Previzualizare

Examen
intrebari
Numărul
Romana
Disciplina de
întrebări

ONCOLOGIE 192 Preview

HEMATOLOGIE 98 Preview

RADIOLOGIE 297 Preview

MEDICINĂ NUCLEARĂ 20 Preview

MEDICINĂ DE URGENŢĂ 145 Preview

A.T.I. 149 Preview

ONCOLOGIE ŞI HEMATOLOGIE 290 Preview

MEDICINĂ INTERNĂ 452 Preview

RADIOLOGIE ŞI MEDICINĂ NUCLEARĂ 317 Preview

UROLOGIE 151 Preview

A.T.I. ŞI MEDICINĂ DE URGENŢĂ 294 Preview

Referitor la testicule, este adevărat:

A. Banda lungă de mezoderm, din care se dezvoltă testiculele, este localizată pe
peretele abdominal posterior
B. In luna a 7-a de viata intrauterina, testiculul se află la nivelul orificiului inghinal intern.
C. Testiculele se dezvoltă embriologic dintr-o bandă lungă de ectoderm
D. Banda lungă de mezoderm, din care se dezvoltă testiculele este localizată pe peretele
abdominal anterior
E. Testiculele se dezvoltă embriologic dintr-o bandă lungă de endoderm
F. Testiculele se localizează inițial în cavitatea abdominală, ulterior producându-se
:
 cobororârea acestora în scrot
G. Vascularizatia arteriala a testiculului este asigurata, in principal de artera spermatica
externa.
H. Banda lungă de mezoderm, localizată pe peretele abdominal posterior
(retroperitoneu) a fost numită creastă genitală.
I. Artera spermatică internă asigură vascularizația testiculului
J. Vascularizatia arteriala a testiculului este asigurata, in principal de artera testiculara
interna.

Referitor la Gubernaculum testis si coborârea testiculului in scrot, este adevarat:

A. Gubernaculum testis este o structură conjunctivă ne- elastică
B. Coborarea teticulului in scrot de realizeaza pe parcursul celei de-a 8-a luni de viaţă
intrauterină.
C. Gubernaculum testis asigura direcţionarea testiculului prin canalul inghinal către scrot
D. Gubernaculum testis asigură conectarea polului inferior al testiculului la creasta iliaca
E. Peritoneul înconjoară cele 4/5 anterioare ale testiculului, devenind tunica vaginală a
testiculului.
F. Gubernaculum testis este o structură conjunctivă elastică
G. Gubernaculum testis asigură conectarea polului superior al testiculului la eminenţa
genitală
H. Gubernaculum testis asigură conectarea polului inferior al testiculului la eminenţa
genitală
I. Coborârea testiculului in scrot de realizeaza pe parcursul celei de-a 6-a luni de viaţă
extrauterină.
J. Coborarea teticulului in scrot de realizeaza pe parcursul celei de-a 6-a luni de viaţă
intrauterină.

Referitor la coborârea testiculului in scrot, este adevarat: :

A. Peritoneul înconjoară cele 3/5 anterioare ale testiculului, devenind tunica vaginală a
testiculului
B. Peritoneul înconjoară cele 4/5 inferioare ale testiculului, devenind tunica vaginală a
testiculului
C. Porţiunea superioară a acestuia, tubulară, reprezintă procesul vaginal, care, în scurt
timp, se va oblitera
D. Fascia oblicului extern se transformă în fibrele cremasterice (cu rol suspensor)
E. Peritoneul înconjoară cele 4/5 posterioare ale testiculului, devenind tunica vaginală a
testiculului
F. Fascia oblicului intern se transformă în fibrele cremasterice (cu rol suspensor)
:
G. Fibrele cremasterice prezinta si un rol termoreglator, ascensionând testiculul în
condiţii de expunere la frig.
H. Peritoneul înconjoară cele 4/5 anterioare ale testiculului, devenind tunica vaginală a
testiculului
I. Fibrele muschiului oblic extern prezinta un rol termoreglator
J. Pe măsură ce coboară, testiculul devine acoperit de o serie de învelişuri

Referitor la vascularizatia testiculului, sunt adevarate : :

A. Artera spermatica externa este ramura a arterei iliace
B. Drenajul venos urmează în paralel ramurile arteriale
C. Artera deferentiala este ramura din artera epigastrica
D. Artera spermatică externă (cremasterică) isi are originea în artera epigastrică
inferioară
E. La vascularizaţia arterială a testiculului mai participă şi artera deferenţială
F. Drenajul limfatic al testiculului in ganglionii limfatici preaortici si precavi nu are rol in
diseminarea cancerului testicular.
G. Drenajul limfatic al testiculului se face în ganglionii limfatici preaortici şi precavi
H. Artera care asigură vascularizația testiculului își are originea la nivelul aortei
abdominale
I. Drenajul venos nu urmează in paralel ramurile arteriale.
J. Vascularizatia arteriala a testiculului este asigurata, in principal, de artera deferentiala

Privitor la afectiunile congenitale testiculare, este adevarat: :

A. Testiculele necoborâte se găsesc, de obicei, pe traseul lor natural de descensus, din
retroperitoneu până la orificiul inghinal extern
B. Testiculul cotralateral celui necoborât nu prezinta risc de malignizare.
C. Testiculele retractile sunt cauzate de hiperactivitatea musculaturii cremasterice.
D. Frecvent, coborărea testiculului este aberantă, acesta putând fi identificat la nivelul
perineului, în fața anusului
E. Cel mai frecvent, dacă testiculul necoborât nu este palpabil pe traiectul canalului
inghinal, acesta se găseşte la nivelul orificiului intern al canalului inghinal.
F. Cel mai fecvent, daca testiculul necoborat nu este palpabil pe traiectul canalului
inghinal, acesta se gaseste la nivelul orificiului extern al canalului inghinal
G. Anorhidia reprezintă 3-5% dintre cazurile de testicul nepalpabil în scrot/ absenţa
unuia sau a ambelor testicule din scrot.
H. Anorhidia presupune răsucirea funiculului spermatic cu cel puțin 180 grade și
întreruperea vascularizației venoase și arteriale a testiculului.
I. Una dintre cele mai comune anomalii întâlnite la nou-născuţii de sex masculin este
:
 criptorhidismul, adică un testicul nepalpabil
J. Criptorhidismul este o anomalie rar întâlnită la nou- născuți

Referitor la anomaliile testiculare, este adevărat:

A. Anorhia bilaterala conduce la sterilitate si necesita terapie de suplinire hormonala la
pubertate.
B. Majoritatea cazurilor de anorhidie sunt cauzate de agenezie
C. Testiculele retractile sunt cu usurință tracționabile în scrot, dar se retractă rapid în
regiunea inghinală.
D. În anorhidia unilaterala spermatogeneza si functia hormonală sunt afectate.
E. Anornia unilaterală este o cauza de minima ingrijorare, iar spermatogeneza si funcția
hormonală sunt aparent neafectate.
F. În general, investigaţiile imagistice de tip CT şi ecografie sunt extrem de utile în
localizarea testiculului nepalpabil
G. Anorhia bilaterala nu necesita terapie de suplinire hormonală la pubertate
H. Anorhia bilaterala necesita terapie de suplinire hormonala la adult
I. Dacă scrotul este nelocuit, cauzele posibile sunt anorhia, testiculul necoborât sau
testiculul retractil
J. Majoritatea cazurilor de anorhidie sunt cauzate de torsiune prenatala sau accidente
vasculare

Sunt adevarate urmatoarele:

A. Procesul vaginal de obicei se oblitereaza si involueaza inainte de nastere.
B. Dacă hidrocelul persistă după vârsta de un an, variază în mărime (hidrocel
comunicant) sau este simptomatic nu necesita tratamentul chirurgical
C. Obliterarea totala a procesului vaginal conduce la formarea herniei inghinale.
D. Obliterarea spontană a procesului vaginal nu poate avea loc după naștere.
E. Procesul vaginal este un segment tubular de peritoneu care se intinde din cavitatea
abdominala până la tunica vaginală.
F. Dacă hidrocelul nu este aparent, examinarea blândă poate evidenţia un cordon
spermatic mai plin pe o parte.
G. Incidența procesului vaginal patent este mai mare la nou-născuții la termen
comparativ cu prematuri.
H. Dacă procesul vaginal se închide parţial, se formează hidrocelul, care creşte în
dimensiune atunci când copilul este în ortostatism sau când plânge
I. Hernierea viscerelor abdominale insotite de strangulare nu impune tratamentul
chirurgical.
J. Daca procesul vaginal este complet patent, poate avea loc hernierea viscerelor
:
 abdominale pana la strangularea acestora.

Cu privire la anomaliie testiculare, este adevărat:

A. Testiculul contralateral celui necoborăt nu are risc de malignizare
B. Testiculul contralateral celui necobo_ rât are, de asemenea, un risc crescut de
malignizare.
C. În general, investigaţiile imagistice de tip CT şi ecografie sunt foarte utile în localizarea
testiculului nepalpabil.
D. Orhidopexia chirurgicală (mobilizarea si fixarea testiculului in scrot, in pozitie normala)
reduce riscul de malignizare in cazul testiculului intraabdominal.
E. Bărbaţii cu un istoric de testicul necoborât au un risc crescut de infertiliitate
F. Testiculul intraabdominal trebuie coborât în scrot, deoarece prezintă un risc de 48 de
ori mai mare de malignizare.
G. În cazul pacienţilor cu testicul necoborât au fost descrise anomalii epididimare
precum epididim alungit, detaşare epididimo-testiculară şi disrupţie parţială.
H. Bărbații cu un istoric de testicul necoborăt nu prezintă risc de infertilitate.
I. Laparoscopia nu este utilă în localizarea testiculului intraabdominal sau pentru
confim1area diagnosticului de absenţă a testiculului.
J. Laparoscopia este adesea utilă în localizarea testiculului intraabdominal sau pentru
confirmarea diagnosticului de absenţă a testiculului.

