LICEUL TEHNOLOGIC ,, LIVIU REBRERANU” MAIERU

JUDEŢUL BISTRIŢA-NĂSĂUD

PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A
COMPETENȚELOR PROFESIONALE
NIVEL 4 DE CALIFICARE

PROFESOR COORDONATOR : PĂCURAR PĂUNIȚA CORINA

ABSOLVENT : URSA OVIUDIU AUREL

2023

1
 LICEUL TEHNOLOGIC ,, LIVIU REBRERANU” MAIERU
JUDEŢUL BISTRIŢA-NĂSĂUD
FILIERA :TEHNOLOGICĂ
PROFIL : SERVICII
SPECIALIZAREA : TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂŢI ECONOMICE

TEMA : REALIZAREA CONTROLUL

FINANCIAR

MAIERU , 2023

2
 CUPRINS :

Cap. 1: Aspecte generale privind controlul financiar

Cap. 2: Controlul financiar preventiv

2.1. Obiectivele controlului intern

2.2. Principiile controlului intern

2.3. Controlul financiar propriu al societăţilor comerciale

2.3.1. Controlul financiar preventiv

2.3.2. Controlul ierarhic operativ-curent

2.3.3. Controlul financiar de gestiune

2.4.1. Controlul financiar preventiv propriu

2.4.2. Controlul financiar preventiv delegat

Cap. 3: Studiu de caz - Controlul financiar

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

3
 Cap. 1: Aspecte generale privind controlul financiar

Activitatea de control estepe cât de vechepeatat de necesară în evolutiasociala. Noţiunea

de control provine din expresialatina „contra rolus”, care insemnaverificareaactului original
dupaduplicatul care se încredinţează în acestscopuneialtepersoane. Controlulesteactiunea de
stabilire a exactitatiioperatiunilormateriale care se efectueazaanticipatexecutariiacestora,
concomitentsau la scurttimp de la desfasurareaactiunilor.

Activitatea de control mai poate fi definită ca funcţie a conducerii, instrument de conducere,

mijloc de cunoaştere a realităţii şi de corectare a erorilor. El este cel care asigură perfecţionarea,
creşterea profitului în condiţii de concurenţă liberă şi loială, urmărind funcţionarea unităţilor de
producţie la capacitatea normală, chiar maximă, pe criterii de eficienţă şi rentabilitate.

Controlul financiar, ca o componentă a controlului economic, are ca obiectiv cunoaşterea

de către stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale şi financiare de către unităţile
economice cu capital de stat, asigurarea echilibrului financiar, realizarea eficienţei economico-
financiare, dezvoltarea economiei naţionale, înfăptuirea progresului social.

Controlul financiar este un instrument care serveşte atât intereselor agenţilor economici
cât şi intereselor statului, pentru realizarea politicii sale pe termen lung, obţinând astfel
informaţii asupra modului cum sunt administrate mijloacele materiale şi financiare de către
agenţii economici publici, asigurarea echilibrului financiar şi realizarea eficienţei economico-
financiare.

Controlul financiar este un instrument care serveşte atât intereselor agenţilor economici
cât şi intereselor statului, pentru realizarea politicii sale pe termen lung, obţinând astfel
informaţii asupra modului cum sunt administrate mijloacele materiale şi financiare de către
agenţii economici publici, asigurarea echilibrului financiar şi realizarea eficienţei economico-
financiare.

Principalele obiective ale controlului financiar organizat de stat îşi propun verificarea
modului de utilizare a tuturor mijloacelor financiare aflate în administrarea organelor centrale şi
locale ale puterii de stat, ca şi ale instituţiilor acestora, precum şi respectarea dispoziţiilor legale
în domeniul financiar de regiile autonome, societăţile comerciale şi alţi agenţi economici, în
legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de stat.

4
 Pe lângă modul de administrare şi utilizare a fondurilor primite de la buget de către
unităţile de stat pentru cheltuielile de întreţinere şi funcţionare, sau a celor destinate investiţiilor
de interes general, controlul financiar mai are în vedere verificarea modului de formare şi
utilizare a resurselor financiare ale bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi ale
bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, ca şi a fondurilor de tezaur şi fondurilor speciale.

Exercitarea controlului financiar fiind necesară asupra activităţii financiare a tuturor organelor de
stat, instituţiilor şi autorităţilor publice centrale şi locale, organele de control financiar sunt
organizate într-o anumită ierarhie, fiind investite cu atribuţii de control în domeniul bugetar, ori
numai fiscal, general, ori numai local.

La nivelul unităţilor patrimoniale, controlul financiar urmăreşte, printre altele,

următoarele obiective principale:

- Elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi execuţia acestuia;

- Creşterea acumulărilor băneşti şi asigurarea capacităţii de plată;

- Creşterea resurselor proprii de finanţare;

- Păstrarea permanentă a integrităţii patrimoniale;

- Descoperirea şi recuperarea pagubelor, pierderilor suferite;

- Lichidarea cheltuielilor supradimensionate;

- Stoparea cauzelor de risipă;

- Respectarea disciplinei financiare şi fiscale.

Controlul financiar nu se rezumă însă numai la întreprinderi, nu se limitează la perimetrul

acesteia, ci vizează, în egală măsură, relaţiile financiare ale întreprinderii cu mediul economic,
administrativ şi social în care aceasta îşi desfăşoară activitatea. Astfel, controlul financiar se
extinde şi asupra obligaţiilor financiare şi fiscale ale întreprinderilor, instituţiilor, asupra
raporturilor cu organele de protecţie şi asigurări sociale, precum şi asupra relaţiilor de credit şi
finanţare cu băncile, respectiv investitorii.

5
 Controlul financiar se realizează atât de organele proprii ale unităţilor patrimoniale dar şi,
într-o mai mare măsură, prin organe specializate din afară, organe de stat sau alte organisme
publice.

Prin însăşi conţinutul şi noţiunea sa, controlul financiar îndeplineşte mai multe funcţii, şi
anume:

- Funcţia de evaluare şi cunoaştere constă în determinarea la un moment dat, a

rezultatelor obţinute şi evaluarea acestora prin raportarea la un sistem de criterii prestabilit, în
scopul intrării în legalitate sau îmbunătăţirii activităţii verificate. Prin această funcţie se
realizează cunoaşterea exactă, reală şi completă a fenomenelor sau proceselor supuse controlului
financiar, constituirea principalei surse de informare în luarea deciziilor.

- Funcţia de prevenire a controlului financiare se materializează în preîntâmpinarea producerii

unor deficienţe sau pagube în desfăşurarea activităţilor economico-financiare. Abaterile
constatate, cât şi cauzele care le-au determinat, stau la baza deciziilor viitoare, pentru asigurarea
eficienţei dorite.

- Funcţia de documentare presupune cunoaşterea problemelor ce fac obiectul dezvoltării

economico-sociale.

- Funcţia recuperatorie constă în descoperirea şi recuperarea pagubei şi luarea de măsuri

faţă de cei vinovaţi.

Din punctul de vedere al momentului executării, controlul financiar poate fi anticipativ

sau preventiv, concomitent sau operativ-curent şi post-operator sau ulterior.

Controlul financiar anticipat sau preventiv contribuie la folosirea cu maxim de eficientă a

mijloacelor materiale şi a disponibilităţilor băneşti la întărirea ordinii şi creşterea răspunderii în
angajarea şi efectuarea cheltuielilor, la respectarea strictă a legislaţiei de gestiune, la
preîntâmpinarea oricărei forme de risipă şi a eventualelor deficienţe înainte de a se produce
efecte negative.

6
 Controlul operativ curent sau concomitent se suprapune aproape în totalitate, în timp şi în
spaţiu, cu conţinutul activităţii nemijlocite de conducere de diferite nivele. Acest control asigură
cunoaşterea operativă a modului în care se îndeplinesc sarcinile şi se gestionează patrimoniul.
Acest control se exercită din interiorul unităţii, iar datele culese în timpul controlului sunt
consemnate într-un registru de control.

Controlul financiar post-operativ sau ulterior se exercită după desfăşurarea activităţilor

sau operaţiilor economico-financiare cu privire la gestiunea patrimoniului, având ca principale
obiective existenţa şi utilizarea raţională a patrimoniului, aplicarea corectă a legislaţiei cu
caracter financiar, modul de efectuare a cheltuielilor şi de realizare a veniturilor, analiza situaţiei
financiare etc. Această formă de control contribuie la identificarea, mobilizarea şi formarea
resurselor interne din economie, verifică legalitatea, oportunitatea şi eficienţa activităţilor,
asigură refacerea integrităţii patrimoniului lezat prin fraudă şi sancţionarea persoanelor care au
încălcat reglementările juridice.

Din punctul de vedere al ariei de cuprindere, exista un control general şi controlul parţial,
controlul total şi controlul prin sondaj, control combinat sau mixt.

După modul de corelare cu interesele economico-financiare pentru care este organizat şi

exercitat, controlul financiar se prezintă sub două forme:

A) Controlul financiar al statului

- În sfera de activitate a legislativului, exercitat prin Curtea de Conturi;

- În sfera de activitate a executivului, fiind exercitat de Ministerul Finanţelor Publice

prin: Direcţia Generală a Finanţelor Publice, Garda Financiară, Direcţia Generală de Audit
Intern, Direcţia Generală de Control a Activelor Statului, Corpul Controlorilor Delegaţi.

B) Controlul financiar propriu

- La nivelul unităţilor economice se realizează un control preventiv propriu şi control

financiar de gestiune;

- La nivelul instituţiilor publice se realizează control financiar preventiv şi control

financiar intern.

7
 Cap. 2: Controlul financiar preventiv
2.1. Obiectivele controlului intern

Guvernanţa corporatistă şi conducerea executivă a entităţilor planifică, organizează,

coordonează şi antrenează aplicarea unor măsuri necesare pentru obţinerea unei asigurări
rezonabile asupra faptului că riscurile la care este expusă entitatea sunt stăpânite (controlate) şi
asupra faptului că obiectivele stabilite vor fi atinse.

Controlul intern, datorită caracterului său sistematic şi atotcuprinzător, răspunde

nevoilor de informare ale membrilor Consiliului de Administraţie şi al Comitetului de Direcţie,
precum şi ale celorlalte persoane care deţin funcţii de conducere şi de execuţie, favorizând
dialogul dintre aceştia, asigurând transparentă şi democraţia.

Pe baza informaţiilor furnizate de controlul intern, conducerea are posibilitatea să-şi

fundamenteze mai judicios deciziile manageriale referitoare la programele de activitate, la
organizarea şi coordonarea structurilor entităţii, la delimitarea responsabilităţilor pe
compartimente şi pe persoanele implicate în efectuarea tranzacţiilor şi operaţiunilor respective şi
în consemnarea şi prelucrarea informaţiilor.

Urmând efectuarea tranzacţiilor şi operaţiunilor în conformitate cu normele legale şi cu

deciziile conducerii, controlul intern previne şi elimină neregulile şi eventualele conflicte din
interiorul entităţii sau dintre entitate şi terţi (organe fiscale, clienţi, creditori etc).

Pentru a contribui la asigurarea continuităţii activităţii (perenităţii) entităţii şi la atingerea

obiectivelor manageriale, controlul intern urmăreşte în permanentă şi în cadrul tuturor
categoriilor de entităţi, patru obiective generale:

 securitatea activelor şi informaţiilor precum a celorlalte elemente care aduc avantaje

economice pentru entitate;

8
 calitatea informaţiilor;

 respectarea directivelor, normelor şi procedurilor;

 optimizarea utilizării resurselor.

În continuare facem o prezentare sintetică a acestor patru obiective generale ale

controlului intern, urmând ca acestea să fie reluate şi dezvoltate pe parcursul lucrării sub forma
obiectivelor specifice anumitor activităţi.

1. Securitatea şi conservarea potenţialului productiv al entităţii, în sens larg se referă

la:

- securitatea activelor contabile (active imobilizate şi active curente);

- securitatea şi confidenţialitatea informaţiilor;

- securitatea socială a angajaţilor;

- protejarea imaginii întreprinderii etc.

Pentru asigurarea securităţii potenţialului productiv al entităţii controlul intern se bazează

pe normele şi procedurile interne aprobate de conducere referitoare la:

- iniţierea şi aprobarea tranzacţiilor şi operaţiunilor;

- gestionarea şi accesul la activele entităţii;

- protejarea şi accesul la fişiere şi înregistrări;

- inventarierea activelor şi datoriilor etc.

Aceste norme şi proceduri interne stabilesc: cine are accesul la active şi fişiere, când, în
ce scop, pe baza cărei autorizaţii; cine iniţiază şi cine aprobă tranzacţiile şi operaţiunile; cine şi
când verifică modul de derulare a operaţiunilor şi existenţa activelor şi datoriilor etc.

2. Calitatea informaţiilor. Controlul intern trebuie să ofere conducerii o asigurare

rezonabilă asupra faptului că informaţiile puse la dispoziţia acesteia reflectă imaginea fidelă,
adică sunt culese şi prelucrate conform regulilor şi procedurilor stabilite şi în mod sincer,
respectându-se criteriul regularităţii şi sincerităţii informaţiilor.

Cadrul general contabil elaborat de către IASC/IASB stabileşte că pentru a fi utile procesului
decizional informaţiile trebuie să fie:

9
 - inteligibile, uşor de înţeles de către utilizatori;

- relevante (pertinente), adaptate la nevoile utilizatorilor şi furnizate la momentul

oportun;

- credibile, verificabile şi nepărtinitoare;

- comparabile în timp şi spaţiu;

- avantajele obţinute de utilizatorii de informaţii trebuie să fie superioare costului

acestora.

Referitor la sistemul contabil din întreprindere, controlul intern urmăreşte calitatea

informaţiilor şi în special dacă sunt respectate următoarele criterii:

 Exhaustivitatea şi integritatea înregistrărilor

 Realitatea înregistrărilor

 Exactitatea înregistrărilor

Exhaustivitatea şi integralitatea înregistrărilor

Acest criteriu cere ca toate tranzacţiile şi operaţiunile care au loc într-o entitate să fie
reflectate în documente justificative corespunzătoare şi să fie înregistrate în contabilitate fără
omisiuni şi fără repetări. În acest sens, controlul intern urmăreşte fiabilitatea sistemului de
numerotare (manual sau automat) practicat în întreprindere.

