Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PORTOFOLIU
Program de studii:__________________________________________________
Instituția de aplicație:_______________________________________
denumirea instituției
Coordonator de practică:____________________________________
numele, prenumele
1
Chișinău, 2020
2
AGENDA PRACTICII PROFESIONALE
Săptămâna II-a Asistaterea descrierea și analizați unei activitate Stabilirea programului de asistări
educațională din instituția de învățământ. Consultarea literaturii de specialitate
Studerea actelor normative ce reflectă activitatea Familiarizarea cu actelor normative,ce țin de activitarea
extrașcolară în unitatea şcolară extralcolară
Descrierea funcţionalul cadrului didactic din Analiza actelor,ce țin de activitatea extrașcolară
instituţia de învățământ. Comentaţi-le din punctul
D-stră de vedere
4
Sarcina 2. Executaţi prezentarea instituţiei de educație, în care veţi executa practica profesională. Începe activitatea în anul 1947 (conform datelor
arhivei naționale din R. Moldova).
Liceul Teoretic ”Miguel de Cervantes”
Datând cu anul 1947 școala primară moldovenească nr.19, situată pe str. Ostapovskaia nr. 40 (azi A. Iancu nr.36), r-nul Stalin din Chișinău,
avea la activ 8 complete de clasă, cu 269 de elevi. Din anul 1951 până în anul 1964 a funcționat ca scoală de 8 ani.
În 1965 a fost construită o clădire nouă pentru 740 de locuri în care au fost transferați elevii din școala rusă nr. 17 și școala moldovenească nr. 19 și
a funcționat până în 1967 ca scoală mixtăÎn 1967 este introdusă studierea aprofundată a limbii spaniole.
În 1999 de către Ministerul Educației și Științei și Guvernul Republicii Moldova a fost legiferat Statutul Liceului român-spaniol "Miguel de
Cervantes”.În liceu activează 81 de cadre didactice:
grad didactic superior - 6 profesori
grad didactic unu - 27 profesori
grad didactic doi - 34 profesori
6
CONDUCEREA INSTITUŢIE
ORGANELE ADMINISTRATIVE ȘI CONSULTATIVE
PERSONALUL INSTITUȚIEI
4.1 În instituţie funcţionează următoarele organe administrative şi consultative:
consiliul profesoral;
consiliul de administraţie
4.2 In instituţie activează;
personal didactic conducere,din care face parte directorul, directorii adjuncți;
personal didactic de predare;
personal didactic auxiliar şi personal tehnico-administrativ.
4.3 In instituţie îşi desfăşoară activitatea:
a) Consiliul metodic;
b) Comisiile metodice la disciplinele de studiu;
c) Comisia metodică a diriginţilor.
4.4 În cadrul instituţiei sînt. create Comisia de atestare a cadrelor didactice, Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii, Comisia pentru protecţia
drepturilor copilului, Comisia profilactică, Grupuri de lucru pe probleme – identificate, alte comisii, reieşind din necesităţile instituţiei.
/. Consiliul profesoral
4.5. Consiliul profesoral, organ suprem de conducere, cu rol de decizie în domeniul educaţional, este format din personalul didactic de predare şi
este prezidat de director. Secretarul consiliului profesoral este numit de director.
Participarea personalului didactic la şedinţele consiliului profesoral este obligatorie. Şedinţa este deliberativă în cazul prezenţei a 2/3 din memrii
Consiliului.
4.6 Consiliul profesoral are următoarele atribuţii:
a) analizează şi dezbate raportul de evaluare internă privind calitatea educaţiei şi raportul general privind starea şi calitatea învăţământului din
Instituție;
b)dezbate şi aprobă Planul de dezvoltare a Instituției;
7
c)aprobă Planul anual de venituri şi cheltuieli;
d)dezbate şi aprobă rapoartele de activitate, programele semestriale, planul anual de activitate precum şi eventuale completări sau modificări ale
acestora;
e)alege cadrele didactice care fac parte din Consiliul de administrare și actualizează, dacă este cazul, componența acestuia;
f)aprobă componenţa nominală a catedrelor metodice din Instituţie;
g)validează raportul privind situaţia şcolară semestrială şi anuală prezentată de fiecare profesor/diriginte, precum şi situaţia şcolară după încheierea
sesiunii de amânări, diferenţe şi corigenţe;
h)validează oferta de discipline opţionale pentru anul şcolar în curs;
i)dezbate şi aprobă regulamentul intern al Instituţiei, în şedinţă la care participă cel puţin 2/3 din personalul salariat al instituţiei;
j)examinează şi înaintează propuneri de modificare sau de completare a pactelor normative la solicitarea Ministerului Educaţiei, a Direcţiei Generale
Educaţie, Tineret şi Sport;
k) identifică şi dezbate probleme legate de conţinutul sau organizarea activităţii educaţionale din Instituţie.
Consiliul profesoral se întruneşte de două ori în semestru. În cazuri excepţionale, consiliul profesoral poate fi convocat în şedinţă extraordinară de
către director sau la cererea a cel puţin 1/3 din cadrele didactice.
Materialele prezentate şi dezbătute în Consiliului profesoral sunt consemnate în procese verbale.
Hotărîrile Consiliului profesoral sînt obligatorii pentru executare de către tot personalul didactic al Instituţiei.
Consiliul de administraţie
Consiliul de administraţie, organ executiv, cu rol de decizie în domeniul organizatoric şi administrativ, este format din 11 membri. Din
consiliul de administraţie fac parte: directorul, directorii adjuncţi, contabilul, cadre didactice, alese de Consiliul profesoral, psihologul şcolar,
reprezentantul comitetului sindical, câte un reprezentant al părinţilor, elevilor, autorităţii publicelocale.
Directorul instituţiei prezidează şedinţele consiliului de administraţie.
Consiliul de administraţie are următoarele atribuţii:
asigură aplicarea în practică a prevederilor Legii Învățământului, a ordinelor instrucţiunilor şi regulamentelor elaborate de Ministerul
Educaţiei, Direcţia generală educaţie, tineret şi sport;
elaborează programul de dezvoltare instituţională, planul managerial anual de activitate;
8
c) controlează periodic realizarea programului curricular şi evaluarea ritmică a elevilor, solicitând rapoarte sintetice din partea directorilor adjuncţi;
d) stabileşte proceduri pentru crearea şi asigurarea funcţionalităţii
conexiunii între şcoală şi familie prin intermediul comitetelor de părinţi: al Instituţiei şi ale fiecărei clase;
e) elaborează Regulamentul intern şi urmăreşte respectarea lui de către personalul Instituţiei;
administrează, prin delegare din partea administraţiei publice locale, terenul şi clădirea în care îşi desfăşoară activitatea;
avizează şi propune spre aprobare, proiectul planulu anual de venituri şi cheltuieli, întocmit de director şi contabilul şef;
elaborează schemele de state de funcţii şi de buget ale instituţiei; i) elaborează strategia de realizare şi gestionare a resurselor financiare
extrabugetare, conform legislaţiei în vigoare;
j) examinează încălcările disciplinare săvîrşite de pe ‘sonalul Instituţiei în interiorul acesteia şi în afara ei.
Consiliul de administraţie se întruneşte lunar sa j de câte ori consideră necesar directorul sau membrii acestuia.
Personalul didactic de predare
Numirea şi eliberarea personalului didactic de predare se face în conformitate cu Legea Învăţămîntului nr. 547 din 21.07.1995 şi Codul muncii.
Personalul didactic are drepturi şi obligaţii în conformitate cu legislaţia în vigoare, regulamentul intern al instituţiei prezentul statut şi prevederile
contractului individual de muncă.
Drepturile personalului didactic vizează:
respectarea demnităţii profesorului;
libertatea opiniei;
asigurarea condiţiilor eficiente pentru desfăşurarea activităţii profesionale, pentru perfecţionarea continuă;
alegerea programelor de studii, formelor şi metodelor de predare, manualelor şi materialelor didactice aprobate de Ministerul Educaţiei pe
care le consideră adecvate realizării standardelor educaţionale de stat;
libertatea iniţiativei profesionale în realizarea obiectivelor educaţionale: alegerea tehnologiilor de predare, evaluarea performanţelor elevilor
printr-un sistem validat şi potrivit conştiinţei proprii, utilizarea bazei materiale şi a resurselor adecvate obiectivelor învăţămîntului,
modernizarea procesului de învăţământ prin idei inovatoare, organizarea cu elevii a unor activităţi de cercetare ştiinţifică, de formare în
conformitate cu interesele şi aptitudinile acestora, înfiinţarea în instituţie a unor laboratoare, cabinete, cenacluri, publicaţii, cercuri pe
interese etc., conform legislaţiei în vigoare;
9
participarea la organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţămînt în instituţie;
articiparea la conducerea instituţiei de învăţământ, inclusiv prin alegerea democratică a reprezentanţilor lor în organele administrative şi
consultative ale instituției;
includerea în vechimea în muncă pedagogică a activităţii didactice desfăşurate în învăţământul preuniversitar şi mediu de specialitate, în
cazul trecerii în învăţământul superior;
dreptul de a face parte din asociaţii şi organizaţii sindicale, profesionale, culturale, naţionale şi internaţionale, precum şi din organizaţii
politice legal constituite.
11
numeşte şi eliberează din post personalul instituţiei;
asigură confidenţialitatea şi securitatea informaţiei care conţine date cu caracter personal, în conformitate cu legislaţia în domeniul protecţiei
datelor cu caracter personal;
stabileşte obligaţiile de serviciu ale personalului angajat;
întocmeşte rapoarte asupra activităţii instituţiei;
elaborează împreună cu contabilul-şef proiectul planului anual de venituri şi cheltuieli.
Directorul, conform legislaţiei în vvigoare,areurmătoareleîmputerniciri:
emite ordine şi dispoziţii ce ţin de competenţa sa,
gestionează bunurile şi resursele materiale;
încheie contracte, deschide conturi bancare, eliberează procure;
are calitatea de executor secundar de buget, cu toate obligaţiile ce decurg din acest statut potrivit cadrului legislativ şi normativ în vigoare.
Directorul răspunde de completarea documentelor şcolare, de păstrarea lorbune condiţii şi de eliberarea actelor de studii.
Directorul-adjunct
Directorul-adjunct este angajat de către directorul instituţiei de învăţământ. Funcţia de director adjunct poate fi deţinută de profesori cu grad
didactic, experienţă pedagogică şi cu stagiul de predare de cel puţin 3 ani.
Directorul-adjunct are următoarele atribuţii:
organizează procesul educaţional;
întocmeşte orarul activităţilor educaţionale din instituţie;
repartizează sarcinile didactice personalului de predare;
controlează, prin asistenţe la ore, prin verificarea proiectelor didactice permanente şi de lungă durată, etc., modul de pregătire a cadrelor
didactice pentru lecţii,calitatea demersului educaţional, a relaţionării şi comunicării cu elevii;
coordonează activitatea metodică;
validează inventarul de evaluare sumativă finală;
asigură aplicarea planurilor de învăţământ şi a curriculumului şcolar;
12
controlează ritmicitatea parcurgerii materiei la disciplinele de învăţământ;
elaborează graficul tezelor semestriale/anuale, a probelor de corigenţă şi examinărilor elevilor amânaţi la încheierea situaţiei şcolare, a
concursurilor şcolare;
efectuează activităţi de control şi evaluare a cadreler didactice;
coordonează activitatea de formare profesională continuă;
coordonează activităţile de prevenire, identificare, raportare, referire şi asistenţă în cazurile de abuz, neglijare, exploatare a copilului.
Dirigintele
Activitatea educaţională la fiecare clasă este coordonată de un diriginte numit de director.
Dirigintele îndeplineşte următoarele atribuţii:
urmăreşte frecvenţa elevilor, identifică şi analizează cauzele absenţelor unor elevi şi ia măsurile corespunzătoare pentru îmbunătăţirea
frecvenţei;
analizează periodic situaţia şcolară a elevilor şi ia măsuri pentru mobilizarea acestora la îndeplinirea obligaţiunilor regulamentare;
colaborează cu toţi profesorii care predau la clasa pe care o conduce;
participă la educaţia igienică-sanitară a elevilor;
observă comportamentul elevilor, inclusiv în scopul prevenirii abuzului, neglijării, exploatării copilului şi raportării cazurilor suspecte sau
confirmate de abuz;
organizează şi conduce activitatea clasei, ţinând cont de problemele pe care le impune viaţa, cotidianul colectivului de elevi şi de sarcinile
educative ale instituţiei;
contribuie împreună cu ceilalţi profesori la organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraşcolare;
asigură conexiunea cu părinţii elevilor, îi informează despre rezultatele obţinute de elevi la învăţătură;
calculează media generală a fiecărui elev;
completează catalogul clasei, dosarele personale cu datele personale ale elevilor, alte formulare şi acte de şcolarizare;
informează consiliul profesoral despre activitatea desfăşurată în clasa pe care o conduce;
răspunde de baza materială a clasei puse la dispcziţie.
13
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢII LE ELEVILOR ŞI PĂRINŢILOR (TUTORILOR)
Elevii se bucură de toate drepturile stipulate în legislaţia naţională şi internaţională. În mod special elevii au dreptul:
să-şi expună liber opiniile, convingerile, ideile referitor la toate chestiunile care îi afectează;
să-şi aleagă cursurile opţionale, facultative;
să beneficieze de manuale prin schema de arendă;
să participe la cercuri ştiinţifice, tehnice, culturale, artistice şi sportive;
să participe la activităţile organizate în instituţie, precum şi la cele
organizate în palatele şi cluburile elevilor, bazele sportive, de agrement, taberele şi unităţile conexe direcţiilor de învăţămînt, cu respectarea
prevederilor lor funcţionale;
să fie asiguraţi, în modul stabilit, cu manuale, asistenţă medicală, alimentaţie, alte înlesniri acordate de autorităţile publice locale;
să constituie consilii, asociaţii care funcţionează după un statut propriu; obiectul de activitate al acestora trebuie să fie compatibil cu
principiile învăţământului, cu regulamentul instituţiei;
să fie aleşi în componenţa unor organe administrative şi consultative ale instituţiei de învăţământ;
să participe la reuniuni şi acţiuni care se vor exercita în afara activităţilor şcolare cu aprobarea directorului instituţie , la cererea motivată a
grupului de iniţiativă.
Elevii au următoarele obligaţii:
să frecventeze lecţiile în mod obligatoriu. Evidenţa prezenţei elevilor se face
la lecţie de profesori şi se consemnează în catalog la rubrica obiectului de studiu
respectiv. Absenţele care se datorează îmbolnăvirii sau altor cauze dovedite cu acte sunt considerate motivate;
să depună un efort real pentru asimilarea cunoştinţelor, dezvoltarea facultăţilor intelectuale, formarea priceperilor şi deprinderi lot teoretice
şi practice necesare pentru integrarea în forme superioare de instruire sau în cîmpul muncii;
să confirme, prin examinări orăle şi scrise, însuşirea cunoştinţelor şi formarea capacităţilor la disciplinele şcolare pentru perioada absentată;
să respecte cadrele didactice, personalul administrată şi de serviciu;
14
să aibă ţinută vestimentară şi exterior decent, atitudine cuviincioasă, colegială; să fie modeşti, disciplinaţi în instituţie, în familie, în locurile
publice;să respecte dispoziţiile date de conducerea instituţiei, de diriginte;
să utilizeze cu grijă manualele; să păstreze imobiul, mobilierul, utilajul instituţiei;
să respecte normele de tehnica securităţii muncii, de prevenire şi stingere a incendiilor, cele de protecţie civilă şi protecţia mediului, regulile
de circulaţie.
alte obligaţii stabilite în regulamentul intern al instituţiei.
Elevilor li se interzice să folosească drogurile, fumatul şi băuturile alcoolice,să practice jocuri de hazard.
Părinţii sau tutorii au dreptul:
să aleagă pentru copii instituţiile de învăţămînt şi limba de instruire;
să ceară respectarea în şcoală a drepturilor şi libertăţilor copilului;
să ia cunoştinţă de mersul şi conţinutul procesului de învăţământ precum şi pe rezultatele evaluării elevilor;
să instruiască în familie copilul, asigurându-i posibilitatea de a obţine studiile corespunzătoare unui anumit nivel de învăţământ;
să fie aleşi în componenţa unor organe administrative şi consultative ale instituţiei de învăţământ.