Referitor la torsiunea de cordon spermatic, este adevarat:

A. Torsiunea este cauzată frecvent de o activitate fizică viguroasă.
B. Auscultația zgomotelor intestinale în scrot este normală la copii
C. Reflexul cremasteric apare normal la 95 % dintre pacienții cu torsiune testiculară.
D. Pierderea reflexului cremasteric poate fi observată la 95% dintre pacienţii cu torsiune
testiculară
E. Examinarea scrotului în fazele acute de torsiune va depista un testicul situat în plan
transversal faţă de poziţia normală, longitudinală
F. Nou născuţii care se prezintă cu un scrot dur, crescut în dimensiuni şi care nu
transiluminează, apărut brusc, pot avea hernie inghinală încarcerată, torsiune de
hidatidă testiculară, hematom scrotal posttraumatic sau torsiune testiculară
G. La nou-născuţi, torsiunea este extravaginală, rezultând infarctul testicular.
H. La nou-născuți torsiunea cordonului spermatic este intravaginală.
I. Auscultaţia zgomotelor intestinale în scrot indică încarcerarea conţinutului intestinal.
J. O hernie încarcerată nu poate fi diagnosticată prin ecografie sau stetacustic.

Despre torsiunea de cordon spermatic, sunt adevărate:

:
 A. Torsiunea prelungită nu poate produce leziuni testiculare ireversibile.
B. Torsiunea prelungită nu poate produce infertilitate.
C. Orhiepididimita este frecventă la adolescenți
D. Dacă torsiunea cordonului testicular este un diagnostic probabil, pacientul nu trebuie
să fie supus unei intervenţii chirurgicale de explorare.
E. Orhiepididimita este extrem de rară la adolescenţi şi, in absenţa piuriei, nu trebuie
luată în considerare.
F. Torsiunea poate urma după o activitate fizică viguroasă, dar este rar cauzată de
aceasta
G. Testiculul poate fi retractat într-o poziţie înaltă în scrot sau epididimul poate fi decelat
în poziţie anormală
H. Torsiunea intravaginala are loc mai frecvent la nou-născuți
I. Torsiunea intravaginală are loc mai frecvent în perioada adolescenţei.
J. Anamneza atentă poate evidenţia episoade de dureri testiculare tranzitorii

Referitor la traumatismele testiculare, este adevărat:

A. Pentru că testiculele sunt suspendate liber în scrot şi sunt relativ rezistente la
traumatisme, o lovitură directă asupra organului nu poate duce la leziuni.
B. Dacă un pacient are hematom scrotal şi testiculul intact se impune tratamentul
chirurgical de urgență
C. Examinarea ecografică nu este utilă în evaluarea integrităţii tunicii albuginee.
D. O lovitură directă asupra organului poate duce la leziuni
E. Examinarea ecografică este, adesea, utilă în evaluarea integiităţii tunicii albuginee.
F. Dacă un pacient are hematom scrotal şi testiculul intact, este de preferat tratamentul
conservator
G. Evaluare tunicii albugienee nu are importanță in tratamentul traumatismelor scrotale
H. Dacă tunica albuginee este ruptă, se va practica explorarea scrotală,
I. Este important să se stabilească dacă tunica albuginee este intactă, deoarece acest
lucru influenţează decisiv tratamentul.
J. Dacă tunica albuginee este ruptă, se va practica tratamentul conservator

Care din următoarele afirmații legate de cancerul testicular sunt adevărate:

A. Pentru orhidectomia radicală, incizia trebuie efectuată la nivel scrotal
B. Markerii tumorali trebuie dozați înainte de orhidectomia radicală
C. Seminoamele nu suferă transformări neoplazice ulterioare
D. Non-seminoamele se diferenţiază de-a lungul liniilor extra embrionare (coriocarcinom)
sau intra embrionare (teratom)
E. Pentru orhidectomia radicală, incizia trebuie efectuată în regiunea canalului inghinal
:
 F. Seminoamele se diferenţiază de-a lungul liniilor extra embrionare (coriocarcinom) sau
intra embrionare (teratom)
G. Cancerul testicular este cea mai frecventă malignitate solidă la bărbaţii cu vârsta
cuprinsă de 18-35 de ani
H. Non-seminoamele nu suferă transformări neoplazice ulterioare
I. Cancerul testicular este cea mai frecventă malignitate solidă la bărbaţii cu vârsta
cuprinsă de 55-70 de ani
J. Markerii tumorali trebuie dozați după orhidectomia radicală

Care din următoarele afirmații legate de markerii tumorali din cancerul testicular
sunt adevărate:
A. β-hCG este crescută tumorile cu celule non-germinale
B. β-hCG are un timp de înjumătăţire mai lung decât AFP
C. Dozarea postoperatorie a markerilor tumorali contribuie la stadializarea cancerului
testicular
D. α-fetoproteina (AFP) are un timp de înjumătăţire plasmatică de 5-7 zile
E. α-fetoproteina (AFP) crescută sugerează diagnosticul de tumoră non-seminomatoasă
F. α-fetoproteina (AFP) crescută sugerează diagnosticul de tumoră seminomatoasă
G. α-fetoproteina (AFP) are un timp de înjumătăţire plasmatică de 15-21 de zile
H. β-hCG are un timp de înjumătăţire mai scurt decât AFP
I. Dozarea postoperatorie a markerilor tumorali contribuie la stadializarea cancerului
testicular
J. β-hCG poate fi crescută atât în seminom cât şi în tumora non-seminomatoasă

Care din următoarele afirmații legate de stadializarea tumorilor testiculare cu celule

germinale sunt adevărate:
A. Stadiul I înseamnă boală extinsă dincolo de limitele drenajului limfatic retroperitoneal
B. Stadiul IIA semnifică tumoră limitată la testicul
C. Stadiul IIC reprezintă boală retroperitoneală masivă
D. Stadiul IIB reprezintă boală retroperitoneală microscopică
E. Stadiul III reprezintă boală extinsă dincolo de limitele drenajului limfatic retroperitoneal
F. Stadiul III reprezintă boală retroperitoneală masivă
G. Stadiul IIB reprezintă boală retroperitoneală minimă
H. Stadiul IIC reprezintă boală retroperitoneală minimă
I. Stadiul IIA semnifică boală retroperitoneală microscopică
J. Stadiul I înseamnă tumoră limitată la testicul

Care din următoarele afirmații legate de tratamentul cancerului testicular, după

:
orhidectomia radicală, sunt adevărate:
A. Stadiile I şi IIA ale seminomului sunt tratate de obicei cu doze moderate de
radioterapie retroperitoneală
B. După chimioterapie, nu mai este necesară rezecţia oricărei mase abdominale
reziduale
C. Pentru boala non-seminomatoasă în stadiul I, limfodisecţia retroperitoneală este o
opţiune bună
D. După chimioterapie, este necesară rezecţia oricărei mase abdominale pentru a
identifica orice cancer rezidual
E. Rata de supravieţuire la 5 ani, după chimioterapia sistemică, depăşeşte 70%, chiar şi
în condiţiile bolii metastatice
F. Pentru boala metastatică retroperitoneală voluminoasă sau pentru metastaze,
radioterapia externă este tratamentul de primă linie
G. Stadiile I şi IIA ale seminomului beneficiază de obicei de chimioterapie sistemică
H. Rata de supravieţuire la 5 ani, după chimioterapia sistemică, nu depăşeşte 30% în
condiţiile bolii metastatice
I. În boala non-seminomatoasă în stadiul I, nu este indicată limfodisecţia
retroperitoneală
J. Pentru boala metastatică retroperitoneală voluminoasă sau pentru metastaze,
chimioterapia sistemică este tratamentul de primă linie

Care din următoarele afirmații legate de leziunile premaligne peniene sunt

adevărate:
A. Boala Peyronie este considerată leziune premalignă peniană
B. Priapismul este considerată leziune premalignă peniană
C. Fimoza este considerată leziune premalignă peniană
D. Eritroplazia Queyrat este considerată leziune premalignă peniană
E. Condiloamele acuminate gigante sunt considerate leziuni premaligne peniene
F. Leukoplakia este considerată leziune premalignă peniană
G. Parafimoza este considerată leziune premalignă peniană
H. Boala Bowen este considerată leziune premalignă peniană
I. Aproximativ 25% dintre pacienţii cu boală Bowen prezintă o boală malignă viscerală
concomitentă
J. Peste 25% dintre pacienţii cu boală Bowen prezintă o boală malignă viscerală
concomitentă

Care din următoarele afirmații legate de leziunile premaligne peniene sunt

adevărate:
:
 A. Tratamentul leukoplakiei este reprezentat de excizia locala
B. Boala Bowen poate fi tratată prin radioterapie externă
C. Tratamentul leukoplakiei este reprezentat de fulguraţii cu laser sau aplicaţii topice de
5-fluorouracil
D. Macroscopic, leukoplakia apare ca o placă albă caracterizată microscopic prin
acantoză, hiperkeratoză şi parakeratoză
E. Boala Bowen poate fi tratată prin fulguraţii cu laser sau aplicaţii topice de 5-
fluorouracil
F. Eritroplazia Queyrat se caracterizează prin apariţia unor zone eritematoase, catifelate,
în relief, bine delimitate, localizate la nivelul glandului penian sau şanţului coronal
G. Condiloamele acuminate gigante sunt leziuni eritematoase, catifelate, în relief, bine
delimitate
H. Boala Bowen apare ca o placă albă caracterizată microscopic prin acantoză,
hiperkeratoză şi parakeratoză
I. Boala Bowen se prezintă ca o placă eritematoasă, solitară, localizată la nivelul corpului
penian
J. Leucoplakia se prezintă ca o placă eritematoasă, solitară, localizată la nivelul corpului
penian