În scopul asigurării preluării integrale a documentelor justificative în sistemul automat de

prelucrare a datelor se utilizează mai multe procedee, dintre care amintim procedeul "prin număr
de control" care constă în confruntarea manuală sau automată a numărului de poziţii din Jurnalul
de înregistrare cu numărul de documente predate spre prelucrare conform „Borderourilor de
predare a documentelor". Verificând înregistrările din registre şi jurnale, controlul intern poate
depista situaţii în care unele documente au fost omise sau au fost înregistrate de mai multe ori.

 corelaţia dintre rulaje şi soldurile unor conturi, precum şi soldurile anormale. Astfel,
controlul intern poate analiza corelaţiile dintre conturile clienţi, venituri din vânzări şi TVA
colectată. De asemenea, soldul debitor al contului furnizori se poate datora neînregistrării corecte

10
a facturilor de aprovizionare, confuziilor între analiticele acestui cont, plăţii de mai multe ori a
facturilor: prin casă, prin bancă sau prin instrumente de plată diferite.

 dacă înregistrările contabile nu se materializează pe suport de hârtie, pentru controlul

aplicaţiilor informatizate se apelează la „jocuri de încercare" denumite şi „parcurs de sistem"
care se bazează pe prelucrarea manuală a unui eşantion de documente sau pe prelucrarea după un
alt program informatic şi compararea rezultatelor.

Realitatea înregistrărilor

Toate informaţiile înregistrate în contabilitate şi sintetizate în situaţiile financiare trebuie

să fie justificabile şi verificabile pe baza documentelor justificative. Toate elementele
patrimoniale reflectate în contabilitate trebuie să fie în concordanţă cu realitatea faptică stabilită
prin inventarierea fizică, prin confirmări primite de la terţi prin analize de laborator sau prin alte
procedee. Toate veniturile şi cheltuielile trebuie să fie reale (justificabile şi verificabile), să
privească perioada respectivă şi entitatea respectivă.

Exactitatea înregistrărilor

Corecta înregistrare în contabilitatea şi corecta prezentare a informaţiilor contabile se

verifică sub aspectul perioadei corecte, evaluări corecte, imputării corecte şi prezentării corecte.

 perioadei corecte. Principiul independenţei exerciţiului cere ca operaţiunile şi

tranzacţiile să se înregistreze în perioada în care acestea au avut loc, după cerinţele unei
contabilităţi de angajament. Prin lucrările de regularizare:

- se asigură recunoaşterea acestora în bilanţ (dacă resursele respective aduc avantaje economice
viitoare) sau în contul de profit şi pierdere;

- se asigură delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor;

- se constituie sau se reiau provizioanele şi ajustările de valoare;

- se repartizează diferenţele de preţ asupra cheltuielilor şi stocurilor;

- se contabilizează diferenţele de curs valutar aferente disponibilităţilor, creanţelor şi obligaţiilor

în devize;

11
- se „stochează" în bilanţ cheltuielile şi veniturile în avans, dobânzi de plătit şi dobânzi de încasat
etc.

Controlul intern, inspecţiile fiscale şi auditorii trebuie să analizeze modul în care se

respectă principiul independenţei exerciţiul şi modul în care se efectuează lucrările de
regularizare şi rectificare contabilă. Independenţa exerciţiului se controlează prin mai multe
procedee, dintre care amintim analiza primelor şi ultimelor documente dintr-un exerciţiu
financiar, cu scopul depistării unor „raporturi" nereale sau nelegale între perioadele de gestiune.

 evaluări corecte. Principiul cuantificării monetare nu este un principiu explicit în

legislaţia noastră contabilă. Legea contabilităţii nr. 82/1991, modificată şi republicată
stabileşte regulile de evaluare: la intrarea în patrimoniu, cu ocazia inventarierii, la
închiderea exerciţiului şi la ieşirea din patrimoniu sau la darea în consum.
Reglementările contabile conforme cu Direcţia a IV-a a CEE, aprobat prin Ordinul MEP
nr. 1752/2005 privind aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene completează regulile de evaluare la cost istoric şi regulile privind amortizările
şi provizioanele cu alte reguli denumite „reguli alternative", care se referă la valoarea de
înlocuire, valoarea justă, contabilitatea de inflaţie, etc. Prin această normă legală se
instituie „principiul evaluării separate a elementelor de activ şi datorii".

 imputări corecte. Principiul contabilităţii duble are la baza dublă înregistrare (debitul şi
creditul), dubla reprezentare (activul şi pasivul) şi dublă stabilire a rezultatului
exerciţiului (Contul de profit şi pierdere şi Bilanţul). În ţările inspirate din dreptul roman
este reglementată şi corespondenţa dintre conturi. Ca urmare, controlul intern trebuie să
urmărească înregistrarea operaţiunilor şi a tranzacţiilor în conturile corespunzătoare, ştiut
fiind faptul că nerespectarea corespondenţei dintre conturi poate să contribuie la
mascarea unor fraude sau alte nereguli, la compensaţii nelegale, la denaturarea unor
indicatori, etc.

 Întocmirii corecte a situaţiilor financiare. Controlul intern trebuie să urmărească

corectitudinea înregistrărilor contabile pe baza balanţelor de verificare sintetice şi
analitice, pe baza confruntărilor dintre contabilitate şi evidenţele operative (fise de
magazie, registre de casă, rapoarte de gestiune, etc.) pe baza lucrărilor de regularizare şi
rectificare a conturilor, inclusiv pe baza inventarierilor şi pe baza confruntărilor dintre

12
 înregistrările cronologice şi înregistrările sistematice. După efectuarea acestor verificări,
controlul intern urmăreşte corectă centralizare şi preluare a informaţiilor în situaţiile
financiare.

3. Respectare directivelor. Un obiectiv al controlului intern este acela de a urmări dacă

persoanele care deţin funcţii de conducere, de la diferite niveluri şi toţi angajaţii entităţilor
întreprind acţiuni în vederea respectării reglementărilor legale, a normelor şi procedurilor
interne, a cauzelor contractuale, a regulilor etice şi de comportament.

4. Optimizarea alocării şi utilizării resurselor. Controlul intern nu este normal un

control constatativ care stabileşte abaterile de la parametrii şi regulile prestabilite, ci este şi un
control al performanţelor obţinute sau al eficacităţii. Controlul performanţei urmăreşte realizarea
obiectivelor manageriale la un nivel optim. Astfel, controlul performanţei se pronunţa asupra
economicităţii, eficacităţii, eficienţei şi oportunităţii tranzacţiilor şi operaţiunilor. De asemenea,
controlul performanţei analizează: necesitatea (dezirabilitarea), fezabilitatea şi fiabilitatea
acestor tranzacţii şi operaţiuni.

 Economicitatea se referă la minimizarea costului resurselor alocate unei activităţi, fără

ca prin aceasta să se compromită realizarea în bune condiţii a obiectivelor stabilite. Costul minim
se evaluează ca un cost de oportunitate, care asigură atingerea obiectivelor manageriale
(maximalizarea unităţilor şi minimizarea eforturilor).

 Eficacitatea se referă la gradul de îndeplinire a obiectivelor prevăzute la relaţia dintre

impactul dorit şi impactul efectiv al unei activităţi, tranzacţii sau operaţiuni. Eficacitatea
presupune analiza efectivităţii atingerii unui obiectiv sau a unei decizii manageriale şi stabilirea
abaterilor dintre efectul real şi efectul prevăzut.

 Eficienţa are în vedere raportul dintre rezultatul obţinut şi costul resurselor utilizate
pentru obţinerea acestui rezultat. Eficienţa reprezintă un optim analitic între economicitate şi
eficacitate, în sensul maximalizării lor. Controlul determină perechi între economicitate şi
eficacitate şi analizează compatibilitatea acestor două caracteristici. Eficienţa se calculează ca un

13
raport dintre rezultate (output) şi costul resurselor (input). Astfel, o soluţie tehnică care asigură
reducerea consumurilor şi costurilor (creşte economicitatea), poate să ducă la insatisfacţii pentru
clienţi şi la scăderea vânzărilor (scade eficacitatea). În acest caz eficienţa se bazează pe
optimizarea costurilor şi satisfacerea cerinţelor clienţilor.

 Oportunitatea presupune efectuarea unei tranzacţii sau operaţiuni în momentul cel mai
propice şi cu mijloacele cele mai eficiente (oportunitate structurală).

Deci, controlul intern nu trebuie privit numai că o inspecţie formală care inventariază
abaterile şi neregulile şi care întocmeşte rapoarte şi informări sau care sancţionează neregulile
constante (latura constatativă), ci el trebuie privit, în primul rând, ca o activitate de prevenire a
neregulilor, de lichidare a cauzelor care le determină, de perfecţionare a activităţilor controlate.

Aceste patru obiective generale şi permanente ale controlului intern sunt comune tuturor
conducătorilor, din toate domeniile de activitate şi de la toate nivelurile ierarhice. În continuare
vom vedea că ele se detaliază în numeroase obiective specifice diferitelor categorii de entităţi
(societăţi bancare, de asigurări din sfera producţiei sau a comerţului etc.) sau diferitelor activităţi
(aprovizionare, vânzări, protecţia mediului etc.).

2.2. Principiile controlului intern

Există 10 principii de funcţionare a controlului intern, intitulate „Biblia controlului

intern”, după cum urmează:

1) Un management conştient de necesitatea controlului intern.

2) Fiecare este responsabil pentru propriul său control intern.

3) Un mediu de control adecvat este necesar pentru a exista un control intern bun.

4) Relativitatea controlului intern, care nu dă decât o asigurare rezonabilă, nu este o soluţie

magică.

5) Definirea misiunii guvernează întregul, pentru că dacă nu cunosc misiunea cu precizie nu pot
detecta riscurile, nu ştiu să le evaluez.

6) Nu facem control intern de dragul de a face control intern, cum spune francezul: „Pas de
control pour le controle!”.

14
7) Coerenţa sistemului de control intern implică:

- definirea misiunii

- fixarea obiectivelor

- stabilirea mijloacelor de realizare

- resursele de informaţii

- procedurile de control intern.

8) Procedurile de control intern trebuie actualizate periodic.

9) Identificarea activităţilor de control necesare, pe baza analizei riscurilor, realizată de fiecare

responsabil.

10) Auditul intern apreciază şi evaluează calitatea controlului intern şi permite îmbunătăţirea
acestuia.

2.3. Controlul financiar propriu al societăţilor comerciale

Controlul financiar propriu se organizează şi funcţionează la ministere, departamente, alte

organe centrale de stat, regii autonome, societăţi comerciale, instituţii bugetare şi organe locale
ale administraţiei publice.

Managerii unităţilor patrimoniale sunt obligaţi prin actele normative care reglementează
organizarea şi funcţionarea acestora, să ia toate măsurile necesare pentru gospodărirea şi
administrarea cu maximă eficienţă a mijloacelor materiale şi băneşti, şi apărarea integrităţii
proprietăţii publice şi private.

Realizarea acestui deziderat implică organizarea şi exercitarea în interiorul unităţilor şi

asupra activităţii lor, a unui control riguros şi sistematic în care există şi acţionează şi un control
din afară.

Literatura de specialitate acordă un rol deosebit controlului din interiorul unităţii

(propriu), pornind de la următoarele considerente:

15
 - răspunderea pentru bunul mers al activităţii ca şi pentru modul de utilizare şi integritatea
patrimoniului revine în primul rând administratorilor şi personalului salariat al unităţilor
patrimoniale;

- eficacitatea controlului este cu atât mai mare cu câr este mai aproape de activitatea
social-economică pe care o urmăreşte.

În acelaşi timp, controlul din afara unităţii îşi are obiectivele sale bine definite, urmărind
înfăptuirea politicii economice, financiare şi sociale a statului, modul de constituire şi gestionare
a resurselor, asigurând unitate în organizarea şi exercitarea controlului propriu al unităţilor
patrimoniale.

Astfel, cele două canale de exercitare a controlului propriu al unităţilor patrimoniale nu se

exclud reciproc, ci se îmbină armonios, eficienţa controlului constând în optimizarea raportului
dintre acestea.

Controlul financiar propriu (din interiorul unităţii), organizat în virtutea actelor normative
în vigoare, de managerii acestora, se manifestă, după cum se poate observa şi din figura nr. 4 sub
următoarele forme:

- controlul financiar preventiv cu scopul de a opri de la efectuare toate acele operaţii

economice şi financiare nelegale, nereale, neeconomicoase;

- controlul ierarhic operativ-curent, ca formă de control prin care fiecare persoană cu

funcţie de conducere este obligată să verifice permanent activitatea compartimentelor sau
persoanelor din subordine;

- controlul financiar de gestiune pentru efectuarea controlului ulterior cu caracter

gestionar de fond asupra administrării mijloacelor materiale şi băneşti.

2.3.1. Controlul financiar preventiv

Decurgând din necesitatea obiectivă a acţiunii controlului în economia de piaţă, controlul

financiar preventiv, prin conţinutul său şi momentul executării, asigură oprirea de la efectuare a
tuturor operaţiilor economice sau financiare care nu sunt legale, reale, economice, oportune şi

16
necesare cu scopul de a preîntâmpina încălcarea dispoziţiilor legale, imobilizarea fondurilor şi
păgubirea avutului public şi privat.

Controlul financiar preventiv prezintă unele caracteristici faţă de celelalte forme de

control organizate şi exercitate la nivelul unităţilor economice:

- are un caracter patrimonial. Această caracteristică rezidă în sfera oarecum limitată de

exercitare: totalitatea operaţiilor care generează sau sting drepturi sau obligaţii patrimoniale ale
unităţii faţă de alte unităţi sau persoane fizice;

- este un control profilactic, de prevenire. Precedând efectuarea operaţiilor economice şi

financiare şi oprind de la efectuarea acele operaţii nelegale, nereale şi neeconomicoase, controlul
financiar preventiv preîntâmpină imobilizarea de fonduri, păgubirea avutului public şi privat;

- este un control propriu al unităţilor patrimoniale întrucât exercitarea lui constituie un

atribut al organelor financiar-contabile din interiorul acestora;

- este un control documentar întrucât operaţiile economice şi financiare supuse

controlului preventiv se verifică pa baza documentelor în care sunt consemnate;

- are un caracter total în sensul cuprinderii în sfera sa de exercitare a tuturor

documentelor în care sunt consemnate operaţiuni din care se nasc sau prin care se sting drepturi
şi obligaţii patrimoniale;

- este un control al formei de prezentare a documentelor şi al condiţiilor de fond ale

operaţiilor consemnate în ele.

A. Obiectivele controlului financiar preventiv

În sfera de exercitare a controlului financiar preventiv sunt cuprinse, în condiţiile legii,

toate operaţiile din care derivă, prin care se sting sau modifică drepturi sau obligaţii patrimoniale
ale unităţii faţă de o altă unitate patrimonială sau persoană fizică, precum şi unele operaţiuni
specifice efectuate de Ministerul Finanţelor Publice, bănci şi Curtea de Conturi.

Operaţiile privind mişcarea valorilor materiale în cadrul unităţilor economice, neafectând

patrimoniul acesteia nu sunt cuprinse, de regulă, în sfera controlului financiar preventiv.