Părinţii sau tutorii sînt obligaţi:
să asigure încadrarea copilului într-o formă de învăţământ obligatoriu (de stat sau privat) ori să realizeze instruirea lui în familie;
să asigure educaţia copilului în familie şi să-i creeze condiţii adecvate pentru studii, dezvoltare a aptitudinilor, activitate extraşcolară şi de
autoinstruire.
FINANŢAREA ŞI PATRIMONIUL INSTITUŢIEI
6.1. Sursa principală de finanţare a instituţiei o constitui mijloacele bugetare.
6.2. Instituţia se finanţează în bază de cost standard per elev. cu utilizarea coeficienţilor de ajustare în modul stabilit de Guvern.
Instituţia poate beneficia şi de alte surse legate de finanţare, cum ar fi:
mijloacele provenite din pregătirea, perfecţionarea şi recalificarea cadrelor, din lucrările de cercetare ştiinţifică realizate pe bază de contract;
veniturile provenite din comercializarea articolelor confecţionate în procesul de învâţământ (în gospodării didactice, ateliere experimentale et.c.),
precum şi din locuţiunea localurilor, construcţiilor, echipamentelor;
15
donaţiile şi veniturile provenite din colaborarea (cooperarea) internaţională, precum şi donaţiile de la persoane fizice şi juridice;
Se interzice:
încasările de bani de la părinţi, de către persoanele fizice neautorizate;
intimidarea, sub orice formă, a elevilor/părinţilor în vederea obligării lor să facă vărsăminte băneşti pentru diverse scopuri;
organizarea şi desfăşurarea neautorizată de activităţi didactice cu plată.
Instituţia este în drept să accepte din partea ministerelor, ale autorităţilor administrative centrale, agenţilor economici şi autorităţilor
administraţiei publice locale utilaje,instalaţii, aparate, mijloace de transport, spaţii locative, terenuri etc. cu titlu de sponsorizare sau de
acoperire a cheltuielilor pentru pregătirea şi perfecţionarea profesională a specialiştilor şi pentru alte servicii, însă fără scopuri publicitare.
VII. DOCUMENTAŢIA
Instituţia desfăşoară sistematic activitatea de secretariat în baza nomenclatorului de documente.
Documentaţia cu referire la evidenţa contingentului de elevi şi situaţia lor şcolară:
lista nominală a elevilor care au participat la concursul de admitere în clasele a l-a, a V-a, a X-a;
lista nominală a elevilor înmatriculaţi în clasele a l-a, a V-a, a X-a registrul de ordine referitor la fluctuaţia elevilor;
registrul alfabetic al elevilor;
dosarele personale ale elevilor;
cataloagele claselor;
registrul de evidenţă şi eliberare a actelor de studii;
procesele-verbale ale examenelor de admitere şi tezelor semestriale;
extrasele din procesele-verbale ale examenului de bacalaureat.
i)extrasele din procesele-verbale ale examenului de bacalaureat.
Documente ce ţin de organizarea şi dirijarea procesului educaţional:
programul de dezvoltare instituţională;
planul anual de activitate al instituţiei;
actele controalelor tematice şi frontale;
16
registrul de evidenţă a personalului instituţiei;
cartea de ordine şi dispoziţii cu privire la activitatea de bază;
cartea de ordine cu privire la personal;
cartea proceselor-verbale ale consiliului profesoral;
cartea proceselor-verbale ale consiliului de administraţie;
registrul de evidenţă a orelor absentate şi înlocuite de cadrele didactice;
registrul de evidență a fișelor de sesizare a cazului suspect de abuz, exploatare, trafic al copilului;
rapoartele-sinteză prezentate de către instituție la sfârșitul anului școlar direcției municipale învățământ, tineret și sport;
Documente ce ţin de secretariat:
registrul documentelor de intrare;
registrul documentelor expediate;
nomenclatorul documentelor instituţiei;
dosarele personale ale cadrelor didactice.
Documente ce ţin de activitatea economică şi financiară:
paşaportul tehnic al instituţiei de învăţămînt;
devizul de cheltuieli;
planul anual de venituri şi cheltuieli;
lista tarifară;
tabelul lunar de evidenţă a timpului de lucru şi calculării salariului;
actele de inventariere şi de predare-primire a valorilor materiale;
contractele cu privire la responsabilitatea materială a lucrătorilor;
registrul de evidenţă a materialelor;
tabelul de eliberare a materialelor;
17
registrul de inventariere a fondului bibliotecii;
registrul de inventariere a fondului de manuale;
actele de decontare a valorilor materiale.
VIII. MODUL DE REORGANIZARE ŞI EIZOLVARE
Reorganizarea şi dizolvarea instituţiei se efectuează în conformitate cu prevederile Legii învăţământului şi ale Codului Civil al Republicii
Moldova.
La reorganizarea instituţiei, drepturile şi obligaţiile acesteia sunt preluate de succesorul de drept.
Se completează Statutul Liceului Teoretic „Petru Zadnipru 4.17 cu următoarele prevederi:
Angajaţii Liceului care sunt martori sau deţin informaţie despre un act de abuz, neglijare, exploatare, trafic sînt obligaţi să intervină pentru a-
1 stopa sau să solicite ajutor în cazul în care nu pot interveni de sine stătător.
Angajaţii Liceului sînt obligaţi să comunice imediat cazurile suspecte sau confirmate de abuz, neglijare, exploatare, trafic directorului
instituţiei sau coordonatorului în lipsa acestora, în cazurile suspecte sau confirmate de abuz sexual, vătămări corporale, neglijare severă, forme grave
ale abuzului psihologic, exploatare a copiilor, din partea altor copii, salariaţilor instituţiei, părinţilor şi altor persoane, angajaţii instituţiei sînt
obligaţi să informeze imediat telefonic, iar timp de 24 de ore – să expedieze Fişa de sesizare asistentului social comunitar de 1a. locul de trai al
copilului. – Cazurile de abuz şi neglijare sînt examinate în cadrul instituţiei de către Grupului de lucru (Comisia) intraşcolar, desemnat prin ordin. Se
interzice:
Afişarea, discutarea şi diseminarea datelor cu caracter personal ale elevilor şi familiilor acestora, inclusiv noteh: şi comportamentele
problematice, în locurile publice şi persoanelor/ instituţiilor neautorizate;
Accesul copiilor şi persoanelor neautorizate la datele cu caracter personal ale elevilor, inclusiv registre, brza de date, dosare personale etc.;
Predarea disciplinelor şcolare, facilitarea activităţilor extraşcolare şi supravegherea elevilor de către alţi elevi, în lipsa cadrelor didactice,
indiferent de motivul absenţei acestora;
Desfăşurarea şedinţelor operative în timpul orelor şi a pauzelor dintre ore şi lăsarea elevilor fără supraveghere;
Cadrele manageriale:
Înregistrează sesizările cetăţenilor referitor la cazurile suspecte de abuz, neglijare, exploatare, trafic al copilului şi/ sau se autosesizează în
cazurile în care deţin astfel de informaţii,
18
Informează organele cu atribuţii în domeniu despre cazurile de abuz, neglijare, exploatare, trafic al copilului, sesizate de copii şi salariaţii
instituţiei, precum şi de alţi cetăţeni;
Desemnează prin ordin coordonatorul acţiuniloi de prevenire, identificare, raportare şi referire a cazurilor de abuz, neglijare, exploatare şi
trafic al copilului (în continuare – coordonator), luînd m considerare următoarele criterii: minim 3 ani de activitate în cadrul instituriei, prezenţa
abilităţilor de comunicare asertivă şi relaţionare constructivă cu elevii, părinţii şi angajaţii instituţiei, precum şi cu alte servicii din localitate,
prezenţa calităţilor şi competenţelor care demonstrează autoritatea profesională şi morală a candidatului pentru sistemul educaţional.
înlocuiesc coordonatorul atunci cînd se demons :rează că acesta nu este o persoană de încredere în relaţiile cu copiii sau mai ifestă alte
comportamente incompatibile cu activitatea respectivă sau în cazi rile în care coordonatorul lipseşte o anumită perioadă.
Informează salariaţii despre prevederile prezentei proceduri şi monitorizează implementarea acesteia;
Pun la dispoziţia salariaţilor fişa de sesizare, registiul de evidenţă a cazurilor, formulare de raportare semestrială, precum şi alte icsurse,
inclusiv didactice şi metodologice, necesare pentru implementarea pn zentei proceduri; Organizează procesul de studiere a fenomenului violenţei în
instituţie, inclusiv cămine şi spaţii aferente (este utilă analiza situaţiei în comunitate, deoarece cazurile de abuz din instituţie reflec ă de regulă
tendinţele observabile la nivelul societăţii) pentru o înţeleg (are cît mai completă a problemei violenţei întîlnită de copii în şcoală şi alte: nedii.
Aceasta va a sigura adaptarea activităţilor de prevenire şi intervenţie la problemele reale trăite de copii, o planificare eficientă a activităţilor de
suport pentru pâirinţi, ajustarea regulamentului la contextul instituţiei de învăţămînt.
Organizează programul de prevenire primară, secu idară şi terţiară cu copii şi părinţi/ îngrijitori, membrii comunităţii privind cazurile de
abuz, neglijare, exploatare, trafic al copiilor şi cadrul legal în domeniu;
Pun la dispoziţia copiilor mijloace şi instrumente pentru a raporta cazurile de abuz din partea semenilor şi dinpartea adulţilor, exam inează
sesizările primite şi le oferă răspuns clar şi imediat despre acţiunile înti eprinse;
Asigură participarea unui salariat al instituţie în examinarea cazurilor în cadrul echipei multidisciplinare, în asistarea copilului în cadrul
procedurilor legale, precum şi în alte proceduri sau grupuri d<: lucru;
Sînt responsabili de organizarea activităţii G tipului de lucru mtraşcolar pentru examinarea cazurilor de aibuz şi neglijare a copilului în
cadrul instituţiei;
Asigură informarea/ formarea cadrelor didactice în domeniul organizării activităţilor de prevenire cu elevii şi părinţii/ îngrijitorii acestora;
19
Sînt responsabili de asigurarea securităţii spaţiile >r instituţiei, fără implicarea elevilor, inclusiv evidenţa zilnică a persoanelor csire vizitează
instituţia. Monitorizează permanent şi evaluează periocic în ce măsură acţiunile întreprinse contribuie la protecţia copiilor şi crearea unui sentiment
de securitate al acestora.
Raportează semestrial organului ierarhic superio’ situaţia privind cazurile de abuz, neglijare, exploatare, trafic al copilului.
Concediază cadrele didactice care aplică, chia r şi o singură dată, acte de violenţă faţă de copii, în conformitate cu art. 8 f» alin. (1)
lit. n) şi art. 301 alin. (1) lit. b) din Codul Muncii.
Verifică la angajarea cadrelor didactice şi personalului auxiliar potrivirea acestora din perspectiva protecţiei copilului.
Ajustează regulamentele de organizaire şi funcţioi îare a instituţiei de învăţă mînt în conformitate cu prevederile Procedurii.
Cadrele didactice:
Informează elevii din clasă despre toa;e formele de violenţă şi manifestările comportamentale ale acestea, persoanele şi instituţiile la care se
pot adresa atunci cînd sînt supuşi unui act de abuz;
Discută cu copiii, individual şi în grup, despre siguranţa/ bunăstarea lor emoţională şi fizică acasă/ în familie şi în instituţie, precum şi în alte
locuri frecventate de elevi;
Comunică imediat directorului sau coordonatorului din instituţie despre orice caz suspect sau confirmat de a:>uz, neglijare, exploatare sau
trafic al copilului din partea semenilor îiau a adulţilor;
Intervin pentru a stopa cazurile de abuz şi neglijare a copilului şi/sau solicită ajutor în cazul în care nu poate interveni de sine stătător.
Cadrele auxiliare/ nondidactice ‘bibliotecar, asistent medical, om de serviciu\, paznic, buci tar, lăcătuş, etc.):
Informează imediat directorul sau coordonatorul din instituţie despre orice caz suspect: sau confirmat de abuz, neglijare, exploatare sau trafic
al copilului din partea semenilor sau a adulţilor;
Intervin pentru a stopa cazurile de abuz şi neglijare a copilului sau solicită ajutor în cazul în care nu poate interveni de sine stătător; Asigură
supravegherea spaţiilor instituţiei, de exemplu, la intrarea principală a instituţiei sau pe etaje etc., în intervalul de timp 08.00- 17.30 (se ajustează la
programul/ regimul de activitate al instituţiei).
Sarcina 3. Asistați, descrieți și analizați o activitate educațională din instituția de învățământ. Anexați fișa de evaluare a acestei (Anexa 4).
Training cu adolescenâii pentru diminuasrea fenomenului de absenteeism
20
Obiectiv: Conştientizarea deosebirii dintre emoţii şi sentimente; determinarea situaţiilor, care duc la apariţia furiei; ajutorul adolescenţilor în
perceperea cauzei şi modalităţii manifestării furiei.
Conducătorul povesteşte despre regulile comportamentale la şedinţe, subliniind faptul că ele se atribuie către toţi participanţii, inclusiv şi către
conducător.
Regulile comportamentale:
Grupul examinează fiecare regulă în parte şi determină, sancţiunea pentru încălcarea lor. Apoi fiecare participant îşi înscrie numele pe fişă, pe care o
prinde la piept.
Şedinţa I
21
Desfăşurarea: Conducătorul propune participanţilor să se prezinte în ordinea direcţiei acelor ceasornicului; să comunice cu ce îşi asociază numele,
de la ce provine, îi place sau nu numele său.
Durată: 20-25 minute (pentru îndeplinirea exerciţiului -10 minute, pentru discuţie -15 minute).
Desfăşurarea: Conducătorul aruncă mingea unui participant care numeşte o emoţie oarecare (pozitivă sau negativă), apoi o aruncă următorului.
Obligatoriu mingea să ajungă la fiecare participant. Conducătorul discută cu participanţii şi concretizează noţiunile de „emoţie”, „sentiment”,
„stare” şi „dispoziţie”.
Emoţiile - stări afective, legate de un moment sau o situaţie; ele apar frecvent ca efect al satisfacţiei sau nesatisfacţiei unor trebuinţe. Sunt
„cărămizile” din care sunt formate sentimentele noastre.
Sentimente - formaţii afective complexe consistente, durabile şi puternice, care se transformă în anumite atitudini afective faţă de obiecte,
evenimente, persoane. Deseori în unul şi aceiaşi sentiment se contopesc diferite emoţii (pozitive şi negative).
Desfăşurarea: Conducătorul propune participanţilor din şirul de stări emoţionale să le aleagă pe acelea care mai frecvent le trăiesc şi să încerce să le
scrie în ordine descrescîndă.
Complimente colegului”
22
Desfăşurarea: Participanţii aranjaţi în cerc transmit după acele ceasornicului colegilor de alături complimente.
Şedinţa 2
Exerciţiul. „Atomii”
Desfăşurarea: Participanţii se mişcă în dependenţă de viteza pe care o numeşte conducătorul. Dacă spune 100°, ei se mişcă foarte repede, 10° -
foarte încet, 50° - mediu. Cînd zice numărul 5, ei se unesc cîte cinci formînd o moleculă. Conducătorul modifică structura moleculei.
Obiectiv: A ajuta participanţii să înţeleagă necesitatea furiei în viaţa noastră: în ce constă preţul furiei; conştientizarea părţilor negative şi pozitive
ale furiei.
Durata: 60 minute.
Desfăşurarea: Conducătorul: Cum credeţi am putea noi să trăim fără emoţii? Ce s-ar întîmpla cu omul, lumea, dacă ar dispărea furia?
Conducătorul: împărţiţi-vă în trei echipe. Imaginaţi-vă că voi sunteţi reprezentanţii diferitor civilizaţii, care au mult comun cu pămîntul, dar cîndva
demult s-au debarasat de sentimentul furiei. Acum voi aveţi posibilitatea de a împărţi propria experienţă pămîntenilor.
Prima echipă pregăteşte raportul: „Ce a cîştigat civilizaţia noastră de la dispariţia furiei”. A doua echipă - „Ce a pierdut civilizaţia noastră de la
dispariţia furiei”. A treia echipă - comisia de hotărîre a soartei de mai departe a furiei pe Pămînt. Ea are dreptul să interogheze ambele echipe, care
trebuie să-şi apere punctul său de vedere. După concluziile acestui interogatoriu comisia va menţiona părţile pozitive şi negative a manifestării furiei
şi va decide viitorul ei.