Care din următoarele afirmații legate de carcinomul penian sunt adevărate:

A. Fumatul este considerat factor etiologic pentru apariţia cancerului penian
B. Simptomele carcinomului penian sunt determinate de apariţia unei leziuni ulcerative,
necrozată, supurată şi sângerândă
C. Simptomele carcinomului penian sunt determinate de apariţia unei leziuni
eritematoase, catifelate, în relief, bine delimitate, localizate la nivelul glandului penian
sau şanţului coronal
D. Neoplasmul penian este frecvent diagnosticat la pacienţii care trăiesc în zone cu
temperaturi scăzute şi umiditate redusă
E. Igiena personal deficitară este considerată factor etiologic pentru apariţia cancerului
penian
F. Expunerea profesională la azbest este considerată factor etiologic pentru apariţia
cancerului penian
G. Carcinomul penian cu celule scuamoase apare cel mai frecvent în decada a treia de
viaţă
H. Neoplasmul penian este frecvent diagnosticat la pacienţii care trăiesc în zone cu
temperaturi ridicate şi umiditate înaltă
I. Carcinomul penian cu celule scuamoase apare cel mai frecvent în decada a şasea de
viaţă
:
 J. Fimoza este considerată factor etiologic pentru apariţia cancerului penian

Care din următoarele afirmații legate de carcinomul penian sunt adevărate:

A. Leziunile proximale necesită penectomie totală şi uretrostomie perineală
B. Leziunile maligne mici limitate la prepuţ pot fi tratate doar prin circumcizie
C. Dacă adenopatiile inghinale persistă sub antibioterapie se recomandă chimioterapie
sistemică
D. Rata de vindecare la 5 ani pentru pacienţii trataţi prin penectomie parțială este de 30-
40%
E. Penectomia parţială este utilizată pentru tratamentul leziunilor proximale
F. Leziunile maligne mici limitate la prepuţ pot fi tratate doar prin aplicaţii topice de 5-
fluorouracil
G. Rata de vindecare la 5 ani pentru pacienţii trataţi prin penectomie parțială este de 70-
80%
H. Leziunile proximale necesită penectomie parțială
I. Dacă adenopatiile inghinale persistă sub antibioterapie se recomandă
limfadenectomie ilio-inghinală
J. Penectomia parţială este utilizată pentru tratamentul leziunilor mici şi localizate distal

Care din următoarele afirmații legate de hiperplazia benignă de prostată (HBP) sunt
adevărate:
A. Este un proces degenerativ de hipertrofie prostatică
B. Este un proces degenerativ de hiperplazie prostatică
C. Este un proces degenerativ de atrofie prostatică
D. Procesul patologic apare în zona centrală
E. Procesul patologic poate fi demonstrat histologic numai din a șasea decadă a vieții
F. Procesul patologic apare în zona tranzițională
G. Procesul patologic poate fi demonstrat histologic încă din a treia decadă a vieții
H. Simptomele sunt mai frecvent întâlnite înainte de vârsta de 50 de ani
I. Simptomele sunt mai puțin întâlnite înainte de vârsta de 50 de ani
J. Procesul patologic apare în zona periferică

Care din următoarele afirmații legate de hiperplazia benignă de prostată (HBP) sunt
adevărate:
A. Nu există o corelație directă între mărimea prostatei și simptomatologie
B. Ameliorarea simptomatică spontană semnificativă este relativ neobișnuită
C. Simptomele iritative tipice apar din cauza modificărilor inflamatorii de la nivelul
prostatei
:
D. Nu există o asociere cauzală între HBP și cancerul de prostată
E. Există o corelație directă între mărimea prostatei și simptomatologie
F. Ameliorarea simptomatică spontană semnificativă este frecvent întâlnită
G. Simptomele iritative tipice apar din cauza modificărilor compensatorii ale pereţilor
vezicii urinare
H. Există o asociere cauzală între HBP și cancerul de prostată
I. Simptomele iritative tipice sunt rar întâlnite
J. Simptomele iritative tipice sunt frecvent întâlnite

Simptomele obstructive clasice din hiperplazia benignă de prostată (HBP) sunt:

A. Imperiozitatea micțională
B. Nicturia
C. Driblingul terminal
D. Senzaţia de golire incompletă a vezicii
E. Polachiuria
F. Iniţierea cu dificultate a micţiunii
G. Incontinența urinară
H. Jetul urinar intermitent
I. Durerile micționale
J. Disuria

Care din următoarele afirmații legate de hiperplazia benignă de prostată (HBP) sunt
adevărate:
A. La tușeul rectal, caracteristică HBP este consistența moale
B. Reziduul postmicţional poate fi demonstrat prin ecografie
C. Examinarea digitală a prostatei prin tuşeu rectal relevă adesea creşterea de volum a
acesteia
D. La tușeul rectal, caracteristică HBP este consistența dură
E. Semnul urografic al „ureterelor în crosă de hochei" apare la nivelul ureterelor
proximale
F. În HBP, prostata este extrem de sensibilă la tușeul rectal
G. Debitmetria arată o creștere a debitului urinar
H. Cistoscopia nu evidențiază modificări patologice
I. La tușeul rectal, caracteristic HBP este conturul neted
J. Debitmetria arată o scădere a debitului urinar

Care din următoarele afirmații legate de tratamentul hiperplaziei benigne de

prostată (HBP) sunt adevărate:
:
 A. Receptorii α-adrenergici sunt prezenţi în colul vezicii urinare şi în uretra prostatică
B. Blocanţii α1-adrenergici sunt, de obicei, agenţii de primă linie în tratamentul medical al
HBP
C. Finasterida este unul din medicamentele α-blocante utilizate pentru a trata
simptomele obstmctive
D. Silodosin-ul este unul din medicamentele α-blocante utilizate pentru a trata
simptomele obstmctive
E. Receptorii α-adrenergici sunt prezenţi în calice, bazinet şi ureterul proximal
F. Dutasterida este unul din medicamentele α-blocante utilizate pentru a trata
simptomele obstmctive
G. Medicamentele α-blocante se administrează în doză unică, zilnic
H. Medicamentele α-blocante se administrează intermitent, când simptomatologia
obstructivă devine supărătoare
I. Blocanţii α1-adrenergici nu sunt, de obicei, utilizați de primă intenție în tratamentul
medical al HBP
J. Tamsulosin-ul este unul din medicamentele α-blocante utilizate pentru a trata
simptomele obstmctive

Care din următoarele afirmații legate de tratamentul medicamentos al hiperplaziei

benigne de prostată (HBP) sunt adevărate:
A. Răspunsul favorabil la administrarea α-blocantelor este, de obicei, rapid, uneori în 24
de ore de la administrarea dozei
B. Un efect secundar observat ocazional la administrarea α-blocantelor este
hipotensiunea ortostatică
C. Un efect secundar observat ocazional la administrarea inhibitorilor 5α-reductazei este
disfuncția sexuală
D. Inhibitorii 5α-reductazei acţionează asupra celulelor prostatice prin blocarea activităţii
androgenice
E. Un efect secundar observat ocazional la administrarea α-blocantelor este
hipertensiunea arterială
F. 5α-reductaza transformă dihidrotestosteronul în metabolitul său activ intracelular,
testosteron
G. 5α-reductaza transformă testosteronul în metabolitul său activ intracelular,
dihidrotestosteron
H. Răspunsul favorabil la administrarea α-blocantelor este, de obicei, lent, la câteva luni
de la inițierea terapiei
I. Un efect secundar observat ocazional la administrarea inhibitorilor 5α-reductazei este
hipotensiunea ortostatică
:
 J. Inhibitorii 5α-reductazei acţionează asupra celulelor prostatice prin stimularea
activităţii androgenice

Care din următoarele afirmații legate de tratamentul medicamentos al hiperplaziei

benigne de prostată (HBP) sunt adevărate:
A. În cazurile cu volum prostatic mare, este posibil ca răspunsul la finasteridă să fie
observat încă din primele zile de utilizare
B. În cazurile cu volum prostatic mare, este posibil ca răspunsul la finasteridă să nu fie
observat decât după câteva luni de utilizare
C. Când se administrează un inhibitor al 5α-reductazei, nivelul seric al antigenului
specific prostatei trebuie înjumătățit pentru a calcula valoarea relativă utilă
D. α-blocantele sunt mai puţin eficiente comparativ cu Finasterida în ameliorarea
simptomelor, atunci când volumul prostatei este <50 cm3
E. Finasterida este mai puţin eficientă comparativ cu α-blocantele în ameliorarea
simptomelor, atunci când volumul prostatei este <50 cm3
F. Inhibitorii 5α-reductazei cresc nivelul seric al antigenului specific prostatei
G. Cel mai bun tratament medicamentos pentru HBP este combinaţia dintre un blocant
α1-adrenergic şi un inhibitor al 5a-reductazei.
H. Când se administrează un inhibitor al 5α-reductazei, nivelul seric al antigenului
specific prostatei trebuie dublat pentru a calcula valoarea relativă utilă
I. α-blocantele scad nivelul seric al antigenului specific prostatei
J. Inhibitorii 5α-reductazei scad nivelul seric al antigenului specific prostatei

