciclice la o situatie fundamentala care
transmitc sensul maretiei excmplarc. ,,Etemitalca'" unei civilizatii pare
sa rczide in faptul ca ea ac ajunge sa rcpetc, la mari intervale de timp
~i in condi!i1 istorice mereu schimbate. o acee~1 condi\1e a glorie1.
Oaca aceasta reconstruct1e este corecta. inseanma ca Eminescu
incearca sa proiecteze in imaginea voievodului medieval valah figura
imparatului roman filozof din episodul .,dacic·· al poemului Memento
mori.
Am vazut. insa, atit in accasta ,.panorama" a civilizatiilor, cit ~i
in fragmentul dramatic Deceba/_ ca predispozitia. rcsimtita ca
,.naturata·', a romanilor pentru maretie, care. pe de o parte. sugcra
serenitatea st0ica, araru.cia. era asociat~ 'in acel~i tirnp. in glndirea
eminesciana. cu un fel de completa insensibilitate morala. ,,Decebal,.
incearca sa defineasca in ace~ti termeni esenta atitudinii imperia/e fata
de lume. ,,U11de giisesc ei acea coardcl mare/ Ce-i pz111e-alat11ri cu tor
251
Caius Dobrescu
ce-n natural E mai superb. mai fara mi/a 7 " se-ntreaba retoric masca
dramatica prin care vorbe~te poetul, echivalind at'it reprezentarea
uni versului suficient sie~i , cit ~i morala deta~arii, ambele definitorii
pentru stoici, cu notiunea de ,,cruzime" (,,lipsa de mi/if'). ,,Coarda"
a
care-i face pe romani sa rezoneze cu.ordinea infl exibila lumii pare sa
tina, in intuitia eminesciana, nu at'it de vibratia pura a intelectului
generind auto-dominarea, cit de capacitatea de-a percepe in profunzimea
propriului suflet, cµ o cl11ritate · vecina cu deta~area contemplativa,
dorin{a de dominare 'in toata puritatea sa. C'ind ni se spune ca ,,Nimic
nu li-i destul de mare-n fum e/ Nici bunatate nu, nici riiutate" , sugestia
este ca, prin 'insu~i curajul lor de-a contempla sursa profunda a propriei
vitalitati, romanii se considera superiori ,, lumii" ~i, prin aceasta,
destinati a o domina:
,,Pamfntu-ntreg n-are valoarea unui,
Unui roman. De-aia din ei oricare
Zice: Or lmperator ori - nimic.
Este ceva fnt unecos $i mare
$i sim{i ca lumea toatii e in el."
Or, daca presupunerea noastra de mai sus este corecta, daca
exista 'intr-adevar in Scrisoarea III o ,,politicii a alegoriet'' care 'i~ i
propune sa faca din Mircea eel Batr'in o 'intrupare a modelului ideal,
anistoric, al Cezarului roman, trebuie sa constatam ca acest model este
epurat de toate sugestiile ,,machiavellice" pe care Eminescu i le
atribuia la lnceputul anilor 1870. De data aceasta, etica pusa in seama
voievodului este acordata cu esenta stoicismului, a~a cum era acesta
practicat in Roma imperiala de Lucius Annaeus Seneca (2 'i.Chr. ,--- 65
d.Chr.) . De fapt, Eminescu 'incearca sa faca din principele sau
medieval un fel de Marc Aureliu , 'imparatul care a stapinit Roma intre
161 ~i 180 d.Chr. ~i care avea sa lase in unna sa un celebru volum de
reflectii in spiritul eticii stoice.6 Numai ca personajul eminescian pare
sa-~i deduca 'intelepciunea etico-politica nu diri studiul filozofilor, ci
din contemplarea directa a naturii . Avem de-a face aici cu un stoicism
pe care I-am putea socoti, in terminologia lui Virgil Nemoianu , de tip
Biedermeier, adica reprezentind specia ,,imblinzita" a stoicismului
,,salbatic", de coloratura nietzscheeana, pe care-I putem detecta uneori
in poemele ~i fragmentele dramatice ramase in manuscris .
Daca vorbim despre o politica alegorica ~i, deci, despre
imaginea unei istorii care; in mod ciclic, ajunge sa rejoace aceea~i
mare batalie ~i sa reproduca aceea~i apoteoza a ideii imperfale
,,romane" (opusa aici ideii imperiale ,,asiatice" reprezentate de
Saiazid) ca 'implinire filozofica a sufletului, e's te plauzibil sa ne
a~teptam ca semnificatia scenei medievale din Scrisoarea Ill sa se
proiecteze nu doar in trecut, ci ~i in viitor. Desigur, o asemenea
252
Mihai Eminescu. lmaginarul spatiului public
raportare este explicita in partea a doua, satirica, a poemului, dar in
aceasta se aplica ideologia ,,degenerarii" prezentului fata de trecut,
deci reprezentarea maretiei nu intervine decit indirect (,,Riimine{i in
umbra sfintii. Basarabi $i voi Mu$alinP') . Este, insa, posibil sa
incercam o lectura alegorica a scenei istorice lnse~i prin raportare la
contextul. vietii politice romiine~ti din a doua jumatate a anilor 1870,
context In care Eminescu a fost, ca jurnalist, puternic implicat.
Faptul ca, in poem, batalia de la Rovine (1394) este plasata, in
mod ostentativ, in urma celei de la Nicopole (1396) nu a fost analizat
cu atentie in critica noastra. Se presupune, de obicei, ca este vorba aici
de o licenta inspirata in sens foarte larg de distinctia, de origine
aristotelica, dintre istoriografie ~i poezia eroica: prima ar avea o
datorie fata de adevarul factual, fata de realitatea efectiva, fata de
istorie ,,a$a cum a fost", pe c'ind loialitatea celei din urma trebuie sa se
'indrepte spre formele ideale, exemplare, pe care le intrezare~te prin
valul iluzoriu al faptelor istorice. Cu alte cuvinte, incalcarea
eminesciana a cronologiei reale a conflictelor valaho-otomane de la
sfir~itul secolului al XIV-lea ar tine de ,,legitimismul divin" care i-ar
permite poetului sa reprezinte, prin combinarea ,,subiectiva" a
elementelor unei istorii contingente, aleatorii, imaginea ,,obiectiva" a
guvernarii i~eale, a principelui perfect, caracterizat prin maretie-'in-
modestie.
Aceasta interpretare nu este deloc neplauzibila, insa este departe
de-a epuiza semnificatiile acestei ostentative ~i spectaculoase
inversiuni cronologice. Pentru a le putea explora mai atent pe acestea,
trebuie sa revenim la ipoteza formulata mai sus, aceea ca sugestiile
gloriei militare sint prelungite nu doar 'inspre ,,trecutul" glorios al
Romei, ci ~i inspre un ,,viitor" care, din pun_ctul de vedere al poetului,
reprezenta prezentul Regatului Romaniei, (sa nu uiUim ca Scrisoaret1
Ill apare in 1881 , anul i'n care Romania devine, din punctul de vedere
al dreptului international, o monarhie constitutionala independenta).
Este plauzibil sa ne intrebam daca, plasata dupa marea 'infringere
suferita la Nicopole de cruciatii catolici carora Ii se alaturase ~i Mircea
eel Batrin, batalia descrisa in poem este cu adevarat batalia de la
Rov ine. Din moment ce timpul isotric nu mai este unul ,,real", este
evident ca ne aflam intr-un tilJlp virtual ~i , totodata, alegoric.
Cu alte cuvinte, batalia de la Rovine este pfasata dupii cea de la
Nicopole fiindca reprezinta, de fapt, o revan~a simbo/ica. Din punct de
vedere istoric, victoria Jui Baiazid de la Nicopole a deschis calea celor
cinci secole de vasalitate otomana a 'Tarii Romane~ti. 0 conditie careia
i se pune capat abia in 1881 , anul publcarii Scrisorii III, cind Romania
accede la deplina suvera.nitaie natiotiala in baza tratatelor semnate
du pa razboiul ruso-turc din 1877-1878, in care annata noastra ~i-a adus
253
Caius Dobrescu
o contributie reala la infringerea otomanilor_ Este vorba, cu alte
cuvinte, de ceea ce, in istoria romanilor, reprezinta Razboiul pentru
lndependenta. in acest context, este foarte tentant sa stabilim o relatie
intre un conflcit militar care, in con~tiinta publica romiineasca,
reprezenta o revan!}li realii pentru secole de aservire politica !}i
economica ~i revan~a simbolicii, alegoricii, pe care o imagineaza
Eminescu in poemul sau. Este plauzibil sa presupunem ca inversiunea
temporala, plasarea presupusei victorii de la Rovine nu inainte de ci
dupii infringerea de la Nicopole, reconstruia un scenariu al
,,redemptiunii" ~i trimitea la prezentul imediat intr-o forma destul de
evidenta pentru publicul educat al epocii_ De altfel, in 1881 aluzia la
,,Nicopole" trebuie sa fi de!}teptat amintiri dintre cele mai recente,
fi ind ca unele dintre luptele cele mai violente ale anului 1877 avusesera
drept scop chiar cucerirea acestei fortarete militare otomane.