23
Echipele au la dispoziţie 30 minute pentru pregătire, iar comisia în acest interval pregăteşte întrebările. Ca concluzie a discuţiei pe tablă / coală mare
de hîrtie se fixează părţile pozitive şi negative a manifestării furiei.
Durata: 10 minute.
Desfăşurarea: Participanţii sunt împărţiţi în perechi, a cîte doi. Ei îşi împart la dorinţă rolurile - orbul şi călăuza. Apoi „călăuza” conduce după sine
„orbul”, care îl urmează cu ochii închişi. Apoi se schimbă cu rolurile. Fiecare participant povesteşte ce a simţit cînd era în rolul unui orb şi în rolul
călăuzei.
24
3. …………………………………………….
4. ………………………………………….
5. ………………………………………….
Şedinţa 3
Exerciţiul. „Palma”
Desfăşurarea: Participantul pe foaie îşi conturează palma sa. În interiorul fiecărui deget scrie cîte o calitate a sa, care îi place la sine. Apoi foile se
transmit în cerc şi fiecare participant, completează acele calităţi pe care el le preţuieşte la această persoană.
Obiectiv: Crearea situaţiei pentru conşientizarea diferenţei dintre evenimentele reale şi interpretarea acestor evenimente; conşientizarea faptului că
perceperea situaţiei depinde de concepţiile subiective.
Desfăşurarea: Conducătorul: Cîte neînţelegeri s-au întîmplat şi se întîmplă în viaţă din cauza că oamenii interpretează greşit faptele şi gesturile,
cuvintele şi exprimările altora? Oamenii deseori înţeleg lumea nu aşa cum este ea, dar aşa cum doresc s-o vadă ei reieşind din ideile, directivele,
orientările, concepţiile sale. Oare toţi cei prezenţi aici posedă capacitatea de a înţelege real lumea? Acum să vedem care este utilitatea capacităţii de
a deosebi realitatea de concepţia despre ea. Aşa dar realitatea este aceea ce schimbă situaţia, dar povestirea despre realitate nu schimbă nimic. Noi
permanent vorbim despre realitatea care ne înconjoară: prieteni, părinţi, profesori, despre sine. Spuneţi-mi în cuvintele noastre care este realitatea, şi
care povestirea despre ea?
25
Analiza exemplului: „Natalia a întîrziat la lecţie cu 10 minute. Ea a argumentat aceasta prin faptul că s-a stins lumina, cînd era în ascensor şi a fost
nevoită să se afle în el pînă nu s-a aprins lumina”.
Conducătorul: în acest caz ce putem atribui la realitate şi ce la povestire despre realitate? (Realitatea - Natalia la începutul lecţiei lipsea, restul - o
justificare, scuză, care este semn de politeţe, amabilitate, dar nu schimbă situaţia „la momentul începerii lecţiei”).
Conducătorul propune descrierea realităţii situaţiei „aici şi acum”, adică să răspundă la întrebarea „Ce se petrece acum cu voi?”,
Conducătorul: Voi sunteţi aici, eu sunt aici, Ion este aici, cu toate că el are nevoie să plece acasă. Dar voi vă aflaţi aici, deoarece unora le este
interesant, altora nu, dar nu îndrăznesc să zică. Acum fiecare va spune care este realitatea, ce se petrece cu el în momentul dat. Cine doreşte primul
să vorbească?
HARTA INIMII
Se desenează o inimă şi se împarte în 4 cadrane. Fiecare cadran va fi completat după cum urmează:
1. Scrie trei calităţi ale persoanelor tale preferate.
2. Scrie trei lucruri din viaţa ta pe care ţi-ar plăcea să le schimbi.
3. Scrie trei lucruri pe care le faci bine.
4. Scrie trei cuvinte care ţi-ar plăcea să fie spuse despre tine.
26
Desen pe tema: „Eu sunt fericit”. Elevii reprezintă prin desene diferite emoţii pozitive
Şedinţa 4
Obiectiv: Intensificarea retrăirii emoţiilor negative; înlăturarea încordării şi emoţiilor negative; însuşirea unei metode de relaxare.
27
Desfăşurarea: Conducătorul: Amintiţi-vă de o persoană, care vă ofensează permanent, care vă face să vă simţiţi vinovat, ofensat, neputincios. V-aţi
amintit? Acum închideţi ochii, închipuiţi-vă că vedeţi această persoană, trageţi aer în plămîni şi strigaţi la el, (o frază, un cuvînt). Strigaţi aşa ca el să
înţeleagă că e timpul să vă lese în pace. Începeţi!
Desfăşurarea: Participanţii aranjaţi în cerc transmit după acele ceasornicului colegilor de alături complimente.
Autoportretul
Scop: Optimizarea cunoaşterii de sine şi / sau a celorlalţi şi dezvoltarea creativităţii
Obiective:
O1. Să – şi construiască autoportretul;
O2. Să evalueze critic pozitiv portretele celorlalţi participanţi.
Trebuie să-şi deseneze propria figură pe marginea căreia se va discuta ulterior răspunzându-se la întrebări de genul – Ochii sunt deschişi sau
privirea este întoarsă? De ce?; Zâmbetul/tristeţea au motive şi în realitate? Dacă priviţi acest autoportret vărecunoaşteţi?; Autoportretul vă
reprezintă? Etc.)
Ghid de utilizare a prietenilor” –
Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor emoţionale
Desfăşurare: sfaturile pe care i le-ar da unui extraterestru preadolescent/ unei extraterestre preadolescente, care sunt începători în iniţierea şi
menţinerearelaţiilor de prietenie pe Pământ. Ideile echipelor se centralizează şi se realizează un ghid de utilizare a prietenilor.
Puncte de discuţie:
Ce înseamnă să fii prieten/ prietenă cu cineva? Cum ne alegem prietenii?
2. Cum iniţiem o relaţie de prietenie?
28
3. Cum menţinem o relaţie de prietenie?
4. Putem avea prieteni de sex opus? Cum ne comportăm într-o astfel de relaţie?
5. Ce aşteptăm de la un prieten? Dar de la o prietenă?
6. Cum ne poate ajuta un prieten într-o situaţie – problem
Şedinţa 5
Scopul: Conştientizarea cauzelor alegerii stilului comportamental în situaţii traumatizante; demonstrarea stilurilor comportamentale posibile în
situaţiile de stres; antrenarea unui comportament încrezut în sine.
Durata: 10 minute.
Desfăşurarea: Participanţii se aranjează în două rînduri, faţă în faţă. Sarcina lor este de a trece printre rînduri, fără a repeta acţiunile celor ce au
trecut.
Desfăşurarea: Participanţii se aranjează în cerc şi se iau de mîini. Unul din ei se află în cerc, sarcina lui - a ieşi din încercuire.
Discuţia se petrece după întrebările: Ce sentimente aţi avut cînd vă aflaţi în cerc? Ati dorit cu adevărat să ieşiţi din el? Ce ati făcut pentru aceasta?
Uşor a fost să ieşiţi? Cînd aţi reuşit ce aţi simţit? Prin care alte metode era posibil de ieşit din încercuire?
Desfăşurarea: Conducătorul: Cîte neînţelegeri s-au întîmplat şi se întîmplă în viaţă din cauza că oamenii interpretează greşit faptele şi gesturile,
cuvintele şi exprimările altora? Oamenii deseori înţeleg lumea nu aşa cum este ea, dar aşa cum doresc s-o vadă ei reieşind din ideile, directivele,
orientările, concepţiile sale. Oare toţi cei prezenţi aici posedă capacitatea de a înţelege real lumea? Acum să vedem care este utilitatea capacităţii de
a deosebi realitatea de concepţia despre ea. Aşa dar realitatea este aceea ce schimbă situaţia, dar povestirea despre realitate nu schimbă nimic. Noi
permanent vorbim despre realitatea care ne înconjoară: prieteni, părinţi, profesori, despre sine. Spuneţi-mi în cuvintele noastre care este realitatea, şi
care povestirea despre ea?
Analiza exemplului: „Natalia a întîrziat la lecţie cu 10 minute. Ea a argumentat aceasta prin faptul că s-a stins lumina, cînd era în ascensor şi a fost
nevoită să se afle în el pînă nu s-a aprins lumina”.
Conducătorul: în acest caz ce putem atribui la realitate şi ce la povestire despre realitate? (Realitatea - Natalia la începutul lecţiei lipsea, restul - o
justificare, scuză, care este semn de politeţe, amabilitate, dar nu schimbă situaţia „la momentul începerii lecţiei”).
Conducătorul propune descrierea realităţii situaţiei „aici şi acum”, adică să răspundă la întrebarea „Ce se petrece acum cu voi?”,
Conducătorul: Voi sunteţi aici, eu sunt aici, Ion este aici, cu toate că el are nevoie să plece acasă. Dar voi vă aflaţi aici, deoarece unora le este
interesant, altora nu, dar nu îndrăznesc să zică. Acum fiecare va spune care este realitatea, ce se petrece cu el în momentul dat. Cine doreşte primul
să vorbească?
Şedinţa 6
30
Obiectiv: învăţarea de a-şi păstra calmul în situaţie de stres. Durata: 15-20 minute.
Desfăşurarea: Conducătorul explică cît de important este să-ţi păstrezi calmul, atunci cînd cineva strigă, te provoacă, te ofensează, să nu te
molipseşti de agresiune, să nu răspunzi la strigăt cu strigăt. Pentru aceasta e necesar să te sustragi, să te eschivezi interior de la situaţia de stres, apoi
să te dispui la rezolvarea constructivă a ei.
Conducătorul: Împărţiţi-vă în perechi a cîte doi. Unul va juca rolul agresorului, iar altul va ţine piept agresiune!. Agresorul strigă, оl învinuieşte pe
persoana pereche. Sarcina participantului-pereche să nu-1 asculte, dar să urmărească mişcările sprîncenelor, vîrfului nasului, vîrfului urechilor şi să
memoreze sentimentele şi gîndurile apărute la moment. Apoi perechele se schimbă cu rolurile.
Urmează discuţia în grup, dacă concentrarea asupra unui element de pe faţa partenerului i-a ajutat să se sustragă de la situaţia de stres şi să treacă
peste ea.
Exerciţiul „Da-nu”
Obiectiv: Conştientizarea sentimentelor apărute în momentul susţinerii poziţiei sale, descoperirea sirnptomelor neverbale a încrederii în sine.
Desfăşurarea: Participanţii se împart în perechi, a cîte doi: unul pronunţă cuvîntul „da”, altul - „nu”. Treptat vocea creşte. Fiecare îşi menţine poziţia
încrezută. Sarcina - a convinge partenerul. Apoi urmează discuţia pe întrebări , Aţi reuşit să-1 convingeţi pe partener fără a ridica vocea şi a schimba
poziţia? Ce poziţie aţi avut şi dacă v-a ajutat? Cum a reacţionat partenerul Dvs.? Cum arată un om încrezut în sine şi cum se manifestă acesta? E
posibil să refuzaţi o persoană şi în acelaşi timp să păstraţi relaţiile bune? (Părinţilor, profesorului, semenilor - analizăm situaţiile de presiune în grup:
narcotice, relaţiile sexuale, riscul ş.a.m.d.). Ce comportament de obicei au persoanele ce conving? De ce ei procedează astfel? (putere,
autojustificare etc). Cum se poate de refuzat demn".
Urmează discuţia în grup şi se face concluzia, că antrenarea deprinderii de a refuza e posibilă numai î n situaţiile reale din viaţă.
Desene „Foaia furiei”. Elevul trebuie să deseneze un animal îngrozitor cu nas, urechi, când termină de desenat au dreptul să rupă foaia sau să o
boţească.
31
Şedinţa 7
Avioanele
Obiective:
Materiale: Foi flipchart, hârtie de copiator alba, hârtie de copiator colorata, markere, carioca /
Timp: 1 h – 1 ½ h
Descrierea activităţii
grup reprezintă o mare companie de avioane; cele 2 companii sunt în concurenţă şi trebuie să
construiască cel mai performant avion care se găseşte la ora actuală pe piaţă (avion confecţionat din hârtie care trebuie să zboare pe o distanţă de
minim 7m şi care să fie colorat în minim 10 culori).
Pentru a realiza acest avion, fiecare companie trebuie să realizeze un prototip cu care să convingă Banca (reprezentată de către 2 voluntari şi
educator) să îi finanţeze producţia de avioane. Fiecare Companie primeşte de la Bancă un minim de resurse cu care, însă nu poate începe realizarea
prototipului. Prima companie primeşte 5 coli de hârtie, iar a doua companie primeşte 1 tub de lipici şi 5 creioane colorate. Echipele companiilor
sunt informate că au voie să negocieze atât între ele cât şi cu banca pentru obţinerea de noi resurse. Câştigă echipa care realizează producţia cea mai
32
mare de avioane în 20 de minute. La final se vor purta discuţii în grupul mare despre: Cum au decurs negocierile?; Dacă au apărut conflicte cum au
fost abordate? etc.
OGEN
Scop: formarea abilităţii de a diferenţia şi a depista nevoia reală a interlocutorului de observaţiile, impresiile personale,de a diferenţia între cognitiv
şi emoţional; exersarea modului de a exprima emoţiile şi nevoile.
Lucru în triadă: – o persoană expune o problemă care îl preocupă în momentul respectiv conform formulei OGEN (observaţii, gânduri, emoţii,
nevoi); – altă persoană îl ascultă şi este atent la modul în care face acest lucru: pune întrebări clarificatoare, acceptă ceea ce i se comunică (ascultare
empatică) sau este critic, are tendinţa de a judeca problema conform propriilor opinii, prejudecăţi (ascultare critică); – altă persoană este observator
si notează comportamentul nonverbal al celor doi.
Şedinţa 8
Descriere:
1. Împărţirea grupului în echipe. Grupul este împărţit în cel puţin 2 echipe. Numărul de membrii într-o echipă precum şi numărul de echipe se poate
stabili în funcţie de vârsta participanţilor, de numărul de piese conţinute de puzzle şi de numărul total de participanţi. De exemplu, un grup de 12
33
copii cu vârsta între 7-11 ani va fi împărţit în 3 grupe, în timp ce un grup de 12 copii cu vârsta între 16-18 ani va fi împărţit în 2 grupe. 2.
Prezentarea sarcinii. Fiecare echipă va primi piesele unui puzzle pentru a fi rezolvat, fără a primi şi cutia/imaginea puzzle-ului ca şi ghidaj. 3.
Indicaţiile iniţiale. Pentru început, timpul pus la dispoziţie pentru finalizarea sarcinii este suficient de scurt pentru ca sarcina să nu poată fi finalizată.
De exemplu, în cazul copiilor de 7-11 ani timpul oferit poate fi de 2-3 minute, în cazul copiilor de 16-18 ani timpul oferit poate fi de 6-7 minute. 4.
Discuţii iniţiale. La finalul timpului pus la dispoziţie, echipele sunt oprite şi întrebate de ce anume au nevoie pentru a duce la bun final sarcina.
Acum, dacă o cer, echipele pot primi cutia/imaginea puzzle-ului. 5. Timpul final. Se acordă un timp adecvat pentru finalizarea puzzle-ului. 6.
Discuţiile finale. Variante: În loc de puzzle, se pot folosi piese lego cu sarcina de a construi un bloc sau o casă sau un pod pentru care, în etapa 4 se
poate oferi un ghidaj vizual (o poză sau un desen cu o construcţie similară realizată din cuburile lego). Descifrarea experienţei: De ce iniţial a fost
dificil de realizat sarcina? Ajută să ştii exact şi clar ce ai de făcut înainte de a începe să faci acel lucru (să ai o viziune asupra finalizării sarcinii)?
Cât de important este să ştii să evaluezi obstacolele în timpul rezolvării unei probleme şi cât de important este să identifici soluţiile pentru
îndepărtarea acestor obstacole? Cum a decurs munca în echipă: a existat colaborare sau conflict – şi ce efect au avut acestea asupra soluţionării
sarcinii?
În rezolvarea eficientă a oricărei probleme ajută să avem o viziune de ansamblu asupra acesteia: a ce anume avem de făcut şi cum. Este important ca
pe parcursul rezolvării problemei, să ne acordăm un timp de evaluare a modului în care aceasta are loc: dacă mergem pe drumul cel bun, dacă avem
nevoie de resurse şi care sunt acestea, dacă strategia de lucru utilizată este bună sau trebuie schimbată. În munca în echipă, prioritate în rezolvarea
sarcinii o are rezolvarea oricăror conflicte care există între membrii pentru că, indiferent de resursele deţinute sau de adecvarea strategiei de lucru,
conflictele sunt obstacole în rezolvarea eficientă a sarcinii.