Care din următoarele afirmații legate de tratamentul chirurgical al hiperplaziei

benigne de prostată (HBP) sunt adevărate:
A. Riscul de incontinenţă urinară după rezecţia transuretrală a prostatei (TURP) este
crescut (15-20%)
B. În timpul intervenţiilor chirurgicale pentru HBP, capsula prostatică nu este îndepărtată
C. Riscul de a dezvolta în viitor cancer de prostată nu este influenţat de o intervenţie
chirurgicală pentru HBP
D. Abordarea chirurgicală deschisă este, de obicei, aleasă pentru pacienţii cu dimensiuni
mici ale prostatei (< 50 g)
E. Riscul de incontinenţă urinară după rezecţia transuretrală a prostatei (TURP) este
scăzut (1-2%)
F. Incizia transuretrală a prostatei poate fi efectuată la pacientii cu volum mare al
prostatei
G. Abordarea chirurgicală deschisă este aleasă pentru pacienţii cu dimensiuni foarte mari
ale prostatei (> 100 g)
:
H. Incizia transuretrală a prostatei poate fi efectuată la pacientii cu volum mic al prostatei
I. În timpul intervenţiilor chirurgicale pentru HBP, capsula prostatică este îndepărtată
J. Riscul de a dezvolta în viitor cancer de prostată este crescut de o intervenţie
chirurgicală pentru HBP

Care din următoarele afirmații legate de chisturile și tumorile benigne renale sunt
adevărate:
A. Un chist complex este, de obicei, considerat benign până la proba contrarie
B. Unele leziuni chistice sunt complexe (septuri, îngroşarea pereţilor sau calcificări) şi
necesită investigaţii suplimentare pentru a excludemalignitatea
C. Majoritatea leziunilor chistice simple produc dureri lombare surde
D. Leziunile chistice complexe (septuri, îngroşarea pereţilor sau calcificări) nu necesită
investigaţii suplimentare
E. Angiomiolipomul este de obicei diagnosticat prin aspectul său ecografic caracteristic
de leziune transsonică
F. Angiomiolipomul este de obicei diagnosticat prin aspectul său tomografic
caracteristic de leziune grăsoasă
G. Majoritatea leziunilor chistice simple sunt asimptomatice
H. Un chist complex este, de obicei, considerat malign până la proba contrarie
I. Când se evidenţiază imagistic un chist simplu (CT, ecografie) se indică nefrectomia
parțială
J. Când se evidenţiază imagistic un chist simplu (CT, ecografie) se indică doar urmărirea
periodică a chistului

Care din următoarele afirmații legate de carcinomul renal cu celule clare (CRCC)
sunt adevărate:
A. In peste 50% din cazuri CRCC este bilateral
B. Originea CRCC este de obicei în tubii cont0rti proximali
C. Originea CRCC este de obicei la nivelul glomerulilor
D. Alimentatia bogata in lipide este implicata în apariţia CRCC
E. CRCC este cea mai frecventă tumoră malignă primară solidă renala
F. CRCC este distribuit în rap0rt de 2: 1 femei /bărbaţi
G. Doar în 5% din cazuri CRCC poate fi bilateral
H. CRCC este distribuit în rap0rt de 2: 1 bărbaţi/femei
I. Carcinomul cu celule tranziţionale este cea mai frecventă tumoră malignă primară
solidă renala
J. Nitrozaminele şi substanţele cancerigene din fumul de ţigară sunt implicate în apariţia
CRCC
:
Care din următoarele afirmații legate de carcinomul renal cu celule clare (CRCC)
sunt adevărate:
A. În stadii avansate, tumora invadează vena renală şi vena cavă inferioară
B. Ratele de supravieţuire la cinci ani pentru stadiile I şi II sunt de 40-60%
C. Ratele de supravieţuire la cinci ani pentru stadiile III şi IV sunt de 80--90%
D. Triada clasică reprezentată de hematurie, durere în flancşi masă abdominală palpabilă
este raportată în doar 4-17%din cazuri
E. CRCC metastazează cel mai adesea în ficat
F. Ratele de supravieţuire la cinci ani pentru stadiile III şi IV sunt de 40--60%
G. Triada clasică reprezentată de hematurie, durere în flancşi masă abdominală palpabilă
este raportată la peste 50%din cazuri
H. Ratele de supravieţuire la cinci ani pentru stadiile I şi II sunt de 80-90%
I. În stadii avansate, tumora invadează artera renală şi ramurile segmentare ale acesteia
J. CRCC metastazează cel mai adesea în plămâni

Care din următoarele afirmații legate de tratamentul carcinomul renal cu celule clare
(CRCC) sunt adevărate:
A. Tratamentul pentru CRCC localizat este radioterapia externă
B. Nefrectomia radicală este opţiunea preferată pentru tumorile mici
C. Nefrectomia parțială este opţiunea preferată pentru tumorile mici
D. Tratamentul pentru CRCC localizat este nefrectomia radicalăsau parţială
E. Nefrectomia radicală nu include și îndepărtarea grăsimii perirenale și a fasciei Gerota
F. Nefrectomia radicală nu include și îndepărtarea glandei suprarenale ipsilaterale
G. Nefrectomia laparoscopică nu aduce beneficii semnificative, din punct de vedere al
morbidității perioperatorii şi postoperatorii, comparativ cu abordul deschis
H. Nefrectomia radicală presupune și îndepărtarea grăsimii perirenale și a fasciei Gerota
I. Nefrectomia laparoscopică a redus semnificativ morbiditatea perioperatorie şi
postoperatorie asociată abordului deschis
J. Nefrectomia radicală presupune și îndepărtarea glandei suprarenale ipsilaterale

Care din următoarele afirmații legate de carcinomul cu celule tranziţionale al

sistemului pielo-caliceal sunt adevărate:
A. Carcinomul cu celule tranziţionale al sistemului pielo-caliceal nu se poate prezenta ca
un defect de umplere la CT
B. Carcinomul cu celule tranziţionale al sistemului pielo-caliceal se poate prezenta ca un
defect de umplere la CT
C. Leziunile căilor urinare inferioare pot însămânţa tractul urinar superior
D. Evaluarea tractului superior este necesară atunci când este descoperit un carcinom
:
 cu celule tranziţionale în tractul inferior
E. Ureteroscopia nu este necesară pentru diagnosticul carcinomului cu celule
tranziţionale al sistemului pielo-caliceal
F. Evaluarea tractului superior nu este necesară atunci când este descoperit un
carcinom cu celule tranziţionale în tractul inferior
G. Tratamentul este nefroureterectomia, cu îndepărtarea unei porțiuni de vezică urinară
la nivelul orificiului ureteral
H. Tratamentul este nefrectomia
I. Ureteroscopia este necesară pentru a vizualiza sau a biopsia leziunea suspectă
J. Leziunile căilor urinare superioare pot însămânţa tractul urinar inferior

Care din următoarele afirmații legate de carcinomul de vezică urinară sunt

adevărate:
A. Inflamațiile vezicale cronice determină carcinom cu celule scuamoase
B. Carcinomul cu celule tranziţionale reprezintă 50% dintotalul tumorilor vezicale
C. Nu se cunosc expuneri profesionale, care să crească prevalența carcinomului de
vezică urinară
D. Prevalenţa în rândul fumătorilor nu este mai mare, comparative cu nefumătorii
E. Carcinomul cu celule tranziţionale reprezintă 85-90% dintotalul tumorilor vezicale
F. Carcinomul vezical este asociat şi cu expunerea la carcinogeni cunoscuţi din industria
materialelor plastice şi cea de prelucrare a petrolului
G. Prevalenţa în rândul fumătorilor este de cinci ori mai mare
H. Este de 2,5 ori mai frecvent la femei
I. Inflamațiile vezicale cronice determină tipul histologic de adenocarcinom
J. Este de 2,5 ori mai frecvent la bărbaţi

Care din următoarele afirmații legate de carcinomul de vezică urinară sunt

adevărate:
A. Evaluarea hematuriei macroscopice include de obicei imagistica tractului urinar
superior (urografie i.v. sau CT)
B. Evaluarea hematuriei macroscopice nu include de obicei imagistica tractului urinar
superior (urografie i.v. sau CT)
C. Hematuria macroscopică nedureroasă este rar întâlnită la aceşti pacienţi
D. Simptomele iritative micţionale pot indica prezenţa unei tumori vezicale
E. Evaluarea hematuriei macroscopice nu include de obicei citologie urinară
F. Evaluarea hematuriei macroscopice include de obicei citologie urinară
G. Hematuria macroscopică nedureroasă este un semn frecvent întâlnit la aceşti pacienţi
H. Evaluarea hematuriei macroscopice include de obicei cistoscopie
:
 I. Simptomele iritative micţionale nu se întâlnesc în tumorile vezicale
J. Evaluarea hematuriei macroscopice nu include de obicei cistoscopie

Care din următoarele afirmații legate de stadializarea cancerului de vezică urinară

sunt adevărate:
A. T4 reprezintă extensie în lamina propria
B. Tis semnifică carcinom in situ
C. T3 înseamnă invazia grăsimii perivezicale
D. T2 semnifică invazia muşchiului detrusor
E. T2 reprezintă implicarea organelor învecinate
F. Ta înseamnă tumoră non-invazivă, papilară
G. T3 semnifică invazia muşchiului detrusor
H. Ta semnifică carcinom in situ
I. T l reprezintă extensie în lamina propria
J. T l înseamnă invazia grăsimii perivezicale

Care din următoarele afirmații legate de tratamentul carcinomului vezical sunt

adevărate:
A. Riscul de apariție a unor tumori secundare vezicale, ureterale şi bazinetale la pacienții
cu carcinom vezical cu celule tranziţionale este redus
B. În stadiul Ta radioterapia externă a tum0rii este adesea singurul tratament necesar
C. Dacă tumora T1 recidivează, chimioterapia sau imunoterapia intravezicală pot fi utile.
D. BCG s-a dovedit a fi foarte efficient în tratamentul tumorilor Tis
E. Chimioterapia sau imunoterapia intravezicală nu sunt indicate în tumorile T1 recidivate
F. BCG nu este indicat în tratamentul tumorilor Tis
G. Managementul carcinomului vezical depinde de stadiul tumoral
H. Pacienții cu carcinom vezical cu celule tranziţionale prezintă un risc crescut de
apariţie a unor tumori secundare vezicale, ureterale şi bazinetale
I. În stadiul Ta rezecţia transuretrală a tum0rii este adeseasingurul tratament necesar
J. Managementul carcinomului vezical depinde de simptomatologia asociată

