Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PĂRINȚILOR ÎN
PROCESUL
DECIZIONAL
Cercetările în domeniu au arătat că succesul copiilor
depinde în mare măsură de armonizarea
demersurilor școlii cu cele ale familiei și de buna
colaborare dintre profesori și părinți în vederea
stabilirii unei continuități educative.
Nu doar copiii trebuie să vină cu drag la școală, ci și
părinții lor. Când dau de uși deschise și disponibilitate la
dialog, când se simt bine primiți și implicați, vă spun
(din experiență!) că părinții ar putea deveni parteneri de
încredere, așa cum se cuvine, dacă vrem ca mesajele
educaționale pe care le primesc copiii să nu fie unele
contradictorii.
are un loc unde aceștia se pot întâlni, o sală a părinților sau măcar o masă cu două
scaune pe holul școlii.
părinții sunt informați despre ce se întâmplă în școală (un buletin informativ
lunar trimis pe mail), sunt consultați când au loc schimbări și când se iau decizii
importante pentru copii.
aude ”vocea părinților”, le cere părerea (prin chestionare de satisfacție, întâlniri
informale etc.) despre lecții, profesori, activități și ce se mai întâmplă cu copiii lor
(”prieteni critici”, de încredere, cum altfel?).
ședințele cu părinții sunt și ele prietenoase și mai puțin formale, nu se stă în bănci, ci
pe scaune așezate în cerc, agenda e anunțată din timp, nu se fac publice notele și
năzdrăvăniile fiecărui copil (despre acestea se vorbește în întâlniri individuale), ci se
discută despre problemele generale ale clasei, cum a fost, cum o să fie, despre ce și
cum o să se învețe și unde e nevoie de ajutorul lor, uneori se lucrează pe grupe și se
dau soluții la problemele clasei. Unele școli au chiar curajul să îi lase pe copii să își
prezinte munca, să „dea raportul” în fața părinților (așa numitele student-led
conferences), cu ce a mers, cu ce nu prea a funcționat atât în ceea ce privește
rezultele școlare, cât și comportamentul.
O școală prietenoasă cu părinții știe cât sunt aceștia de valoroși și îi
cheamă la școală să le spună copiilor poveștile lor despre meserii,
succes, muncă și pasiuni sau îi lasă pe ei să organizeze tot felul de
activități în afara clasei, că doar se pricep (părinții ca persoane resursă).
Iar când nu o fac, școala îi mai și învață – cum să comunice cu
copilul, cum să îi fie alături în anii de învățătură, cum să îl sprijine, cum
mai e prin alte locuri și ce mai zic specialiștii în educație și tot așa
( școala părinților, nu?).
Și pentru toate acestea, o școală prietenoasă își apreciază
părinții, le trimite din când în când câte o scrisoare de
mulțumire, le dă diplome și distincții (”părintele lunii”), îi
invită la festivități, prezentări de proiecte, concursuri, seri
distractive, întâlniri și evenimente.
1. Părinţii sunt responsabili din punct de vedere juridic de educaţia
copiilor lor;
2. Învăţământul nu este decât o parte din educaţia copilului, o bună
parte din aceasta având loc în afara şcolii;
3. Cercetările pun în evidenţă influenţa atitudinii parentale asupra
rezultatelor şcolare ale elevilor, în special asupra motivaţiei pentru
învăţare, precum şi faptul că unele comportamente ale părinţilor pot fi
influențate datorită dialogului cu şcoala;
4. Grupurile sociale implicate în instituţia şcolara (în special părinţii şi
profesorii) au dreptul sa influenţeze modul în care este administrată
şcoala.
Pentru părinți, colaborarea cu școala le aduce avantajul de a fi
informați, de a avea sub control educația propriului copil și nu în
ultimul rând, de a primi sprijin pentru a deveni un părinte mai bun –
cea mai provocatoare meserie din lume. De asemenea, s-a constatat
că în marea majoritate a țărilor care performează din punctul de
vedere al educației, asociațiile de părinți au un cuvânt greu de spus în
ceea ce privește deciziile care se iau la nivelul școlii.
părinţii nu sunt interesaţi să participe la activităţile şcolare;
părinţii nu au timp să se informeze despre problemele
şcolii;
părinţii nu ştiu cum să comunice cu profesorii;
profesorii nu sunt interesaţi să comunice cu părinții
profesorii au prea mult de lucru ca să comunice cu părinţii;
școala nu are capacitatea reală de a comunica cu toţi
părinţii.
Părinții pot fi implicați în viața școlii în diverse forme care variază
după gradul de consultare și de participare la procesul decizional. In
foarte multe școli, participarea se oprește la nivelul organizării de
întâlniri periodice (ședințe cu părinții, lectorate) în care părinții sunt
doar informați în legătură cu anumite activități și realizări ale școlii.
În altele, gradul de implicare crește prin stabilirea și semnarea unor
viaţa clasei/şcolii.
Părinţii au obligaţia să citească şi să răspundă comunicărilor