34
Descriere: Participanții stau așezați în cerc, pe scaune. Afişaţi o foaie de flipchart pe care aţi scris, pe 3 coloane: A AUZI, A ASCULTA , A
ASCULTA ACTIV. Puneţi întrebări şi stimulaţi tinerii să identifice semnificaţiile diferite ale celor trei sintagme scrise. Încurajaţi participarea la
discuţie a tuturor participanţilor. Stimulaţi reflecţia, conectarea la experienţa concretă de viaţă și generarea de exemple care să conducă la
înțelegerea nuanțelor și diferențelor
Variante: Exercițiul poate începe începe cu generarea de 1-3 exemple concrete pentru fiecare dintre cele 3 comportamente (aud, ascult, ascult
activ). Pornind de la exemplele concrete, discutia poate fi orientată spre înțelegerea beneficiilor ascultării active pentru relația dintre oameni. De
asemenea pot fi realizate jocuri de rol în baza exemplelor identificate, pentru facilitarea proceselor de conștientizare.
Descifrarea experienței: Vă vine în minte vreo situaţie în care doar aţi auzit ce vi s-a spus dar nu aţi ascultat? Vreţi să împărtăşiţi? Cum ne simţim
când ceilalţi par să nu ne asculte? Cum poţi să arăţi celuilalt că asculţi? A auzi înseamnă să conştientizez şi să recepţionez mesajul. A asculta
înseamnă că primesc mesaje şi că înţeleg semnificaţia (aud şi mă gândesc la ce aud). A asculta activ înseamnă că ascult şi îi arăt celuilalt că am
ascultat şi am înţeles semnificaţia celor spuse de el.
Şedinţa 9
35
mainilor. Se va cere celeilalte persoane sa introduca sfoara sa prin sfoara partenerului si apoi sa-i lege si apoi sa-i lege capetele de incheietura
mainilor ei. Cei doi parteneri sunt acum conectati. Cere fiecarei perechi sa se desparta fara a-si dezlega sfoara de incheieturi. Este posibil!
Participantii care gasesc solutia si reusesc sa se desparta sunt incurajati sa-i ajute si pe ceilalti.
Discutii:
1.Care a fost pentru tine cea mai frustranta parte din acest exercitiu? Cum ai tratat aceasta frustrare?
2.Spune ceva despre lucrurile care te frustreaza in viata. Cum ai invatat sa te raportezi la ele?
3.Ce ai invatat din acest exercitiu si poti aplica pentru inlaturarea frustrarilor din viata de zi cu zi?
4.In cadrul variantei propuse la acest exercitiu care dintre voi a fost cel care a rezolvat problema?
5.Cine sunt cativa din cei care te ajuta sa-ti rezolvi problemele cu care te confrunti in viata?
6.Pentru cine esti tu un ajutor in rezolvarea problemelor? In ce mod o faci? Iti place acest rol? De ce?
Descifrarea experienţei: Acest exercitiu ilustreaza dependenta de partener, importanta ascultarii atente a instructiunilor, precum si rolul unei
persoane intr-un grup. Varianta propusa accentueaza importanta rabdarii, perseverentei, gandirii creative si observatiei. A trai in societate inseamna
a trai impreuna cu altii. Comunicarea si relationarea ne ajuta sa colaboram cu cei din jur pentru a ne asigura o integrare cat mai bune in societate.
Şedinţa 10
Cercul valorilor”
Completaţi individual pe o coală de hârti e albă sau colorată cele 5 cercuri ale hărţii valorilor de mai jos.
• 3 relaţii semnificative;
• 3 „lucruri” (obiecte fi zice, emoţii, trăsături de personalitate etc.);
• 3 calităţi personale;
• 3 acti vităţi preferate;
• 3 locuri dragi.
Se strâng toate fi şele de lucru, se amestecă, se introduc într-o cuti e şi se extrag. Fiecare persoană urmează să se prezinte în faţa grupului, ca
urmare a extragerii.
36
Toate materialele se afi şează pe un perete. Se subliniază unicitatea fi ecăruia dintre noi, în consecinţă, importanţa abordării centrate pe elev,
pentru succesul procesului de educaţie
Da-nu”
Obiectiv: Conştientizarea sentimentelor apărute în momentul susţinerii poziţiei sale, descoperirea sirnptomelor neverbale a încrederii în sine.
Desfăşurarea: Participanţii se împart în perechi, a cîte doi: unul pronunţă cuvîntul „da”, altul - „nu”. Treptat vocea creşte. Fiecare îşi menţine poziţia
încrezută. Sarcina - a convinge partenerul. Apoi urmează discuţia pe întrebări , Aţi reuşit să-1 convingeţi pe partener fără a ridica vocea şi a schimba
poziţia? Ce poziţie aţi avut şi dacă v-a ajutat? Cum a reacţionat partenerul Dvs.? Cum arată un om încrezut în sine şi cum se manifestă acesta? E
posibil să refuzaţi o persoană şi în acelaşi timp să păstraţi relaţiile bune? (Părinţilor, profesorului, semenilor - analizăm situaţiile de presiune în grup:
narcotice, relaţiile sexuale, riscul ş.a.m.d.). Ce comportament de obicei au persoanele ce conving? De ce ei procedează astfel? (putere,
autojustificare etc). Cum se poate de refuzat demn".
Urmează discuţia în grup şi se face concluzia, că antrenarea deprinderii de a refuza e posibilă numai î n situaţiile reale din viaţă.
Şedinţa 11
38
/CINE SUNT EU ?
Îndoaie foaia între coloanele 2 şi 3. Notează în coloana 2 câte un "X" în dreptul adjectivelor care, după părerea ta, exprimă o trăsătură care te
caracterizează. Îndoaie apoi foaia între coloanele 3 şi 4 astfel încât coloana 2 să fie acoperită. Notează în coloana 4 un "O" pentru fiecare adjectiv
care exprimă însuşirea pe care ai dori să o ai dacă ai putea fi o persoană ideală.
1. 2. 3. 4.
1. impresionabil
2. plin de umor
3. independent
4. prietenos
5. pătimaş
6. ambiţios
7. interesant
8. cinstit
9. atrăgător
10. rezervat
11. entuziast
12. şmecher
13. mediu
14. sensibil
15. demn de încredere
16. aspru
17. inteligent
18. comod
19. vesel
20. invidios
21. energic
22. cheltuitor
39
23. politicos
24. iscusit
25. emotiv
26. sigur pe sine
27. liniştit
28. curajos
29. maleabil
30. interiorizat
31. echilibrat
32. fragil
33. sincer
34. relaxat
35. tonic
36. puternic
37. cinic
38. riguros
39. impulsiv
40. apatic
Şedinţa 12
Exerciţiu ”Încurcătura” .
La dorinţă un participant este invitat după uşă. Membrii grupului se împart în trei grupuri, care vor rosti simultan câte un vers dintr-o poezie foarte
cunoscută tuturor. Participantul trebuie să ghicească care este poezia. Împreună se identifică şi analizează barierele în comunicare.
Autoportretul
40
Descrierea activităţii: fiecare participant trebuie să-şi deseneze propria figură pe marginea căreia se va discuta ulterior răspunzându-se la
întrebări de genul – Ochii sunt deschişi sau privirea este întoarsă? De ce?; Zâmbetul/tristeţea au motive şi în realitate? Dacă priviţi acest autoportret
vă recunoaşteţi?; Autoportretul vă reprezintă? Etc.)
Variantă: Se poate realiza „Autoportretul în grup” - fiecare îşi face autoportretul şi la final moderatorul prezintă pe rând aceste autoportrete,
membrii grupului trebuind să răspundă la întrebările de mai sus .
Reclama personală
Obiective:
41
Variantă: Se poate solicita participanţilor să –şi spună numele şi 3 calităţi sau, ca şi la exemplul anterior, li se poate cere să explice pe larg
alegerea.
.Exercițiul ,,COPACUL,,
Cu culoarea roșie colorași omulețul,care Vă reprezintă,iar prin culoarea verde-acel omuleț,pe care vreți să fiți
Copiilor li se propune să privească atent copacul ,pe care sînt plasați mai mulți omuleți
Cu culoarea roșie colorași omulețul,care Vă reprezintă,iar prin culoarea verde-acel omuleț,pe care vreți să fiți
42
Prelucrarea rezultatelor
Poziția № 1, 3, 6, 7 caracterizează montajul de a trece peste orice dificultăți
№ 2, 19, 18, 11, 12 —comunicabilitate , susținere pritenească .
№ 4 – stabilitatea poziției în comunitatea de semeni
№ 5 – extenuare ,slabiciune generală ,o rezervă nesemnificativă de forțe ,timiditate
№ 9 motivare spre distracții și rezultate,fără eforturi mari
№ 13, 21 – izolare,închidere în sine ,anxietate
№ 8 –izolare de activități, închiderea în sine, уход в себя.
№ 10, 15 stare comfortabilă ,adaptare normală ,
№ 14 stare de criză ,,,cădere în prăpastie,, ,
Poziția 20 copii cu autoapreciere înaltă și montaj spre poziția de lider .
Observaţii.
Trainingul realizat se orientează nu doar spre rezolvarea problemelor de moment, dar şi spre profilaxia acestora în viitor, pe baza posibilităţilor
propuse de a învăţa să soluţioneze probleme.
Trainingul va deschide noi posibilităţi de educaţie a comportamentelor şi atitudinilor ecologice.
Trainingul realizat a fost construit ca o antropotehnică sintetică, corelată cu activitatea de învăţare şi cea ludică,
Au fost modelate diverse situaţii de joc cu conţinut ecologic şi care le va servi drept o practică orientată spre perfecţionarea capacităţilor reale
specifice omului şi spre formarea fenomenului cultural de performanţă personal ă
Sarcina 4. Studiaţi şi enumeraţi lista actelor normative ce reflectă activitatea extrașcolară în unitatea şcolară.
43
Acte normative
44
Ordine ale Ministrului Educaţiei
22 Ordinul Ministrului Educaţiei, tineretului şi sportului referitor la aprobarea Regulamentului nr.430 din 13.11.2006
„Cu privire la asigurarea gratuită cu manuale a elevilor din învăţământul primar”
23 Ordinul Ministrului Educaţiei referitor la stabilirea numărului de elevi în clase; Ord.nr. 554 din 20.06.2012
24 Planul-cadru pentru învăţămîntul primar, gimnazial şi liceal pentru anul de studii 2017-2018 Ordinul nr .180 din 29 martie 2017
Cu privire la aprobarea Instructiunilor privind completarea catalogului scolar Ordinul nr. 129 din 13 martie 2017,
25 Standardelor de calitate pentru instituţiile de învăţământ primar şi secundar general din Ordinul nr.970 din11 octombrie 2013
perspectiva şcolii prietenoase copilului
26 Metodologia de aplicare a Procedurii de organizare instituţională şi de intervenţie a Ordinul nr.858 din 28 august 2013
lucrătorilor instituţiilor de învăţământ preuniversitarîn cazurile de abuz, neglijare, exploatare,
trafic al copilului
27 Codul de etică al cadrului didactic/ Cu privire la aprobarea Regulamentului-tip de organizare Ord.nr.861 din 07.09.2015/ Ordinul nr.1095 din 30
și funcționare a Consiliului de Etică al instituției de învățământ general decembrie 2016
28 Standardele de competență profesională ale cadrelor didactice . Ord. ministrului educației nr. 623 din 28 iunie 2016
29 Standardelor de competență profesională ale managerilor din învățămîntul general Ordinul Ministrului Educației nr. 623 din 28 iunie
2016.
30 Regulamentului de atestare a cadrelor didactice din învăţămîntul preşcolar, primar, secundar, Ordin Nr. 336 din 03 mai 2013
special, complementar, secundar profesional şi mediu de specialitate Ordin Nr. 1175 din 25 noiembrie 2014 Cu privire la
modificările și completările Regulamentului de
atestare a cadrelor didactice din învăţămîntul
preşcolar, primar, secundar, special, complementar,
secundar profesional şi mediu de specialitate
Ordin nr. 995 din 15 octombrie 2015 cu privire la
completarea pct.21 din Regulamentul de atestare a
cadrelor didactice din învățămîntul preșcolar, primar,
special, complementar, secundar și mediu de
specialitate
31 REGULAMENTUL de atestare a cadrelor de conducere din învăţămîntul preşcolar, Ordinul Nr. 454 din 31 mai 2012
primar, special, complementar, secundar şi mediu de specialitate
32 Regulamentul privind evaluarea și notarea rezultatelor școlare,promovarea și absolvirea în Ordinul nr.62/13-814 din07.09.16-precizare
învățământul primar și secundar Ordinul nr.638 din 30.06.2016
Cu privire la aprobarea Instrucțiunii privind evaluarea elevului din învățământul primar și Ordinul nr.1090 din 29 decembrie 2016
secundar general
Cu privire la contractul individual de muncă cu tinerii specialiști Ordin nr. 1087 din 13 noiembrie 2015
Metologia privind evaluarea criterială prin descriptori, clasele I-II Ordinul nr.623 din 28.06.2016
45
cu privire la organizarea și desfășurarea probelor de evaluare la educația fizică Ordin nr. 400 din 14 mai 2014 privind abrogarea
Ordinului Ministrului Învățămîntului nr. 146 din 11
aprilie 1996
33 Regulamentul-tip de organizare și funcționare a instituțiilor de învățământ primar și secundar ORDINUL NR.235 DIN 25.03.2016
,ciclul Iși II.
34 Metodologiei de înscriere a copiilor în clasa l Ordinul nr.305 din 30.03.2016/ Modificat prin
Ordinul nr.149 din 21 martie 2017
Cu privire la înscrierea copiilor în clasa I în anul de studii 2017-2018 Ordinul nr. 148 din 21 martie 2017,
Cu privire la asigurarea cu manuale a elevilor din învățământul gimnazial (clasele V-IX) Ordin nr. 397 din 24 mai 2017
Cu privire la asigurarea cu manuale a elevilor din învățământul primar, gimnazial si liceal în Ordin nr. 942 din 4 noiembrie 2016
anul de studii 2017-2018
35 Repere metodologice de organizare a procesului educațional în învățămîntul general, anul de Dispoziția nr.cu privire la organizarea și desfășurarea
studii 2017-2018 procesului educațional în învățămîntul preșcolar,
primar, gimnazial și liceal
Cu privire la organizarea și desfășurarea procesului educațional în învățământul preșcolar, Ordinul nr. 253 din 26 aprilie 2017,
primar, gimnazial, liceal
Sarcina 5
. Selectaţi un document din cele 4 categorii menţionate:
actele normative ce reflectă activitatea didactică a cadrului didactic;
lista documentelor ce ţin de activitatea extracurriculară;
lista documentelor ce ţin de activitatea comitetului părintesc şi sindical;
lista documentaţiei de evidenţă personală a copiilor şi executaţi descrierea lui detaliată.
46
Codul de etică al cadrului didactic/ Cu privire la aprobarea Regulamentului-tip de organizare și funcționare a Consiliului de Etică al
instituției de învățământ general
Analizînd acest document normative am ajuns la concluzia că , simpla intrare în vigoare a Codului Educației şi a Codului de etică al cadrului
didactic, fără operaționalizarea stipulărilor acestora prin măsuri energice de ordin organizatoric şi administrativ, de informare şi de educare, nu va
putea schimba radical situația privind asigurarea integrității academice şi a prestanței profesionale ale cadrelor didactice şi celor de conducere,
descurajarea colectărilor de plăți formale şi informale, creşterea gradului de participare a părinților în viața şcolii.
Consider ,că Codul de etică al cadrului didactic este util, întrucât va îmbunătăți imaginea cadrului didactic în societate. Cadrul didactic
trebuie să fie un model de comportament, iar statutul la care el pretinde impune respectarea anumitor reguli..
Sarcina 6. Descrieţi funcţionalul cadrului didactic din instituţia de învățământ. Comentaţi-le din punctul D-stră de vedere.