17
 Controlul financiar preventiv, ca formă a controlului financiar propriu urmăreşte să
preîntâmpine încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare şi producerea de pagube şi se exercită
asupra documentelor în care se consemnează operaţiile ce se referă la drepturile şi obligaţiile
patrimoniale ale unităţii, în faza de angajare şi plată, în raporturile cu alte persoane juridice sau
fizice.

Astfel, se supun controlului financiar preventiv operaţii cum sunt:

a) încheierea contractelor cu partenerii interni şi externi;

b) încasările şi plăţile în lei şi în valută de orice natură, efectuate în numerar şi prin

operaţiuni bancare, cu persoane juridice sau fizice;

c) trecerea pe cheltuieli a unor sume care duc la diminuarea profitului sau reducerea
capitalului social;

d) gajarea, închirierea sau concesionarea bunurilor unităţilor sau subunităţilor acestora;

e) predarea gestiunii în locaţie gestionară;

f) evaluarea mijloacelor fixe propuse spre vânzare;

g) vânzarea prin licitaţie a activelor;

h) vânzările cu plata prin virament;

i) solicitările de credite pentru finanţarea activităţii curente sau pentru investiţii.

În funcţie de necesităţi, operaţiile menţionate se adaptează şi completează de conducerea

unităţii, în funcţie de specificul activităţii şi a structurii ei organizatorice. Deci, operaţiile,
documentelor şi circuitul acestora se stabilesc de conducerile ministerelor, departamentelor, altor
organe centrale de stat, regiilor autonome, societăţilor comerciale şi organelor locale ale
administraţiei publice.

B. Organizarea controlului financiar preventiv

Controlul financiar preventiv se organizează de directorii generali ai regiilor autonome şi

societăţilor comerciale prin compartimentul financiar-contabil.

18
 În structura organizatorică pentru conducerea unităţilor patrimoniale, controlul financiar
preventiv este plasat la nivelul comitetului de direcţie prin şeful compartimentului financiar-
contabil, respectiv contabilul şef (director economic).

În structura funcţională a unităţii, activitatea de control financiar preventiv se găseşte

localizată la nivelul funcţiunii financiar-contabile, fiind repartizată în funcţie de necesităţi,
volumul operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv şi alte elemente între cele două
activităţi fundamentale: financiară şi contabilă.

În conformitate cu normele unitare de structură în organizarea structurală a unităţii

patrimoniale control financiar preventiv se regăseşte la nivelul compartimentului financiar-
contabil sau la unul din compartimentele structurale ale acestuia: contabilitate sau financiar cu
extindere la nivelul compartimentelor specializate care întocmesc sau care participă la întocmirea
documentelor pentru operaţiile ce se supun controlului financiar preventiv după cum se poate
observa din figura nr. 5.

Controlul financiar preventiv fiind plasat la nivelul funcţiunii financiar-contabile este

exercitat de drept de către conducătorul compartimentului financiar-contabil, respectiv contabilul
şef, care, ca organ de specialitate răspunde în faţa Adunării generale a acţionarilor şi a
Consiliului de administraţie, de respectarea normelor legale cu caracter economico-financiar.

Controlul financiar preventiv se poate organiza la marile unităţi cu activitate complexă

sub forma unor compartimente specializate. Constituirea unor servicii sau birouri de control
financiar preventiv se face pe baza deciziei managerului unităţii, dar această formă de organizare
nu degrevează pe conducătorul compartimentului financiar-contabil de atribuţia şi răspunderea
privind controlul financiar preventiv.

În cazul în care conducătorul compartimentului financiar-contabil, respectiv contabilul

şef lipseşte din unitate (concediu de odihnă, de studii, incapacitate de muncă etc.) atribuţiile de
control financiar preventiv sunt îndeplinite de locţiitorul său.

În funcţie de volumul, complexitatea şi diversitatea operaţiilor, de gradul de întocmire şi

prelucrare automatizată a documentelor, de amplasarea teritorială a compartimentelor în care se
întocmesc documentele sau au loc operaţiile, managerii unităţilor patrimoniale au dreptul, la
propunerea conducătorilor compartimentelor financiar-contabile să delege exercitarea controlului
financiar preventiv şi altor persoane cu atribuţii financiar-contabile din cadrul unităţii, care sunt

19
astfel împuternicite să îndeplinească această sarcină pe lângă celelalte atribuţii de serviciu sau în
mod exclusiv.

Persoanele cărora urmează a li se repartiza atribuţii de control financiar preventiv trebuie

să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

- să aibă pregătire profesională corespunzătoare şi experienţă în activitatea financiar-

contabilă;

- să corespundă din punct de vedere profesional al cinstei şi corectitudinii;

- să nu participe, prin natura muncii, lor la actul sau operaţia supusă controlului financiar
preventiv sau la înregistrarea acestuia în contabilitate, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege,
interdicţie justificată de faptul că una şi aceeaşi persoană nu poate efectua controlul asupra
aceluiaşi act sau operaţiune la care a participat;

- să nu fi fost condamnate chiar dacă au fost graţiate, pentru săvârşirea vreuneia din
infracţiunile prevăzute de lege.

Exercitarea controlului financiar preventiv prin persoane împuternicite este necesar a se

realiza printr-un număr redus de persoane, iar repartizarea operaţiilor să permită specializarea
acestora cu scopul exercitării unui control competent şi eficient.

Persoanele din unităţile patrimoniale care exercită control financiar preventiv, operaţiile
şi documentele asupra cărora acestea exercită controlul ca şi alte elemente de natură
organizatorică sunt consemnate în ordine sau decizii ale managerilor unităţilor economice prin
care se stabileşte procedura de aplicare în unitatea patrimonială a reglementărilor legale generale.

Acţiunea de organizare a controlului financiar preventiv presupune soluţionarea şi a altor

probleme cum sunt:

a) stabilirea fluxului informaţional al documentelor supuse controlului financiar preventiv

cu scopul asigurării operativităţii şi calităţii controlului, evidenţierii actelor justificative
însoţitoare, ce fundamentează anumiţi indicatori;

b) asigurarea legislaţiei şi instruirea personalului. În aplicarea legii controlului financiar

preventiv, conducătorii unităţilor patrimoniale trebuie să ia măsuri de asigurare, în sens material,
a legislaţiei necesare (legi, ordonanţe, hotărâri, ordine, instrucţiuni, etc.) şi instruirea permanentă

20
şi temeinică a celor care exercită control financiar preventiv cu scopul însuşirii metodologiei de
control şi folosirii instrumentelor de lucru;

c) organizarea analizei activităţii de control financiar preventiv a constituit un instrument

al managementului pe linia administrării valorilor materiale şi băneşti, identificării şi mobilizării
rezervelor, prevenirii pagubelor şi tragerii la răspundere a celor vinovaţi pentru încălcarea
dispoziţiilor legale. De asemenea, se analizează cazurile de refuz de viză, modul de soluţionare al
acestora, cauzele şi consecinţele economico-financiare, măsurile ce au fost luate pentru
prevenirea lor în viitor, precum şi cazurile de efectuare a unor operaţiuni care nu erau legale,
necesare şi economicoase, stabilindu-se măsuri concrete pentru îmbunătăţirea activităţii de
control financiar preventiv.

C. Exercitarea controlului financiar preventiv

Controlul financiar preventiv se exercită pe baza normelor metodologice elaborate de

Ministerul Finanţelor Publice privind organizarea controlului financiar care cuprind operaţiile şi
documentele ce se supun controlului financiar preventiv, precum şi atribuţiile ce revin
conducătorilor compartimentelor de specialitate în care au loc operaţiile şi celor împuterniciţi să
execute acest control.

i). Metodologia acordării vizei de control financiar preventiv

Controlul financiar preventiv asupra documentelor privind operaţiuni din care se nasc sau
derivă drepturi şi obligaţiuni patrimoniale, precum şi cele privind stingerea sau lichidarea unor
drepturi sau obligaţiuni se realizează în două etape:

1) atestarea sau certificarea şefului compartimentului de specialitate în care se execută

operaţiunea care, prin semnarea documentului, îşi asumă răspunderea asupra realităţii, legalităţii,
necesităţii, oportunităţii şi economicităţii;

2) viza de control financiar preventiv dată de şeful compartimentului cu atribuţii

financiar-contabile sau de către persoanele împuternicite.

La fiecare operaţiune supusă controlului financiar preventiv se face o verificare şi analiză

completă pentru a se constata respectarea cumulativă a celor cinci condiţii:

21
 1 2 3 4 5

Legalitate Necesitate Oportunitate Realitate Economicitate

Prin verificarea legalităţii unei operaţii economico-financiare controlul financiar

preventiv urmăreşte:

- operaţia sau acţiunea înscrisă în document să aibă la bază un act normativ (lege,
hotărâre de guvern, ordonanţă, ordin, norme, etc.) şi care prevede, de principiu, efectuarea
acesteia;

- nivelul valoric la care urmează a se realiza şi, uneori şi cel cantitativ este cel prevăzut în
actele normative. Uneori, actul normativ stabileşte limitele minime şi maxime între care se poate
realiza o acţiune. În această situaţie controlului financiar preventiv îi revine sarcina de a verifica
încadrarea mărimii valorice a operaţiei între limitele preconizate de actul normativ;

- respectarea condiţiilor (principiilor) prevăzute în mod expres de actul normativ, fie

pentru a se produce operaţia sau acţiunea însăşi înscrisă în documentul prezentat la viza de
control financiar preventiv, fie pentru a se produce la nivelul cantitativ şi valoric preconizat prin
document;

- utilizarea formelor, mijloacelor şi căilor legale de realizare a operaţiei sau acţiunii

înscrisă în document;

- respectarea termenului (momentului) legal în care urmează a se produce o anumită

operaţie sau acţiune patrimonială;

- existenţa unor prevederi care constituie baza legală a declanşării operaţiei sau acţiunii,
care stabilesc nivelul la care urmează a se produce o anumită operaţie sau acţiune patrimonială;

- existenţa unei decizii sau hotărâri a conducerii unităţii sau a organului ierarhic superior,
prin care se dispune, în limitele competenţelor legale, efectuarea unei operaţii sau acţiuni prin
care se angajează patrimoniul unităţii;

22
 - solicitarea realizării operaţiei sau acţiunii s-a făcut de către compartimentul de
specialitate interesat, cu respectarea prevederilor deciziei de organizare şi exercitare a
controlului financiar preventiv;

- existenţa unei documentaţii tehnico-economice aprobată în condiţiile prevăzute de

actele normative în vigoare;

- preţurile şi tarifele utilizate au bază legală.

Verificarea realităţii sau autenticităţii operaţiilor economice vizează două grupe de

obiective: dacă operaţia, prin însăşi natura sa, are legătură directă cu activitatea unităţii
economice şi dacă aceasta (unitatea) dispune de toate condiţiile şi mijloacele de realizare a
operaţiei în mărimea solicitată. Prima grupă de obiective vizează posibilitatea existenţei şi
producerii unei anumite operaţii, iar cea de-a doua permite transformarea posibilităţii în realitate.

În această accepţie, verificarea realităţii operaţiei economice de către controlul financiar

preventiv presupune urmărirea următoarelor aspecte:

- existenţa unei activităţi reale a unităţii patrimoniale care impune efectuarea operaţiei
respective;

- existenţa unor obiective reale a căror realizare reclamă efectuarea unei anumite operaţii
economico-financiare;

- mărimea operaţiei este strict determinată de dimensiunea obiectivelor de realizat în acea

perioadă;

- existenţa mijloacelor materiale, tehnice şi financiare necesare realizării operaţiei;

- existenţa cadrului organizatoric adecvat de efectuare a operaţiei;

- asigurarea locului de realizare a operaţiei economico-financiare cu forţa de muncă

corespunzătoare, etc.

În unele cazuri controlul financiar preventiv, în verificarea realităţii operaţiilor

economico-financiare, completează verificarea documentară, inclusiv pe cea efectuată prin
confruntarea cu documentaţia necesară analizei şi acordării vizei, cu verificarea faptică, la faţa
locului, a modului cum sunt asigurate condiţiile şi mijloacele de realizare a acestora sau cu
informaţii obţinute de la personal specializat.

23
 Verificarea necesităţii unei operaţii economico-financiare urmăreşte ca efectuarea
acesteia să rezulte din nevoile reale de funcţionare ale unităţii patrimoniale, nevoi determinate la
rândul lor de îndeplinirea unor obiective sau a unor acţiuni stabilite prin acte normative..

Cu ocazia verificării necesităţii operaţiilor controlului financiar preventiv urmăreşte dacă:

- operaţia este determinată de o activitate ce urmează a se desfăşura în unitate economică;

- nivelul la care este preconizat a se realiza operaţia solicitată este corelat cu parametrii
activităţii, fie cei prestabiliţi, fie cei existenţi în momentul respectiv;

- operaţia are caracter de repetabilitate. În aceste condiţii, persoana care exercită controlul
financiar preventiv urmăreşte ca operaţia să se desfăşoare uniform, la aceiaşi parametri de fiecare
dată. Dacă operaţia are caracter întâmplător trebuie analizaţi atât factorii din interior, cât şi cei
din exterior care îi determină necesitatea producerii;

- documentele în care sunt înscrise astfel de operaţii au viza consilierului juridic sau
aprobarea conducătorului unităţii, semnături care întăresc caracterul de necesitate al acestora;

- necesitatea efectuării operaţiei să fie determinată de nevoi de funcţionare imediate ale

unităţii patrimoniale. Pentru cazurile în care se solicită, prin documentele prezentate la viza de
control financiar preventiv, operaţii care vor fi necesare unităţii într-un viitor mai mult sau mai
puţin apropriat, persoana care exercită controlul va analiza motivele devansării şi efectele
situaţiei economico-financiare a unităţii.

Verificarea oportunităţii operaţiilor economico-financiare, de către controlul financiar

preventiv are în obiectiv un singur element - momentul sau perioada optimă de înfăptuire a
operaţiei.

Momentul sau perioada optimă de înfăptuire a unei operaţii economico-financiare cu

caracter patrimonial se corelează cu:

- posibilităţile reale materiale, tehnice sau financiare de realizare a acesteia;

- momentul sau perioada în care au fost prevăzute a se realiza anumite obiective;

- gradul maxim de eficienţă, posibil de realizat în momentul sau perioada optimă

preconizată;

- termenele prevăzute în contractele încheiate cu unităţile beneficiare etc.

24
 Verificarea economicităţii operaţiilor supuse controlului financiar preventiv pune în
evidenţă latura calitativă a controlului şi urmăreşte executarea acestora cu cât mai puţine
mijloace materiale şi băneşti. Economicitatea operaţiilor vizează şi: asigurarea utilităţii
rezultatelor operaţiei pentru unitatea patrimonială; reducerea pe cât posibil a cheltuielilor
neeconomicoase, evitarea realizării de stocuri supranormative etc.; evitarea creării de drepturi
sau obligaţii patrimoniale fără posibilitate de onorare şi cu consecinţe negative asupra situaţiei
financiare a unităţilor patrimoniale; respectarea criteriilor de eficienţă în orice operaţie
economico-financiară ce urmează a fi întreprinsă de unităţile economice.