De!}i foarte spectaculos prin radicalismul sau, procedeul din
Scris0<1rea III nu este complet nou in lirica eminesciana. Logica este
aceea~i In Odin $i poetul sau in episodul ,,dacic" din Memento mori:
incadrarea faptelor istorice intr-o filozofie a ciclurilor temporale. De
data aceasta, insli, dupa cum spuneam deja, repeti{ia nu este expresia
unei servituti metafizice a con!}tiintei umane fata de oarba mecanica
universala, ci reprezinta, mai degrabli, o ~sa_ $i aceasta din doua
perspective: pe de o parte, ca retriiire a epocii de glorie din trecutu l
imemorial al ,,rasei romane"; pe de alta parte, ca posibilitate de a
,,rejuca" drama istorica a batatiei care a dus la integrarea voievodatelor
dunarene in lmperiul otoman ~i de-a intoarce, de data aceasta, sortii in
favoarea libertatii romiinilor. Foarte direct spus, ,,Rovine" este, ·d e fapt,
transfigurarea alegorica a batiiliilor de la Smirdan ~i Oituz, despre care
Eminescu gazetarul n-a scris un cuvint, pe care nu le-a omagiat
deschis, dar pe care le percepe, totu!}i;la modul simbolic, ca o revan ~a
istorica pentru Nicopole !}i, de fapt, chiar pentru batalia realii de la
Rovine, in urma careia Mircea eel Batrin a fost nevoit sa se refugieze
in Transilvania. in Razboiul de lndependenta, Eminescu vede
rejucarea dramei istorice a batliliei de la Rovine, de data aceasta cu
victoria categorica a romiinilor.
O dificultate ,,tehnicii" susceptibita de a justifica faimoasa
inversiune istoricii ar putea fi chiar dificultatea de-a compune un poem
eroic al ,,iubirii de mo!}ie", in care ,,riul. ramull Mi-e prieten numai mie
iarii /ie du$man este", in conditiile in care operatiunile militare din
viata reala se desra!}uraserii, de fapt, pe ,,mo!}ia" vecinilor no!}tri
bulgari. De aceea Eminescu aplicii realitiitii o corectie alegorica, prin
impingerea ei intr-o istorie mitizatii din perspectiva ciireia aceast~
contradictie se dizolvii de la sine. Dar principala ratiune pentru
adoptarea acestei ,.politici alegorice" este de cautat in altii partc
254
Mihai Eminescu. lmaginarul spa\iului publi(:
·Editorialist la Timpul, autor de articole de atitudine ~i de analiza,
Eminescu exprimase, in dezbaterea publica legata de participarea
Romiiniei la razboiul din 1877-1878, pozitia Partidului Conservator,
conform careia angajarea pripita in conflictul dintre Rusia ~i Turcia ar
ti putut avea consecinte devastatoare pentru natiune. Tinarul ~i
radicalul doctrinar conservator de la Timpul aducea cabinetului liberal
condus de Mihail Kolgalniceanu , care angajase tara in razboi , o tripla
acuzatie: ca nu obtinuse de la aliati garantii fenne privind
inviolabilitatea granitelor, astfel inclt, la sfir~itul razboiului, Romania
fusese la un pas de-a ti ocupata de trupele tariste ~i pierduse judetele
Cahul , Bolgrad ~i Ismai l, din sudul Basarabiei (cornpensarea aceastei
amputari teritoriale prin atribuirea Dobrogei nu i se parea
satisfacatoare nici din punct de vedere moral, nici geo-politic); ca se
dezinteresase de dotarea corespunzatoare a trupelor, expunind soldatii
foamei, fri gului ~i unor epidemii mortale ; case dovedise incapabil sa
prevada ~i sa previna consecintele sociale ale deciziilor sale politice, ~i
ca, In consecinta, nu avea sol utii pentru conditia disperata In care
ajunsesera invalizii, vaduvele ~ i orfanii de razboi.7
Aceasta pasionala diatriba antiliberala (nelipsita de argumente
rationale, dar care simplifica, totu ~i, drastic o si tuatie foarte
complicata, in care responsabilitatile nu erau nici pe departe u~or de
atribuit) este, practic, transpusa din paginile cotidianului Timpul In
satira din partea a doua a Scrisorii III, chiar daca, o data cu
,,transfigurarea" poetica, dispar trirniterile directe atit la partidul lui
Kogalniceanu ~i C. A. Rosetti, cit ~i la dezbaterile propriu-zise legate
de Razboiul de lndependenta. Ceea ce intereseaza argumentatia
noastra, lnsa, este sa percepem dilema In care este plasata con~tiinta
poetului . Pe de o parte, data fiind angajarea sa publica In critica
vehementa a modului In care tara fusese angajata In razboi , Eminescu
nu ar fi putut celebra, ca poet, obtinerea lndependentei rara a cadea
\lntr-o contradiqie spinoasa. Pe de alta parte, Eminescu-poetul
resirntea, lntr-un mod, dupa toate probabilitatile, la fel de imperativ ca
Vasile Alecsandri sau George Co~buc , obligatia rnorala de-a raspunde
unui mandat public, de-a exprima ,,consimtamintul plebiscitar" legat
de rnarile mornente din viata natiunii.
Solutia pe care o va gasi, In 1881 , porne~te de la conventia de
baza a epopeilor clasice, In care confruntarea oamenilor reali este
dublata de confruntarea zeilor. Partea eroica a Scrisorii Ill ofera,
a~adar, un fel de panteon sui generis, in care divinitatile slnt lnlocuite
cu personaje istorice proiectate la scara alegorica, In timp ce planul
,,real", al Razboiului de Independenta, ramlne doar presupus
dedesubtul ,,transfigurarii" sale eterne. Argumente pentru o asemenea
interpretare putem gasi ~i In articolele politice eminesciene, In care
255

Caius Dobrescu
-Eminescu), monarh el lnsu$i faimos, In epoca, pentru controlul de sine
tema razboiului propriu-zis , in - deSTa$Urarea caruia poetul-jurnali st
distinge conturul unui model antropologic ,,etern", este distin sa cu
claritate de cea a implicatiilor politice $i diplomatice ale conflagratiei
din 1877-1878 . Respingind argum entel e liberale conform carora
optiunea guvernului este legitimata prin faptul ca exprima vointa
genera!a, Eminescu evoca ceea ce astazi am numi ,,majoritatea muta",
clasele tarane$ti care , in pofida retoricii democratice , n-au fost
consultate in luarea unei decizii care le prive$te In modul eel mai
direct, fiindca ele au de dus greul ra zboiului (,,Aratecni-se in Cam ere fe
,, liberafe" un singur far an care sa vorbeasca in numele sat el or ~ i sa
zica: «da, romanuf vrea sa (a ca ra::boi cu turcii»" ). Cu toate ca $i le
imagineaza refractare fata de retorica eroica a nationalismului modern,
in imaginarul eminescian aceste clase reprezinta ,,na{iunea, 'care
urmeaza intotdeauna porunca Domnufui ei, precum se ~ i cade, ~i
incon/ura steaguf farii, oriunde va fi dusa", fiind , in consec inta,
purtatoarele unui fel de eroism al foialita/ii naturale, singurul pe care
poetul ii percepe ca autentic .8
Sensul indirect al citatului de mai sus pare sa fie eel al loi alitatii
fata de monarhie. Eminescu vrea sa omagieze vitejia de care dau
dovada, In razboiul de la 1877, ant trnpele constituite din reprezentantii a ceea
ce Eminescu numea ,,clasele productive" cit $i Domnitorul care le
conduce. Oaca jurnalistul politic se arata concis $i prudent In expresia
admiratiei sale, autorul Scrisorii din 1881 'i$i putea elibera resursele
imaginative, proiectind evenimentele cu care a fost contemporan la
scara marilor epopei eroice. Desigur, 'in aceasta strategie putem vedea
$i expresia importantei morale pe care Eminescu o conferea statutu lui
sau de inte lectual independent. Oe~i nutrea un sentiment de autentic
respect pentru principele Carol I, (devenit in 1881 primul rege al
Romaniei), in care vedea un om de stat demn ~i responsabil 9,
Eminescu ii dispretuia In acela$i timp pe sicofantii epocii sale , care-~ i
transformau talentul mai mult sau mai putin real 'intr-un instrument dl'
parvenire socia!a.10 Ideea ca ar fi putut fi perceput ca un ,,poet dL'
curte" ii producea, !ara indoiala, repulsie. Mesajul politic al Scrisorll
Ill nu este, de aceea, legat de persoana suveranului , principele fiind
aici identificat, prin imaginea simbolica a lui Mircea eel Batrln, c11
· insu~i principiul statului $i cu insa$i ideea de constitufie naturafa
(concept relativist ~i evolutionist pe care filozofia politica de exprcs il
conservatoare II opunea celui de constiutie ca expresie a unei ordi111
ideale descoperite prin ratiune) .