Funcţionalul cadrului didactic
Scopul general al funcţiei:
Asigură dezvoltarea la elevi a competenţelor definite prin Curriculumul naţional, consilierea şi orientarea în alegerea traseului educaţional
sau profesional individual către învăţămîntul superior sau învăţămîntul profesional tehnic postsecundar nonterţiar, în funcţie de potenţial, vocaţie şi
performanţe.
i) să participe la activităţile de prevenire, identificare, raportare, referire şi asistenţă în cazurile de abuz, neglijare, exploatare a copilului;
Responsabilități:
j) să stimuleze activitatea independentă şi de colaborare, iniţiativa, capacităţile creative ale elevului în procesul de învăţare;
k) să asigure securitatea vieţii şi a sănătăţii elevilor în cadrul lecţiilor şi activităţilor extraşcolare (cercuri pe interese, tabere specializate, excursii,
etc);
m) să participe la şedinţele consiliului profesoral, la şedinţele şi activităţile comisiei metodice, ale consiliului diriginţilor şi, la solicitare, la şedinţele
şi activităţile consiliului de administraţie;
n) să prezinte, la început de an şcolar, avizul medical şi rezultatele analizelor medicale privind examenul clinic, examenul pulmonar, examenul
psihologic conform cerinţelor /normelor sanitaro-igienice în vigoare;
o) să organizeze consultaţii cu elevii claselor absolvente la disciplina predată, conform orarului stabilit de conducerea Instituţiei;
48
p) să colaboreze cu familiile elevilor;
s) să respecte normele de etică, cultivînd, prin propriul exemplu, valorile şi principiile esenţiale pentru construirea unui stat de drept, precum
integritatea, onestitatea, corectitudinea, dreptatea, echitatea, umanismul, generozitatea, hărnicia, patriotismul şi alte virtuţi;
v) să participe la şcolarizarea elevilor din districtele şcolare ale instituţiilor de învăţămînt arondate prin decizia administraţiei publice locale de
nivelul doi;
w) să-şi onoreze toate obligaţiile prevăzute în Codul Educaţiei, alte acte normative în vigoare, precum şi stipulate în fişa postului.
49
6) Respectarea demnităţii şi recunoaşterea meritului personal al fiecărui elev.
7) Interzicerea oricăror activităţi care generează corupţie sau acte conexe corupției cum ar fi:
a) primirea sau solicitarea de la elevi, părinţi, asociaţiile părintești (sau orice altă formă de organizare a părinților) a unor foloase materiale și alte
avantaje necuvenite (sume de bani, cadouri sau servicii), indiferent de destinaţia declarată a acestora;
b) iniţierea sau organizarea proceselor de colectare de la elevi, părinţi sau asociaţii ale părinţilor (orice altă formă de organizare a părinților) a
unor foloase materiale și alte avantaje necuvenite;
d) impunerea de manuale care nu sînt incluse în Schema de închiriere și/sau a materialelor didactice auxiliare;
e) impunerea unor activităţi extracurriculare contra plată, cadouri sau altor favoruri;
f) fraudarea evaluărilor de orice tip contra bani, alte foloase materiale sau avantaje necuvenite;
g) traficul de influenţă şi favoritismul în procesele de instruire şi de evaluare;
h) servicii educaționale cu plată oferite elevilor, copiilor cu care interacționează direct la clasă.
Norme de conduită în relaţiile cu părinţii/alți reprezentanți legali ai copiilor
În relaţia cu părinţii/alți reprezentanți legali ai copiilor respectă şi aplică următoarele norme de conduită:
1) Creşterea calităţii învățămîntului prin:
a) acordarea de consultanţă părinţilor/altor reprezentanți legali în educarea copiilor şi susţinerea rolului parental;
b) stabilirea unei relaţii de încredere mutuală, a unei comunicări deschise şi accesibile;
c) disponibilitatea pentru rezolvarea problemelor educative enunţate de către părinţi/alți reprezentanți legali ai copiilor;
d) informarea părinţilor/altor reprezentanți legali despre toate aspectele activităţii elevilor prin furnizarea explicaţiilor necesare înţelegerii şi
aprecierii conţinutului serviciilor educative;
e) informarea părinţilor/altor reprezentanți legali despre evoluţia activităţii şcolare, excluzînd tendinţele de prezentare parţială sau cu tentă
subiectivă;
f) respectarea confidenţialităţii datelor furnizate şi a dreptului la intimitate individuală şi familială;
g) persoanele responsabile de instruire şi educaţie, în mod particular personalul didactic, nu impun, în relaţia cu părinţii/reprezentanții legali,
dobîndirea/primirea de bunuri materiale sau sume de bani pentru serviciile educaţionale oferite;
h) consilierea părinţilor/altor reprezentanți legali privind alternativele de formare şi dezvoltare optimă a copiilor lor, din perspectiva expertizei
psihopedagogice şi a respectării interesului superior al copilului.
2) Protecţia datelor cu caracter personal ale părinţilor/ altor reprezentanți legali.
3) Interzicerea oricăror activităţi care generează corupţie sau acte conexe corupției cum ar fi:
a) primirea sau solicitarea de la părinţi sau asociaţiile părintești (sau orice altă formă de organizare a părinților) a unor foloase materiale și/sau a
altor avantaje necuvenite (sume de bani, cadouri sau servicii), indiferent de destinaţia declarată a acestora;
b) iniţierea sau organizarea proceselor de colectare de la părinţi sau de la asociaţii părintești (sau orice altă formă de organizare a părinților) a
unor sume de bani sau cadouri, de prestare a anumitor servicii indiferent de destinaţia declarată a acestora;
50
c) iniţierea sau participarea la procesele de creare a asociaţiilor părintești (sau orice altă formă de organizare a părinților);
d) implicarea în procesele decizionale ale asociaţiilor părintești (sau orice altă formă de organizare a părinților);
e) iniţierea sau participarea la procesele de creare a fondurilor formale sau informale ale claselor, grupelor, instituţiilor de învățămînt;
f) încurajarea elevilor şi părinţilor să contribuie la activitatea fondurilor formale sau informale ale claselor, grupelor, instituţiilor de învățămînt.
Norme de conduită în relaţiile cu colegii
În relaţiile cu colegii respecta şi aplica următoarele norme de conduită:
1) Consolidarea relaţiilor colegiale prin:
a) relaţiile profesionale se vor baza pe respect, onestitate, solidaritate, cooperare, corectitudine, toleranţă, evitarea denigrării, sprijin reciproc,
confidenţialitate, competiţie loială;
b) dezvoltarea continuă a competențelor profesionale în vederea atingerii unor standarde superioare de calitate în activitatea didactică;
promovarea activității de mentorat prin care o persoană cu experienţă (mentorul) oferă sprijin, ajutor şi schimb de experienţă şi cunoştinţe unei alte
persoane pentru a-i favoriza dezvoltarea profesională şi achiziţia de competenţe sau cunoştinţe;
c) orice membru al personalului de conducere, personalului didactic şi al personalului didactic auxiliar va evita practicarea oricărei forme de
discriminare în relaţiile cu ceilalţi colegi;
d) niciun membru al personalului de conducere, personalului didactic şi personalului didactic auxiliar nu va admite îngrădirea libertăţii de opinie,
vizînd activitatea profesională;
e) în cadrul şedinţelor, întrunirilor formale şi informale, festivităţilor organizate în instituţiile de învățămînt vor fi evitate discuţiile vizînd
convingerile politice şi religioase.
2) Creşterea prestigiului şi autorităţii personalului din învăţămînt, ceea ce presupune:
a) orice cadru de conducere, cadru didactic sau cadru didactic auxiliar trebuie să evite, prin afirmaţii, aprecieri sau acţiuni, să afecteze imaginea
profesională şi/sau socială a oricărui alt membru al corpului profesoral, cu excepţia situaţiilor prevăzute şi formalizate de actele normative în
vigoare (evaluările de personal, comisia de disciplină, comisia de etică etc.);
b) încurajarea reacţiei publice (prin drept la replică, discurs public, întrunire etc.) atunci cînd o anumită situaţie creată de către membrii
comunităţii educaţionale sau de către oricine altcineva din afara acesteia afectează imaginea instituţiei de învăţămînt, sistemului de învățămînt
general și profesional tehnic, oricărei persoane, membră a comunităţii educaţionale.
3) Excluderea factorilor care pot genera acte de corupţie sau acte conexe corupției, cum ar fi:
a) în evaluarea competenţei profesionale se vor utiliza doar criterii care au în vedere performanţa şi rezultatele profesionale;
b) întreaga activitate a persoanelor din sistemul de învățămînt, responsabile de instruire şi educaţie, trebuie să permită accesul la informaţiile care
interesează pe toţi membrii comunităţii educaţionale, posibilii candidaţi, instituţiile cu care entitatea colaborează şi publicul larg, asigurînd astfel o
informare corectă şi facilitarea egalităţii de şanse, precum şi asigurarea accesului echitabil la resursele şcolare şi ale sistemului de învățămînt;
c) excluderea fraudei intelectuale şi a plagiatului;
d) între persoanele din sistemul de învățămînt general și profesional tehnic responsabile de instruire şi educaţie se interzice solicitarea de servicii
51
personale de orice tip de la colegi care sînt sau urmează să fie în proces de evaluare, angajare sau promovare;
e) persoanele desemnate în comisiile de evaluare a rezultatelor învăţării, de jurizare a competiţiilor şi concursurilor şcolare, de evaluare a
activităţii cadrelor didactice şi de conducere, de angajare, promovare, certificare, atestare, de stimulare sau de sancţionare a personalului sînt
obligate să declare conflictele de interese.
Norme de conduită în relaţiile cu instituţiile şi reprezentanţii comunităţilor locale
În relaţia cu instituţiile şi reprezentanţii comunităţii locale respecta şi aplica următoarele norme de conduită:
a) colaborarea şi parteneriatul cu instituţiile/reprezentanţii comunităţilor locale vor avea în vedere asigurarea sprijinului reciproc, în scopul
furnizării unor servicii educaţionale de calitate;
b) colaborarea şi parteneriatul cu organizaţiile neguvernamentale ce au ca obiect de activitate educaţia vor avea în vedere asigurarea sprijinului
reciproc, în scopul furnizării unor servicii educaţionale de calitate;
c) responsabilitate şi transparenţă în furnizarea de informaţii către instituţiile publice în protejarea drepturilor copilului, atunci cînd
interesul/nevoia de protecţie a copilului impune acest lucru;
d) parteneriatele cu agenţi economici vor avea în vedere asigurarea sprijinului reciproc, în scopul furnizării unor servicii educaţionale de calitate;
e) în realizarea colaborării şi a parteneriatelor cu instituţiile/reprezentanţii comunităţii locale, organizaţiile neguvernamentale şi agenţii economici
nu se vor angaja activităţi care să conducă la prozelitism religios, partizanat politic, precum și alte acţiuni care pun în pericol integritatea fizică şi
morală a elevilor sau care permit exploatarea prin muncă a acestora.
Activităţi interzise în exercitarea atribuţiilor funcţionale
În exercitarea atribuţiilor funcţionale sînt interzise:
a) introducerea, consumul de substanţe psihotrope sau alcool sau prezența sub influența acestora;
b) organizarea pariurilor şi a jocurilor de noroc;
c) folosirea dotărilor şi a bazei materiale ale instituției de învățămînt în vederea obţinerii de beneficii financiare personale;
d) distrugerea intenţionată a dotărilor şi a bazei tehnico-materiale ale instituției de învățămînt;
e) distribuirea materialelor pornografice;
f) utilizarea de materiale informative dăunătoare copilului;
g) organizarea de activităţi care pot pune în pericol securitatea vieții și sănătății elevilor/copiilor sau a altor persoane aflate în incinta instituţiei de
învățămînt;
h) organizarea de activităţi extracurriculare şi extra-şcolare neplanificate, ce nu au fost coordonate cu conducerea instituţiei şi, în cazurile
prevăzute de actele normative, cu organele ierarhic superioare de conducere a învăţămîntului.
Directorului instituției, directorilor adjuncți, șeful comisiei metodice, Consiliului Profesoral, Consiliului de Administrație.
52
Pe cine îl substituie:
Cine îl substituie:
Cooperarea internă:
Abilităţi: de lucru cu informaţia, organizare, elaborare a documentelor, instruire, motivare, mobilizare de sine, soluţionare de probleme, aplanare de
conflicte, comunicare eficientă.
Este obligat să cunoască, să respecte şi să aplice prevederile Codului Educaţiei nr. 152 din 17 iulie 2014, Codului de etică al cadrului
didactic, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei nr. 861 din 07 septembrie 2015.
53
Întocmită de:
Semnătura _______________________________________________________
Vizată de:
Semnătura ______________________________________________________
Data __________________________________________________________
Semnătura ______________________________________________________
Data ___________________________________________________________
Analiza și recomandări
54
Rolul primordial în cadrul următoarelor activităţi didactice: – stimularea şi întreţinerea curiozităţii elevilor; – cunoaşterea/descoperirea
noului; – formarea de competenţe şi comportamente necesare pentru integrarea în societate; – consolidarea încrederii în forţele proprii; –
descoperirea identităţii personale [2]. Realizarea eficientă a acestor sarcini depinde de competenţa profesională a fiecărui cadru didactic.
Competenţa managerială vizează luarea de decizii adecvate, în scopul realizării obiectivelor stabilite şi obţinerea de rezultate eficiente.
Profesorul conduce procesul de formare/dezvoltare a personalităţii elevului atât prin intermediul disciplinei de specialitate, cât şi prin alte
activităţi extracurriculare orientând şi dirijând astfel resursele umane, materiale şi didactice pentru realizarea eficientă a obiectivelor procesului
educaţional.
Competenţa comunicativă vizează măiestria cadrului didactic de a elabora mesaje educaţionale în dependenţă de particularităţile câmpului
psihopedagogic. În cadrul activităţii pedagogice comunicarea, reprezintă atât o artă cât şi un instrument profesional necesar şi indispensabil cadrului
didactic pentru stabilirea relaţiilor constructive cu elevii, părinţii, cadrele didactice.
Competenţa de investigare permite cadrului didactic să valorifice cercetările pedagogice în direcţia reglării şi autoreglării procesului de
învăţământ în general şi în special să realizeze diverse investigaţii în scopul eficientizării procesului educaţional. Competenţa metacognitivă prin
„metacogniţie” se înţelege ansamblul de cunoştinţe pe care individul le deţine referitor la funcţionarea propriei cogniţii, dar şi la procesele de
control care dirijează activităţile cognitive în timpul executării lor.
Aspectul fundamental al acestei competenţe este autocunoaşterea, adică o mai bună cunoaştere de sine, a strategiilor utilizate în diverse
situaţii, a punctelor forte şi a celor slabe, pentru a deveni mai flexibili în diverse situaţii prin antrenarea proceselor de monitorizare, control, reglare.
55
Sarcina 7. Organizaţi o activitate metodică în instituţia de educație.
SEDINȚA CU PĂRINȚII Familia – școala în formarea morală a copilului
Scopul
Asigurarea informării suficiente și sistematice a copiilor în vederea conținutului educației morale; Formarea orientărilor și comportamentelor
morale ale copilului. - Formarea convingerii morale. Sentimente: prietenie, respect, datorie.
Conținutul și rezultatele finale
Activităţi educaţionale nonformale cu copiii (discuţia dirijată, jocul de rol, dialogul, comentarea unor secvenţe din literatură şi presă,
exerciţiul etc.), orientate spre formarea şi dezvoltarea atitudinilor morale cu următoarea tematică:
Dragostea şi grija faţă de părinţi, apropiaţi;
Devotamentul către părinţi şi rude;
Datoria şi responsabilitatea umană;
Binele şi răul sunt în faptele noastre, în vecinătatea noastră;
Inimă de piatră;
Politețea;
Răul şi nedreptatea sunt în jurul nostru;
Datoria copiilor faţă de părinţi şi vârstnici;
Cum eu aduc bucurie familiei;
Ce înseamnă a fi o fiică bună, un fecior bun.