În cazul unor operaţii, pentru stabilirea gradului de economicitate a acestora sunt

necesare calcule tehnico-economice ale diferitelor variante posibile de realizare.

În urma verificărilor efectuate şi a concluziilor desprinse privind îndeplinirea condiţiilor

de formă şi fond de către documentul prezentat, persoana ce exercită acest control acordă viza
prin înscrierea pe document a menţiunii „Control financiar preventiv” însoţită de semnătura
acesteia şi precizarea datei când s-a efectuat controlul.

Acordarea vizei de control financiar preventiv, modul în care se finalizează întreaga

acţiune, este purtătoarea unor efecte de natură economico-financiară şi juridică, după cum
urmează:

- unitatea intră în raporturi economice şi juridice cu alte persoane fizice ori unităţi
patrimoniale;

- şefii compartimentelor de specialitate care au prezentat documentele de viză au

obligaţia da a se conforma vizei primite pe documente şi, deci, de a efectua operaţiile solicitate;

- din momentul acordării vizei de control financiar preventiv începe să acţioneze

răspunderea persoanelor ce au efectuat controlul şi au acordat viza pentru îndeplinirea
cumulativă de către operaţiile economico-financiare a celor cinci condiţii. Aceasta nu înlătură
răspunderea celor ce au întocmit documentul şi nici pe cea a şefilor compartimentelor de
specialitate ce au atestat (certificat) documentele, când se constată că operaţiile pe care le conţin
nu sunt legale, reale, oportune şi economicoase.

Activitatea de control financiar preventiv se analizează în cadrul Consiliului de

administraţie al unităţilor patrimoniale. Cu această ocazie se are în vedere, în principal, în ce

25
măsură controlul financiar preventiv constituie un instrument al conducerii în: luarea deciziilor,
cunoaşterea şi urmărirea permanentă a modului de administrare a bunurilor materiale şi băneşti;
identificarea şi mobilizarea rezervelor; prevenirea, descoperirea şi recuperarea pagubelor
materiale; tragerea la răspundere a celor vinovaţi pentru încălcarea dispoziţiilor legale. Totodată,
se prezintă cazurile de efectuare a unor operaţii care nu erau legale, necesare, oportune sau
economicoase, reflectarea în indicatorii economico-financiari negativi; cheltuieli
neeconomicoase reprezentând pierderi în rebuturi, penalităţi pentru nerespectarea disciplinei
contractuale, locaţii, contrastalii, dobânzi penalizatoare plătite la împrumuturi restante, dobânzi
şi penalizări plătite ca urmare a nerespectării reglementărilor fiscale, imobilizări în stocuri
supranormative, debitori, pagube materiale produse din vina conducătorilor compartimentelor de
specialitate. În urma acestei analize se stabilesc măsuri concrete atât pentru îmbunătăţirea
organizării controlului financiar preventiv, cât şi pentru tragerea la răspundere a celor care au
încălcat normele legale, măsuri care fac posibilă eliminarea neajunsurilor existente şi
preîntâmpinarea producerii lor în viitor.

2.3.2. Controlul ierarhic operativ-curent

Controlul propriu al unităţilor patrimoniale se realizează şi sub forma controlului ierarhic

la fiecare nivel de organizare şi conducere a activităţii, formă de control instituţionalizată sub
denumirea de control ierarhic operativ-curent.

Conceput ca un control exercitat în cadrul atribuţiilor curente de serviciu, controlul

ierarhic operativ-curent urmăreşte folosirea judicioasă a timpului de lucru, îndeplinirea
corespunzătoare a sarcinilor curente, descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne, organizarea
raţională a proceselor economice şi desfăşurarea acestora în concordanţă cu principiile adecvate
unei creşteri economice evidente.

Plasarea acestei forme de control la nivelul fiecărui manager asigură apropierea activităţii
de control de locul unde se administrează patrimoniul.

Necesitatea organizării şi exercitării controlului propriu al unităţilor patrimoniale sub

forma controlului ierarhic operativ-curent este determinată de cunoaşterea modului în care sunt
utilizate mijloacele materiale, financiare şi umane repartizate pentru realizarea acţiunilor sau
activităţilor propuse.

26
 Caracteristicile principale ale controlului ierarhic operativ-curent sunt:

- caracter ierarhic, rezultat din atributul funcţiilor managerilor de la diferite nivele

organizatorice. Prin exercitarea acestui control, managerul la nivelul său urmăreşte în mod
permanent desfăşurarea operaţiunilor economice referitoare la gestionarea, circulaţia şi consumul
valorilor materiale şi băneşti, în condiţiile concrete în care organele de execuţie îşi îndeplinesc
sarcinile de serviciu;

- caracter operativ, prin efectuarea controlului în timpul desfăşurării normale a activităţii,

a proceselor economice şi financiare. Pentru a fi operativ, controlul trebuie să urmeze atât de
aproape operaţiile, încât abaterile constatate să poată fi remediate imediat, iar acolo unde este
posibil, controlul să fie simultan cu desfăşurarea operaţiunilor;

- caracter curent, prin aceea că este exercitat în mod continuu şi sistematic, caracter care
îi conferă acestei forme de control un grad sporit de eficacitate în practica conducerii activităţii;

- caracter de îndrumare şi sprijin direct, prin care managerul acordă organelor de

execuţie asistenţă de specialitate în vederea îndeplinirii obiectivelor prestabilite şi pentru evitarea
sau înlăturarea operativă a abaterilor.

Controlul ierarhic operativ-curent are în principal următoarele sarcini:

- asigurarea aplicării şi respectării stricte a legilor, actelor normative care reglementează

activitatea fiecărui domeniu;

- gestionarea eficientă a mijloacelor materiale şi băneşti;

- introducerea unei ordini şi discipline riguroase în administrarea şi gestionarea bunurilor

şi banilor statului sau acţionarilor;

- apărarea patrimoniului unităţii;

- identificarea şi mobilizarea rezervelor interne;

- prevenirea, descoperirea îi recuperarea operativă a pagubelor materiale;

- educarea lucrătorilor în vederea îndeplinirii corecte şi la timp a sarcinilor de serviciu.

2.3.3. Controlul financiar de gestiune

27
 Realizarea ciclului de control în unităţile patrimoniale presupune manifestarea şi
exercitarea atribuţiei de control a managementului în toate fazele activităţii social-economice.

Deşi centrul de greutate, în ciclul de control, se situează la nivelul controlului ce se

desfăşoară înainte de producerea fenomenelor şi proceselor, totuşi un rol important revine
controlului ulterior, singurul în măsură de a compara rezultatele obţinute cu previziunile actelor
normative în vigoare, de a stabili abaterile, de a identifica şi localiza cauzele acestora, precum şi
de a propune măsuri pentru remedierea şi prevenirea fenomenelor negative, pentru sancţionarea
persoanelor ce se fac vinovate de situaţiile necorespunzătoare constatate.

Controlului financiar de gestiune îi revin o serie de sarcini specifice determinate însăşi de

poziţia faţă de momentul desfăşurării activităţii pe care o supune controlului:

- asigurarea integrităţii proprietăţii publice şi private şi a utilizării eficiente a mijloacelor

materiale şi băneşti;

- asigurarea respectării prevederilor legale ce reglementează încadrarea şi retribuirea

personalului muncitor, precum şi acordarea drepturilor băneşti cuvenite acestuia;

- urmărirea modului în care este respectată disciplina financiară în efectuarea tuturor

încasărilor sau plăţilor, în lei sau valută, din fondurile unităţilor patrimoniale în contul altor
unităţi sau persoane fizice;

- asigurarea respectării prevederilor actelor normative privind întocmirea şi circulaţia

documentelor primare, organizarea şi conducerea contabilităţii şi a evidenţei tehnic-operative,
precum şi realitatea datelor din conturi, bilanţuri şi conturi de execuţie;

- verificarea modului de organizare, funcţionare şi exercitare a controlului financiar

preventiv, tehnic-operativ curent şi chiar a controlului economico-financiar ulterior al filialelor
din subordine.

Aceste sarcini ale controlului financiar de gestiune se realizează în activitatea de control

propriu-zisă prin două grupe de obiective: sub forma verificărilor cu caracter economico-
financiar şi sub forma controlului gestionar de fond, fapt pentru care în practică, controlul
financiar de gestiune mai poartă denumirea şi de „control financiar intern” sau „control gestionar
de fond” sau „revizie gestionară”.

28
A) Obiectivele controlului financiar de gestiune

Caracterizat printr-o arie largă de cuprindere, controlul financiar de gestiune asigură

verificarea sub toate aspectele a procesului gospodăririi valorilor materiale şi băneşti, precum şi
urmărirea modului în care se aplică prevederile legale privind integritatea proprietăţii publice şi
private.

Controlul financiar de gestiune, ca formă a controlului propriu este control financiar

ulterior care urmăreşte respectarea dispoziţiilor legale cu privire la gestionarea şi gospodărirea
mijloacelor materiale şi băneşti pe baza documentelor înregistrate în evidenţa tehnico-operativă
şi în contabilitate.

Controlul financiar de gestiune are ca obiective principale următoarele:

I. Existenţa, integritatea, păstrarea şi paza bunurilor şi valorilor de orice fel deţinute

cu orice titlu.

A. Respectarea legalităţii cu privire la evidenţa existenţei, păstrării şi folosirii

patrimoniului:

1. Controlul existenţei faptice a mijloacelor materiale – stabilite prin numărare, cântărire,

măsurare, după caz, în raport de specificul, natura şi caracteristicile acestora (marcă, număr,
serie, dimensionare), precum şi în funcţie de elementele consemnate în documentele care le–au
însoţit la achiziţionare - facturi, specificaţii şi alte documente cu funcţii asemănătoare, stabilirea
concordanţei între existenţa acestor mijloace materiale inventariate faptic la control şi datele
înscrise în evidenţa tehnic-operativă şi contabilitate.

2. Respectarea normelor referitoare la delimitarea materialelor, în funcţie de situaţia

existentă – materiale nerecepţionate, refuzate la recepţie, aflate în custodie, primite spre
prelucrare, procurate din fondurile cu destinaţie specială, donaţii etc.

3. Existenţa faptică a numerarului şi a celorlalte valori aflate în casă şi confruntarea

acestora cu datele evidenţei tehnic-operative şi contabilitate.

29
 4. Existenţa faptică a numerarului încredinţat mandatarilor-pentru plăţi (salarii, ajutoare
sociale, ajutoare sociale) şi achizitorilor pentru diverse procurări în numerar.

5. Concordanţa dintre documentele de încasări şi plăţi în numerar cu datele din registrul

de casă şi contabilitate şi, de la caz la caz, confruntarea acestora cu evidenţele băncilor, la care
are deschise conturile unitatea respectivă.

6. Exactitatea calculelor şi a raportărilor referitoare la încasări şi plăţi.

7. Existenţa altor valori materiale şi confruntarea stocurilor faptice cu datele din evidenţa
tehnic-operativă şi contabilitate.

8. Controlul legalităţii, realitatea operaţiunilor de intrare şi modul de justificare pentru

cecuri, timbre şi mărci poştale, bilete speciale, tichete de masă, bilete şi abonamente pentru
mijloace de transport în comun, bonuri de cantităţi fixe.

9. Verificarea legalităţii folosirii carnetelor de cec-uri, a aprovizionării cu stocuri în

raport de necesităţi, de prevederile din contracte, de stocurile existente pentru prevenirea
imobilizărilor şi eliminarea stocurilor supranormative sau peste necesar.

10. Legalitatea, realitatea şi reflectarea în evidenţe a modificărilor de patrimoniu prin

investiţii, donaţii şi achiziţii de produse, transformări şi ca efect al activităţii proprii de cercetare,
proiectare şi producţie.

11. Respectarea normelor legale referitoare la încheierea contractelor comerciale.

12. Aplicarea prevederilor legale referitoare la: recepţia, autorecepţia, expediţia şi

transportul mijloacelor materiale.

13. Respectarea normelor legale pentru gestionare, depozitarea mijloacelor materiale.

- asigurarea locurilor de primire şi păstrare a valorilor materiale cu aparate de măsură şi

control, respectarea normelor legale referitoare la utilizarea, funcţionarea şi verificarea aparatelor
respective.

- respectarea dispoziţiilor legale referitoare la pierderile materiale pe timpul

transporturilor şi depozitării şi pentru manipulări ocazionate de aceste operaţiuni; modul cum s-
au efectuat scăderile din gestiune a materialelor, respectarea normelor legale privind înregistrarea
în contabilitate.

30
 - etichetarea la locul de păstrare a tuturor valorilor materiale în care să se indice
denumirea, simbolul (numărul de cod) şi preţul unitar al acestora.

- stabilirea stocurilor normate de valori materiale şi asigurarea de către serviciul

aprovizionare a unor achiziţii normale şi ritmice; evidenţierea valorilor materiale fără mişcare, de
prisos, cu mişcare lentă, greu vandabile, inutilizabile sau deteriorate (desperecheate, dezasortate,
cu termen de garanţie depăşit).

14. Utilizarea şi întreţinerea capacităţilor de depozitare, a instalaţiilor, utilajelor, precum

şi a mijloacelor de transport din dotare.

B. Controlul respectării prevederilor legale referitoare la constituirea şi componenţa

comisiilor de inventariere şi efectuarea operaţiunilor de inventariere:

1. Inventarierea periodică a întregului patrimoniu (precum şi a bunurilor aparţinând altor

unităţi, care temporar se află în posesia unităţii care efectuează inventarierea, custodie) în
condiţiile şi la termenele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.

2. Inventarierea patrimoniului sau a unor elemente patrimoniale ori de câte ori:

a) intervine o predare-primire de gestiune;

b) sunt indicii că există lipsuri sau plusuri de gestiune care nu pot fi stabilite cert decât
prin inventariere;

c) s-au produs modificării de preţuri;

d) gestiunile în cauză se comasează, se scindează sau se desfiinţează;

e) s-au produs calamităţi naturale sau cazuri fortuite, precum şi a celorlalte dispoziţii
legale privind inventarierea patrimoniului.

3. Stabilirea rezultatelor inventarierii şi înregistrarea acestora în contabilitate potrivit

normelor legale în vigoare.

4. Realitatea inventarierilor fapticerealizate de către comisii cu ocazia inventarierii

periodice a întregului patrimoniu, predării-primirii de gestiuni, reducerilor de preţuri, precum şi a
bunurilor aparţinând altor unităţi aflate în custodie.

31
 5. Legalitatea măsurilor luate pentru recuperarea minusurilor şi a pierderilor reprezentând
bunuri deteriorate, degradate, dezasortate, cu termenele de garanţie depăşite, demodate,
inutilizabile, precum şi pentru înregistrarea plusurilor.