Cu toate acestea, austeritatea radicala a principelui ideal pl
care-I imagineaza Eminescu II evoca nu doar pe Marc Au reli 11
stramo~ul arhetipal , ci ~i , putem presupune, pe primul monarh ,d
Romaniei moderne (~i ea o ,,noua Roma" din punctul de vedere al 111 1
256
Mihai Eminescu . lmaginarul spa\iului publi c ·
$i pentru regimul sau de viata de-a dreptul spartan. Faptul ca dinastia
moderna era de origine germanica nu punea un obstacol de netrecut In
calea ,,politicii alegorice" eminesciene, fiindca, sub aspect simbolic,
lmparatii ale$i ai Germaniei (dintre care unii apartinusera Casei de
Hohenzollern) se considerasera intotdeauna continuatorii legitimi ai
lmperiului roman de apus.
Una dintre sugestiile retelei care une$te, in poem, antichitatea,
epoca· medievala ~i epoca moderna este ca guvernarea ideala este, in
esenta ei , supusa unor norme atemporale. Trasaturile determinante ale
acestui portret al principelui ,,bun" sint exprimate in versuri a caror
semnificatie tinde sane scape tocmai fiindca le-am citit sau auzit plna
la satietate. Ideea unei re latii intime dintre exercitarea puterii ~i
staplnirea propriului corp, de exemplu, este sugerata, cu destula
claritate, in versul descriptiv, in mod intentionat, $i chiar ostentativ,
abstract: ,,Un batrfn atit de simplu, dupii vorbii, dupii port". De
asemenea, ideea, in egala masura stoica, a relatiei dintre putere ~i
echilibrul universului este detectabila in faimoasa adresare catre
sultan: ,,Cit suntem Inca pe pace, eu ifi zic: Bine:.,ai venit!". ,,Pacea"
despre care se vorbe$te aici este, de fapt, echilibrul ,,indiferent" al
,,naturii'', pe care aspiratiile $i pasiunile umane ii pot perturba numai
accidental $i numai superficial. Echi librul impersonal al naturii se
reinstituie intotdeauna, fiindca e l nici nu poate fi afectat in esenta, ci
numai in aparentele sale, in manifestarile sale ,,iluzorii". Este ideea
care se prefigureaz~ $i In alt versa carui semnifica\ie a fost ~trofiata de
popularitate: ,,Eu? !mi apar saracia $i nevoile $i neamul...". In articolul
sau doctrinar lcoa11e vechi $i 11oi Eminescu enunta, aforistic:
,,Sariicia trebuie luata fn infelesul ei adevarat.
Sarac e eel ce se simte sarac, ciiruia ii trebuie neapiirat mai
mull declt are."11
Aceasta ne arata ca in monologul lui Mircea ,,saracia" exprima,
de fapt, eliberarea clarvazatoare de ,,de~ertaciunea" dorintei de-a
poseda. , De asemenea, ,,saracia" sugereaza ~i aspiratia reducerii la
esenta. In artico lele In care propune o teorie a guvernarii, Eminescu
revine constant la ideea unei ordini sociale cit mai simple, eliberate de
orice ,,ornamente" birocratice inutile ~i lmpovatratoare.12 Aceasta
optiune filozofica se afla lntr-o deplina consonanta nu atit cu ideile
litice ale romanticilor, (a~a cum am putea fi tentati sa credem,
luindu-ne dupa figuratia medievala a poemului), cit cu acelea ale
.tionali$tilor ilumini$ti . Voltaire, Diderot sau Rousseau erau, de
emenea, convin~i ca esenta bunei guvernari este reducerea
:uvemarii la esenta, adica la un minimum rational impus de modelul
.turii $i de echilibrul cu natura.
257

Caius Dobrescu
Pe de alta parte, ,,saracia", ca etica a severitatii austere, departe
de-a sugera o conditie sociala modesta, este, mai degraba, chemata sa
conoteze adevarata noblete, deopotriva morala ~i sociala.13 Sa ne
glndim la modul cum principele valah este tacut sa reactioneze la
atitudinea insultatoare cu care-I lntlmpina sultanul : ,,De-un mo$neag,
dar imparate, ciici mo$neagul ce prive$til Nu e om de rind, el este
domnul Tiirii Romane$li" . Daca urmarim programul moral al
poemului, realizam, a~adar, ca simplitatea ~i frugalitatea reprezinta
adevarata expresie a demnitatii umane, a carei ipostaziere ~i, totodata,
al carei simbol este, aici, conditia princiara. !dee de altfel sugerata
chiar In interogatia batjocoritoare a lui Baiazid: ,,Si de crunta-mi viielie
tu te aperi c-un toiag?''. Opozitia dintre ,,vijelie" sau , cum spune,mai
inainte temperamentalul personaj, ,,uragan" (In viziunea lui Baiazid,
cruciatii catolici s-au adunat ,,Sa dea piept cu uraganul ridicat de
Semiluna") ~i ,,toiag" reprezinta structura simbolica fundamentala a
acestei parti a poemului .
Am vorbit mai sus despre revelatia ,,dionisiaca" a maretiei , ca
lntrepatrundere spasmodica a vietii ~i a moqii , exprimata prin
alaturarea ,,cimpoiului" ~i a ,,baltagului". De data aceasta, cele doua
forte slnt distincte , cele doua simboluri centrale, ,,uraganul" ~i
,,toiagul", nu slnt asociate, ci slnt opuse, maretia autentica afllndu-se,
In intentia Jui Eminescu, de pa1tea celui din urma. Toiagul este un
simbol al rectitudinii spirituale ~i al austeritatii, dar ~i al lntelepciunii
care reduce lumea la coordonata esentiala, la ,,ax" . Aceasta cunoa~tere
a echilibrelor eterne de dincolo de fluiditatea aparentelor, care i se
refuza lui Baiazid, adica vointei In stare de ,,uragan", reprezinta sursa
lncrederii In sine stoice, al carei glas II distingem In versuri le:
,,Si de-aceea tot ce mi$Cii-n {ara asta, riul, ramul/ Mi-e prieten numai
mie, iara tie du$man este./ Du$m<1nit vei fi de toate far-a prinde chiar
de veste ."
Termenul-cheie este aici ,,tot" (din sintagma ,,tot ce mi$ca"),
prin care ar tr~bui sa lntelegem intregul sau principiul intregului, pc
care filozoful stoic II lntelege ~i de care se poate servi. Baiazid estc
,, du~manit" fiindca el reprezinta haosul , dezordinea, acea vointa de
maretie care ascunde, de fapt, o incontrolabila, sfi~ietoare , dorinfii,
deci o forma de fatala incompletitudine. Din acest punct de vederc,
sultanul devine simbolul unei forte perfect echivalente cu aceea a
adversarilor sai cruciati, care s-au adunat lmpotriva lui ,,zguduind di11
pace-adincii ale lumii inceputud'. De fapt, Baiazid nu este ,,du~manil"
de spiritul echilibrului cosmic, care este impersonal. El urmeaza sa Sl'
prabu~easca In virtutea unui principiu universal al necesitatii , fiind d\ 11
comis un hybris, a fortat ordinea naturii prin explozia sa ,,anarhica" tk
vointa. Astfel lncit ,, du~mania" ~i ,,ura" cu care este lntlmpin at 1111
258
Mihai Erninescu. lrnaginarul spa\iului public
reprezinta declt propria sa ,,urii ne-mpiicatii" care, lovindu-se de
impertrubabilele echilibre ale ,,totului", se rasfrlnge asupra lui lnsu~i,
ca un ecou mult amplificat ~i distrugator. Din perspectiva strategului
stoic, dar ~i a stravechii Arte a rtizboiului a chinezului Sun-Tzu, este
cea mai mare gre~eala sa combati pasiunea prin pasiune. Pasiunea
du~manului trebuie lntlmpinata cu perfecta deta~are, astfel lncit sa te
poti folosi de propria lui energie pentru a~I lnvinge.
Aceasta idee este sugerata de repetitiile, creatoare ale unei
sugestii de ,,necesitate fatala" , care lnsoJesc imaginea celor doi
comandanti militari In momentul bataliei . In cazul lui Baiazid, care
apare in ~ersurile ,,in zadar striga-mpiiratul ca $i leul in turbarel
Umbra mar/ii se intinde tot mai mare $i mai mare", se pare ca
fatalitatea lucreaza instituind o relatie de dependenta diJecta lntre
,,turbare" ~i ,,moarte": furia ii face tot mai neputincios . In schimb,
voievodul in care Eminescu proiecteaza suma virtutilor stoice este
prezentat ca un fel de ochi impasibil al ciclonului : ,,Mircea insu$i
minii-n luptii viielia-ngrozitoare,I Care vine, vine, vine, ca/ca totu/ in
picioare''. Aceasta imagine este corelata cu ,,Si de crunta-mi viielie tu
te aperi c-un toiag?" . .S-ar parea ca raspunsul este ,,da": in imag inarul
eminescian, eel ce detine ,,toiagul " care deschide accesul la ordinea
secreta a lumii, II poate ~ i ,, rasuci", simbolic vorbind, schimblnd astfel
sensul proceselor din univers ~i transformlnd ,,ineqia" echilibrului
etem intr-o forta activa, distrugatoare.