Gestionarea conflictelor etc. Copiii pot fi încadraţi în acţiuni şi fapte adecvate normelor de comportare morală:
- Activităţi de aplicare a normelor de comportare morală în procesul cooperării (corectitudine, toleranţă în ascultarea interlocutorului etc.);
56
- Exerciţii de apreciere a unei concluzii, a unui raţionament, emise de cineva (a da dovadă de toleranţă, de ascultare, de stimă şi de respect
faţă de vorbitor);
- Exerciţii de motivare a unor acte de comportament;
- Discuţii / conversaţii de manifestare a atitudinilor faţă de alţi oameni (colegi, părinţi, rude apropiate);
- Modelarea unor situaţii adecvate pozitive sau negative;
- Exerciţii de manifestare şi formare a atitudinilor de ajutor reciproc;
- Exerciţii / activităţi de manifestare a reţinerii de sine şi echilibru în trăirile emoţionale;
- Exerciţii de manifestare a atitudinii critice şi exigente faţă de sine şi alţi oameni; - Exerciţii de formare a atitudinii pozitive în evaluarea
succesului şi insuccesului şcolar; - Discuţii dirijate de însuşire a normelor, de formare a opiniilor şi convingerilor morale; - Activităţi nonformale
(explicaţii, conversaţii, povestiri pe teme etice) de formare şi dezvoltare a sentimentului datoriei şi responsabilităţii, neliniştii şi neîmpăcării cu răul
social (lenea, nepăsarea, trândăvia etc.);
- Exerciţii de susţinere şi ajutor reciproc în acţiunile comune; - Acţiuni / fapte de formare şi dezvoltare la elevi a disponibilităţii de a aduce
bucurie părinţilor, rudelor, altor oameni prin rezultate bune la învăţătură, disciplină exemplară şi comportare demnă; - Activităţi (discuţii dirijate,
jocul de rol, exemple, modele, exerciţii) de formare şi dezvoltare a atitudinilor binevoitoare, reţinerii de sine;
- Exerciţii de a face bine oamenilor (semeni, părinţi, rude etc.), de a-şi asuma răspunderea şi de autoapreciere adecvată a faptelor personale;
- Activităţi (explicaţii, dezbateri, exemple, povestiri etc.) de formare şi dezvoltare a atitudinilor negative faţă de acele persoane care întârzie
la lecţii, nu-şi îndeplinesc lucrul pentru acasă, se eschivează de la obligaţiunile personale, de grup şi sociale, sunt nepăsători şi indiferenţi;
- Exerciţii de formare a unui raţionament, a unei opinii, a unei concluzii morale.
Rezultate Contribuie la formarea şi modelarea capacităţii de aplicare în practică a cunoştinţelor teoretice morale însuşite de copii;
- Facilitează însuşirea sistematică a noilor cunoștințe morale;
- Le dezvoltă spiritul critic, spiritul de observaţie, atenţia voluntară, curiozitatea epistemică, operaţiile gândirii, memoria logică. Totodată, le
oferă oportunitatea de a-şi forma şi consolida sentimente, convingeri, atitudini morale.
PARTENERIATULUI FAMILIE-ȘCOALĂ
Imaginea-ți—vă că situația: la locul de muncă și în familie prezintă cerințe absolute diferite diferite.
Soțul cere să fie mai des acasă, spunând că „nu veți câștiga toți banii”, iar șeful salută cu nerăbdare munca prelungită.
57
Care este starea ta cu asta? Starea de spirit confuză , incertitudinea, iritabilitatea, eficiența acțiunilor scade. Și dacă există tot mai multe
cerințe atât de diferite? Așa se simte un copil atunci când părinții și școala nu au format parteneriat.
Pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, este important ca cerințele impuse de familie și școală să fie uniforme.
În timp ce un copil crește într-o familie, principala autoritate pentru el sunt părinții săi. Creează în mod miraculos jucării sparte, obțin
dulciuri din nicăieri și știu răspunsurile la o varietate de întrebări pentru copii. Când un fiu sau o fiică devin primii elevi, autoritatea părinților începe
să scadă. Și acest lucru este normal.
Psihologia vârstei spune: principala activitate a unui copil de la 6 la 11 ani este învățarea. Și, prin urmare, părinții cedează profesorului.
Datorită autorității profesorului, copilul începe să învețe noi cunoștințe.
Școlarii se supun profesorului, își îndeplinesc sarcinile, se străduiesc să-i facă plăcere și să câștige laude. Părinții pot auzi: „Nu, tată, te înșeli.
Iată Doamna profesoară spune că ... "
Nu FI suparat. Nu te jigni. Bucură-te. Acum este momentul să construim cerințe comune și să le respectăm. Atunci copilul tău se va simți în
siguranță, va crește încrezător
Activitățile comune ale copiilor, părinților și profesorilor pot avea succes dacă copiii, părinții și profesorii sunt înclinați pozitiv să lucreze
împreună, doresc să acționeze împreună, sunt conștienți de obiectivele sale și își găsesc semnificația personală, precum și când planifică,
organizează și rezumând activitățile lor.
Formarea cooperării dintre elevi, părinți și profesori depinde, în primul rând, de cum se dezvoltă interacțiunea adulților în acest proces.
Părinții și profesorii sunt educatori ai acelorași copii, iar rezultatul educației nu poate avea succes decât atunci când profesorii și părinții
devin aliați. La baza acestei alianțe se află unitatea aspirațiilor, viziunile asupra procesului educațional, obiectivele comune și sarcinile educaționale
dezvoltate în comun și modalitățile de obținere a rezultatelor dorite.
Interacțiunea profesorilor cu părinții implică dezvoltarea unor cerințe comune pentru copil, definirea sarcinilor educaționale și organizarea
activităților comune ale profesorilor și părinților pentru implementarea acestor sarcini, care implică studiul copilului în familie și școală folosind
tehnici speciale și un program pentru dezvoltarea acestuia.
Natura interacțiunii profesorilor cu familia depinde de poziția părinților care au atitudini diferite față de școală, își văd rolul în organizarea
muncii educaționale în școală și clasă, cresc copiii în familii diferit și au niveluri intelectuale diferite
58
Schimbările din viața socială a țării noastre, schimbările din domeniul educației fac ca problemele de spiritualitate, moralitate, etică să fie în
special relevante.
Sănătatea morală a societății noastre depinde de cât de morala, amabilă și decentă sunt copiii noștri.
Educația morală a unui copil începe cu familia. Acesta este mediul în care copilul intră imediat după naștere.
Formează anumite relații între părinți și copii. Aceste conexiuni joacă un rol important în educația morală a copilului. În familie se pune
prima experiență și se acumulează cunoștințele acumulate de generațiile anterioare.
Un adult este un model de comportament pentru un copil. Privind comportamentul părinților, construiește relații cu ceilalți. În familie,
copilul are un sentiment de preocupare pentru cei dragi, capacitatea de a-și respecta poziția și interesele. Părinții insuflă gusturi, interese și afecțiuni
estetice.
Printre oamenii apropiați, copilul învață un lucru pe care să-l iubească, celălalt să-l urască, ceea ce afectează ulterior întreaga sa viață
viitoare. Familia este principiile relațiilor, atât între soți, cât și în relațiile dintre părinți și copii.
Aceste principii includ iubirea, grija, înțelegerea, respectul, compasiunea, onestitatea, sinceritatea, încrederea și multe altele. Familia aduce
plinătate de viață, fericire.
Principala valoare morală a familiei sunt copiii. Și datoria părinților este responsabilitatea de a se asigura că o persoană demnă crește în
familie, sănătoasă fizic și spiritual. În familie se pun bazele personalității copilului, iar când intră în școală, el este deja mai mult de jumătate format
ca persoană.
Familia poate acționa atât ca factor pozitiv, cât și negativ în educație.
Un impact pozitiv asupra personalității copilului este că nimeni, cu excepția persoanelor apropiate de el în familie - mama, tatăl, bunica,
bunicul, nu îl tratează mai bine pe copil, nu-i place de el și nu-i pasă atât de mult de el. Însă nicio altă instituție socială nu poate face atât de mult rău
în creșterea copiilor precum o familie.
Este sigur să spunem că o casă în care nu există prietenie, relațiile bune între bătrâni și juniori nu pot fi numite fericite.
Prin urmare, avem dreptul să clasificăm prietenia părinților și a copiilor drept valori morale ale familiei.
Dacă părinții sunt atenți unul față de celălalt, prietenoși, politicoși, fideli cuvântului lor, atunci copiii lor, de regulă, cresc oameni educați.
Începutul educației este ascultarea.
59
Un copil de la o vârstă fragedă ar trebui să fie obișnuit cu ascultarea. De la o vârstă fragedă, copiii ar trebui să înțeleagă ce este permis și
interzis. În primul rând, disciplină înseamnă recunoașterea ordinii, a structurii complexe de putere și ascultare care se creează în familie.
În același timp, părinții ar trebui să dea un exemplu personal. Dacă un adult se comportă ca un prieten senior nobil, atent, comportamentul
său încurajează copilul să comită fapte pozitive.
Dacă părinții doresc să le insufle un sentiment de responsabilitate copiilor, atunci trebuie mai întâi să le ofere posibilitatea de a se dovedi:
încredere în ei, stabiliți-le sarcinile pe care li se cere să le îndeplinească, să zicem, în gospodărie sau în îngrijirea animalelor de companie.
Dacă copilul nu reușește, atunci părinții ar trebui să aibă răbdare și să nu fie indignați de incapacitatea copilului, iritarea părinților are un
efect dăunător asupra psihicului copiilor și provoacă o iritație de răspuns.
Părinții nu ar trebui niciodată, în prezența unor persoane necunoscute, uneori chiar membrii familiei, să se plângă de copil sau să-l
batjocorească și să discute despre acțiunile sale, să ridice vocea, să insulte.
Copilul nu poate fi umilit, trebuie să-i explici greșelile și sprijinul său. Copiii și părinții ar trebui să fie întotdeauna un tot întreg
Deci, familia joacă rolul principal în creșterea calităților spirituale, deoarece acesta este primul și principalul habitat al unui cetățean mic.
În al doilea rând, o școală este angajată în educația morală a elevilor mai tineri, unde copilul petrece și el foarte mult timp.
Școala este principala verigă a sistemului de învățământ al tinerei generații. În școala elementară, copilul începe să dobândească anumite
cunoștințe.
Nu uitați însă că a format deja câteva trăsături de caracter care trebuie dezvoltate și direcționate în direcția corectă. În școală, caracterul
moral al elevului continuă să fie stability
Exercițiu pentru părinți
Exerciţiul „Cât de bine îmi cunosc copilul”
Sarcina 8. Completați Fişa de caracterizare psihopedagogică a elevului (Anexa 5) la doi elevi din clasa în care ați realizat proiectele
didactice. Fișa se va anexa în portofoliu.
Date familiale:
A. Ocupatia parintilor:
Tata: pensionar
Mama: croitoreasa
B. Frati / surori:
C. Conditii materiale:
Conditiile materiale pot fi definite ca fii satisfacatoare unui trai decent. Elevul locuieste alaturi de parinti intr-un apartament cu trei camere. Are
propria sa camera aranjata conform preferintelor personale.
61
Relatiile afective din familie pot fi definite ca fiind calde si afectuoase. Elevulisi iubeste si respecta parintii, apreciaza cel mai mult la parinti faptul
ca ii acordalibertatea de a lua decizii. La fel de mult este incantat ca parintii sai stiu sa-irespecte propria intimidate. Relatiile cu sora sa sunt lipsite
de probleme, elevulinteractioneaza cu ea destul derar, deoarece aceasta din urma este casatoritasi locuieste separat cu sotul ei.
II.
Elevul este dezvoltat armonios, in limitele specifice varstei. Conform fisei medicale, elevul este sanatos clinic
Elevul intampina dificultati la disciplinele de profil, are o memorie vizualafoarte buna pe care se bazeaza de cele mai multe ori. Se remarca si un
dezinteres in ceea ce priveste materiile cu profil tehnic.
V. Date psihologice.
1. Intelectul
A.Spirit de observatie.
Are un spirit de observatie dezvoltat, el fiind capabil sa distinga cu usurinta,rapiditate si precizie elementele slabe si ascunse, dar semnificative
pentrufenomenul observat.
62
Dispune de o bogata imaginatie.
C.Capacitatea de intelegere..
Elevul intelege la nivel mediu materialul oral si scris, inregistrandu-setotusi o preferinta pentru materialul scris, in special pentru cel sub forma
grafica,avand in vedere faptul ca are o memorie vizulala foarte buna pe care se bazeazade cele mai multe ori.
Are nevoie de mai multe repetitii pentru a realiza o buna impartire ainformatiilor, insa conservarea informatiilor este fidela si de lunga durata,
darnumai a acelora pe care le considera interesante.
Dispune de un vocabularmediu, are usurinta in exprimarea verbala,poate verbaliza cu usurinta propriile idei si stari afective. De
asemenea,exprimarea sa orala si scrisa se caracterizeaza printr-o corectitudine buna.
Capacitatea de concentrare a atentiei este buna, spre deosebire deatentia distributiva, care, desi dezvoltata, nu poate fi caracterizata in aceiasitermini.
Din punct de vedere al mobilitatii atentiei, se situeaza in limite normale.
Elevul si-a construit propriul stil de invatare in functie de performantelepe care le-a obtinut de-a lungul anilor in acest tip de activitate. El
obisnuieste saciteasca integral materialul de asimilat, sa extraga ideile esentiale ale textului( idei formulate atat cu propriile cuvinte cat si cu
63
expresiile din text) si sa lenoteze pe caietul de notite. Apoi mai citeste de cateva ori materilaul integral ca,in decursul urmatoarelor zile si saptamani,
sa-si fixeze un anumit numar derepetitii pentru ca materialul sa fie bine asimilat. De asemenea, memoria vizualajoaca un rol esential in procesul de
asimilare a cunostintelor.
2. Afectivitatea.
Elevul isi exteriorizeaza cu usurinta unele din trairile afective, dar are siunele reserve in acest sens. Nu putem spune insa ca este inchis in sine.
Elevulpoate dezvolta sentimente puternice care au, in plus, un grad de sensibilitate ridicat.
3.Vointa si motivatia.
Deciziile minore le ia usor pe cand cele semnificative pentru viata sa suntluate dupa o atenta gandire a situatiei si dup ace, in prealabil, s-a sfatuit
cuparintii si cu prietenii pe care ii are.
Elevul este foarte perseverant in urmarirea scopurilor, uneori el fiind chiar foarte incapatanat ( dupa propria descriere).
Are o mare atractie pentru partea mecanica a masinlor, de aceea el atunci cand are ocazia ajuta la repararea masinilor, prin atelierele auto.
Ii place foarte mult sportul, in special fotbalul si tenisul, asculta muzica de toate genurile.
4.Insusiri de personalitate.
a) temperamentul
b) aptitudini.
Elevul are un coefficient de inteligenta mediu. Are aptitudini dezvoltate pentru partea mecanica a masinilor, fotbalul si tenisul.
caracterul.
64
Elevul este sociabil, doreste sa-si ajute colegii, este modest si sincer.Sinceritatea lui este acompaniata si de mult tact, el spunand adevarul intr-
omaniera care sa nu raneasca interlocutorul.
Este un elev care dispune de un effort intens pentru urmarirea scopurilorsi poate fi caracterizat ca fiind foare perseverant in realizarea efortului
voluntar.Este hotarat si stapanit, dar si curajos.
a)conduita la lectii.
Elevul nu este destul de atent si activ la lectii, insa exista si discipline care il intereseaza si la acre este foarte atent si activ.
umorului.
si profesionala a elevului.
a) recomandarea dirigintelui.
Avand in vedere ca este la o scoala profesionala, dirigintele ii recomanda continuarea studiilor in vederea trecerii la zi si echivalarii liceului la zi.
Elevul vrea sa urmeze in paralel cu scoala un curs de bucatar-ospatar, dar este de acord cu sfatul dirigintelui pentru continuarea studiilor.
65
VII. Concluzii.
Dezvoltarea elevului in plan psihic se desfasoara in limitele specificevarstei, cu o usoara superioritate fata de colegii sai, aceasta din urma
datorandu-se maturitatiide care da dovada in rezolvarea problemelor. In plan educational,lipseste motivatia, elevul manifestandu-si interesul doar
pentru cateva disciplinepe care le considera interesante.
66
De asemenea, dezvoltarea societăţii contemporane, tehnologizarea şi informatizarea rapidă a condus la necesitatea rezolvării unor probleme
tot mai diferite în toate sectoarele de activitate ceea ce a determinat reevaluarea rolului dezvoltării gîndirii, apreciată unanim ca o prioritate şi ca o
necesitate pentru continuarea cercetărilor specifice în domeniul creativităţi
Caracterul creator al activităţii în orice domeniu, nevoia omului de a se adapta continuu la situaţii, impun ca şcoala, odata cu funcţia
informativă să dezvolte şi aptitudinile individuale şi intelectuale ale elevilor independenţa şi creativitatea gândirii.