C. Controlul organizării corespunzătoare a pazei bunurilor cu angajaţii proprii:

1. Asigurarea securităţii gestiunilor de valori materiale prin spaţii special amenajate,

prevăzute cu drugi sau gratii şi lacăte sau încuietori la ferestre şi uşi, astfel încât să se prevină
orice posibilitate de înstrăinare sau sustragere a mijloacelor materiale.

2. Organizarea şi executarea controlului (permanent şi inopinat) asupra ieşirii mijloacelor

de transport, a angajaţilor şi a altor persoane.

3. Asigurarea securităţii numerarului prin păstrarea în case de bani în încăperi separate,

prin transporturi la şi de la bancă sau la punctele de efectuare a plăţilor în condiţii care să prevină
sustragerile, pierderile.

4. Exercitarea controlului periodic al casieriei de către contabilul şef sau delegatul său.

5. Controlul curent exercitat de serviciul de resort asupra activităţii gestionarilor de

mijloace materiale.

6. Verificarea de către conducătorul compartimentului financiar contabil sau delegatul

său a modului în care se fac înregistrările în evidenţele gestiunilor de mijloace materiale.

7. Calcularea, solicitarea şi încasarea penalizărilor în cazul nerespectării cauzelor

contractuale.

8. Recuperarea de la cei vinovaţi a pagubelor provenite din substituiri, denaturări, alterări,

avarii, lipsuri şi sustrageri de valori materiale datorită nerespectării normelor de ambalare,
încărcare, transport, descărcare, pază, recepţie şi depozitare.

9. Stabilirea funcţiilor prin a căror ocupare angajatul dobândeşte calitatea de gestionar şi

respectarea legalităţii cu privire la angajarea gestionarilor:

- angajarea şi menţinerea în funcţie numai a gestionarilor care îndeplinesc condiţiile

prevăzute de lege, referitoare la vârstă, studii, care nu sunt condamnaţi penal, în curs de urmărire,
în curs de judecată sau a celor amnistiaţi;

32
 - solicitarea de către unităţi a relaţiilor cu privire la antecedentele penale pentru
persoanele ce urmează a fi angajate sau trecute în funcţia de gestionar;

- existenţa dovezii de la ultimul loc de muncă referitoare la pagubele produse de către cel
ce urmează a fi angajat sau trecut în funcţia de gestionar;

- existenţa avizului scris al celorlalţi gestionari în cazul gestiunii încredinţată mai multor
gestionari pentru angajarea sau trecerea în această funcţie a unei persoane;

- atribuirea calităţii de gestionar angajaţilor care îndeplinesc funcţii (de control financiar
sau contabil) incompatibile cu ceea de gestionar.

10. Stabilirea garanţiilor, constituirea şi ridicarea lor, recuperarea din garanţii a pagubelor
produse de gestionar, potrivit prevederilor legale.

11. Stabilirea răspunderii gestionarilor, a angajaţilor cu funcţii de conducere şi oricăror

alţi angajaţi pentru pagubele produse, potrivit dispoziţiilor legale.

II. Utilizarea valorilor materiale de orice fel, declasarea valorilor materiale, legalitatea
şi realitatea operaţiunilor de ieşire - eliberări pentru consum, transferuri, prelucrări la terţi
din evidenţa tehnic-operativă şi contabilă.

1. Respectarea normelor legale în ce priveşte eliberarea valorilor materiale din gestiuni.

2. Darea în consum a mijloacelor materiale în concordanţă cu normele de consum, de

întreţinere şi de reparaţii.

3. Respectarea destinaţiei pentru care au fost procurate mijloacele materiale.

4. Modul cum s-au făcut scăderile din gestiune a perisabilităţilor.

5. Reflectarea în evidenţă a deşeurilor, rebuturilor, remanierilor, degradărilor,

deprecierilor, perisabilităţilor, legalitatea şi realitatea acestora, precum şi măsurile luate pentru
prevenirea lor.

6. Legalitatea şi realitatea operaţiunilor de casare, declasare, scoatere din uz, transferare,

etc. a valorilor materiale şi valorificarea bunurilor recuperate.

7. Evidenţa separată a cantităţilor de carburanţi şi lubrifianţi lichizi şi b.c.f.-uri pe

sortimente de produse, feluri de bonuri şi conducători auto, identificarea consumurile de
carburanţi, lubrefianţi, piese de schimb, anvelope în raport cu normativele:

33
 - eliberarea foilor de parcurs numai după predarea celor din ziua precedentă şi a b.c.f.-
urilor numai după ce au fost justificate cele primite anterior;

- înscrierea în foile de parcurs a fiecărei curse a distanţelor a ştampilei şi semnăturilor

beneficiarilor;

- existenţa, funcţionarea în bune condiţiuni şi verificarea periodică la metrologie a

aparatelor de kilometraj.

8. Întocmirea listelor de alimente în raport de efective, meniuri, şi alocaţie legală.

III. Efectuarea, în numerar sau prin cont, a încasărilor şi plăţilor, în lei şi în valută, de
orice natură, încadrarea personalului şi acordarea drepturilor băneşti ce i se cuvin.

1. Legalitatea promovărilor în funcţii tehnice de execuţie sau de specialitate.

2. Modul cum este stabilit salariul de bază în raport cu răspunderea şi complexitatea

sarcinilor, precum şi nivelul de pregătire necesar funcţiei ocupate - diferenţierea pe funcţii în
cadrul fiecărei funcţii pe grade profesionale.

3. Modul în care sunt stabilite sporurile la salariul de bază:

- sporuri pentru vechime în muncă;

- sporuri pentru condiţii speciale de muncă.

4. Legalitatea cu realitatea plăţilor pentru program prelungit de lucru, ore suplimentare,

ore de noapte etc.

5. Concordanţa sumelor trecute în statele de salarii cu deciziile de încadrare.

6. Legalitatea şi realitatea plăţilor reprezentând ajutorul în cadrul asigurărilor sociale.

7. Legalitatea drepturilor personalului pe perioada delegării, detaşării sau trecerii

temporare într-o altă muncă.

8. Legalitatea plăţilor pentru cei trimişi la specializare în străinătate.

9. Legalitatea şi realitatea plăţilor pentru drepturile de concediu de odihnă.

34
 10. Aplicarea dispoziţiilor legale cu privire la calcularea, reţinerea şi vărsarea impozitului
pe salarii, a contribuţiei la asigurările sociale, de sănătate, pentru ajutor de şomaj, a popririlor, a
ratelor pentru mărfuri procurate pe credit, despăgubirilor, chiriilor, pensiilor alimentare.

11. Exactitatea calculelor şi a rapoartelor din documentele pe baza cărora se stabilesc,

ridică, eliberează sau plătesc salarii şi alte drepturi de personal.

IV. Întocmirea şi circulaţia documentelor primare, documentelor tehnic-operative şi

contabile.

1. Primirea, eliberarea şi utilizarea mijloacelor materiale numai pe bază de documente

justificative, legal întocmite.

2. Completarea documentelor primare potrivit indicatorilor formularului respectiv şi a

normelor în vigoare, semnarea acestora de cei în drept şi predarea lor la termen persoanelor
îndreptăţite.

3. Conducerea corectă a evidenţei tehnic-operative la locurile de depozitare şi pe naturi

de mijloace materiale.

4. Conducerea clară şi exactă a evidenţei contabile care să asigure atât reflectarea în

expresie bănească a patrimoniului prin înregistrarea exactă şi la timp a tuturor operaţiunilor
economice şi financiare, cât şi la timp a tuturor operaţiunilor economice şi financiare, cât şi
exercitarea controlului permanent al existenţei şi mişcării valorilor patrimoniale.

Pentru evidenţa contabilă analitică a gestiunilor, concordanţa datelor din evidenţa tehnic-
operativă cu datele evidenţei analitice şi sintetice, ca şi realitatea datelor înscrise în acestea
pentru gestiunile de valori materiale, mijloace fixe şi obiecte de inventar de mică valoare sau
scurtă durată.

5. Procurarea formularelor cu regim special, recepţionarea şi încredinţarea lor spre

păstrare unor angajaţi special desemnaţi; evidenţa corectă a formularelor cu regim special;
justificarea formularelor cu regim special; evidenţa formularelor restituite, greşit tipărite sau
eronat completate.

35
B) Organizarea şi exercitarea controlului financiar de gestiune

Controlul financiar de gestiune se organizează, pentru controlul gestiunilor proprii, la

companii naţionale, regii autonome, societăţi comerciale, în conformitate cu prevederile Legii nr.
30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar, modificată.

Controlul financiar de gestiune funcţionează în compartiment distinct în subordinea

directă a directorului general; se efectuează de salariaţi cu studii economice superioare sau medii
în funcţie de volumul şi complexitatea gestiunilor, încadraţi în compartimentul de control cu
sarcini exclusive de efectuare a controlului la termenele legale.

Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar de gestiune trebuie să

îndeplinească aceleaşi condiţii cerute de lege pentru cele împuternicite să exercite controlul
financiar preventiv.

În legătură cu organizarea şi exercitarea controlului financiar de gestiune, normele legale

în vigoare prevăd o serie de obligaţii şi răspunderi, astfel:

a) La cererea organelor de control financiar de gestiune conducerile şi salariaţii unităţilor

supuse controlului au obligaţia: să pună la dispoziţie registrele, corespondenţa, actele, piesele
justificative şi alte documente necesare controlului; să prezinte pentru control valorile de orice
fel pe care le gestionează sau pe care le au în păstrare, care intră sub incidenţa controlului; să
elibereze în condiţii legale documentele solicitate în original sau copii certificate; să dea
informaţii şi explicaţii verbale şi în scris în legătură cu problemele care formează obiectul
controlului; să semneze cu sau fără obiecţii actele de control şi să comunice la termenele fixate
modul de aplicare a măsurilor stabilite în urma controlului; să asigure sprijinul şi condiţiile
necesare bunei desfăşurări a controlului şi să-şi dea concursul pentru clarificarea consecinţelor.

b) Salariaţii împuterniciţi cu exercitarea controlului financiar de gestiune răspund

disciplinar, contravenţional sau penal în situaţiile în care: nu efectuează controlul conform
programului de activitate aprobat; înscriu în actele de control date sau fapte ireale sau inexacte
sau cu bună ştiinţă nu consemnează toate deficienţele constatate; lucrează cu superficialitate,
nesemnalând încălcările de la normele legale în vigoare, măsuri care produc pagube; nu
întocmesc şi nu înaintează conducătorului unităţii actele de control la termenele stabilite; nu iau
sau nu propun măsurile necesare pentru înlăturarea lipsurilor şi abaterilor consemnate în actele

36
de control, tragerea la răspundere a celor vinovaţi; nu îndeplinesc sau îndeplinesc superficial
sarcinile ce le revin conform normelor.

c) În legătură cu organizarea şi exercitarea controlului financiar de gestiune constituie

contravenţie şi se sancţionează cu amendă următoarele fapte: neemiterea în termen a actelor
administrative privind modul de organizare şi exercitare a controlului financiar de gestiune;
angajarea, menţinerea, trecerea în funcţia de organ de control financiar de gestiune a unei
persoane fără să se fi obţinut în prealabil de la organele de poliţie relaţii scrise cu privire la
antecedentele penale ale acestora; nesesizarea organelor competente de către şeful
compartimentului financiar de gestiune, în cazul neluării măsurilor referitoare la recuperarea
pagubelor; nepunerea la dispoziţia organelor de control financiar de gestiune a documentelor şi
datelor necesare controlului; refuzul de a semna cu sau fără obiecţiuni actele de control întocmite
de organele de control financiar de gestiune, precum şi de a da explicaţii scrise la cererea acestor
organe; neexecutarea în termenele stabilite a dispoziţiilor date ca urmare a controlului efectuat de
organele de control financiar de gestiune sau comunicarea din culpă a unor date eronate în
legătură cu executarea lor; nedispunerea măsurilor necesare pentru efectuarea cu prioritate, la
solicitarea instanţelor de judecată, parchetului şi poliţiei, a controlului financiar de gestiune,
necesar stabilirii prejudiciilor produse prin infracţiuni şi clarificării împrejurărilor care au condus
la săvârşirea unor fapte de natură penală. Constatarea acestor contravenţii şi aplicarea
sancţiunilor se fac de organele de control financiar de stat.

2.4.1. Controlul financiar preventiv propriu

Instituţiile publice au obligaţia să organizeze controlul financiar preventiv propriu şi

evidenţa angajamentelor în cadrul compartimentului contabil.

Organizarea controlului financiar preventiv propriu revine conducătorilor instituţiilor

publice (ordonatori de credite principali, secundari sau terţiari) care au obligaţia să stabilească
proiectele de operaţiuni supuse controlului financiar preventiv propriu, documentele justificative
şi circuitul acestora cu respectarea dispoziţiilor legale.

Controlul financiar preventiv propriu se exercită de către contabilul-şef prin viză de

control financiar preventiv propriu.

37
 În funcţie de volumul şi de complexitatea activităţii, contabilul-şef poate împuternici, cu
aprobarea ordonatorului de credite, şi o altă persoană din subordinea sa să exercite controlul
financiar preventiv propriu, cu precizarea limitelor împuternicirii, persoane care, de regulă, nu
participă la întocmirea şi contabilizarea documentelor controlate.

Persoana care exercită controlul finaciar preventiv trebuie să nu fie implicată în

efectuarea activităţilor supuse controlului.

Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar preventiv propriu trebuie să aibă

pregătirea economică şi experienţa necesară, să îndeplinească condiţiile de cinste şi
corectitudine. Legal nu pot fi împuternicite să exercite acest control persoanele aflate în curs de
urmărire penală, de judecată sau care au fost condamnate, chiar dacă au fost graţiate, pentru fapte
privitoare la abuz în serviciu, fals, uz de fals, înşelăciune, dare sau luare de mită şi alte
infracţiuni prin care s-au produs pagube unor persoane fizice sau juridice, dacă în cursul
urmăririi penale, al judecăţii sau după condamnare a intervenit amnistia, cel care a săvârşit
vreuna din infracţiunile menţionate, nu poate fi împuternicit să exercite controlul financiar
preventiv propriu timp de doi ani de la data aplicării amnistiei. Cel căruia i s-a suspendat
condiţionat executarea pedepsei nu poate fi împuternicit să exercite acest control în cursul
termenului de încercare de doi ani de la expirarea acestui termen.

Împuternicirea se face pe bază de ordin sau decizie a conducătorului instituţiei. Prin ordin
sau decizie se stabilesc concret operaţiunile asupra cărora se exercită controlul financiar
preventiv, condiţiile şi perioada în care se desfăşoară această activitate.

Se supun aprobării ordonatorului de credite numai proiectele de operaţiuni care respectă

întrutotul cerinţele de legalitate, regularitate şi încadrare în limitele angajamentelor bugetare
aprobate, care poartă viza de control financiar preventiv propriu.