lmaginea fantasmatica a voievodului (lipsita, evident, de orice
relatie controlabila cu personaj ul istoric) reverbereaza aici, in modul
eel mai intim, cu aceea a magului ,,pagln" din Strigoii, care, utilizind
,,a farmece/or vargii'', (echivalent funqional al ,,toiagulw"') , reu~e~te
sa aduca sub ascultarea sa ,,stihii a lumei patru" ~i sa-i o.fere rege lui
Arald spectacolul unui univers ,,rastumat": ,,£/ [Arald - n.n] vede toata
firea amestecat-afarii -1 Ninsoare, fit!ger, ghea{ii, v[nt arziitor de
varii". Pentru ca un tlnar cititor din zilele noastre sa perceapa corect
modul In care Eminescu l~i reprezenta atlt magu! din Strigoii, cit ~ i pe
Mircea din Scrisoarea Ill, el ar trebui sa se glndeasca la atit de celebrul
astazi Gandalf, din trilogia Stiipi11u/ i11elelor de J.R.R.Tolkien. Totodata,
lnsa, Eminescu proiecteaza In principele sau trasaturile ,,bunu/ui
siilbatic" al secolului al XVIII-lea ~i lntelepciunea ,,natura la"- a
guvernarilor din utopiile iluministe - a regelui din El Dorado-ul
imaginat de Voltaire In Candide, romanul sau din 1759, sau a
tahitienilor din Supliment Ill ct1liitorii/e Jui Bougainville, ce lebrul
dialog filozofic .. intreA $i B ", compus In 1772 de Denis Diderot.1 4
Spre deosebire de ,,romani", al caror scepticism paradoxal s-ar
fi bazat, In viziunea din Decebal, pe sentimentul unei abstrageri din
ord inea lumii care le permitea sa-~i exercite dominatia asupra acesteia,
259
Caius Dobrescu
,,Mircea", (pe care este posibil ca Eminescu sa-1 vada ca pe un
descendent care a inteles lectia prabu$irii tragice a ilu$trilor sai
stramo$i), practica un scepticism ,,purificat", al modestiei, al libertatii
ca ,,necesitate inteleasa", al SoUpunerii fata de ·ratiunile superioare ale
naturii . Totu~i, principiul maretiei ramine nealterat: nepasarea ,,etern
aceea$i" fata de victorie, fata de glorie, care, in baza unui fel c_!e
economie morala a universului , atrage dupa sine victoria $i gloria. In
schita dramei Decebal, maretia romana este exprimata, la un moment
dat, printr-o metafora cosmica: ,,Tu e$fi o stea... ", ii spune laromir
regelui dac, ,,darii te mi$li... nu stai.I Eternii-nsii pe cerul Omenimeil
Pare a fi o singurii... a Romei... ".15 Ca un ecou indepartat al acestor
versuri, dupa consumarea bataliei, pe cerul lumii virtuale din
Scrisoarea Ill ,,izvoriisc din veacuri stele una cite una" . in priml.ll
citat, steaua, unica, este pusa intr-o legatura profunda ~i misterioasa cu
ace! ,,ceva intunecos $i mare" care-I face pe roman sa simta ca ,,toatii
lumea e in er'. in schimb, stelete care rasar la sfir~itul' a ceea ce am
putea numi, imprumutind denumirea unui gen specific literaturii ·
medievale cx:cidentale, ,,gesta lui Mircea" reprezinta un intreg ~i uri
sistem, o ordine perfecta a ,,naturii'', in care con~tiinta se integreaza
prin ins~i faptul ca 0 oglin~ cu deplina claritate/seninatate/deta~are .
Carnavalul ~i Apocalipsa
Scrisoarea Ill este perceputa, indeob$te, ca o tipica antiteza
romantica opunind ,,trecutul glorios" ~i ,,prezentul decadent" . Desigur,
Eminescu a avut o asemenea intentie, dar ca mai provocatoare ~i mai
productiva poetic se reveleaza o alta relatie, probabil nu intru totul
controlata de poet, aceea dintre cele doua imagini ale ,,du$manului": in
prima parte, Baiazid $i trupele sale; in cea de-a doua, elite le, percepute
ca ,,degenerate" fizic ~i moral, ale Romiiniei moderne, ~i acestea
dispuse intr-o parodica organizare militara ~i supuse autoritatii unei
fiinte respingatoare, in care contemporanii recuno~teau cu relativa
U$urinta caricatura grotesca a marelui om politic ~i intelectual liberal
C.A.Rosetti : ,,To(i pe buze-avind virtute, iar in ei monedii calpii,I
Quintesen(ii de mizerii de la cre$let_ pinii-n talpii./ Si deasupra
tuturora, oastea sii $i-o recunoascii,I f$i aruncii pocitura bulbuca(ii
ochi de broascii... ".
Cele doua fonne ale ,,raului" carora Ii se opune imaginea
principelui ideal ~i a bunei guvemari pot fi privite in doua moduri :
dintr-o perspectiva care le distinge radical ~i dintr-o perspectiva care I
reune~te pina la identificare. Adotpind primul dintre aceste doutl
puncte de vedere, Eminescu confera.celei de-a doua ,,o~ti" conditia de
imagine cari.caturala a celei dintii, a o~tirii otomane.' Daca .prima partc
260
Mihai Eminescu . Im ag inarul spatiului public
a poemului se vrea homerica prin raportare la lllt1da, cea de-a doua ~i­
ar putea revendica acest caracter prin asociere cu epopeea comica
Riizboiul $Oarecilor cu brOll$fele. Dinco lo, insa, de efectul literar, ceea
ce ne intereseaza· este insa~i aceasta polarizare a imaginarului
,,a iteritatii ostile" . Este vorba aici de doua forme de ,,amenintare";
tinind de doua planuri foarte difetite> ·
Atitudinea fata de Baiazid este complexa·, fiinddi, de~i este un
,, inamic istoric", imaginea sa este . construita du pa modelul marilor
revoltati demonici din creatiile de tinerete . De asemenea, poetul nu
emite o judecata moral a ctara asupra personajulLli ·sau, alegind sa-1"
prezinte ·mai degraba ca pe o fof\a :o arba a naturii . De .fapt; intreaga
ciocnire dintre Mircea- ~i Baiazid capata, in scena batalfoi, conotatii
cosmice; sugerind •confruntarea dintre · un. principiu al ordinii $i un
principiu al dorintei haotice amintind de viziunea na~terii ~i mo'rtii .
universului din Scriso"re" I. ,;Baiazid" reprezinta, a~adar, forma
inalta, sublima chiar, a ,,Raului" ..:.. un ' rau care are · menirea de-a
consolida ,,Binele''., in conformitate cu principiul enuntat in finalul .
fl'ion"Ol0g'UtUi ' (t:jj 'N1Uf"e$-al1 I din 'Cea ; de-a: dOUa' . Vef"Si'Une •i(ll poemului
omonim, conform caruia natiunea ,;sa-$i inaspreascii tr'eouie ·superber;
riidiiciniil Prin viscole turbate, prin ar$i(ii $i-nghef".
Prin contrast, ,,oastea" organizata dupa regulile . epopeilor
cornice, evocind, de departe, procedeele lui Budai Deleanu din
Tigmriad" , i$i ~duna g loria ,,la u~a cafenelii", foptindu-se ,,cu
retoricele su/ifil In aplauzele 'grele a- canaliei de ulifF'. · Modemitatea
(,,veacul nostru") este vazuta ca o lume a ,,saltimbancilor $i irozilor",
adica a ·actorilor, ·a unor fiinte al caror ·comportament de baza este
imitarea, mimarea, umanitatii eroice, flira sa aiba, in fapt, vreun acces
la aceasta. ,,Sa/timbanciz" sint, deci , pentru Eminescu, nu doar ni$te
,,simulanti", dar ~i ni~te ,,s imulacre". Relatia pe care o sugereaza
poemul intre conditia actorului ~i degenerarea morala ~i chiar fizicii (sa'
nu uitam ta oastea ,, irozilor" este condusa de o ,,stirpitlira"), evoca, de
departe, critica radicala pe care o face teatrului Jean-Jacques Rousseau
in celebrul sau Discurs asupra $fiin{elor $i ttrtelor ( 1750). Conform
acestei viziuni foarte radicale, reprezentarea scenica este expresia prin
excelenta a ,,pervertirii" relatiei cu natura pe care o genereaza
,,civilizatia". Din acest tip de argument pare sa se nutreasca $i antipatia
eminesciana pentru o societate a ·,,irozilor", · deci a iluziei teatrale
generalizate: din moment ce toate actiunile actorului sint fictive , el
este, de fapt, sterp, . steril - este, din perspectiva ,,speciei", o ,,non-
fiinta", o creatura ,,in contra naturii'". ' .
. Pe de alta parte, simbolul conotat negativ al actorului ~i,
implicit, al teatrului este legat $i de'-declamatia scenica, de retoricii, pe
care con~tiinta revoltata a partii a doua a poemului pare s-o deteste in
•
: ;••
261

Caius Dobrescu
mod special. Furia care clocote~te in versurile ,Jncit fonfii $i flecarii,
giigi'iufii }'i gu$a{ii/ Bilbiiti cu gura strimbii sint stiipinii astei na{ii!"
nu este legata de defecte fizice propriu-zis, ci tocmai de dispretul fata
de discurs, de retoricii (perceputa ca o ,,bilbiialii" confuza) ~i , in
consecinta, de ostilitatea fata de ordinea politica fondata pe aceasta.