Care din următoarele afirmații legate de tratamentul carcinomului vezical sunt

adevărate:
A. La pacienţii de sex masculin, cistectomia radicală presupune îndepărtarea vezicii,
prostatei, grăsimii perivezicale şi a ganglionilor limfatici pelvini
B. Controalele periodice sunt obligatorii, pentru că rata de recidivă la 5 ani poate să
ajungă până la 50%.
C. La sexul feminin, cistectomia radicală presupune rezecţia vezicii, aperetelui anterior al
:
 vaginului, a uterului şi a ganglionilor limfatici
D. Rata de supravieţuire la 5 ani după cistectomiile radicale efectuate pentru tumorile
vezicale în stadiul T3 este de aproximativ 60%
E. La sexul feminin, cistectomia radicală presupune rezecţia vezicii şi a ganglionilor
limfatici pelvini
F. Controalele periodice nu sunt obligatorii, pentru că rata de recidivă la 5 ani nu
depășește 5% din cazuri.
G. La pacienţii de sex masculin, cistectomia radicală presupune îndepărtarea vezicii și a
grăsimii perivezicale
H. În cazul tumorilor vezicale musculo-invazive, se recomandă rezecția transuretrală,
urmata de imunoterapia intravezicală cu BCG
I. Rata de supravieţuire la 5 ani după cistectomiile radicale efectuate pentru tumorile
vezicale în stadiul T3 este de aproximativ 90%
J. În cazul tumorilor vezicale musculo-invazive, se recomandă cistectomia radicală

Care din următoarele afirmații legate de carcinomul prostatic sunt adevărate:

A. Carcinomul prostatic este un tip de cancer rar întâlnit
B. Histologic, adenocarcinomul prostatic poate fi identificat la autopsie la 70% din
bărbaţii de peste 80 de ani
C. Carcinomul prostatic este unul dintre cele mai frecvente tipuride cancer în rândul
bărbaţilor
D. Incidența este mai mare în rândul afroamericanilor comparativ cu americanii
caucazieni
E. Incidența este mai mare în rândul americanilor caucazieni comparativ cu
afroamericanii
F. Peste 95% dintre neoplaziile de la acest nivel sunt adenocarcinoame dezvoltate din
structurile acinare prostatice
G. Majoritatea acestor neoplazii prostatice sunt carcinoame tranziționale
H. Histologic, adenocarcinomul prostatic poate fi identificat la autopsie la 70% din
bărbaţii de peste 50 de ani
I. Histologic, adenocarcinomul prostatic poate fi identificat la autopsie la 30% din
bărbaţii de peste 50 de ani
J. Histologic, adenocarcinomul prostatic poate fi identificat la autopsie la 30% din
bărbaţii de peste 80 de ani

Care din următoarele afirmații legate de carcinomul prostatic sunt adevărate:

A. Majoritatea cancerelor de prostată se dezvoltă în zona centrală
B. Majoritatea bărbaţilor cu carcinom prostatic în stadiu incipient nu prezintă simptome
:
 specifice
C. Prostata este palpata prin peretele rectal anterior
D. Prostata este palpata prin peretele rectal posterior
E. Contur neted și consistență moale
F. 80% din cancerele de prostată se dezvoltă în zona periferică
G. Cancerul de prostată şi hiperplazia benignă de prostată (HBP) se pot întâlni simultan,
fără a exista o relaţie de cauzalitate între ele
H. Majoritatea bărbaţilor cu carcinom prostatic în stadiu incipient prezintă simptome
obstructive subvezicale
I. Cancerul de prostată şi hiperplazia benignă de prostată (HBP) se pot întâlni simultan,
existând o relaţie de cauzalitate între ele
J. Odată ce ating o dimensiune suficientă, cancerele de prostată sunt palpabile ca zone
de induraţie sau noduli

Care din următoarele afirmații legate de antigenul specific prostatic (PSA) sunt
adevărate:
A. PSA este piatra de temelie in screening-ul carcinomului prostatic
B. PSA-ul seric nu este crescut în cazul bărbaţilor cu prostatită
C. PSA-ul seric poate fi crescut în cazul bărbaţilor cu hiperplazia benignă de prostată
(HBP)
D. PSA-ul seric este specific prostatei, dar nu este specific cancerului de prostată
E. PSA-ul seric nu este crescut în cazul bărbaţilor cu hiperplazia benignă de prostată
(HBP)
F. PSA nu este utilizat in screening-ul carcinomului prostatic
G. PSA-ul seric poate fi crescut în cazul bărbaţilor cu prostatită
H. PSA-ul seric este specific cancerului de prostată
I. Pentru afroamericani şi pentru cei cu istoric familial de cancer de prostată, screening-
ul ar trebui luat în considerare începând cu vârsta de 40 ani
J. Pentru afroamericani şi pentru cei cu istoric familial de cancer de prostată, screening-
ul ar trebui luat în considerare începând cu vârsta de 60 ani

Care din următoarele afirmații legate de antigenul specific prostatic (PSA) sunt
adevărate:
A. PSA-ul este secretat de celulele stromei fibromusculare prostatice
B. Un raport PSA-liber/PSA-total <20-25% se asociază mai frecvent cuhiperplazia
benigna de prostată
C. Un raport PSA-liber/PSA-total <20-25% se asociază mai frecvent cucarcinomul
prostatic
:
 D. Valoarea normala a PSA seric este in intervalul 4-10 ng/mL
E. Nivelul PSA-ului creşte gradual cu vârsta
F. PSA-ul este secretat de celulele epiteliale prostatice
G. Valoarea normala a PSA seric este < 4,0 ng/mL
H. Nivelul PSA-ului scade gradual cu vârsta
I. Carcinomul prostatic nu se intilneste în rândul pacienţilor cu un nivel normal al PSAului
J. Carcinomul prostatic se regăseşte în proportie de 20-25% în rândul pacienţilor cu un
nivel normal al PSAului

Care din următoarele afirmații legate de explorarea imagistica in cancerul de

prostată sunt adevărate:
A. Ultrasonografia transrectala (TRUS) nu este folosită ca metodă de screening din
cauza lipsei sensibilităţii şi specificităţii
B. Ultrasonografia transrectala (TRUS) nu este folosită pentru a ghida puncţia-biopsie
prostatica
C. La ultrasonografia transrectala (TRUS), carcinoamele prostatice au un tipar clasic
hiperecogen
D. Cea mai bună examinare imagistică pentru pacienţii suspectaţi cu carcinom prostatic
este ultrasonografia transrectala (TRUS)
E. Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) nu este folosită ca metodă de screening la
pacienţii candidaţi pentru puncţie-biopsie
F. La ultrasonografia transrectala (TRUS), carcinoamele prostatice au un tipar clasic
hipoecogen
G. Ultrasonografia transrectala (TRUS) este folosită pentru a ghida puncţia-biopsie în
cazul pacienţilor suspectaţi cu carcinom prostatic
H. Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) este considerată metodă de screening la
pacienţii candidaţi pentru puncţie-biopsie
I. Ultrasonografia transrectala (TRUS) nu este utila in evaluarea pacienţilor suspectaţi
cu carcinom prostatic
J. Ultrasonografia transrectala (TRUS) este folosită ca metodă de screening din cauza
sensibilităţii şi specificităţii crescute

Care din următoarele afirmații legate de biopsia prostatei sunt adevărate:

A. Pacienţilor li se efectuează o clismă în dimineaţa procedurii.
B. Este necesara administrarea unui antibiotic timp de 14 zile dupa realizarea punctiei
C. Biopsia pentru detectarea cancerului prostatic este aproape întotdeauna efectuată pe
cale transvezicală
D. Nu este necesara premedicatia cu un antibiotic cu spectru larg
:
 E. Este necesara premedicatia cu un antibiotic cu spectru larg
F. La biopsia pentru detectarea cancerului prostatic se recolteaza, de regula, 10-14
fragmente
G. Nu este necesara efectuarea unei clisme în dimineaţa procedurii.
H. Este necesara administrarea antibioticului timp de 1-2 zile dupa realizarea punctiei
I. Biopsia pentru detectarea cancerului prostatic este aproape întotdeauna efectuată pe
cale transrectală
J. La biopsia pentru detectarea cancerului prostatic se recolteaza, de regula, 2-4
fragmente

Care din următoarele afirmații legate de gradul de diferenţiere tumorală in cancerul

de prostată sunt adevărate:
A. Majoritatea carcinoamelor, descoperite precoce sau prin screening, sunt moderat
diferenţiate
B. Scorul Gleason între 8-10 este clasificat drept slab diferenţiat
C. Sistemul Gleason atribuie un număr (de la 1 la 5) gradului de diferenţiere celulară
dominant, la care se adaugă un număr corespunzător celui de-al doilea cel mai
frecvent grad de diferenţiere
D. Scorul Gleason între 2-4 este clasificat drept slab diferenţiat
E. Sistemul Gleason atribuie un număr (de la 1 la 3) gradului de diferenţiere celulară
dominant, la care se adaugă un număr corespunzător celui mai rar grad de
diferenţiere
F. Pentru stabilirea gradului tumoral se folosește chestionarul Asociaţiei Urologice
Americane
G. Pentru stabilirea gradului tumoral se folosește scorul Gleason
H. Majoritatea carcinoamelor, descoperite precoce sau prin screening, sunt slab
diferențiate
I. Gradul de diferenţiere al tumorii aduce informaţii importante referitoare la prognostic
J. Gradul de diferenţiere al tumorii nu contribuie la stabilirea prognosticului

