Realizati o scurta argumentare,

•Analizați dificultățile unei cariere didactice în sistemul de învățământ românesc, prin prisma
experienței dvs. profesionale.
•Cât de mult influențează factorii psihosociali și condițiile de imprevizibilitate politică, socială și
economică?
•Se dorește alinierea strategiilor naționale la orientările de dezvoltare a resursei umane din spațiul
european.
•Ce pași importanți s-au făcut?
•Ce obstacole sunt vizibile?

De ce am devenit profesoară? Mereu am avut același răspuns pe care l-am oferit fără
să stau pe gânduri: pentru că iubesc copiii, pentru că locul meu este într-o sală de clasă (cu sau
fără pereți), pentru că știu că prin acțiunile mele mărunte aduc o schimbare în viața multor
copii. Atât de drag mi-e rolul meu, încât nu m-a descurajat nimic: nici salariul, nici lipsa
condițiilor, nici avalanșa de informații, metodologii, proceduri, dosare care adeseori nu au
nicio noimă. Nu m-a descurajat nici dezinteresul general: al autorităților, al părinților și,
adeseori, al elevilor. Am îmbrățișat cariera didactică în cunoștință de cauză, cu convingerea
că este ceea ce mi se potrivește.
Având deja vreo câțiva ani buni de experiență în spate, am ajuns să cunosc destul de
bine sistemul nostru de învățământ, să-i cunosc hibele, pentru că de multe ori efectele acestora
m-au afectat direct, dar să apreciez și plusurile. Pentru că da, mult blamatul nostru sistem de
învățământ are și lucruri care funcționează. Reformele zgomotoase, fiecare cu slogan de
impact, care s-au succedat cu repeziciune, fără continuitate adeseori, nu au transformat școala
românească, ci mai mult au bulversat. Fără experiență, încercam să urmez îndeaproape toți
pașii atunci când intervenea vreo schimbare, să respect cu sfințenie orice hotărâre transmisă.
Mă pierdeam în detalii și ajungeam să neglijez esențialul: activitățile cu elevii. Între timp am
învățat să discern între ce este important și ce nu. Am învățat să îmi stabilesc priorități, iar
elevii mei reprezintă clar o prioritate.
Obstacolele sunt multe și îngrijorătoare. Situația financiară precară a multor familii,
lipsa de investiții în sistemul de învățământ, lipsa unor politici coerente, lipsa de interes față
de școală, toate pun în pericol procesul instructiv-educativ și finalitățile acestuia. Tocmai din
cauza existenței atâtor pericole trebuie să profităm de puținele oportunități care apar (cum ar
fi, de exemplu, accesarea de fonduri europene pentru dotări, pentru formare, pentru finanțarea
educației nonformale)
Astfel de multe ori devenim niște insule de normalitate care, în spațiul nostru restrâns,
ne implicăm trup și suflet și găsim speranță, culoare, veselie, aducând la viață sufletul școlii.