Fantasma ,,degenerarii'', care domina cu totul imaginarul partii finale
a Scrisorii III, pome~te ~i din perceptia ca o ordinea retorica,
,, logocratia", este, prin insa~i atura ei, rupta de convingeri ~i de spiritul
aqiunii . Cu alte cuvinte, morala eroica a ,,faptei" ar fi fost inlocuita, in
aceasta viziune cu tot dinadinsul apocaliptica, de o ordine a ,,vorbei
gole", resimtita ca rupta de orice fundament metafizic.2
Lipsita de efecte in ordinea aqiunii, aceasta morala a teatrului
~i a retoricii nu ramine tot11~i rara consecinte in ordinea sensului ~i
esentei existentei inse~i . In imaginarul eminescian, ,,logocratia"
reprezinta o forma a Raului in primul rind prin puterea ei ,,negativa"
de desacralizare. Acesta este sensul pateticelor versuri: ,,Si aceastii
ciumii-n fume $i aceste creaturil Nici ru~· ine n-au sii ieie in smintitele
for guril Gloria neamului nostru spre-a o face de ocarii,I indriiznesc
ca sii rosteascii pin' $i numele tiiu .. . {arii!". Unul dintre miturile
germanice readuse la viata de teatrul liric wagnerian care au captivat
imaginatia epocii este eel al ,,stirpiturii" Hagen care-I ucide mi~ele~te
eroul Siegfired. Mitul era interpretat in sens ,,modem" (sau, mai precis,
anti-modem), ca viziune a esentei unei epoci in care ,,egoismul" ~i
,,~iretenia" unor fiinte inferioare moral ~i fizic ar fi cople~it, in mod
,,pervers'', eroismul aristocratic. Dar, acolo unde Wagner se temea de
o lume a comertului ~i finantelor pe care, neintelegind-o, o proiecta
intr-un nebulos imaginar mitic ~i apocaliptic, Eminescu se lasa
confiscat de o fantasma diferita, de~i strins inrudita: aceea a
,,degenerarii" fiintei umane pe care ar antrena-o democratia
parlamentara. Din perspectiva sa, retorica, perceputa ca un fel de
,,dezmar' metafizic, (,,Patrio{ii! Virtuo$ii, ctitorii de a$eziiminte,I
Unde spumegii desfriul in mi$ciiri $i in cuvinte"), este aceea care ucide
,,divinitatea" natiunii.
Privita din aceasta pespectiva, cea de-a doua parte a Scrisorii
.I/I ofera viziunea unui cataclism apocaliptic al modemitatii care
ameninta sa modifice conditia ~i esenta fiintei umane. Aceasta obsesic
a ,,degenerarii" este de regasit la mul~ dintre marii autori contemporani cu
Eminescu: la poetul-vizionar francez Arthur Rimbaud ( 1854-1891 ),
din celebrul sonet Ziiciitorii (,,Les Assis"); la marele romancier rus
Feodor Dostoievski (1821-1881 ), in aproape toate creatiile sale
importante; la Friedrich Nietzsche ( 1844-1900), filozoful ~i poetul
german cu care Eminescu are atitea afinitati spirituale; nu in ultimul
rind , la insu~i Ion Luca Caragiale (1852-1912); a carui ,,mizantropic"
262
Mihai Eminescu. lmaginarul spa\iului publil:
este de obicei perceputa ca limitata la societatea romaneasca fin-de-
siecle, cind, de fapt, ea exprima incertitudinile ~i paradoxurile de toate
felurile_ ale modemizarii in general.
In comparatie cu demonul sfi~iat interior ~i susceptibil de
sublim al epocilor eroice, reprezentat de ,, Baiazid", demonul ,,modern"
apare la apogeul suficientei, meschinariei ~i mediocritatii, care anunra
o devastatoare apocalipsa a platitudinii:
,, Vezi colo pe uriciunea fiirii suf/et, fiirii cuget,
Cu privirea-mpiiro$atii $i la fiilci umflat $i buget,
Negru, coco$al $i lacom, un izvor de $iretlicuri,
La tovarii$ii siii spune veninoasele-i nimicuri [ .. .}."
Cu toate acestea, a~a cum aratam mai sus, pe linga perspectiva
care distinge radical intre raul de dimensiuni titanice al primei parti a
poemului ~i raul ,,insidios" al celei de-a doua, exista ~i o alta
perspectiva, care une~te cele doua reprezentari intr-un acela~i concept
al alteritiifii ostile. O~tirea otomana ~i ,,oastea" de ,,stirpituri", ,,irozi"
~i ,,saltimbanci" se identifica, in imaginatia poetului, ca expresii ale
unuia ~i aceluia~i proces al invaziei striiine. Oastea ,,demonilor
meschini" este prezentata, de fapt, ca o ,,armata de ocupatie" ,
Eminescu dezvoltind aici, cu mijloacele satirei poetice, argumentul
sofistic al caracterului strain, alogen, al elitelor politice liberale pe care
ii intilnim la tot pasul in jumalistica sa.->
in satira care incheie Scrisollrell Ill putem vedea ,,pe viu " cum
foarte rezonabila teorie maioresciana a ,,formelor rara fond" , care
prlvea inadecvarea institutiilor moderne la mentalitatile sociale
traditionale, se transforma, in imaginarul poetic eminescian, in ceva cu
care ideile principalului doctrinar junimist nu mai au o legatura
evidenta: intr-o teorie rasiala a statului. Poetul evolueaza spre o
perceptie tot mai accentuata a birocratiei rationalizate ~i a democratiei
parlamentare drept siluiri ale ,,firii" sociale. 4
Pentru a intelege mai bine aceasta ambigua inlantuire de idei ~i
de imagini poetice este util sa revenim la una dintre acceptiunile
,,Revolutiei" dezvoltata in cea de-a doua ~i cea de-a treia versiune a
poemulu'i Mure~an. In aceste compuneri Eminescu utilizeaza nu atlt
sensu·I modem al notiunii, cit eel clasic, care explica transformarile
unei societati printr-o analog ie intima cu mi~carile corpurilor cere~ti ,
adica cu notiunea astronomica de revolutie . De la acest sens general ,
de rotatie eterna, Eminescu deriva, insa, sensul de rastumare, de
inversiune. El interpreteaza machiavellismul politic ca Revolutie, in
sensul de lntoarcere pe dos a tuturor reperelor morale, in a~a fel incit
societatea sa devina complet manipulabila. Ideea este exprimata cu
mai multa claritate In Mure$(11l III:
263

Caius Dobrescu
,,lnvie, magule$le tu patimi du$manoase -
!nvidia $i ura boteazii-le virtu{i,
Nume$le brav pe gide. iste{i pe cei astufi,
Din patimi a mul{imei la scarii de miirire
$i te-or urma cu to{ii 'in vecinicii orb ire." 5
Avern aici un fel de demonizare a machiavellismului sau
realismului politic. De fupt, politica in sine este perceputa (fantasmatic) 'ca o
,,revolutie" in sensul pervertirii reperelor morale: ca sa domini trebuie
sa exalti viciile ~i sa impingi virtutile in derizoriu. De-a lungul creatiei
eminesciene, aceasta imagine apare , , in general , in contexte
medievalizante (In fragmen~ele . dramatlcr,' de exemplu in Bogdan
Drago$, unde apare in monologuri'le uzurpatorului Sas) sau arhaizante
(In Geme11ii, unde este dezvoltata de Brigbel, uzurpatorul fratelui sau
Sarmis). Dar partea pamtletara a Scrisorii Ill ne avertizeaza asupra
faptului ca aceasta critica a ,,puterii" inteleasa ca ,,pervertire", care se
folose~te de un imaginar apocaliptic, este adresata, in particular,
institutiilor ~i valorilor modernitatii. Pornind de la dispretul fata de
,,politica" in general, P,e care o leaga de ,,piicatul originar", al vointei
oarbe de putere, radicalismul fantasmatic eminescian ajunge la
dispretul deschis fata de democratia parlamentara, care, ca expresie
predilecta a ceea ce Eminescu percepe drept cinism map.ipulativ~ ar
contraveni partii ,,bune" a naturii umane . Vehementa acestei atitudini
se accentueaza atunci cind ,,sterilitatea" institutiilor liberale este
imaginata ca principala sursa a coruperii naturii suflete~ti a romanilor.
Teoria politica a conservatorismului european , formul ata,
initial, de britanicul Edmund Burke in celebrele sale Retlectii asupra
Revolutiei din Franta, ( 1790), din care jun im ismul , pr in intermediari
gennani , i~i aflase principal a sursa de inspiratie, critica spiritul
revolutionar al liberalismului pentru presupusa sa 'incredere fanati ca
(deci , esentialmente irationala) in ratiune. Convingerea ca institutiile
soc iale create de traditia istorica ar trebui distruse ~i apoi reconstuite In
conformitate cu' un model ideal pe care mintea umana 1-ar descoperi ,
cu necesitate, in sine insa~ i le aparea conservatorilor drept o ratacirc
condamnata sa sfir~easca In dezastru ~i suferinta. Aceasta critica nu era
neaparat inspirata de o viziune religioasa 'asupra ordinii social c.