Școala dezvoltă creativitatea gândirii elevilor. Un rol deosebit îl are și arta plastică, obiect care acţionează asupra tuturor trasăturilor gândirii
moderne, deci şi a creativitaţii. Profesorul constituie un model de om creativ.
Analiza sistematică a impactului artelor în contexte educaţionale nu a început să fie pusă în practică decât în ultimele decenii ale secolului
trecut, fără să ajungă totuşi să ne ofere o imagine comprehensivă a schimbărilor produse de utilizarea artelor în scop educaţional.
Cu toate acestea, studiile şi meta-analizele pe care le avem la dispoziţie în acest moment reuşesc să reliefeze ceea ce ar putea constitui o
schiţă utilă a interacţiunii dintre cele două domenii.
Instruirea creativă presupune punerea elevilor în situaţia de a concepe şi realiza ei înşiși diverse cercetări şi experimente, de a se confrunta
cu diverse situaţii problematice, din care să tragă singuri anumite concluzii, a căror valabilitate urmează să o verifice, ajutaţi de profesor.
Această nouă atitudine implică, printre altele, încurajarea comportamentului interogativ al elevilor (“curajul” de a pune întrebări şi iniţierea
în “arta” de a formula întrebări pertinente).
În plus, profesorul urmează să inducă elevilor săi sentimentul că au libertatea de a-şi exprima orice idee în legătură cu o problemă oricât de
“năstruşnică” ar putea să pară, dar care este personală si urmează să fie propusă spre examinare critică, fără teama că exprimarea acestei idei ar
putea atrage după sine dispreţul celorlalţi sau sancţiuni din partea profesorului.
Strategia educației moderne este de a permite tuturor ekevilor de cîrstă școlară mică, fără excepție, să-și denonstreze abilitățile și tot
potențialul lor creativ. Dezvoltarea abilităților creative ale elevilor este importantă în toate etapele școlarizării, însă formarea gândirii creative la
vârsta școlară primară are o importanță deosebită, întrucât ls vârsta școlară nică se pun bazele activității creative și educative gestionate în mod
conștient.
Tocmai de aceea, educația trebuie să aducă în prim plan valorile estetice, arta, în diversitatea manifestărilor sale, pentru a fi înțeleasă,
percepută și reînoităde tânăra generație
Dezvoltarea abilităților creative este una dintre modalitățile de motivare a elevilor în procesul de învățare.
67
Prin urmare, una dintre problemele strigente ale educației primare, care necesită o rezolvare la timp, este dezvoltarea abilităților creative ale
elevilor din școlile primare
Scopul investigaţiei constă în determinarea particularităţilor specifice de dezvoltare a creativității şi elaborarea unui sistem eficient de
activităţi care va facilita acest proces.
În conformitate cu obiectul şi scopul cercetării, au fost stabilite următoarele obiective:
Studierea lucrărilor ştiinţifico-metodice de specialitate;
Determinarea reperelor psiho-pedagogice al investigaţiei vizând dezvoltarea creativității la şcolarii mici ;
Analiza principiilor, metodelor, formelor, condițiilor, instrumentelor didactice care contribuie la dezvoltarea eficientă a creativității la elevi
Suportul teoretico-științific al lucrării îl constituie ideile lui G.W. Allport, P. Popescu-Neveanu, Paul Constantinescu Stoleru, A.L. Taylor,
G.Wallas,Tiberiu Buzdugan, Mihaela Roco, Gabriela Popescu etc. referitor la formarea creativității în climatul psihologic pozitiv, sub influienţa
factorilor favorizanţi; ideile privind dezvoltarea imaginii de sine la copii (Adrian Niculau, Ovidiu Lungu) ideile despre particularitățile psihologice
ale copiilor de vârsta preșcolară (Ioan Botnaș, etc.).
Gradul de cercetare : Abordarea fenomenului creaţiei, prin prisma diverselor orientări psihologice, ne permite o vedere panoramică asupra
problemei cercetate: psihanalistuu S. Freud evidenţiază rolul inconştientului în procesul creator; asociaţioniştii consideră fenomenul creaţiei un
proces de asociaţie între anumite elemente, care duce la apariţia unor combinaţii noi; gestaltistiştii explică procesul creativ prin raportarea
permanentă la întreg şi la stabilirea relaţiei dintre formă şi volum; behavioriştii (C. F. Osgood, J. Pames, J. Rossman, R. Hyman), explică fenomenul
creator, pornind de la schema S-R; existenţialiştii (A. Maslow, C. Moustakas, C. Rogers, R. May, E. G. Schachtel, S.Kierkegaard, J. P. Sartre, G.
Marcel, A. Camus, M. Heidegger, K. Jaspers) au dezvoltat teorii conform cărora omul îşi valorifică şi îşi exprimă unicitatea prin creativitate;
reprezentanţii teoriei culturale considerau creativitatea individului ca fiind influenţată de mediul în care trăieşte (M. J. Stein, G. Murphy, H. H.
Anderson, M. Mead), iar reprezentanţii concepţiei factoriale a creativităţii (P.Guilford, J.C. Gowan, F.X. Barron, V. Lowenfeld,I.Moraru) descriu un
model tridimensional al intelectului, în care factorii intelectuali sunt implicaţi în activitatea de creaţi
Creativitatea este definită în psihologia contemporană, ca formațiune psihologică ce include câteva componente de bază; persoană creativă,
proces creativ și motivație creativă ( I. Negură, E. Losîi, proces interpersonal sau intrapersonal, al cărui rezultat sunt produsele originale,
semnificative şi de înaltă calitate
68
În ştiinţa psihologică din Republica Moldova, problema creativităţii a trezit interesul mai multor cercetători (D.Antoci ,V.Priţcan, I. Racu,
I.Negură, D.Antoci E.Losîi, P.Jelescu, R.Jelescu, C.Perjan ).
În lucrarea sa cercetătorul notoriu în domeniul pedsgogiei Vladimir Guțu mmCreativitatea şi potenţialul creativ în educaţie,,
afirmă că dezvoltarea capacitătții de a fi creativ este esențială pentru supraviețuire, fiecare dintre noi având mare nevoiede noutate și
originalitate.Se menționează că școala primară joacă un rol esențial în formarea copiilor, pentru a-și putea folosi întregul potențial creativ în
activitățile productive viitoare.
În lucrarea sa Educaţia creativităţii la studenţii pedagogi în cadrul instruirii problematizate a științelor pedagogice,cercetătorul
notoriu Panico Vasile caracterizează şi se analizează vectorii educaţiei creativităţii: a) dezvoltarea factorilor intelectuali ai creativităţii şi b)
formarea atitudinilor de cunoaştere creativă
Antoci Diana în lucrarea Creativitatea elevului şi a profesorului la lecţiile de arta plastică abordează posibilitățile de a dezvolta creativitatea
elevilor în timpul lecțiilor de arte plastice cu ajutorul unor activități speciale.
Doresc să menționez și lucrările cercetătoarei Vinnicenco Elena ,,Aspecte teoretico-praxiologice ale dezvoltării creativității artistice a
elevilor de vârstă școlară mică,, și ,,Specificul creativității artistice la vârsta școlară mica ,,
69
„Creativitatea reprezintă interacţiunea optimă, generatoare de nou, dintre atitudini şi aptitudini" ; [28, p.39]
„Creativitatea este un complex de însuşiri şi aptitudini psihice care, în condiţii favorabile, generează produse noi şi de valoare pentru societate";
[7, p.15]
„Creativitatea este capacitatea de a imagina răspunsuri la probleme, de a elabora soluţii inedite şi originale". [22, p.41]
Examinarea definiţiilor creativităţii conduce la concluzia că noutatea, originalitatea, ingeniozitatea şi valoarea teoretică sau practică
reprezintă trăsături esenţiale ale activităţii creatoare.
Lipsa de consens în abordarea creativităţii se poate datora şi faptului că, multă vreme, ea a fost considerată apanajul oamenilor de geniu, al
unei minorităţi, şi, ca atare, cercetarea a fost orientată exclusiv spre studierea vieţii şi activităţii persoanelor înalt creative.
O cercetare întreprinsă în Marea Britanie, în anii '90, de către M. Fryera arătat că 70% dintre profesorii intervievaţi (peste 1.000 de profesori)
consideră creativitatea drept un har ce nu-i este dat fiecăruia.
Este un contrast puternic cu punctul de vedere al americanilor. în S.U.A., după al doilea război mondial şi până în prezent, creativitatea este
percepută drept ceva ce poate fi dezvoltat în cazul majorităţii indivizilor. [28, p.43]
Pentru caracterizarea persoanelor înalt creative, în afara metodei descrierii și autodescrierii, s-a utilizat și metoda studierii familiilor cu
persoane creative.
70
Fig1.2 Teorii ale creativității
S-a descoperit ca oamenii creativi nu-și petrec de obicei copilaria intr-un climat de dragoste și căldură paternă, dimpotrivă relațiile dintre ei
și părinții lor sunt reci și distante, bazate pe încurajarea gândirii și acțiunii independente. [20, p.57]
Studiul a 100 de persoane excepționale între 17-35 ani (matematicieni, olimpici) a demonstrat că aceștea au fost de timpuriu absorbite de
lumea stiinței, sportului, multe cazuri părinții practicând profesiunile respective.
Creativitatea poate fi concepută drept comportament sau activitate psihică constând în a produce ceva nou (în raport cu ce este vechi,
cunoscut, uzual, banal). În psihologie, creativitatea are trei accepţiuni distincte:
comportament şi activitate psihică;
structură a personalităţii;
caracteristică a unor grupuri în fiecare domeniu de activitate umană, regăsim comportamente creative.
Astfel vorbim de creativitate artistică, ştiinţifică, tehnică, administrativă.
Fiecare etapă de dezvoltare a personalităţii presupune existenţa unor modalităţi creative proprii în funcţie de posibilităţile specifice vârstei şi
în conformitate cu legile de dezvoltare a personalităţii.
Tabelul 1.1 Sinteza concepțiilor notorii în domeniul studiului creativității
L. S. Kubie Preconştient
Sursa-autorul lucrării
Factorii care influenţează dezvoltarea creativităţii se împart în două categorii: vectorii şi operaţiile.
71
Vectorii sunt stări şi dispoziţii energetice ce incită la acţiune (favorabili creativităţii) sau inhibă acţiunea (defavorabili creativităţii). [29,
p.65]
Operaţiile şi sistemele operatorii se diferenţiază şi ele după gradul în care favorizează dezvoltarea creativităţii: operaţiile rutiniere presupun
reproducerea unor structuri învăţate, automatizate;
Operaţiile euristice presupun elaborarea unor soluţii noi pentru problemele individului.
Operaţiile şi vectorii formează baza atitudinii creative a individului: prin „atitudine creativă” înţelegem acel comportament al individului
caracterizat printr-un raport optim între vectorii creativi şi operaţiile euristice.
Există mai multe tipuri de creativitate. I. Taylor distinge cinci niveluri de afirmare a creativităţii:
creativitate expresivă – este prezentă în desenele sau în activitatea curentă a copiilor;
creativitatea productivă – decurge din găsirea unor modalităţi originale de utilizare a proceselor psihice(gândire, percepţie);
creativitate inovativă – constă din recombinarea unor elemente diferite pentru a realiza o nouă structură creativitatea inventivă – presupune
transformarea fundamentală a unui domeniu, prin generarea de noi principii şi de noi metode;
creativitate emergentă – presupune un grad mare de originalitate şi constă din aplicarea unui principiu nou, care să ducă la revoluţionarea unui
întreg domeniu al cunoaşterii.
Fiecare dintre tipurile de creativitate propuse de Taylor reprezintă un nivel diferit al demersului creativ. Ele formează o ierarhie din punctul
de vedere al complexităţii metodelor implicate în realizarea lor.
Creativitatea este un proces care presupune eforturi îndelungate.
Psihologul englez G. Wallas stabileşte patru stadii ale procesului creaţiei:
stadiul pregătitor,
stadiul incubaţiei,
stadiul iluminării,
stadiul verificării.
stadiul pregătitor – se produce o mobilizare a subiectului, intervin analize, colectări de materiale,
72
schiţări de planuri, experimente mintale stadiul incubaţiei – se desfăşoară la nivel subconştient sau chiar inconştient şi poate fi de durată mare
stadiul (momentul) iluminării – este momentul când apare în planul conştiinţei noua soluţie stadiul verificării – are loc evaluarea soluţiei şi
definitivarea ei.
Pe lângă foarte mulţi factori care favorizează creativitatea, există şi multe piedici care sunt denumite blocaje ale creativităţii.
Există trei categorii de blocaje ale creativităţii:
blocaje sociale,
blocaje metodologice,
blocaje emotive: blocaje sociale: conformismul: tendinţa de a gândi la fel ca majoritatea din dorinţa de a evita suspiciunea şi dezaprobarea
celorlalţi;
blocaje metodologice: rezistenţa la schimbare: tendinţa de a păstra vechile tipare şi scheme ale gândirii;
blocaje emotive: teama de a nu greşi: tendinţa de a evita soluţiile originale pentru că ele ar putea să nu fie validitate de ceilalţi.
O formă aparte a creativităţii o reprezintă creativitatea de grup. [5, p.87].
Ea prezintă câteva avantaje esenţiale, oferind posibilităţi inedite de creare a noului, a ineditului.
Cele mai cunoscute forme (metode) de dezvoltare a creativităţii de grup le constituie brainstormingul şi sinectica:
Brainstormingul, numit şi „filosofia marelui Da” sau „strategia asaltului de idei” reprezintă cea mai cunoscută metodă de dezvoltare a
creativităţii de grup; sinectica exploatează potenţialul cognitiv al metaforelor şi al limbajului poetic în ansamblu. [23, p.38]
Omul a fost şi se află într-un continuu proces de creaţie care l-a separat definitiv de lumea animală.
Această „naştere a noului” constituie forma cea mai înaltă a activităţii omeneşti, acea dimensiune a personalităţii pe care o numim
„creativitate”.
Tabelul 1.2 Dezvoltarea teoriilor creativităţii
74
Viaţa, în toate domeniile ei, necesită ca aproape fiecare individ să realizeze unele operaţii noi, ca urmare a unor combinări şi recombinări,
asocieri etc., a datelor elementelor existente, care se obiectivează în anumite soluţii (metode etc.) utile şi mai eficiente – de exemplu o inovaţie care
reprezintă unele elemente de creativitate.
Conform opiniei lui Bonţaş, Piajet, creativitatea propriu – zisă necesită înzestrări şi capacităţi intelectuale etc., deosebite, care să se
obiectiveze în produse noi, originale, nemaiîntâlnite până acum şi care determină schimbări calitative (de valoare şi eficienţă) într-un domeniu
anumit. [23, p.42].
Creativitatea se poate manifesta în toate domeniile cunoaşterii şi vieţii sociale: ştiinţifică, tehnică, economică, artistică, organizatorică
(management), pedagogică etc.
Creativitatea poate fi cunoscută, măsurată şi stimulată.
Fiecare individ normal posedă o doză de creativitate.
Factori extrem de diverși ca natură, structură și valoare acționează asupra individului pentru a genera contextul propice funcționării ei.
Factorii interiori-structurali sunt de natură psihologică.
Se subdivid in 3 categorii:
intelectuali (se referă la inteligența și la gândirea creatoare, cu forma ei esențiala, gândirea divergentă, orientată spre soluții);
afectiv-motivaționali (dezlănțuie, susțin și orientează creativitatea; curiozitatea, pasiunea, creșterea tensiunii motivaționale, tendința de
autorealizare, tendința de a comunica sau nevoia de nou și de claritate impulsioneaza creația);
de personalitate (atitudinali, aptitudinali, temperamentali – cresc sau frânează potențele creatoare ale individului; inițiativa, tenacitatea,
atitudinea activă față de dificultăți, asumarea riscului, îndrăzneala în gândire facilitează creația, pe când indecizia, audescurajarea, timiditatea
excesivă, frica de critică sau de esec o inhibă).
Factorii exterior-conjuncturali sau socioculturali sunt legați de particularitățile sociale, istorice, de orânduirea, clasa socială, de grupul
căruia aparține individul, de condițiile materiale favorabile sau precare, ca și de ceea ce am putea numi ,,spiritul timpului”.