Viza de control financiar preventiv propriu se exercită prin semnătura persoanelor în

drept, competente în acest sens şi prin aplicarea de către acestea a sigiliului personal.

În vederea acordării vizei de control financiar preventiv propriu, proiectele de operaţiuni

se prezintă însoţite de documentele justificative corespunzătoare, certificate în privinţa realităţii
şi legalităţii prin semnătura conducătorilor compartimentelor de specialitate care iniţiază
operaţiunea respectivă. Conducătorii acestor compartimente de specialitate răspund pentru
realitate, regularitatea şi legalitatea operaţiunilor ale căror documente justificative le-au

38
certificat. Obţinerea vizei de control financiar preventiv propriu pe documente care cuprind date
nereale sau inexacte nu exonerează de răspundere pe şefii compartimentelor de specialitate care
le-au întocmit.

Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu răspund în solidar cu

ordonatorul de credite pentru legalitatea, pentru regularitatea şi pentru încadrarea în limitele
angajamentelor bugetare aprobate în privinţa operaţiunilor pentru care au acordat viza de control
financiar preventiv propriu.

În cazurile în care dispoziţiile legale prevăd avizarea operaţiunilor de către

compartimentul de specialitate juridică, proiectul de operaţiune va fi prezentat pentru control
financiar preventiv propriu cu viza şefului compartimentului juridic. Persoanele în drept să
exercite controlul financiar preventiv propriu pot cere avizul compartimentului de specialitate
juridică ori de câte ori consideră că necesităţile o impun.

În cazul refuzului de viză, conducătorul instituţiei poate să continue operaţiunea pe

proprie răspundere. În acest caz este sesizat Ministerul Finanţelor Publice care are obligaţia de a
efectua o inspecţie în scopul evaluării impactului acestei decizii. Evaluarea activităţii de control
financiar preventiv propriu aparţine structurii de audit intern a instituţiei.

Documentele referitoare la operaţiile supuse controlului financiar preventiv propriu, care

nu au fost vizate, nu se înregistrează în contabilitate. Pentru aceste documente se ţine o evidenţă
separată.

2.4.2. Controlul financiar preventiv delegat

Controlul financiar preventiv delegat se organizează şi se exercită de către Ministerul

Finanţelor Publice prin controlorii delegaţi. Ministrul finanţelor publice numeşte pentru fiecare
instituţie publică în care se exercită funcţia de ordonator principal de credite al bugetului de stat,
bugetului asigurărilor sociale de stat sau al bugetului oricărui fond special, unul sau mai mulţi
controlori delegaţi în funcţie de volumul şi de complexitatea activităţii instituţiei publice
respective. De asemenea, ministrul finanţelor publice numeşte unul sau mai mulţi controlori
delegaţi pentru operaţiunile derulate prin bugetul trezoreriei statului, pentru operaţiuni privind
datoria publică şi pentru alte operaţiuni specifice ale Ministerului Finanţelor Publice (Fondul

39
Naţional de Preaderare, Agenţiile de implementare a programelor de preaderare). Numirea
controlorilor delegaţi se face prin ordin al ministrului finanţelor.

Prin norme metodologice aprobate de ministrul finanţelor se stabilesc:

a) tipurile de operaţiuni ale ordonatorilor principali de credite ale căror proiecte se supun
controlului financiar preventiv delegat;

b) limitele valorice peste care se efectuează controlul financiar preventiv delegat pe tipuri
de operaţiuni;

c) documentele justificative care trebuie să însoţească diferitele tipuri de operaţiuni;

d) modul în care trebuie efectuat controlul financiar preventiv delegat pentru fiecare tip
de operaţiune; tipurile de operaţiuni ce se supun controlului şi după caz, limitele valorice
corespunzătoare acestora pot diferi de la o instituţie publică la alta.

Controlorii delegaţi exercită viza de control financiar preventiv delegat asupra proiectelor
de operaţiuni vizate în prealabil de către controlul financiar preventiv propriu al instituţiei
publice.

Controlorii delegaţi îşi desfăşoară activitatea la sediul instituţiilor publice la care au fost
numiţi. Instituţiile publice asigură controlorului/controlorilor delegaţi spaţiul de lucru şi dotarea
necesară, precum şi cooperarea personalului propriu, îndeosebi a celui din compartimentul
contabil pentru îndeplinirea în bune condiţii a atribuţiilor de control.

În cazul absenţei temporare de la post a unui controlor delegat, ministrul finanţelor

publice numeşte un alt controlor delegat care să îndeplinească atribuţiile celui dintâi pe durata
absenţei acestuia.

Operaţiunile care fac obiectul controlului financiar preventiv delegat se supun aprobării
ordonatorului principal de credite numai însoţite de viza de control financiar preventiv delegat.
Viza se acordă sau se refuză în scris, pe formular tipizat, şi trebuie să poarte semnătura şi sigiliul
personal al controlorului delegat competent.

Înainte de a emite un refuz de viză, controlorul delegat are obligaţia să informeze, în

scris, în legătură cu intenţia sa pe ordonatorul principal de credite, precizând motivele refuzului.
Dacă ordonatorul principal de credite prezintă în scris argumente în favoarea efectuării
operaţiunii pentru care se intenţionează refuzul vizei, opinia neutră asupra cazului este formulată

40
de o echipă de trei controlori delegaţi de la instituţii publice diferite de cea în cauză, echipă
constituită ad-hoc prin grija controlorului financiar-şef. Opinia neutră se motivează şi se
formulează în scris şi are un rol consultativ, soluţia finală fiind în competenţa exclusivă a
controlorului delegat competent potrivit principiului exercitării în mod independent a atribuţiilor
de control financiar preventiv delegat.

Controlul financiar preventiv delegat se efectuează în termenul cel mai scurt, permis de
durata efectivă a verificărilor necesare, astfel încât să nu afecteze desfăşurarea în bune condiţii şi
în termen a operaţiunii al cărei proiect se supune controlului financiar preventiv delegat.

Perioada maximă pentru acordarea sau, după caz, pentru refuzul vizei de control financiar
preventiv delegat este de trei zile lucrătoare de la prezentarea proiectului unei operaţiuni, însoţit
de toate documentele justificative. În cazuri excepţionale, controlorul delegat are dreptul să
prelungească perioada aceasta cu maxim cinci zile lucrătoare, pe baza unui referat de justificare
pe care are obligaţia să îl transmită de îndată spre informare controlorului financiar-şef şi
ordonatorului principal de credite.

Controlorul delegat este funcţionar public, angajat al Ministerului Finanţelor Publice.

Numărul de posturi de controlor delegat se stabileşte de către ministrul finanţelor publice, în
funcţie de necesităţi, în limita numărului total de posturi şi a bugetului anual aprobate.

Pot fi încadrate în funcţia de controlor delegat numai persoanele care au studii superioare
economice sau juridice şi o vechime efectivă în domeniul finanţelor publice de minim şapte ani.
Candidaţii pentru funcţia de controlor delegat trebuie să prezinte cazier judiciar, informaţii şi
recomandări din care să rezulte că au un profil moral şi profesional corespunzător cerinţelor
funcţiei.

Controlorii delegaţi nu pot fi soţi, rude sau afini până la gradul al patrulea, inclusiv cu
ordonatorul de credite pe lângă care sunt numiţi.

Controlorilor delegaţi le sunt interzise exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a
activităţilor de comerţ, precum şi participarea la administrarea sau conducerea unor societăţi
comerciale sau civile. Ei nu pot exercita funcţia de expert judiciar sau arbitru desemnat de părţi
într-un arbitraj.

41
 Funcţia de control delegat este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu
excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. De asemenea, se interzice controlorilor
delegaţi să facă parte din partide politice sau să desfăşoare activităţi publice cu caracter politic.
Controlorii delegaţi care se găsesc în situaţiile de mai sus au obligaţia să informeze de îndată, în
scris ministrul finanţelor şi controlorul financiar şef.

Atribuţiile controlorului delegat sunt, în principal, următoarele:

a) exercitarea controlului financiar preventiv delegat asupra proiectelor de operaţiuni ale

ordonatorului principal de credite în conformitate cu ordinul de numire şi cu normele
metodologice;

b) supravegherea organizării, ţinerii, actualizării şi raportării evidenţei angajamentelor;

c) informarea directă a ministrului finanţelor publice, prin rapoarte lunare, cu privire la

situaţia curentă a angajamentelor efectuate, la vizele acordate şi situaţiile de refuz de viză; câte o
copie de pe raportul respectiv se transmite întotdeauna controlorului financiar şef şi
ordonatorului principal de credite pe lângă care este numit;

d) elaborarea de propuneri şi proiecte privind perfecţionarea controlului financiar

preventiv;

e) participarea la activităţile corpului controlorilor delegaţi;

f) îndeplinirea altor atribuţii stabilite prin ordin al ministrului finanţelor.

Controlorul delegat nu se pronunţă asupra oportunităţii ce fac obiectul controlului

financiar preventiv delegat şi este obligat să-şi exercite atribuţiile cu bună-credinţă şi cu deplină
responsabilitate. Pentru actele sale, întreprinse cu bună-credinţă în exerciţiul atribuţiilor sale şi în
limita acestora, controlorul delegat nu poate fi sancţionat sau trecut în altă funcţie.

Controlorul delegat îşi exercită atribuţiile în mod independent. El raportează în mod

direct ministrului finanţelor şi nu i se poate impune, pe nici o cale, acordarea sau refuzul vizei de
control financiar preventiv delegat.

De asemenea, controlorul delegat este obligat să păstreze secretul de stat, secretul de

serviciu şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care ia
cunoştinţă în exercitarea funcţiei.

42
 Evaluarea activităţii controlorului delegat se face anual prin calificative, pe baza
informaţiilor cuprinse în rapoartele anuale privind activitatea controlorilor delegaţi, rapoartele
auditului intern şi rapoartele Curţii de Conturi. Calificativele anuale primite de fiecare controlor
delegat se păstrează pe toata durata exercitării de către acesta a atribuţiilor funcţiei. Ministrul
finanţelor publice demite deîndată controlorul delegat care a înregistrat un calificativ
“insuficient” sau de trei ori consecutiv calificativul „satisfăcător”.

În funcţie de performanţele profesionale atestate de calificativele înregistrate în baza

evaluărilor anuale şi de vechime în funcţie, controlorii delegaţi se încadrează în gradele
profesionale I, II, III. Cerinţele minime şi condiţiile promovării de la un grad profesional la altul
se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor.

Corpul controlorilor delegaţi se organizează şi funcţionează ca un compartiment distinct

în subordinea ministruluii finanţelor publice şi cuprinde ansamblul controlorilor delegaţi.

Corpul controlorilor delegaţi asigură în principal:

a) aplicarea şi dezvoltarea principiilor şi practicilor avansate de bună conduită financiară;

b) colaborarea şi schimburile profesionale între controlori;

c) colaborarea şi schimburile profesionale cu alte structuri de profil interne, externe şi

internaţionale.

Corpul controlorilor delegaţi este condus de controlorul financiar şef şi de doi adjuncţi.

Controlorul financiar şef şi adjuncţii săi sunt numiţi prin hotărâre a Guvernului pentru un
mandat de şase ani pe baza propunerii nominale făcute de către ministrul finanţelor în urma
intervievării a şase candidaţi desemnaţi din rândul controlorilor delegaţi de către corpul
controlorilor delegaţi, în şedinţă plenară, cu majoritate simplă. La data şedinţei plenare de
desemnare a celor şase candidaţi este obligatoriu ca numărul controlorilor delegaţi încadraţi
efectiv şi efectiv prezenţi la şedinţă să fie cel puţin jumătate din numărul de posturi de controlor
delegat.

Aceeaşi persoană nu poate îndeplini mai mult de un mandat în funcţia de controlor

financiar şef; de asemenea, aceeaşi persoană nu poate îndeplini mai mult de un mandat în funcţia
de controlor financiar şef adjunct.

Controlorul financiar şef îndeplineşte în principal, următoarele atribuţii:

43
 a) susţine, în faţa ministrului finanţelor publice, a Guvernului şi a altor autorităţi soluţiile
date în exerciţiul atribuţiilor sale de către oricare din controlorii delegaţi;

b) organizează sistemul informaţional şi urmăreşte realizarea în mod efectiv şi în timp

util a schimbului de informaţii între controlorii delegaţi;

c) organizează şi urmăreşte colectarea, prelucrarea şi înregistrarea statistică a

informaţiilor privind activitatea de control financiar preventiv şi efectuează evaluarea acestora;

d) dispune măsuri pentru aplicarea în activitatea controlorilor delegaţi a principiilor şi

practicilor avansate de bună conduită financiară şi pentru valorificarea propunerilor şi
contribuţiilor acestora la dezvoltarea şi la perfecţionarea de standarde în domeniu;

e) asigură îndrumarea metodologică în domeniul controlului financiar preventiv;

f) prezintă Guvernului rapoarte privind activitatea controlorilor delegaţi care trebuie să

cuprindă o analiză a modului de soluţionare a refuzurilor de viză de control financiar preventiv
delegat, precum şi propunerii de îmbunătăţirii a legislaţiei financiare;

g) evaluează activitatea fiecărui controlor delegat şi propune ministrului finanţelor

publice acordarea aprecierilor anuale;

h) alte atribuţii, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Referitor la acordarea vizei de control financiar preventiv delegat, persoana în drept să

acorde această viză are dreptul şi obligaţia de a refuza viza în toate cazurile în care, în urma
verificărilor, apreciază că proiectul de operaţiuni care face obiectul controlului financiar
preventiv nu îndeplineşte condiţiile de legalitate, regularitate şi încadrare în limita
angajamentelor bugetare pentru acordarea vizei. Refuzul de viză trebuie să fie în toate cazurile
motivat în scris şi de asemenea trebuie să se ţină o evidenţă a proiectelor de operaţiuni refuzate la
viză de control financiar preventiv delegat.

Documentele referitoare la operaţiuni supuse controlului financiar preventiv şi

care nu au fost vizate nu pot fi înregistrate în contabilitate, făcând excepţie documentele privind
operaţiile refuzate la viză de control financiar preventiv propriu sau delegat, dar efectuate pe
răspunderea ordonatorului de credite şi cele refuzate la viză de control financiar preventiv
delegat, dar autorizate prin hotărâre a Guvernului. Documentele referitoare la operaţiile efectuate

44
doar pe răspunderea ordonatorului de credite sau autorizate prin hotărâre a Guvernului se
înregistrează distinct într-un cont în afara bilanţului.

Cap. 3: Studiu de caz

Dintre principalele obiective ale controlului financiar de gestiune există unul care se
referă la existent, pastrarea si paza bunurilor patrimoniale ale agentilor economici. Cum receptia
marfurilor reprezinta punctul de plecare a intregii activitati de aprovizionare, de stocare si
ulterior de vânzare a mărfii respective este de la sine inteles ca un control de gestiune este
necesar sa cuprinda controlul receptiei bunurilor intrate în patrimoniu.