Junim i~tii apartineau direqiei secu larizate, ch iar pozitivi ste , a
conservatorismului, care-~i deducea argumentele nu din caracterul
revelat, de esenta divina, al institutiilor umane, ci din lnregistrarcn
empirica a rolului decisiv pe care, in stabi li zarea moravurilor, 'il joact'\
nu ratiunea ci obi~nuinta, lnteleasa ca o a doua natura.
De~i apartine curentului junimist, Eminescu modifica, in mod
decisiv, aceasta linie consacrata de argumentatie. Naratiunea poeti co
ftlozofica prin care e l lncearca sa explice ,,degenerarea" produsa d~·
264
Mihai Eminescu . lmaginarul spa\.iului public
eforturile liberale de modernizare integreaza uha dintre temele
fundamentale ale filozoftei schopenhaueriene: vointa ,,oarba" de a trai.
Dar ~i aceasta tema este reinterpretata de Em inescu. Pentru
Schopenhauer, instinctul vital este eel ce calauze~te existenta in
general, deci ~i institutiile umane in ansamblul lor. Eminescu, insa,
tinde sa faca distinctia intre un instict ,,bun'', o manifestare fireasca a
vitalitatii, aflate in deplin acord cu ,,natura", (un model nu neaparat
romantic, fiindca este in deplin acord cu idei le secolulu( al XVlll-lea,
secol pentru care ,,monarhul luminat" este eel care, asemenea lui
,,Mircea'', urmeaza ~i aplica principiile ,,moralei naturale"), ~i un
instinct ,,rau", expresie a unei vointei de-a trai deturnate, urmind, cu
,,oarba" intensitate, o linie ' de evolutie · care se abate de la ordinea
,,fireasca" a lucrurilor. <;::u alte cuvinte ,,raul" democratiilor liberale ar
izvori nu dintr-o ordine artificial-utopica a intelectului care se impune
cu forta impotriva adevarurilor ,,de bun-simt" ale experientei, ci din
vointa de supravietuire a unor categorii umane receptate ca
,,marginale" ~i ,,degenerate". Idealul modem al egalitatii este resimtit
ca iluzoriu fiindca ordinea. politica a modernitatii este vazuta, intr-un
mod care aminte~te teoriile lui Friedrich Nietzsche despre ,,morala
sclavilor" 6 , ca o rasturnare a piramidei sociale, ca o dictatura a celor
,,slabi", in sensul de ,,corupti" sau ,,degenerati". Principiul piramidei
fiind i.n erent societatii 7 , modiftcarea ierarhiilor rezultate din echilibrele
,,naturale" nu genereaza o structura orizontal a, egalitara, ci o piramida
deformata, dominata de o ,,plebe de sus". 8 Proiectia conceptual-
fanasmatica a acestei categorii umane, pe care, in articolele sale,
Eminescu o denume~te , cu un termen aparent ~tiintific , ,,piitura
superpusii" 9 , stringe la un loc ,,coruptia fizica", (slabiciune,
decadenta), coruptie morala (supravietuirea celor ,,slabi" depinde de
capacitatea lor de-a deveni ,, izvoare de ~ iretlicuri " ), ~ i coruptia statului
(ca sa poata domina societatea, aceasta fantasmatica populatie de
,,degenerati" trebuie sa comploteze pentru a o ,,revo lutiona'', adica
pentru a-i 'intoarce pe dos ierarhia de valori ~ i de merite).
Institutiil e moderne sint, a~ad a r, demonizate , resimtite ca
,,perverse", ,,degenerate'', fiindca se manifesta ,,in contra naturii''.
Aceasta perceptie metaforica asupra institutiil or se extinde imediat
asupra ce lor ce le reprezinta. Far'a o baza rationala, 'in virtutea unei
pu re contaminari imaginative, cei ce deservesc un stat ,,bo lnav", adica,
in expresie figurata, disfunqional, sint perceputi ca bolnavi ei in~i~i, la
propriu , sub aspect mental ~i fizic.
Un ,,efect pervers", cu totul nea~teptat , al ,,maretiei fericite"
reprezentate in prima parte a Scrisorii Ill este ca aceasta elimina din
,,natura profunda" a gintii orice ambigu itate, orice suspiciune de
dizann onie. Orice s-ar adauga acestei plenitudini, acestei strai naturale
265
Caius Dobrescu
de auto-suficienta, n-ar putea fi declt un corp strain ~i ingerinta sa n-~r
putea reprezenta altceva declt o ,,malformatie" moral-spirituata. In
operele in care-~i asuma, cape un verdict fatidic, decaderea ,,cosmica"
a romanilor, vaiind in aceasta o ,,maretie rasturnata", Eminescu i~i
reprezenta cauzele ,,decadentei" ca fiind interioare, ca tinind de insu~i
misterul ~i paradoxul destinului. Cind, insa, concepe maretia ca pe
participarea la un fel de ecosistem etern ~i non-contradictoriu, vina
pentru ,,nefericire", care nu mai este o trasatura intrinseca a maretiei,
nu poate reveni declt unor elemente perturbatoare ,,externe". Cu cit
credinta intr-un echilibru integrator ~i protector devine mai importanta,
cu atit acesta capata atributele unui intreg ,,organic", inteles la inceput
metaforic, ca o solidaritate intima ~i profunda a partilor, apoi , printt<-o
asociere pur poetica, imaginara ~i nu rationala, ca un organism, ca un
fel de corp colectiv care, a~a cum ~tim deja ca-~i imagina Eminescu ,,se
!_la~te, cre~te, se poate imbolnavi , se insanato~eaza, moare chiar."
Inauntrul acetui grup, a carui solidaritate nu mai este doar abstract-
functionala, ci a devenit ,,viscerala", nu poate exista violenta. Aceasta
este proiectata In afara, impotriva unor inamici care ar incerca sa
distruga sau sa inflitreze fiinta colectiva. In acest fel , violenta devine o
veritabila ,,epifanie" a omgenitatii etnice: reactionind la provocarile
care vin ,,dinafara", grupul i~i reveleaza sie~i perfectiunea propriei
coerente ~i armonii interioare.
Sub influenta generala a discursului epocii, in care ,,~tiintele
rasiale" se na~teau la interferenta dintre cercet.a rea biologica moderna,
stereotipiile etnice pozitive ~i negative cele mai arhaice ~i pesimismul
filozofic post-schopenhauerian , 10 Eminescu devine un partizan al
,,puritatii etnice" . Din perspectiva acestei teorii, un grup uman nu este
tinut la un loc de solidaritatea morala a membrilor sai , ci de un sistem
de corespondente , presupuse ca precise ~i autoevidente , lntre
caracteristicile fizice ~i trasturile spirituale ale acestora, sistem de
corespondente care-i diferentiaza in mod absolut fata de orice alt grup
uman . Caricaturile in care frunta~ii liberali ai anilor 1880 sint
convertiti in finalul Scrisorii Ill unesc foarte strins , practic
inseparabil , handicapul fizic real (C.A.Rosetti, de exemplu , era intr-
adevar, exoftalmic) sau imaginar cu presupuse afectiuni psihice ~ i vicii
morale - ceea ce induce, in subtext, asocierea reciproca, (la fel de
nemotivata rational), dintre un corp annonios ~i sanatos ~ i gama
tuturor calitatilor intelectuale ~i morale. Din aceasta perspectivrt.
binele ~i raul nu se mai confrunta in con~tiinta umana. ca unn are a
libertatii fundamentale. a acesteia, ci reprezinta doua continuumu n
,,spiritual-corporale" distincte . Oamenii ajung sa se imparta in rase all:
,,celor buni" ~i ale ,,celor ri'ii'' . Daca luam asertiunile sale in li ter:
constatam ca ide9logul care se exprima in partea finala a Scrisorii II I
266
Mihai Emincscu . lmaginarul spa\iului public
nu i~i imagineaza un conflict i'ntre natii,- pe care. s-ar parea, le intelet:l:
ca pe ni~te entitati absolute. autosuficiente, ,,perfecte". Dar aceasta
viziune ,,optimista", care consuna cu teza ,,autenticului cosmopolitism" ~i cu
imaginea ,,curcubelui" tuturor natiunilor ,, libere'· pe care le regasim in
discursul initial al lui Toma Nour din Geniu pustiu, nu exclude iritarea
violenta fata de imigrarea in Romania a ,.tot ce-n tarile vecine e stirpit
~i uriciune". Socanta moral, o asemenea reaqie se inscrie in logica
imaginarului dezvoltat in partea pamtletara a Scrisorii Ill (~i in
numeroase articole din Timpul): imigrantii devin automat ,,stirpituri",
in baza presupozitiei ca nu te poti separa de intregul organic al unei
natii declt daca ai fost respins de acesta. Conditia ,,dezradacinarii"
devine, astfel , expresia unei inferioritati sau a unei ,,diformitati"
morale, intelese ca un fel de incapacitate de-a apartine. Din perspectiva
convingerii ca virtutea suprema sta In realizarea consensului, ie~irea
din propria comunitate etnica sau religioasa este interpretata ca o
incapacitate congenitala de-a te ,,pune de acord'', de-a participa la
armonia un ,,concert spiritual". I I
Toata'aceasta linie de argument£itie nu se baza pe analiza rationala, ci
pe o particularitate a functionarii imaginarului poetic al epocii.