Care din următoarele afirmații legate de stadializarea cancerului de prostată sunt

adevărate:
A. Metastazele osoase sunt relativ rar întâlnite în rândul pacienţilor cu PSA < 20 ng/mL
B. Stadializarea cancerului de prostată defineşte extensia locală, regională şi la distanţă
a procesului patologic
C. Radiografia simplă este cea mai sensibilă metodă pentru detectarea metastazelor
osoase
D. Scintigrafia osoasă este cea mai sensibilă metodă pentru detectarea metastazelor
:
 osoase
E. Modalitatea principală de stadializare a bolii locale este tuşeul rectal
F. Modalitatea principală de stadializare a bolii locale este ultrasonografia transrectală
(TRUS)
G. Metastazele osoase sunt relativ rar întâlnite în rândul pacienţilor cu PSA > 20 ng/mL
H. Stadializarea cancerului de prostată defineşte gradul de diferențiere celulară al tumorii
I. Metastazele osoase din cancerul de prostată sunt de tip osteoblastic
J. Metastazele osoase din cancerul de prostată sunt de tip osteolitic

Care din următoarele afirmații legate de tratamentul cancerului de prostată, în

stadiul de boală localizată, sunt adevărate:
A. Brahiterapia poate fi utilizată în cancerul de prostată cu risc înalt
B. Pentru pacienții cu speranţă de viaţă mai mare, cu cancer de prostată cu risc scăzut
(scor Gleason ≤6), este preferată monitorizarea fără asocierea altor interventii
terapeutice (,,watchful waiting")
C. Prostatectomia radicală şi radioterapia sunt metode de tratament cu viză curativă
D. Prostatectomia radicală presupune un abord transvezical
E. Prostatectomia radicală presupune un abord retropubic
F. Pentru pacienţii cu speranţă de viaţă <10 ani este preferată supravegherea activă
(,,active surveillance")
G. Pentru pacienţii cu speranţă de viaţă <10 ani, monitorizarea acestora fără asocierea
altor interventii terapeutice (,,watchful waiting") poate fi indicată
H. Hormonoterapia este o metodă de tratament cu viză curativă
I. Pentru pacienții cu speranţă de viaţă mai mare, diagnosticaţi cu cancer de prostată cu
risc scăzut (scor Gleason ≤6), este preferată supravegherea activă (,,active
surveillance")
J. Brahiterapia poate fi utilizată în cancerul de prostată cu risc scăzut şi risc intermediar

Care din următoarele afirmații legate de prostatectomia radicală sunt adevărate:

A. După îndepărtarea prostatei, un pas important al operatiei este realizarea
anastomozei dintre uretră şi colul vezical
B. Valorile PSA-ului seric ar trebui să scadă postoperator până la valori nedetectabile
C. Unul din avantajele pe care prostatectomia radicală laparoscopică şi cea robotică le
au faţă de abordul chirurgical deschis este riscul mai mic de transfuzie sangvină
D. Prostatectomia radicală presupune excizia prostatei în întregime, inclusiv a capsule
prostatice, a veziculelor seminale şi a porțiunii distale a ureterelor
E. Prostatectomia radicală presupune excizia prostatei în întregime, inclusiv a capsule
prostatice, a veziculelor seminale şi a porțiunii ampulare a ductelor deferente
:
 F. Valorile PSA-ului seric ar trebui să scadă postoperator până la valori normale (sub 4
ng/mL)
G. Unul din avantajele pe care prostatectomia radicală laparoscopică şi cea robotică le
au faţă de abordul chirurgical deschis este rezultatul oncologic mai bun
H. După îndepărtarea prostatei, un pas important al operatiei este realizarea
anastomozei dintre uretere şi vezica urinară
I. În cazul pacienţilor cu viaţă sexuală activă, potenţa poate fi păstrată prin prezervarea
veziculelor seminale
J. În cazul pacienţilor cu viaţă sexuală activă, potenţa poate fi păstrată prin prezervarea
bandeletelor neuro-vasculare

Care din următoarele afirmații legate de tratamentul cancerului de prostată, în

stadiul de boală localizată, sunt adevărate:
A. Unul din avantajele pe care prostatectomia radicală laparoscopică şi cea robotică le
au faţă de abordul chirurgical deschis este scăderea mai rapidă a PSA-ului seric
postoperator
B. După efectuarea radioterapiei, rezultate superioare vor fi obţinute în cazurile în care
valorile PSA-ului scad sub 1-0,5 ng/mL
C. După efectuarea radioterapiei, rezultate superioare vor fi obţinute în cazurile în care
valorile PSA-ului scad sub 4 ng/mL
D. Pentru pacienţii la care se obţin margini chirurgicale pozitive, se estimează o rată a
supravieţuirii în absenţa bolii la 15 ani de aproximativ 50%.
E. Unul din avantajele pe care prostatectomia radicală laparoscopică şi cea robotică le
au faţă de abordul chirurgical deschis este aspectul estetic superior
F. Scăderea PSA-ului după tratament este sugestivă pentru recidivă tumorală
G. Unul din avantajele pe care prostatectomia radicală laparoscopică şi cea robotică le
au faţă de abordul chirurgical deschis este perioada de recuperare postoperatorie mai
mică
H. Unul din avantajele pe care abordul chirurgical deschis îl are faţă de prostatectomia
radicală laparoscopică şi cea robotică este recuperarea mai rapidă a continenţei
urinare postoperator
I. Pentru pacienţii la care se obţin margini chirurgicale negative, se estimează o rată a
supravieţuirii în absenţa bolii la 15 ani de aproximativ 50%.
J. Creşterea PSA-ului după tratament este sugestivă pentru recidivă tumorală

Care din următoarele afirmații legate de tratamentul cancerului de prostată, în

stadiul metastatic, sunt adevărate:
A. Terapiile antiandrogenice de linia a doua (abirateronă, enzalutamidă şi apalutamidă) şi
:
 chimioterapia bazată pe taxani au dovedit a avea o eficacitate moderată în cancerul
de prostată rezistent la castrare
B. Scăderea libidoului sau disfuncţia erectilă sunt consecinţe ale administrării de analogi
de LHRH.
C. Durata de răspuns la tratamentul hormonal în cazul pacienţilorcu cancer de prostată
în stadiu metastatic este, de regulă,între 18-24 de luni
D. Durata de răspuns la tratamentul hormonal în cazul pacienţilorcu cancer de prostată
în stadiu metastatic este, de regulă,între 3-6 luni
E. Principala formă de tratament al cancerului de prostată aflat în stadiu metastatic o
reprezintă deprivarea estrogenică
F. Administrarea de analogi LHRH asociază efecte secundare de tip cardiovascular la
peste 50% din cazuri
G. Principala formă de tratament al cancerului de prostată aflat în stadiu metastatic o
reprezintă deprivarea androgenică
H. Supravieţuirea medie, la pacienţii cu cancer de prostată refractar la tratamentul
hormonal, este de aproximativ 53 de luni
I. Supravieţuirea medie, la pacienţii cu cancer de prostată refractar la tratamentul
hormonal, este de aproximativ 6 luni
J. Terapiile antiandrogenice de linia a doua (abirateronă, enzalutamidă şi apalutamidă) şi
chimioterapia bazată pe taxani s-au dovedit a fi ineficiente în cancerul de prostată
rezistent la castrare

Despre cancerul de prostată sunt adevărate:

A. Vârsta medie la diagnostic este de 68 de ani
B. Datele privitoare la rolul bacteriilor sau virusurilor în apariția sa sunt certe
C. Incidența neoplasmului de prostată este dependentă mai ales de vârstă
D. Aplicarea metodelor de screening prin dozarea antigenului prostatic specific (PSA) şi
tuşeu rectal au schimbat semnificativ modul de prezentare al CP
E. Este a cincea cauză de deces prin afecţiune malignă la bărbați
F. Cancerul de prostată constituie aproximativ 25% din totalul afecţiunilor maligne
G. În ultimele decenii, s-a remarcat o creștere constantă a mortalităţii prin CP
H. Cea mai înaltă incidență este înregistrată în Australia și America de Nord
I. Afecțiunea este frecvent diagnosticată sub 50 de ani
J. Este cel mai frecvent cancer diagnosticat la bărbați

Despre etiologia neoplasmului de prostată sunt incorecte:

A. Hormonii estrogeni reprezintă promotorul indispensabil în geneza acestui cancer
B. Incidenţa mai mare a CP la albi faţă de afroamericani este explicată de un nivel al
:
 testosteronului total cu 18% mai mare
C. Cel mai important factor de risc este cel dieta bogata în grăsimi
D. Etiologia nu este complet elucidată
E. Factori de risc în CP: predispoziţia genetică, influenţe hormonale, factori alimentari
F. CP creşte rapid sub influenţa androgenilor, iar castraţia produce o regresie a bolii
G. Datele privitoare la rolul bacteriilor sau virusurilor sunt contradictorii
H. Cel mai important factor de risc pare să fie ereditatea
I. Populațiile de origine africană au o incidență semnificativ mai mică a CP și prezintă în
general forme cu evoluție mai ușoară a bolii
J. Influenţa androgenilor în CP nu este esențială

Cu privire la anatomia patologică în cancerul de prostată sunt adevărate:

A. Locul predilect pentru dezvoltarea cancerului de prostată este zona tranzițională
B. Invazia rectului este rară datorită rezistenţei fasciei Gerota
C. Invazia rectului este rară datorită rezistenţei fasciei Denonvilliers
D. Peste 95% din cancerele prostatice sunt adenocarcinoame
E. Invazia orificiilor ureterale este sincronă și simetrică
F. Cel mai frecvent metastazează la nivel osos
G. G3-bine diferențiat
H. Pentru stabilirea gradului histologic se utilizează sistemul Gleason
I. Sistemul Gleason cuprinde 4 grade
J. Cele mai multe cancere prostatice sunt iniţial multicentrice şi cresc lent