Factorii psihosociali se referă la ambianța relațională, la climatul psihosocial în care trăiește individul.
Climatele destinse, cooperatoare bazate pe încurajarea schimbului de idei favorizează creația, în timp ce cele tensionale, conflictuale, rigide,
conformiste o frânează.
75
Factorii socio-educaționali sunt legați de nivelul educational, de prezența sau absența influențelor educative ale familiei, procesului de
învățământ, colectivelor de muncă, etc.
Analiza globală a acestor factori ne duce la câteva concluzii: creativitatea nu poate fi redusă la foctori psihologici. Aceștia deși indispensabili
prin ei inșiși nu conduc automat la creație. [21, p.34].
Nici în interiorul factorilor psihologici nu pot fi făcute reducții unilaterale la factorii intelectuali, cei mai deși invocați în legătură cu
creativitatea, ci este necesară considerarea multitudinilor.
Ceea ce contează în actul creator este nu atât prezența în sine a tuturor factorilor, ci configurația lor. Se pare că raporturile dintre factori sunt
mult mai importante decât valoarea absolută a fiecaruia în parte.
Cele 4 categorii de factori ar putea fi regrupate și după alte criterii:
după gradul lor de generalitate – în factori generali și speciali;
după rolul lor – factori stimulativi și inhibitivi.
Analiza factorilor creativității îndeamnă spre distingerea netă a potențialului creator de creația ca atare.
Societatea contemporană, se caracterizează prin schimbări radicale care se petrec în ştiinţă, tehnică şi cultură. Psihologii susţin că a fi creativ
înseamnă a crea ceva nou, original şi adecvat realităţii. [17, p.28].
2.Caracteristici definitprii ale creativității
Creativitatea îşi are originea în cuvântul latin « creare » care înseamnă a zămisli, a făuri, a creea, a naşte.
Creativitatea se caracterizează prin noutate, originalitate, valoare, armonie, relevanţă.
Creativitatea înseamnă îndrăzneală, tot ceea ce este nou este incert şi neconformist. Pentru a se putea avânta în necunoscut, copilul trebuie să
dispună de acea libertate interioară, de acel sentiment de siguranţă, provenite din lumea sa înconjurătoare.
Lipsa de creativitate se datoreşte însă unei insuficiente înţelegeri a fenomenelor, lipsei sentimentului de libertate interioară sau lipsei de
stabilitate a condiţiilor externe.
Creativitatea înseamnă posibilitatea de comunicare: copilul se află într-un contact continuu cu lumea sa interioară şi cu lumea sa exterioară.
Curiozitatea şi setea de cunoaştere ne face receptivi faţă de lumea exterioară. Libertatea interioară face posibilă folosirea cunoştinţelor
acumulate de către lumea trăirilor noastre subiective.
76
Funcţiile creativităţii determină structura tridimensională a creativităţii, reflectă cerinţele funcţionale ale creativităţii la nivel de
produs, proces, personalitate.
a) Funcţia socială a creativităţii determină modul de realizare a produsului creator stimulând şi dirijând acele comportamente ale
personalităţii semnificative din perspectiva perfecţionării raportului cognitiv, afectiv, motivaţional asumat faţă de realitatea economică politică,
culturală.
În această accepţie, produsul creativ este cu atât mai elevant cu cât este mai extinsă şi mai profundă structurarea posibilităţilor
personalităţii de înţelegere a realităţii sociale.
Funcţia socială a creativităţii urmăreşte, însă, nu numai calitatea imediată a produsului creator, ci şi efectele optimizante ale acestuia
care au o sferă de acţiune din ce în ce mai largă , la nivel temporal şi spaţial , mergând chiar până la nivelul relaţiilor de
macrosistem .Fiecare societate stimulează şi reflectă un tip aparte de creativitate.
b) Funcţia psihologică a creativităţii determină modul de realizare a procesului creator angajând toate resursele existente la
nivelul sistemului psihic uman, cu unele accente evidente care vizează: inteligenţa în calitate de aptitudine generală, care asigură premiza
sesizării, rezolvării, inventării de probleme şi de situaţii-problemă; gândirea, în calitate de produs de cunoaştere logică, proiectată multifazic, pe
baza unităţii informaţional – operaţional, realizabilă în sens convergent, divergent; imaginaţia - în calitate de proces de cunoaştere logică,
specializat în (re)producerea noului prin (re)combinarea informaţiilor dobândite anterior, aptitudinile speciale, în calitate de „vectori” ai
acţiunii eficiente, reglatori în anumite domenii de activitate; atitudinile (afective, motivaţionale, caracteriale), în calitate de „vectori” ai acţiunii
eficiente, autoreglatori în orice domeniu de activitate .
Privite din perspectiva funcţionalităţii lor creative, toate elementele sistemului psihic uman pot evolua ca însuşiri generale ale
personalităţii creatoare implicate de-a lungul întregului proces creator.
c) Funcţia pedagogică a creativităţii determină modul de comportare a personalităţii creatoare, angajată în proiectarea unor acţiuni
educaţionale -didactice realizabile în condiţii de transformare continuă a raporturilor subiect-obiect. Definiţia conceptului de creativitate
pedagogică presupune valorificarea deplină a componentelor structural-funcţionale, analizate anterior, interpretabile şi realizabile în sens
prioritar formativ.
Structura creativităţii pedagogice evidenţiază anumite caracteristici specifice, dezvoltate la nivelul: produsului creator, procesului
creator, personalităţii creatoare.
77
Fluiditatea – este posibilitatea de a-ţi imagina în timp scurt numeroase imagini sau idei, unele fără utilitate, dar printre ele găsindu-se şi cele
adecvate soluţii căutate;
Plasticitatea – este uşurinţa de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme, când un procedeu se dovedeşte inoperant;
Originalitatea - este expresia noutăţii, a inovaţiei; când vrem să testăm această calitate la cineva, ea poate determina prin rapiditatea statistică
a unui răspuns.
Anume originalitatea garantează valoarea rezultatului muncii creatoare .
Disocierea – este capacitatea combinatorie a două sau mai multe lucruri şi fenomene pe care alţii nu au avut curiozitatea sau abilitatea de a le
asocia. F. Bruner scrie „Orice formă de creativitate, creşte dintr-o activitate combinatorie”
Imaginaţia creatoare - constituie o aptitudine importantă care are la bază predispoziţii ereditare, mai mult sau mai puţin dezvoltate.
Însă dezvoltarea ei presupune multă muncă şi exerciţiu. Exerciţiul realizează rolul altei funcţii în structura creativităţii - al memoriei.
Memoria este numai aparent antagonica imaginaţiei, dar ideile noi se sprijină totdeauna pe acţiunile acumulate în prealabil.
Factorii aptitudinali include în sine aptitudinile speciale, nivelul gândirii şi inteligenţei. Inteligenţa se explică ca o aptitudine asupra căreia au
fost formulate variate puncte de vedere.
Dacă o definim ca o aptitudine generală care contribuie la formarea capacităţilor şi adaptarea cognitivă a individului în situaţii noi, atunci ne
dăm seama că posibilităţile de gândire ocupă locul central în această capacitate complexă, influenţate de alte funcţii psihice. [18, p.56]
Factorii nonintelectuali pot fi explicaţi prin factori motivaţionali, aptitudinali, temperamentali şi caracteriali.
Motivaţia (mobilurile şi stimulii) pot fi un imbold de dinamizare a creativităţii.
Efortul de pregătire şi investigaţie. Fără efort, nici pregătirea şi nici creativitatea nu pot ajunge la nivele ridicate de performanţă. Mobilurile
intrinsece, în deosebi - spiritul de născocire, pasiunea pentru un domeniu etc. şi motivele extrinsece, recompensele dinamizează creativitatea. Nu în
ultimul plan se plasează şi factorii aptitudinali fără de care omul nu poate ajunge la nivele ridicate de performanţă. [18, p.54]
Factorii temperamentali şi caracteriali au o influenţă deosebită în dezvoltarea creativităţii. Predespoziţiile şi capacităţile nu sunt suficiente
pentru ca cineva să devină inventator sau creator de artă. Pentru aceasta este nevoie să existe o motivaţie, o dorinţă, o aspiraţie creatoare. Adevăraţii
creatori devin animaţi de sentimente trainice, chiar de veritabile pasiuni care le domină preocupările, aspiraţiile de fiecare zi.
Succesele le cauzează emoţii puternice intensificând obsesiile lor creatoare. Pentru a crea se cere o voinţă fermă, perseverenţă, depunerea
îndelungatelor eforturi. Cine se descurajează uşor şi nu e capabil să dea piept cu greutăţile nu poate ajunge la realizări notabile.
78
Nici în artă, nimeni, chiar marile talente, n-au creat nimic remarcabil fără o luptă îndârjită pentru îmbogăţirea mijlocului de expresie,
armonia culorilor etc.
Sarcina 10.
Reflectaţi asupra practicii pedagogice, în care veţi realiza autoanaliza activităţii profesionale, veţi indica dificultăţile întîlnite, soluţii
de îmbunătăţire a practicii pedagogice:
Cel mai înalt scop al profesorului-psiholog este de a fi un fel de ecolog pentru copil.
Acest lucru obligă psihologul, mai mult decât alți subiecți ai procesului pedagogic, să îndeplinească funcția de a proteja copilul.
Dacă principala valoare a procesului pedagogic este copilul, siguranța sa psihologică și dezvoltarea armonioasă, atunci profesorul ca
facilitator care creează astfel de condiții ar trebui să devină o persoană dezvoltată, umană, tolerantă, autosuficientă.
Fără implicarea părinților într-un proces pedagogic holistic, își pierde eficacitatea. Prin urmare, munca cu familia ocupă un loc important în
activitatea profesională a unui psiholog. O analiză a practicii școlare arată că principalele greșeli în lucrul cu părinții se află pe două planuri. Pe de o
parte, școala subestimează oportunitățile educaționale sporite ale familiei moderne; pe de altă parte, există o neînțelegere a stării de criză în care
familia s-a regăsit atunci când și-a schimbat fundamentele tradiționale, a crescut numărul divorțurilor, răspândirea familiilor monoparentale, apariția
de noi forme de căsătorie etc.
În această situație, se formează deseori orientarea psihologică inadecvată a profesorilor și părinților asupra funcțiilor lor educaționale și a
oportunităților de interacțiune educațională. Educatorii reprezintă prea restrâns gama de funcții și probleme ale părinților. Cel mai adesea acestea
sunt întrebări de performanță și disciplină academică, care depind mai mult de profesorii înșiși. Mai puțin frecvent, acestea sunt probleme de
formare și dezvoltare a personalității, previziunile sale variante condiționate. Mulți părinți moderni, cu o mulțime de informații pedagogice pentru
educația familiei în literatura publicată, pe site-urile de internet și în propaganda orală, pur și simplu o ignoră sau îi sunt complet indiferent.
Confruntarea dintre familie și școală este larg răspândită. Pe toată perioada educației copilului la școală, se dezbate cine este obligat, cine ar trebui,
cine are dreptate, cine este de vină.
Prin urmare, este necesară restructurarea muncii cu părinții psihologului și a profesorilor.
Această începe cu o schimbare în orientarea psihologică a profesorilor și a părinților asupra rolului familiei în conturarea personalității: este
necesar să se întoarcă copilul în familie, să revină familiei rolul „academiei de acasă” și funcția principalilor educatori pentru părinți.
Diagnosticul profesional al familiei, condițiile de creștere a familiei și nevoile părinților sunt necesare, care pot începe cu chestionare
79
psihodiagnostice și se pot încheia cu o descriere completă a familiei ca instituție de învățământ.
Este necesar să se schimbe atitudinea tradițional negativă a părinților față de munca psihologică și pedagogică. Pe lângă lucrul cu familii
disfuncționale, este necesar să se promoveze experiența pozitivă a educației familiale și a eficacității părinților. Este necesar să transmită familiei
care este maturitatea personală a părinților, parentalitate conștientă, maternitate și paternitate, poziții și relații parentale adecvate, practici
educaționale eficiente
Scopul practicii este formarea pregătirii pentru activitatea practică psihologică și pedagogică, pentru îndeplinirea holistică a funcțiilor unui
viitor profesor-psiholog, de a familiariza elevii cu principalele domenii de activitate ale unui profesor-psiholog la școală.
Atingerea obiectivului este realizată în cursul soluționării celor mai importante sarcini:
- familiarizarea cu sistemul de construire a activității profesorului-psiholog la școală: obiective, obiective și direcții principale, forme și
metode de lucru;
- familiarizarea elevilor cu specificul conținutului și organizarea procesului educațional la școală;
- formarea capacității de a utiliza cunoștințele disciplinelor psihologice și pedagogice în diferite forme de activități și activități educaționale
și extracurriculare.
În timpul practicii la școală:
1) am luat cunoștință de organizarea activităților profesorului-psiholog la școală: obiective, obiective și direcții principale, forme și metode
de lucru și implementarea directă a acestora în activitatea practică psihologică și pedagogică, cu documentația psihologului acestei instituții, a
analizat planul de lucru al profesorului-psiholog;
2) am luat cunoștință de sistemul de muncă educațional al unei instituții de învățământ, a analizat secțiunile activității educaționale în raport
cu caracteristicile legate de vârstă și sarcinile dezvoltării copilului;
3) a participat direct la implementarea de către profesorul-psiholog al școlii a activităților practice (diagnostic, corecțional și de dezvoltare,
consultativ, psihologic și educațional etc.):
- am ajutat profesorul-psiholog să pregătească material de stimulare pentru cercetarea psihodiagnostică, să proceseze datele;
- am participat la consultările efectuate de profesor-psiholog;
- am dezvoltat un program de lucru corecțional de dezvoltare cu copiii și l-a implementat într-o clasă fixă;
- am dezvoltat o conversație educativă pentru profesori, părinți și le-a vorbit;
80
- am dezvoltat o conversație educativă pentru copii conform planului de lucru educațional al unui profesor dintr-o clasă fixă și le-a vorbit;
4) am realizat un studiu asupra personalității copilului (caracteristici psihologice individuale, sfera cognitivă, sfera emoțional-volitivă etc.) cu
o concluzie psihologică asupra trăsăturilor de dezvoltare;
5) am realizat un studiu al relațiilor interpersonale într-o clasă fixă folosind sociometrie;
6) am participat la lecțiile din clasa repartizată și au participat la analiza lor psihologică și pedagogică.
Ca urmare a trecerii practicii psihologice și pedagogice industriale în adaptarea subiecților mediului educațional, am dobândit următoarele
abilități practice, abilități, pentru a forma sau îmbunătăți competențele universale și profesionale:
• să aplic metode calitative și cantitative în cercetarea psihologică și pedagogică
• disponibilitatea de a utiliza metode pentru diagnosticarea dezvoltării, comunicării, activităților copiilor de diferite vârste
● Formarea și dezvoltarea abilităților pentru planificarea și desfășurarea unui examen psihodiagnostic.
● Formarea și dezvoltarea abilităților de management, activități educaționale și socio-pedagogice
REFERINŢĂ
Realizată CURSANTULUI STAGIAR _________________________________de către Managerul instituţiei de învăţămînt nr. _______
Eliberată
81
• o mare dragoste fata de copii și problemele acestora..Împletită cu o incredere nelimitata în potențialul copilului, adevarata dragoste
este una exigenta: ea ofera mult, dar și pretind mult de la copil;
• disponibilitatea pentru cunoastere, intelegerea și abordarea diferențiată a copiilor, potrivit posibilitatilor individuale si ritmul propriu
de dezvoltare, trataea lor impartiala;
• increderea în forțele copiilor, în succesul devenirii lor (chiar și a recuperării fiecărui copil);
• empatie, care îi oferă “șansa” de a privi toate influențele prin prisma celor carora li se adreseaza, de a prevedea nu numai eventualele
dificultati, dar si rezultate;
corectitudine, modestie, optimism, stapinirea de sine, spirit de initiativa, spirit de disciplina, exigenta de sine si nazuinta de a deveni un
model moral al copiilor si al adultilor din preajma;
Studenta sa prezentat ca opersoană cu spirit de iniţiativă, cu dorinţă de acumulare a cunoştinţelor, sociabil, sârguincios, punctual,
acţionând pe principii de relaţii colegiale de bună credinţă.
Programul practicii a fost realizat în întregime, într-un termen destul de optim şi rezultatele merită să fie apreciate cu nota „zece”.
82