Jnauntrul acestuia, sutletul ~i corpul devenisera un continuum de tipul
bandei lui Moebius, generator de perpetue ambiguitati, tensiuni ~i
paradoxuri. Ca o hiper-reac~e fata de rela~a de complera in-determinare
,,decadenta" dintre sutlet ~i corp apare tendinta, foarte vizibila in textul
de care ne ocupam , de a stabili o inter-determinare stricta, o
corespondenta riguroasa, de fapt rigida ~i ,,crispata" , intre corp $i
suflet, care deschide calea obsesiei ,,contaminarii" ras.iale. Aceasta
deoarece orice ,,alterare" a fondului biologic era presupusa a avea
efecte imediate in plan psihic $i, deci , intelectual, $i, invers, orice idei
sau convingeri ,,straine'', ,, inadecvate", asimilate in plan mental sint
vazute ca antrenind, automat, o degenerare a corpului.
Scrisoarea Ill este o creatie stranie, semanind cu statuile cu
doua fete ale zeului !anus. in prim'a sa parte, se reu$e$te, cu subtilitate
$i aproape cu migala, autohtonizarea filozofiei morale a stoicismului
roman, asimilarea unui model al maretiei ca dela$are de sine $i ca
implinire a datoriei intr-un limbaj $i un imaginar care sa poata crea
impresia ca este vorba de valori ,,perene" ale romanilor. Cea de-a doua
parte a Scrisorii Ill pare sa aiba ca scop distrugerea efectelor celei
dintii - ~i aceasta nu atit la nivel ideologic, prin sugestia ca in
,,prezent" o asemenea nobila atitudine nu mai este posibila (,,Voi sintefi
urma$ii Romei? Ni$te riii ~· i ni$le fameni!l l-e ru$ine omenirii sii vii
zicii vouii oameni!"), cit mai ales pentru ca, prin tonul sau vehement,
Eminescu ajunge sa exprime exact acea ,,ura ne-mpacata" pe care in.i~al
o prezentase ca antrenind, in mod necesar ~i futal, prab~irea lui Baiazid!
267

Caius Dobn.:si:u
ln prnna pm1e. poemul rew1e1 te s~ transm1ta sensul clas1c. anti;:.
al mflretiei descoperite in lini~tea 5i echilibrul mintii ~i sutletului . In
cea de-a doua pai1e. stoicismul inalt dispare cu totul. tonul devi11t::
frenetic ~i. incd-incet. revcnim la exploziile dilmisiacc. numai ca. de
data. accasta, ele nu mai sint inso\itc de mare\ia asumririi con~ticnlc a
propriilor paracloxuri . llwoca\ia finala ' catrc Ll1i"·justi\iar ~uµia-Llll1<Hlc'
d1trc"un ingcr«1l Apocalipsului . proicctat lr1in1agincn111itica a lui Vlad
Tepe~. nu exprima violenta unor ciocniri .. marete" ·de motivatii ~i
aspira\ii in interiorul con ~tiintei , ci o ' vi'olenta care inceai"ca sa
exorcizeze; proiect'incl~o in afahi. orice tensiune sau orice incertitudine
a co11~tiii1tei: 1
• • • ' bi-partizan (bazat pe alternanta la guvernare a doua partide mari) era
.,Cum nu,.;; 111. j'ep e»· doa1tme. c11 /Jimfnd mina fk ei.
Sil-i imparfi in douci ce1e: fn smillli{i .~i in mi:jei. · -
Si in d011ii /e1i1l1ifi large Cl/ ~le-a silo sa- i oduni .. ,' .
Sii dai /(Jc Iii pu.~Clirie .} i la casb 'de 11ehuni. '" • •
1
Este foarte greu sa rezi~ti tentatiei de-a interpreta aceasta
viziune apocaliptica. in care culmineaza poetica :,rasia\1'1'" a Scrisorii
Ii I . dr:ept o 'antici'pare a prngr.Umelor extreme de eptirai:e 'etn i~a puse in
9pera. in dive.rse forme :;;i in diferite momente istorice, in secolul .X.X.
In m0d special estc tulburator f~1ptul ca ,,satira'" cmim:sciana la adresa
st.atu\ui .\ibera\ Sc inchcic CU 0 imagine pc care nu putcm cvita .S[l . 0
identilicam drcpt una a 1lolocaustului. in sensul eel mai propriu al
termenului (cuvintul. in greaca vechc, cste compus din holos, ,,totul"'.
:1i kaiein . .. a arde""). Nu putem. de asemenea. ignora faptul ca; luat in ·
litera. patosul eminescian al .,purificarii prin foe· · a societatii avea sa
fie invocat in sprijinul conglomeratului. confuz dar exaltat ~i viol ent.
de anticapitalism . antiliberalism $i antisemitism. al legionarismulu i
inte1'bdk.
Farr1 a ncga. cvita sau minimaliza accstc·cvi<lcn\c. avcm. totu~i .
obliga\ia morala ~i intelectuala de-a plasa imaginarul · polit ic
eminescian in contextt\\ istor'ic' care-i ·este propriu ~i de-a deterinina nu
doar ceea ce-1 apropie. dar ~I ceea ce~I diferentiaza de 1deologi<1
extrem1sta ~' terori st1'1 care. ma1 rirziu. avea sa-1 absoarba. [stc.
desigur, ironic ca opera poetului pe care l-am vazut preocupat in ee l
mai inalt grad. in prima pa11e a anilor 1870. sa-$i foloseasca fo r\••
i111agim11ului pt::11Lru ct 1:.,pu11t: :;;i 1.kLi1illlJ1Sil fi:111'1tis111t:k iueologiu: pc
care le simtea inca vii in cpoca formarii sale intelectuale sr1 a.iun ga s!I
alimenteze. in timp. fantasmcle rcvolutiilor nationale ~i cvanghcliik
purit1'1\ii etnicc. Dar nu trebuie sa lasam acest paradox. (al carui reso1L
rcz.ida atit in sinuozitatea evolutiilor modernita\ii romftne~ti , cit ~i i11
contradictiile caracterului ~i temperamentului eminescian). sane abat.1
aten\ia de la specificitatea contextului cultural in care poetul 1~
proiecta miturile .. rasia/1/ ".
268
l\ilihai l:mincsrn. lmaginarul spa\iului publi..:
Cu alte cuvinte. este necesar s1'1 raportam semnit1ca\ia violente1
sirnbolice vehiculate de partea polemica ~i pamfletara a Scrisorii Ill la
limita specifica pe care o stabilea inn-e fictiune ~i 1-ealitate. inn-e limbajul
propriu ~i eel figural. codul cultural in funqiune in spa(iul public
rornanesc ' al epocii . Evident, pentru a putea lamuri satis!acator o
asemenea chestiune av Ii nevoie dc-o tratare atenta ~i amplu
documentata. Cum. in prezentul conte:-:t. nu putem nici sa evitam
problema, nici sa-i rezervam spa\iul cuvenit, ne vom limita la citeva
constatl:lri de principiu .
Mai intl"i, sa ne runintim dl, in 1881. sistcmul dcmocmtic romancsc
incepuse sa se incadrcze, dupa o cpoca de oscila\ii ~i de tensiuni. intr-
un orizont rczonabil de previzibilitate ~i. deci , de civilitate. Sistemul
bine consolidat. Martt1riile de epoca ne arata ca violen\a propriu-zisa
din viata politica era depart.e de-a ti disparut ~i rabufnea cu precadere
in pcrioadelc electorale. uar intensitatea ci era rclativ scazuta ~i sc
manifesta in fom1e controlabile.
Este foartc important. de asemcnca. sl:l nc amintirn ca populatia
urbana era foarte redusa numeric, ca societatea civila era cu atit mai
restrinsa ~i ' ca, datol'ita votului cenzitar. la procesul politic p<i11icipa
efectiv un nurnar mic de cetateni . Acest ultim detaliu este cu precadere
important: sistemul politic evident clitar. aristocratic. al ,.Vcchiului
Regim" avca, pe linga llagrantcle sale ncajunsuri morale ~i
func(ionale , ~i avantajul de-a se baza. in general. pc participanti al
caror nivel de educatie ~i a caror autonom ie economica ii fiicea relativ
pu\in vulnerabili fata de irationalele pasiuni ~i fantasme colective care
aveau sa irumpa in via\a publica o data cu democratia de masa a
cpocii interbclice.