Despre stadializarea cancerului de prostată sunt corecte:

A. T1 – tumoră inaparentă clinic, nepalpabilă
B. Risc intermediar: PSA < 10 ng/mL și SG < 7 (grad ISUP 1) și cT1-2a
C. Cancerul de prostată descoperit după rezecţie endoscopică (T1a,b) sau datorită
valorilor ridicate ale PSA este denumit și idiopatic
D. M1a reprezintă diseminarea cancerului de prostată la nivelul oaselor
E. Se utilizează clasificarea TNM
F. Risc înalt: PSA > 20 ng/mL sau SG > 7 (grad ISUP 4/5) sau cT2c
G. T1 – tumoră localizată la prostată
H. Pentru stabilirea indicației terapeutice, este utilizată clasificarea Asociației Europene
de Urologie (EAU) pe grupe de risc
I. Boală localizată: T1-2N0M0
J. Pentru stabilirea indicației terapeutice, este utilizată clasificarea Asociației Americane
de Urologie pe grupe de risc
:
Sunt adevărate despre tabloul clinic în neoplasmul prostatic:
A. Examenul digital rectal (EDR) rămâne examenul clinic fundamental
B. Durerea apare în stadii avansate
C. Hematuria apare când este invadat ureterul
D. Simptomatologia urinară este caracterizată în primul rând prin polakiurie şi disurie
E. EDR descoperă în primul rând cancerele din zona tranzițională
F. Hemospermia și scăderea volumului spermatic ejaculat sunt consecinţe ale progresiei
tumorale locale la nivelul canalelor ejaculatorii
G. Examenul clinic poate evidenţia globul vezical sau nefromegalia
H. Majoritatea pacienţilor diagnosticaţi cu cancer prostatic au sub 70 de ani
I. Edemul scrotului și membrelor inferioare este frecvent și apare în stadiile incipiente
J. Simptomatologia urinară apare în stadiile incipiente de boală și este zgomotoasă

Sunt incorecte cu privire la neoplasmul prostatic, următoarele:

A. EDR descoperă în primul rând cancerele din zona tranzițională
B. Incidența neoplasmului de prostată este dependentă mai ales de vârstă
C. Pentru stabilirea indicației terapeutice, este utilizată clasificarea Asociației Europene
de Urologie (EAU) pe grupe de risc
D. Cancerul de prostată constituie aproximativ 25% din totalul afecţiunilor maligne
E. CP creşte rapid sub influenţa androgenilor, iar castraţia produce o regresie a bolii
F. Invazia rectului este rară datorită rezistenţei fasciei Denonvilliers
G. Sistemul Gleason cuprinde 4 grade
H. Populațiile de origine africană au o incidență semnificativ mai mică a CP și prezintă în
general forme cu evoluție mai ușoară a bolii
I. Cancerul de prostată descoperit după rezecţie endoscopică (T1a,b) sau datorită
valorilor ridicate ale PSA este denumit și idiopatic
J. Examenul digital rectal (EDR) rămâne examenul clinic fundamental în diagnosticarea
cancerului de prostată

Despre investigațiile paraclinice sunt adevărate:

A. Rolul major al TRUS este însă îmbunătăţirea acurateţei puncţiei-biopsie prostatice
B. Diagnosticul de cancer de prostată este sugerat de EDR şi/sau PSA
C. Valorile normale ale PSA, la adult, sunt cuprinse între 0 şi 4 ng/mL
D. PSA este o glicoproteină secretată de țesutul prostatic și testicular
E. Antigenul prostatic specific (PSA) este o glicoproteină secretată numai de celulele
epiteliale prostatice, fiind un marker specific ţesutului prostatic
F. Ultrasonografia transrectală (TRUS) are o utilitate mare în diagnosticul pozitiv al CP
G. Un marker tumoral, dozabil în urină, este PCA3
:
H. Diagnosticul de cancer de prostată este confirmat prin EDR şi PSA
I. Se recomandă ca determinarea PSA să se facă la 4-6 zile după EDR şi 21-30 zile după
biopsie prostatică
J. Puncția biopsie prostatică se face nesistematizat utilizând ecografia transperineală

Despre diagnosticul cancerului de prostată sunt corecte:

A. Diagnosticul diferențial se face cu boala Paget, litiaza vezicală, tumorile uroteliale
înalte
B. Diagnosticul diferențial se face cu prostatita cronica, tuberculoza prostatei sau
hiperplazia benignă de prostată
C. Ori de câte ori există îndoieli asupra diagnosticului şi suspiciunea de cancer este
susţinută de argumente rezonabile, biopsia prostatică este justificată
D. Diagnosticul pozitiv de cancer de prostată este confirmat cel mai adesea prin dozarea
PSA seric și mai rar prin puncție biopsie
E. Diagnosticul diferenţial se face cu boala Paget sau litiaza prostatică
F. Diagnosticul de cancer de prostată este confirmat prin EDR şi PSA
G. Diagnosticul de cancer de prostată este confirmat prin examenul histopatologic
H. Un examen histopatologic negativ nu exclude cancerul şi, dacă suspiciunea clinică
este bine motivată, puncţia va fi repetată
I. Un examen histopatologic negativ exclude diagnosticul de neoplasm prostatic
J. Rezecția endoscopică nu poate aprecia extensia CP la nivelul trigonului vezical

Despre tratamentul cancerului de prostată, sunt greșite următoarele:

A. În boala diseminată tratamentul standard al cancerului de prostată este hormonal
B. Prostatectomia radicală este recomandată pacienților cu speranță de viața mai mică
de 10 ani
C. Prostatectomie totală cu limfadenectomie pelvină este potrivită pentru cei cu boală
local avansată
D. În boala localizată tratamentul recomandat este prostatectomia radicală sau
radioterapia
E. Supravegherea activă (active surveillance, AS) are drept scop amânarea tratamentului
curativ
F. Prostatectomia radicală presupune exereza prostatei şi a veziculelor seminale, urmată
de anastomoza vezico-uretrală
G. Expectativa atentă (watchful waiting, WW) are drept scop amânarea tratamentului
curativ, care nu este încă necesar la pacienți cu CP stadiul localizat
H. Radioterapia externă presupune implantare permanentă ecoghidată, pe cale
transrectală sau perineală, de „semințe” radioactive
:
 I. Radioterapia reprezintă alternativa la tratamentul chirurgical
J. În boala localizată tratamentul recomandat este deprivarea androgenică prin
hormonoterapie sau radioterapia

Despre tratamentul cancerului de prostată sunt corecte:

A. Abiraterona reprezintă una dintre noile terapii hormonale
B. Antagoniștii LHRH se cladsifică în steroidieni (cyproterone – Androcur) și
nesteroidieni (flutamide, bicalutamide – Casodex)
C. Acidul zolendronic previne complicațiile osoase
D. Orhidectomia bilaterală permite atingerea nivelului de castrare în 24-48 ore
E. Chimioterapia este utilizată, de obicei ca tratament de primă linie la pacienţii cu
cancer hormonorezistent
F. Enzalutamida (Xtandi) este un antiandrogen nou, care blochează complet receptorii
androgenici
G. Chimioterapia este utilizată, de obicei ca tratament de linia a doua la pacienţi cu
cancer hormonorezistent
H. Blocada androgenică completă combină un antiandrogen cu un analog LHRH sau cu
orhidectomia
I. Antiandrogenii blochează rapid receptorii LHRH
J. Cancerul devine hormono-refractar, în medie după 1 an de hormonoterapie

Următoarele afirmații referitoare la cancerul de prostată sunt adevărate:

A. Rolul major al TRUS este însă îmbunătăţirea acurateţei puncţiei-biopsie prostatice
B. Diagnosticul de cancer de prostată este confirmat prin examenul histopatologic
C. Puncția biopsie prostatică se face nesistematizat utilizând ecografia transperineală
D. Prostatectomia radicală este recomandată pacienților cu speranță de viața mai mică
de 10 ani
E. În cazul antagoniștilor LHRH apare fenomenul de ”flare-up”
F. Un examen histopatologic negativ exclude diagnosticul de neoplasm prostatic
G. Orhidectomia unilaterală permite atingerea nivelului de castrare în 12-24 ore
H. Antagoniștii LHRH blochează rapid receptorii LHRH, ceea ce duce la o scădere rapidă
a nivelului testosteronului
I. Abiraterona reprezintă una dintre noile terapii hormonale
J. În boala localizată tratamentul recomandat este prostatectomia radicală sau
radioterapia

Despre tratamentul neoplasmului prostatic sunt corecte:

A. Enzalutamida scade semnificativ concentrația testosteronului intracelular prin
:
 blocarea sintezei acestuia la nivelul suprarenalei și a celulelor maligne
B. Chimioterapia este utilizată, de obicei ca tratament de linia a doua la pacienţi cu
cancer hormonorezistent
C. Analogii LHRH au următoarele efecte adverse: flash-uri de căldură, greţuri, moderată
ginecomastie dureroasă, diminuare a libidoului
D. Orhidectomia bilaterală are unele efecte secundare (trauma psihică, valuri de căldură)
E. Antiandrogenii stimulează iniţial secreţia hipofizară de LH şi FSH
F. Antiandrogenii blochează rapid receptorii LHRH
G. Prostatectomia subtotală poate fi efectuată prin abord chirurgical, lateropubian sau
peritoneal, laparoscopic sau asistat robotic
H. Rolul tratamentului hormonal este de a crește semnificativ concentrația
testosteronului seric
I. Goserelin (Zoladex) se administrează în injecţii s.c. la nivelul peretelui abdominal
anterior
J. Monoterapia cu antiandrogeni este indicată ca terapie de primă linie în cazuri
selecţionate