*Control prin sondaj

În urma hotararii luate de Consiliul de administraţie s-a decis ca prinsondaj sa fie controlata
receptia marfurilor la unul din S.C. SEPHORA S.A.

A fost formulate în scris aceasta hotarare si au fost numite persoanele care vor fi insarcinate sa
fie memberi în comisia de control.

*Rezultatele controlului înregistrării documentelor de intrare/ieișre din gestiune

În urma controlului Comisia de inventor a intocmit un process verbal de constatare si o

notă cu propuneri si sugestii pentru a se evita eventualele erori din gestiune. Comisia a intocmit
aceste formulare în mai multe exemplare. Astfel aceasta a predate un exemplar Directorului
financiar si cate un exemplar fiecărui actioner din cadrul societatii.

45
46
47
CONTROLUL FINANCIAR - PARTE COMPONENTĂ A CONDUCERII ŞTIINŢIFICE A
SOCIETĂŢII

Evidenţierea necesităţii obiective a controlului, precum şi locul şi rolul acestuia în

conducerea ştiinţifică a societăţii, imprimă controlului un caracter ştiinţific în ansamblul ştiinţei
'Conducerea activităţii economico-sociale'.

Controlul este integrat în sistemul de conducere a societăţii reprezentând o formă de cunoaştere a

modului de orientare, organizare şi desfăşurare a activităţii economico-sociale.

Astfel, se pun în faţa controlului probleme deosebite, în special ale cunoaşterii realităţilor,
inclusiv a modului de aplicare a legislaţiei, având ca scop stabilirea măsurilor necesare pentru
evitarea lipsurilor, deficienţelor, greutăţilor, curmarea abuzurilor.

Controlul asigură cunoaşterea de către societate a modului în care se gospodăreşte avuţia

naţională şi se utilizează mijloacele materiale şi financiare, a modului de îndeplinire a
îndatoririlor ce le revin salariaţilor şi în special a cadrelor de conducere.

Controlul, că latură componentă a conducerii ştiinţifice a societăţii, ca formă de perfecţionare a

activităţii socio-economice, implică antrenarea tuturor factorilor de răspundere în aplicarea cu
fermitate: a programelor elaborate de statul de drept democratic şi social; a legislaţiei, a
hotărârilor de guvern şi a altor norme elaborate de organisme centrale şi locale cu drept de
decizie, în vederea realizării şi consolidării economiei de piaţă.

Caracterul preventiv al controlului constă în aceea că sesizează fenomenele negative din

activitatea economico-socială când acestea se manifestă că tendinţa şi intervine operativ în
prevenirea şi lichidarea cauzelor.

Controlul nu se rezumă numai să constate manifestarea neajunsurilor, nu este numai un control

concomitent sau ulterior, ci, în primul rând, un control bazat pe previziunea desfăşurării
activităţii, a descoperirii la timp a deficienţelor şi anomaliilor.

Pentru obţinerea eficienţei maxime, pe lângă evaluarea rezultatelor în raport cu

obiectivele şi normele stabilite, controlul contribuie şi la determinarea tendinţelor, fenomenelor
care necesită corecţie.

48
Caracterul constructiv-proiectiv al controlului constă în a veghea la aplicarea promptă a legilor, a
ajuta efectiv la depăşirea dificultăţilor, prin soluţionarea problemelor ce prezintă neajunsuri ca
urmare a stabilirii unor măsuri adecvate.

Controlul, pe baza studiilor şi analizelor efectuate descoperea elementele noului şi contribuie la

generalizarea celor mai moderne metode de organizare şi conducere, de informare şi prospectare
în legătură cu problemele economico-sociale.

Tematica de control.

Tematica controlului a fost axată pe verificarea postoperativa a administrării patrimoniului, de la

ultima verificare anuală 01.11.2020 până la 31 .10.2021.

Controlul a fost înscris în planul anual de control s-a desfăşurat conform deciziei
managerului general în perioada 01.11.2021

Prezentarea echipei de control şi a tematicii controlului unităţii.

Echipa de control s-a prezentat la managerul general al S.C. TESS S.R.L., domnul
Dumitru Gelu, căruia i s-a făcut cunoscut planul de control întocmit în baza deciziei de control
din 01.11.2021.

Pregătirea documentelor supuse controlului.

S-a solicitat conducerii unităţii să dispună personalului în subordine următoarele:

- Prezenţă obligatorie la serviciu în zilele stabilite în program pentru verificarea

compartimentului sau gestiunii respective

- Punerea la dispoziţie la solicitarea organelor de control, a următoarelor documente:

A. Pentru verificarea modului de îndeplinire a măsurilor stabilite prin controalele anterioare:

Ultimul proces - verbal de control financiar de gestiune;

Actul de comunicare către serviciul CFG a îndeplinirii măsurilor lăsate în sarcină unităţii la
controlul anterior;
49
Toate procesele - verbale încheiate de organele de control din afara unităţii, care au legătură cu
administrarea patrimoniului societăţii.

B. Pentru verificarea imobilizărilor corporale:

B.Balanţa analitică a mijloacelor fixe la 31.10.2021;

Notele de intrare, recepţia mijloacelor fixe achiziţionate de la data ultimului control;

C. Pentru stocuri:

C. Balanţa analitică a stocurilor pe fiecare gestiune;

Notele de intrare - recepiie;

Bonurile de consum intern de materiale

Dispoziţii de livrare, materiale, produse finite;

Fişele de magazie pentru evidenţa rulajului şi stocurilor de materiale, piese de schimb, obiecte de
inventar, ambalaje din fiecare gestiune.

D. Pentru disponibilităţile băneşti:

D. registrul de casă cu toate actele justificate;

Carneţele de C.E.C. urî;

Extrase de cont;

Chitanţe fiscale.

E. Balantele de verificare lunară de la ultimul control, până la balanta pe luna octombrie 2001.
Unitatea nu încheiase bilanţ.

F. Fişele posturilor tuturor persoanelor responsabile cu înregistrările contabile şi ale tuturor

gestiunilor precum şi deciziile de numire în funcţiile respective.

Organizarea echipei de control.

Echipa de control şi-a împărţit sarcinile după cum urmează:

50
A. Economist Talabe Eugenia, şeful echipei de control a preluat verificarea următoarelor
obiective:

a. existenţa faptică a numerarului şi a celorlalte valori în caserie, confruntarea acestora cu

datele evidenţei tehnico - operative şi contabile;

Concordanta dintre documentele de încasări şi plăţi în numerar cu datele din registrul de casă şi
evidentă contabilă şi de la caz la caz, confruntarea acestora cu evidenţele unităţilor bancare la
care are deschise conturile unitatea;

Exactitatea calculelor şi a raporturilor referitoare la încasări şi plăţi în numerar şi

realitatea încasărilor;

Necesitatea, economicitatea, realitatea şi legalitatea aprovizionării mijloacelor materiale în raport

de prevederile din contracte, de stocurile existente şi de consumuri. Existenţa unor mijloace
materiale fără mişcare, cu mişcare lentă sau fără mişcare, prevenirea şi lichidarea acestora;

Verificarea documentară din compartimentul financiar-contabilitate, urmărindu-se ca fiecare act

justificativ înregistrat în evidenţă contabilă să conţină elementele obligatorii de forma şi fond,
precum şi semnăturile autorizate şi viză de control financiar preventiv

Efectuarea controalelor prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare;

Controlul casieriei de către contabilul şef sau delegatul sau;

Controlul curent din partea serviciului de resort asupra activităţii gestionarilor de mijloace
materiale.

B. Inginerul Vasi Nicolae, director economic şi contabilii Crutu Cristina şi Vicoe Ioana, au
preluat verificarea următoarelor obiective:

În cadrul unităţii există următoarele depozite (gestiuni):

Bonuri de valoare;

Depozitul de materiale şi întreţinere, piese de schimb şi obiecte de inventar;

51
Existenţa faptică a mijloacelor materiale, stabilită prin numărare, cântărire, măsurare după caz, în
raport cu specificul, natura şi caracteristicile acestora, deţinute cu orice titlu;

Concordanţa mijloacelor materiale inventariate faptic la control cu datele din fişele de

magazie şi balanţa analitică a stocurilor, precum şi concordanţa rulajelor la cele din urmă;

Asigurarea locurilor de primire, păstrare şi eliberare a valorilor materiale cu aparate de măsură şi

control;

Etichetarea la locul de păstrare a tuturor mijloacelor materiale în care să indice: denumirea,

simbolul şi preţul unitar;

Stabilirea listei persoanelor care au dreptul să dispună eliberarea mijloacelor materiale de

la locurile de depozitare şi specimenele de semnătură ale acestora. Existenţa acestora în posesia
fiecărui gestionar;

Utilizarea şi întreţinerea capacităţilor de depozitare, instalaliilor, utilajelor;

Încadrarea şi menţinerea în funcţia de gestionar numai a persoanelor care îndeplinesc

condiţiile legale, existenţa cazierului cu privire la antecedentele penale, adeverinţă de la ultimul
loc de muncă referitoare la corectitudine, constituirea garanţiei la nivelul sumelor prevăzute de
lege.

În prima zi a controlului gestiunilor s-a procedat astfel:

· s-au verificat deciziile de numire a gestionarilor şi confirmările organelor de poliţie

privind antecedentele penale (cazierul);

· s-au barat toate fişele din magazie pentru material şi produse la ultima înregistrare,
semnându-se în dreptul ultimei înregistrări în fişa, atât de gestionari cât şi de către un
membru al echipei de control;

· s-au sigilat toate spaţiile de depozitare unde s-a efectuat controlul;

· s-au luat declaraţii de la fiecare gestionar;

52
 · s-au început inventarierile mijloacelor materiale, intocminduse lista pentru reperele la
care s-au constatat diferenţe în plus sau în minus;

· pentru asiguarea continuităţii activităţii pe perioada verificării gestiunii, eliberările şi

primirile de bunuri în gestiune s-au efectuat sub supravegherea organului de control în
intervalul orar 8-12, după care gestiunile respective în care nu se efectuă încă verificarea,
au fost sigilate.

· S-au făcut verificările cantitative ale stocurilor, confruntările cu stocurile din fişele de
magazie şi cu stocurile din balanţă analitică a stocurilor, efectuându-se totodată
confruntarea prin sondaj cu documetele de intrare (note de recepţie, note de predare, note
de restituire) şi documentele de eliberare (bonuri de consum, note de transfer, procese-
verbale de casare sau declasare).

· După aceste operaţiuni s-au stabilit diferenţele în plus şi minus, s-au înlocuit listele de
inventariere pentru diferenţe şi s-au luat note explicative gestionarilor pentru justificarea
diferenţelor în gestiune.

· S-au stabilit:

Răspunderea materială;

Răspunderea administrativă;

Răspunderea disciplinară;

Nu a fost cazul de răspundere penală.

ü La procesul - verbal, ce s-a întocmit în două exemplare, s-au anexat toate documentele şi
situaţiile efectuate de organele de control.

ü Şeful serviciului C.F.G., după consultarea dosarului a sintetizat informaţiile şi concluziile

în 'Raportul sintetic asupra verificării unităţii ' pe care l-a prezentat managerului general
al societăţii.

53
 ü În baza aprobării raportului de către managerul general s-a emis dispoziţie obligatorie
către unitate pentru remedierea deficienţelor.

În urma controlului efectuat în perioada 01.11.2020 31 .12.2021 s-au constatat următoarele:

A) Existenţa, integritatea şi păstrarea bunurilor deţinute cu orice titlu de unitate.

a) Inventarierea de control s-a efectuat integral asupra gestiunilor: lubrefianţi; materiale de

întreţinere, piese de schimb, obiecte de inventar şi prin sondaj pe o perioadă de trei luni
asupra casieriei.

ü S-au verificat de asemenea, autenticitatea şi exactitatea întocmirii documentelor

contabile, financiare şi de evidenţă primară, referitoare la mijloacele materiale şi băneşti
ale unităţii, precum şi concordanţă dintre actele contabile şi situaţia faptică şi scriptică din
gestiune.

ü S- au verificat:

Fişele de magazie;

Notele de recepţie şi constatare diferenţe;

Notele de transfer, restituire;

Bonurile de consum;

Facturile şi avizele de expedtiie privind aprovizionarea;

Balanţele analitice ale stocurilor;

Au fost verificate de asemenea procesele - verbale de inventariere periodică efectuate de unitate

de la data ultimului control 01.11.2021.

ü În urma controlului au rezultat următoarele:

54
Din confruntarea stocurilor faptice stabilite prin inventariere, cu stocurile scriptice din evidenţa
gestionară şi balanţa contabilă analitică a stocurilor au rezultat plusuri de valori materiale şi
băneşti în suma de 1.906.000 lei şi lipsuri în gestiune de 16.035 lei.

ü În vederea recuperării contravalorii mijloacelor materiale lipsa în gestiuni s-au

reactualizat preţurile din evidenţa gestionară şi contabilă, la preţul pieţei din momentul
constatării lipsurilor, luându-se în considerare cota de uzură aferentă perioadei de
folosinţă.

B) Organele de control ale societăţii au stabilit şi răspunderea materială conform Codului Muncii
articolul 106- 108 după cum urmează:

ü Mijlocul fix trusa scule Gedore a fost imputată în sarcina mecanicului Tuca Ion, în sumă
de 9.747 lei, suma urmând a fi reţinută din salariu.

ü Lipsa de lubrefianţi a fost imputată în sarcina gestionarului Hărăbor Silviu, în suma de

2.329 lei, suma urmând a fi reţinută din salariu.

ü Lipsa unei chei dinamometrice a fost imputată în sarcina macanicului Hogea Sorin, în
suma de 3.920 lei suma urmând a fi depusă în numerar la casierie sau în caz de
neexecutare prin reţinere din salariu.

Vinovaţii prin semnarea titlurilor executorii de mai sus şi-au asumat obligaţia de plată a
creanţelor.

Într-un singur caz s-a instituit răspunderea disciplinară, gestionarul Ticutan Gheorghiţă,
încălcând prevederile Legii nr. 82/1991 articolul 38 prin eliberarea de bunuri din gestiune fără
forme legale.

C) Alte obiecte

Din verificarea efectuată asupra dosarelor de personal ale gestionarilor s-a constatat că aceştia nu
au antecedente penale.

55
 ü Controlul curent operativ lunar asupra gestiunii de casă, prevăzut de Decretul nr.
209/1976 nu a fost efectuat de directorul economic în lunile decembrie 2021 şi ianuarie-
februarie 2022.

ü A fost sancţionat economist Talabe Eugenia, director economic, disciplinar cu

'avertisment' conform Codului Muncii articolul 100 litera "b"

Alte deficienţe nu s-au constatat.