Tinind cont de acest cadru institu\ional ~i mental. cste de
presupus ca agresivitatca tleoscbita a limbajului jurnalistic, inclinatia
constant1'1 catre declamatia catastrofica ~i apocaliptica pe care o ironiza
cu voluptate l.L.Caragiale. era bine continuta intr-un sistem de
conventii care stabilea un .,cordon sanitar·· intre violenta simbolica.
virtuala. ~i realitatca aqiunii politicc. 12 Cu alle cuvintc. trcbuie sa
inseram cea de-a doua partc a Scrisorii ll I intr-o tradi1ie pam lktara in
care nu se tacea economic de insulte dintre eek mai directe, in care
orice posibilitate de caricaturizare grotesca ~i grosolana a adversarului
era explorata cu cea mai mare grija 5i in care mercenarii anonimi ai
condeiului se regaseau. in eel mai deplin firesc. in compania
rcprezentantilor Panteonului literar (de la Hcliadc 'Radulcscu. la Cezar
Bolliac, la Bogdan Pctriceicu Hasdeu ~i, mai tirziu. la l.L. Caragialc).
Daca reconstituim acest context cultural. vom descoperi di, inauntrul
sau, brutalitatea ~i vulgaritatea limbajului reprezentau m1 exceptia ci
orma, ~i ca tocmai aceasta repetitie continua a excesului lingvistic t!5te
Mida faptului ca in fopt, aceasta violentfl era rituali7.ata ~i .. carnavak:;i.:if".
269
Caius Dubn:scu
Aoroaoe Iara exceotie oosteritatea a citit diatriba em inescianrt
din Scrisoar~a Ill intr-u~ ~egistru grav, patetic. Daca. lnsa. o plas[tm
in contextul vital, colorat spontan . imaginativ. dar. in acela;;i timp.
vulgar. agrcsiv. llagtant rauvoitor sau hinevoitor. al prcsc i satiricc a
cpocii, ca i$i rcvclcaza limdamcntclc cu totul carnavalc$ti. Desigur.
limbajul cmincscian al Camavalului rcprczinta o lorrn a cstetizata.
compatibila cu standardele Co11vorbiri/or literare. a limbajului culturii
populare. a imaginarului de .. bilci·· (Iara a acorda acestui lt:m1e11 u
conatatie neaparat peiorativa) al pamfletului jurn ali st ic din epoca.
Trebuie. insa. sa percepem cu toata claritatca distan\a dintre cstctizare
~ i sublim arc. Este adcvarat ca. in vcrsiunca linala. pc care o da
tiparului. Emincscu elimina rc!Crin\clc dircctc la pcrsoanc $i situa\ii $i
chiar unele obscenitati (de altfe l. savuro.ase). Dar aceste .. cosmetizari"
ale textului nu-i schimba de fapt esen!a. nu-I transforma dintr-o
panorama comica plina de verva burlescii lntr-o satirii .. inalta'',
.. sublimatrt'". de factura nco-clasica.
In pamflctul sau poetic. Emincs~u aplica in mod scrup ul o~
rcgula .,populurli" a cxngcri'.lrii grotqti. lt1si'.l'.?i tcnsiuncn npocnliptica
devine. din aceasta perspectiva. un exces comic .. grandios .. tinind de
recuzita atemporala a Carnavalului. Cu alte cuvin te. d.aca textul
rezoneaza cu ar1icolele de teorie ras iala pe care Em inescu le consu lta
in presa gcnnana a cpocii. nu mai pu\in importantc sint elemcntclc pc
care le arc in com un cu parodiilc pc care poetul le ci tca in intimitatca
ccremoniilor !!oliardice ale Junimii . Tinind cont de toatc acc stc
amendamente.- mc1tarea tinaHi la arde1"ea .. pu~cane1 ~ i a case1 cle
nebuni" aminte~te mai degraba de figurile de paie sau de ceara
incinerate. cu ocazia carnavalului popu lar. in piata pub li ca. Totu ~i .
privit din pcrspcctiva culturii civicc de care apaqi nc. pocmul
crninescian aparc ca intcmalizind foartc profund difcrcnta clintr 1.:
llq1unc. umor (chiar daca .. ncgru" ). spcctacol carnavalcsc ~'
dimen siunea realita\ii ~i responsabilitatii. Chiar vulgaritati le pe care le
vehiculeaza nu se adreseaza unui public cu adevarat ,.vu lgar''. ci mai
degraba unor cititori educati care savureaza estetic cruditaJile de limbaj.
ca pc ni~tc cxprcsii decantatc poclic...mfinatc'". ale cncrgiei vitail:.
Ocsigur. pro1cctate. in epoca intcrbciic[I, In spati ul mental al
unei democratii de masA inca cxtrcm de instabile ~i oscilantc, caractcrizatc !11
primul rind de o puternica perturbare a raportulu1 dintre tiq1une ~ 1
realitate. tiradele carnavale~ti ale lui Eminescu aveau sa-si altereze. in
mod fatal. semnificatia. Daca facem . in sii. efortul de-a le rei11 ~ 1:ra 111
contextul lor cultura·I originar. vom dcscopcri ca intn: prima ~i n:a dc-
a doua pane a Scrisorii Ill sc stabilc~tc. de fapt. acela~i raport µ1.:, care.
in dramclc shakcspeareenc. ii intre\in rcgistru l eroic ~i rcgistrul com ic.
Ca ~i la Shakespeare. palierul carnavalesc al existentei este chcmat s(l
connibuie la apologia virtu~lor eroice. sa consolideze acea simbolistica <i
maretiei in jurnl can:ia se articulear_,'L intotdeauna. imaginarul spariu lui public.
270
EMINF.SCIANISM ~I MODERNIZAl{E
Daca luam in considerare metien\a mereu crescindfi fatfi de
ideea de Revolutie ~i intcrprctarca tot mai hotarit atcmporalfi a idcii de
Marctie care caracterizcaza imaginarul pe care I-am dcsc ris pina aic.:i.
am Ii probabil tcnta(i sa conchidem ca poezia cmincsciana pc Lcmc
publice cste complct straina ~i chiar ostila fata de proicctul politic al
moderni zari i. Aceea~i opinie ar iesi lntarita daca am pune in re latie
sesnul general al poemelor analizate cu spiritul jurnalismului practicat
de Eminescu la Timpu/. lata, de pilda. un pasaj de epopee comica. in
care autorul articolului de doctrina Jcoane 1•echi .yi 1101t<I 1~i
imagineaza. alegoric. rcinti'lnirca ,, tinerilor" trimi~i la stud ii in Europa
'!ccidemala (iJ ,.batrlnii" lor parinti. l>oit:rii pamiiHe1'ii: ,.Oar Cl?.HJ ve_ i:'
In fo e sci le sarute mii11ile si sii le 11111/fumea.1·('(;, ei se fi1c de d i/re
pl'idure !)'i incep cu lihertatea. egalitatea. {raternitalea .yi .rnveranitatea.
incit batrinii-~i pierd cu to11t! ccilindarul. Pardi se pomise morile di: ·
11e apa S iret11/ui. Si le povesteau cite in luna ~i in soare. ci{i rni verzi
(Je pereri tofi. c-1111 c11vi111 cite prap(istii toa1e. Cum .I'll 1111 - i ameteascci :'
Cap de <:re~·tin era ace/a. unde se mai pomenise atitea a.rnpra lui?''. I
Mai mult decit idcea politicr1 abstracta care s-ar putea dcsprindc
din acest citat conteaza, la o ccrcetare mai atenta, li111hai11/ utilizat de
doctrinaruJ-polemist. Eminescu cxalta virtutilc clitclor soc icta!ii
tradi!ion ale romanc~ti nu prin refrrirc dirccta. ci printr-o pol itica a
sugestiei ba zata pe subtila exploatare a expresivitaf ii proverbelor ~ i
zicatorilor populare. in jurnali stica sa, Emine scu juca rolul
conservatorului .. cuminte", rostind numai vorbe. cu mi ez . .. mu stoase".
In spiritul un ei paremiologi i ., neao$e'' $i ,,stravec hi''. El crea iluzia un ei
refleqii care sc produce In chip spontan , natural. l<1ra sfor(arile :;;i
sofi stica spccula(iei idcologice. pc care sustinca c.:a o disprc(uic~te .
13izuindu-se pe neobi~nuita sa puterc exprcsiva $i im agi nati va, poc tul-
doctrinar crca iluzia ca se plascaza In ,,matca" unui ICI de bun-sim!
colectiv, de instinct sanatos. varianta conservatoare ~ i autohton izata a
ideii radicale de .. vointa colectiva·· exprimaNi de Jean -Jacques
Rou ssea u In opera sa Co11tract1tl social ( 1762).2 ·
0 analiza rational a ne arata cfi toat a aceasta .. pol itica
lingvistica" prin care Emi nesc u l~i propunea sa caricaturizeze ~i sa
discredi tcze idei le politice libcra le se baza p<.: un sofism alcatuit din
doua componente: a) ca tot ceca cc estc ,,popular.. (adica. utilizind un
term cn familiar prezentci e.xpuncri . .,plcbiscitar'') ar dcvcni, in virtutea
acestui fapt. cu necesitate adevarat; b) ca ideile exprimate In grai
.. popular" ar fi neaparat populare. in sensul de .. larg imparta$ite".
Ambe le premise nu pot fi susrinute, logic vorbind. $i este greu de
c.:rezur ca Em inescu insu~i nu era con~tienr. inrr-o a11wi1 ita masura. de
271