BIBLIOGRAFIE :

Surse:-http://www.stiucum.com/finante/finate-publice/Controlul-financiar32757.php (Cap. 1-2)

-https://www.avocatnet.ro/articol_41606/Ordinul-MFP-nr-1139-2015-modificarea-
Ordinului-MFP-nr-923-2014-aprobarea-Normelor-referitoare-la-exercitarea-controlului-
financiar-preventiv-si-a-Codului-de-norme-pentru-desfasurarea-activitatii-de-control-financiar-
preventiv-propriu.html (Anexe)

ANEXĂ din 11 iulie 2014 (*republicată*)

privind Codul specific de norme profesionale pentru persoanele care exercită activitatea de
control financiar preventiv propriu*) (Anexa nr. 2)

EMITENT -MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 28 din 15 ianuarie 2016

Notă Aprobată prin ORDINUL nr. 923 din 11 iulie 2014, republicat în MONITORUL OFICIAL
nr. 2, 8 din 15 ianuarie 2016
Ioan Oprean (coord.) - Bazele contabilităţii, Editura Intelcredo, Deva, 2001.

IASB - International Accounting Standards Board (Consiliul de Standarde Contabile Internaţionale). .

56
ANEXE :

Figura nr. 1. Formele de control exercitate din interiorul unităţilor patrimoniale

57
Figura nr. 2 Locul controlului financiar preventiv în structura de conducere funcţională şi organizatorică a
unităţii patrimoniale

58
 ANEXA1: Evaluarea activitatii persoanei care exercită control financiar
preventiv propriu

COD SPECIFIC de norme profesionale pentru persoanele care desfasoara activitatea de control
financiar preventiv propriu.

Capitolul I : Dispozitii generale

1. Prevederile prezentului cod se aplica persoanelor numite pentru exercitarea controlului

financiar preventiv propriu si persoanelor care indeplinesc aceasta atributie pe baza de contract,
in conditiile legii, la entitatile publice, asa cum acestea sunt definite in Ordonanta Guvernului nr.
119/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv, cu modificarile si completarile
ulterioare.

2. Scopul acestui cod este stabilirea principalelor norme profesionale pe care persoanele
desemnate cu exercitarea acestei activitati trebuie sa le indeplineasca, precum si crearea cadrului
unitar pentru numirea, suspendarea, schimbarea sau destituirea persoanelor care desfasoara
activitati de control financiar preventiv propriu la entitatile publice.

Capitolul II

Conditiile necesare a fi indeplinite de persoanele ce se numesc in activitatea

de control financiar preventiv propriu si principiile care stau la baza exercitarii

acestei activitati.

3. Pot fi numite, in vederea exercitarii controlului financiar preventiv propriu, persoanele

care sunt angajate ale entitatii publice sau, dupa caz, au capacitatea legala de a incheia un
contract pentru indeplinirea acestei atributii si care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

a) au numai cetatenie romana si domiciliul in Romania;

b) cunosc limba romana scris si vorbit;

c) au capacitate deplina de exercitiu;

59
 d) au o stare de sanatate corespunzatoare, atestata pe baza de examen medical de
specialitate;

e) au studii superioare economice sau juridice. Prin exceptie, cand nu exista persoane cu
pregatire superioara, care sa indeplineasca prezentele conditii, pot fi numite pentru exercitarea
controlului financiar preventiv propriu si persoane cu studii medii de specialitate economica;

f) au o vechime efectiva in domeniul finantelor publice de minimum 3 ani, in cazul

institutiilor publice si de minimum 3 ani in domeniul financiar-contabil, in cazul celorlalte
entitati publice;

g) nu au fost condamnate pentru savarsirea unei infractiuni care le-ar face incompatibile
cu exercitarea acestei activitati;

h) prezinta minimum doua scrisori de recomandare.

Persoanele care exercita controlul financiar preventiv propriu sunt, de regula,

numite din cadrul compartimentului financiar-contabil, putand insa face parte si din alte
compartimente de specialitate; persoanele respective trebuie sa fie altele decat cele care initiaza,
aproba si efectueaza operatiunea supusa vizei

4. Exercitarea atributiilor de control financiar preventiv de catre persoanele

desemnate se realizeaza pe baza urmatoarelor principii:

a) Competenta profesionala. Persoana desemnata sa exercite controlul financiar

preventiv propriu trebuie sa cunoasca si sa aplice cu consecventa si fermitate prevederile legale
in domeniu, asigurand legalitatea si regularitatea proiectelor de operatiuni ce fac obiectul vizei,
precum si incadrarea acestora in limitele creditelor bugetare sau ale creditelor de angajament. In
acest scop, aceasta are obligatia sa cunoasca in permanenta toate reglementarile legale specifice
domeniului in care isi exercita atributiile de acordare a vizei de control financiar preventiv
propriu.

b) Independenta decizionala in conditiile separarii atributiilor. Persoana desemnata sa

exercite controlul financiar preventiv propriu este independenta in luarea deciziilor si nu i se
poate impune in nici un fel acordarea sau refuzul vizei de control financiar preventiv propriu.

60
Pentru actele sale, intreprinse cu buna credinta, in exercitiul atributiilor sale si in limita acestora,
cu respectarea prevederilor legale, persoana respectiva nu poate fi sanctionata sau schimbata din
aceasta activitate. Conducerea entitatii publice in care se exercita activitatea de control financiar
preventiv propriu este obligata sa ia masurile necesare pentru separarea atributiilor de aprobare,
efectuare si control a operatiunilor, astfel incat acestea sa fie incredintate unor persoane diferite

c) Obiectivitate. In exercitarea activitatii de control financiar preventiv propriu si, mai

ales, in luarea deciziei de a acorda sau respinge viza, persoana desemnata trebuie sa verifice
sistematic si temeinic proiectele de operatiuni, sa nu cedeze unor prejudecati, presiuni sau
influente ce i-ar putea afecta aprecierea corecta a acestora, sa dea dovada de impartialitate, sa
aiba o atitudine neutra, lipsita de subiectivism.

d) Conduita morala. Persoana desemnata cu exercitarea activitatii de control financiar

preventiv propriu trebuie sa fie de o probitate morala recunoscuta, sa aiba o conduita corecta, sa
dea dovada de comportare profesionala ireprosabila, la nivelul celor mai inalte standarde.
Aceasta trebuie sa aiba o comportare demna in societate, sa-si desfasoare activitatea astfel incat
sa aiba o buna reputatie.

e) Confidentialitate. Persoana desemnata sa exercite activitate de control financiar

preventiv propriu este obligata sa pastreze secretul de stat, secretul de serviciu, dupa caz, in
legatura cu continutul proiectelor de operatiuni ce fac obiectul vizei, sa nu divulge in nici un fel
informatiile unei terte persoane, cu exceptia cazurilor in care este autorizata in mod expres de
catre cei in drept, sau in situatia in care furnizarea informatiei reprezinta o obligatie legala sau
profesionala

f) Incompatibilitate. Nu pot fi desemnate sa exercite activitate de control financiar

preventiv propriu persoanele aflate in curs de urmarire penala, de judecata, sau care au fost
condamnate, pentru fapte privitoare la abuz in serviciu, fals, uz de fals, inselaciune, dare sau
luare de mita si alte infractiuni prin care au produs daune patrimoniului persoanelor fizice sau
juridice.

Daca in cazul urmaririi penale, al judecatii sau dupa condamnare a intervenit amnistia,
persoana in cauza nu poate sa fie desemnata pentru exercitarea activitatii de control financiar
preventiv propriu timp de doi ani de la data aplicarii amnistiei. Persoana careia i s-a suspendat

61
conditionat executarea pedepsei nu poate sa exercite aceasta activitate in cursul termenului de
incercare si pe parcursul a doi ani de la expirarea acestui termen.

Nu pot fi desemnate pentru exercitarea controlului financiar preventiv propriu

persoanele care sunt soti sau rude de gradul I cu conducatorul entitatii publice pe langa care
urmeaza sa exercite aceasta activitate, cat si acele persoane care pot sa se afle intr-o situatie de
conflict de interese in legatura cu operatiunile care ii sunt supuse spre avizare. Persoana
desemnata sa exercite activitatea de control financiar preventiv propriu nu poate fi implicata, prin
sarcinile de serviciu, in aprobarea, efectuarea si inregistrarea operatiunilor supuse controlului
financiar preventiv propriu.

5. Persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu trebuie sa-si

imbunatateasca cunostintele si practica profesionala printr-o pregatire continua.

Conducerea entitatii publice va asigura conditiile necesare pregatirii profesionale.

Capitolul III

Numirea, suspendarea, schimbarea sau destituirea persoanelor desemnate sa

exercite activitate de control financiar preventiv propriu

6. Persoanele care urmeaza sa exercite activitate de control financiar preventiv propriu

sunt numite astfel:

a) la institutiile publice la care se exercita functia de ordonator principal de credite al

bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, precum si al bugetului oricarui fond
special, de catre conducatorul institutiei, prin act de decizie interna si cu acordul Ministerului
Finantelor Publice - Directia generala de control financiar preventiv, acord ce se emite conform
urmatoarei proceduri:

- ordonatorul principal de credite stabileste, dintre persoanele care indeplinesc

conditiile de la pct. 3 din prezentul cod, pe acelea care urmeaza sa fie numite pentru exercitarea
controlului financiar preventiv propriu si solicita, in scris, Ministerului Finantelor Publice,
emiterea acordului pentru numire, transmitand si urmatoarele documente:

* curriculum vitae;

62
* minimum doua scrisori de recomandare;

* lucrare de conceptie privind organizarea si exercitarea controlului financiar preventiv propriu

in conditiile specifice institutiei respective;

* declaratie privind respectarea prevederilor referitoare la incompatibilitatile prevazute la art. 4

lit. f) din prezentul Cod.

La stabilirea persoanelor care urmeaza sa exercite controlul financiar preventiv

propriu, ordonatorul principal de credite va avea in vedere limitarea numarului acestora la strictul
necesar, in functie de volumul si complexitatea operatiunilor supuse vizei;

- Directia generala de control financiar preventiv din cadrul Ministerului

Finantelor Publice analizeaza documentele primite, dupa caz poarta consultari directe cu
persoana propusa pentru numire si, in termen de 10 zile de la primirea solicitarii, se pronunta;

- dupa obtinerea acordului, conducatorul institutiei poate emite decizia interna de

numire a persoanei/persoanelor care urmeaza sa exercite activitatea de control financiar
preventiv propriu. Emiterea deciziei interne de numire fara acordul Ministerul Finantelor Publice
este nelegala.

La institutiile publice la care se numesc doua sau mai multe persoane care sa exercite
activitatea de control financiar preventiv propriu, ordonatorul principal de credite va nominaliza
dintre acestea o persoana care va avea si responsabilitatea coordonarii controlului financiar
preventiv propriu din institutia publica respectiva si va comunica Ministerului Finantelor Publice
numele acestei persoane;

b. La celelalte entitati publice, prin decizia conducatorului acestora, cu acordul entitatii

publice ierarhic superioare.

7. Suspendarea, schimbarea sau destituirea din activitatea de exercitare a atributiilor de

control financiar preventiv propriu se fac prin act de decizie interna a conducatorului entitatii
publice, cu acordul entitatii publice ierarhic superioare.

In cazul institutiilor publice la care se exercita functia de ordonator principal de credite

al bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, precum si al bugetului oricarui fond

63
special, suspendarea, schimbarea sau destituirea se fac cu acordul Ministerului Finantelor
Publice - Directia generala de control financiar preventiv, acord ce se emite conform urmatoarei
proceduri:

- conducatorul institutiei publice respective notifica Ministerului Finantelor Publice

intentia de suspendare, schimbare sau destituire a persoanei desemnate cu exercitarea controlului
financiar preventiv propriu, precum si motivele avute in vedere;

- Directia generala de control financiar preventiv din cadrul Ministerului Finantelor

Publice analizeaza motivele, poate avea consultari directe cu persoana propusa pentru
suspendare, schimbare sau destituire si, in termen de 10 zile, se pronunta in scris;

- in cazul obtinerii acordului, conducatorul institutiei publice procedeaza la emiterea

deciziei interne. Emiterea deciziei interne de suspendare, schimbare sau, dupa caz, destituire din
exercitarea atributiilor de control financiar preventiv propriu, fara acordul Ministerului
Finantelor Publice, este nelegala.

Pe durata suspendarii, schimbarii sau, dupa caz, destituirii, conducatorul entitatii publice
numeste o alta persoana pentru indeplinirea activitatii de control financiar preventiv propriu,
pentru o perioada care nu poate depasi 30 de zile consecutive.

8. Principalele situatii in care persoana desemnata cu exercitarea controlului financiar

preventiv propriu poate fi suspendata sunt:

- se afla in concediu de maternitate sau in concediu pentru incapacitate temporara de

munca;

- efectueaza serviciul militar;

- este in curs de urmarire penala, de judecata sau este arestata preventiv, in conditiile
Codului de procedura penala;

- se afla in alte situatii in care intervine suspendarea raporturilor de munca.

9. Principalele situatii in care persoana desemnata cu exercitarea controlului financiar

preventiv propriu poate fi schimbata sunt:

64
 - a devenit incompatibila pentru aceasta activitate;

- a savarsit o abatere disciplinara (a incalcat normele legale, regulamentul intern,

etc.) fata de care aceasta schimbare reprezinta sanctiune disciplinara pentru persoana respectiva;

- la cererea persoanei in cauza, pe motiv de boala sau din alte considerente;

- in urma rapoartelor de control sau audit s-au constatat operatiuni vizate pentru
control financiar preventiv propriu care s-au dovedit nelegale si/sau neregulate;

- la modificarea locului de munca de catre angajator.

10. Destituirea din functie a persoanelor care exercita activitatea de control financiar
preventiv propriu se face pentru cauze care conduc la incetarea raporturilor de munca.

Capitolul IV

Evaluarea activitatii persoanei care exercită control financiar preventiv propriu

11. Evaluarea activitatii persoanei care exercita control financiar preventiv propriu se face
de catre conducatorul entitatii publice, cu acordul entitatii publice care a avizat numirea.

Institutiile publice la care se exercita functia de ordonator principal de credite al bugetului

de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, precum si al oricarui fond special, transmit
Ministerului Finantelor Publice, in vederea emiterii acordului acesteia, urmatoarele documente:

- propunerea ordonatorului principal de credite cu privire la evaluarea persoanei

desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu pe anul respectiv;

- extrase din raport al auditului public intern si al Curtii de Conturi, unde este cazul,
privind activitatea de control financiar preventiv.

Ministerul Finantelor Publice isi va exprima acordul pentru evaluarea anuala a

persoanei desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu, numai in situatia in
care a primit de la institutia publica respectiva si raportul prevazut in anexa nr. 7 la normele
metodologice.

65
66