Despre tratamentul cancerului de prostată sunt adevărate următoarele:

A. Goserelin și leuprolide sunt analogi LHRH
B. Brahiterapia permite o iradiere mai intensă şi mai precisă, fără lezarea structurilor
anatomice vecine
C. Prostatectomia radicală poate fi efectuată prin abord chirurgical, retropubian sau
perineal, laparoscopic sau asistat robotic
D. Chimioterapia reprezintă linia a 3 a de tratament la pacienții cu neoplasm de prostată
hormonorezistent
E. Unele citostatice (docetaxel, cabazitaxel, mitoxantrone) au determinat răspunsuri
obiective parţial pozitive şi de durată limitată
F. Alte forme de terapie sunt antalgicele majore, bifosfonaţii sau Desnosumab
G. La pacienţii cu retenţie de urină este necesară rezecţia endoscopică asociată
H. Acidul zolendronic previne complicațiile renale și metabolice
I. În boala local avansată cea mai bună soluție terapeutică este reprezentată de
prostatectomia subtotală
J. Antiandrogenii stimulează iniţial secreţia hipofizară de LH şi FSH

Sunt false cu privire la cancerul de prostată:

A. În boala localizată tratamentul recomandat este deprivarea androgenică prin
hormonoterapie sau radioterapia
B. Chimioterapia reprezintă linia a 3 a de tratament la pacienții cu neoplasm de prostată
:
 hormonorezistent
C. Hematuria se observă atunci când este invadat colul şi trigonul
D. Rezecţia endoscopică este singura în măsură să certifice extensia CP la vezica urinară
(col, trigon)
E. Crioterapia realizează necroză tisulară prin cicluri rapide de înghețare (-40°C) și
dezghețare
F. Locul predilect pentru dezvoltarea cancerului de prostată este zona tranzițională
G. Rolul tratamentului hormonal este de a crește semnificativ concentrația estrogenului
seric
H. Diagnosticul pozitiv de cancer de prostată este confirmat cel mai adesea prin dozarea
PSA seric și mai rar prin puncție biopsie
I. Cancerele bine diferenţiate au o evoluţie clinică favorabilă
J. S-a sugerat că dieta bogată în carne şi grăsimi animale favorizează apariţia CP

Referitor la cancerul de prostată sunt adevărate:

A. M1a reprezintă diseminarea cancerului de prostată la nivelul oaselor
B. Antiandrogenii blochează rapid receptorii LHRH
C. T3 – extensie dincolo de capsula prostatică
D. Rolul tratamentului hormonal este de a scădea semnificativ concentrația
testosteronului seric
E. CP constituie aproximativ 10% din totalul afecţiunilor maligne
F. CP este rareori diagnosticat sub 50 de ani
G. Cistoscopia, cu biopsie consecutivă, este capabilă să certifice invazia veziculelor
seminale
H. Invazia orificiilor ureterale este asincronă şi asimetrică și va determina
ureterohidronefroză
I. Cea mai bună metodă de evaluare a metastazelor osoase este IRM pelvin
multiparametric
J. Durerea perineală, însoţită sau nu de senzaţia de corp străin rectal, e provocată de
extensia extracapsulară a tumorii

Referitor la simptomatologia urologica care din urmatoarele afirmatii este corecta:

A. Priapismul presupune o scadere a libidoului si o erectie slaba
B. Daca apare intii durerea colicativa renala si apoi hematuria ne gindim in primul rind la
o posibila patologie tumorala
C. Priapismul poate apare dupa o supradoza de alfa blocante
D. Daca apare intii hematuria si apoi durerea colicativa renala ne gindim in primul rind la
o posibila patologie litiazica
:
E. Torsiunea testiculara presupune modificarea pozitiei testicolului in scrot
F. Un calcul migrat pe ureterul pelvin poate fi confundat cu o metroanexiata acuta
G. Durerea funiculo-scrotala poate fi perceputa ca iradiata in contextual unei litiaze
ureterale
H. In torsiunea testiclara durerea nu se amelioreaza atunci cind ridicam testicolul
I. Durerea in contextul obstructiei ureterale poate fi provocate si de calculi dar si de
cheaguri
J. Urografia iv poate fi facuta la 24-48 ore de la remiterea durerilor in colica renala

Referitor la tulburarile de mictiune, care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate?:

A. Pacientii cu reziduu vezical nu prezinta disurie
B. Polakiuria nocturna este caracteristica hiperplaziei benigne de prostata
C. Pacientii cu fisuri anale nu prezinta polakiurie
D. Pacientii hemiplegici dupa accidente vasculare cerebrale prezinta polakiurie
E. Nu se investigheaza un pacient care prezinta disurie prin uretrografie retrograda.
F. Tumorile prostate pot induce polakiurie
G. Pacientul poliuric prezinta polakiurie
H. Polakiuria este disurie in context poliuric
I. Urina intens alcalina provoaca polakiurie
J. Polakiuria semnifica o iritatie a muschiului vezical

Referitor la tulburarile de mictiune care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate?:

A. Cea mai frecventa cauza de retentie acuta de urina este rahianestezia.
B. Durerea terminala , la sfirsitul mictiunii semnalizeaza o cistita acuta sau o litiaza
vezicala
C. Retentia acuta de urina este incompleta
D. Tumorile vezicale ce invadeaza colul pot induce disurie
E. Durerile hipogastrice care apar in timpul mictiunii si iradiaza spre gland semnaleaza
refluxul vexico-ureteral.
F. La femei disuria poate fi provocata de un polip de meat uretral
G. Incontinenta urinara este partiala atunci cind pacientul declara pierderi de urina intre
mictiuni
H. Sonda uretro-vezicala autostatica este regula de aur in toate retentiile de urina
I. Daca durerea mictionala este resimtita la inceputul mictiunii trebuie sa ne gindim la o
litiaza vezicala
J. Mictiunea imperioasa este definita ca si nevoia de a urina imediat dupa senzatia de
defecatie.
:
Referitor la simptomatologia urologica care din urmatoarele afirmatii este corecta:
A. Pacientii cu incontinenta urinara in contextul patologiilor neurologice nu beneficiaza
semnificativ de tratamentul medical
B. Deosebirea dintre anurie si retentie se poate face rapid prin echografie
C. Evidentierea unei diureze sub 100 mi/24 h se numeste anurie
D. Incontinenta nocturna se numeste enurezis
E. Anuria obstructiva are nevoie de o perfuzie semnificativa asociata cu diuretice im.
F. Blocarea procesului de formare al urinii il reprezinta acumularea produsilor de
anabolism
G. Diagnosticul diferential imagistic intre anurie si retentie de urina se poate face prin CT
cu contrast
H. Anuria de cauza prerenala poate sa apara in contextul unui soc toxico-septic grav
I. Incontinenta urinara nocturna este de fapt polakiurie nocturna intermitenta
J. Anuria este prezenta unei diureze sub 500 ml/24 h.

Referitor la simptomatologia urologica care din urmatoarele afirmatii este corecta:

A. In general febra insoteste majoritatea infectiilor urinare localizate in parenchim
B. Abcesul periuretral aparut in urma unei periuretrite evolueaza fara febra
C. In abcesul renal febra se poate insoti de urini limpezi
D. Uretrita acuta necomplicata evolueaza fara febra
E. In cancerele renale febra are aspectul tipic de « dinti de fierastrau »
F. Neoplaziile parenchimului renal pot evolua cu febra
G. Cistita acuta banala poate evolua cu febra la gravide
H. In pielonefrita acuta febra apare insotita de piurie
I. Ureteroscopia poate agrava o infectie urinara
J. Febra aparuta la pacientii cu cancere de parenchim renal este apanata de antibiotice
din clasa quinolonelor de generatia aIIIa

Referitor la hematurie care din urmatoarele afirmatii este corecta:

A. Hematuria functionala poate fi tratata cu hemostatice sub supraveghere medicala
B. Hematuria intermitenta este prezenta eliminarilor de singe intre mictiuni
C. Cind devine urgenta terapeutica hematuria impune tratament cauzal
D. Urina se poate colora in rosu la pacientii care iau preparate de fier
E. In orice context clinic hematuria este o urgenta de diagnostic
F. Hematuria initiala apre cel mai rar si isi are originea la nivelul uretrei sau prostatei
G. Exista si hematurii fara cauza, numite hematurii esentiale
H. Hematuria se defineste a fi prezenta de singe in urina
I. Hematuria macroscopica are o semnificatie semiologica si patologica mai mare decit
:
 hematuria microscopica
J. Uneori urina se poate colora in rosu dupa tratament cu rifampicina sau furazolidone

Referitor la piurie care din urmatoarele afirmatii este corecta:

A. Piuria acida amicrobiana are semnificatia unei tuberculoze uro-genitale
B. Testul leucocituriei minutate se efectueaza pentru evaluarea piuriei
C. Daca urina tulbure se limpezeste prin incalzire , aspectul tulbure este dat de un
debaclu de saruri -fosfati si carbonate
D. Nu este considerate piurie urina care devine tulbure la un interval de timp dupa emisia
ei.
E. Nu este recomandata recoltarea urinii prin sondaj vezical la femeile care sufera de
infectii genitale vulvo-vaginale
F. Piuria se defineste a fi prezenta in urina a peste 3000 leucocite /mmc
G. O urina bogata in saruri poate avea aspect similar piuriei
H. Chiluria este o varianta de piurie la pacientii cu tulburari ale metabolismului lipidic
I. Examenul citobacteriologic este in fapt examinarea directa a sedimentului urinar
J. Prezenta cilindrilor leucocitari la examenul de urina semnalizeaza o infectie la nivel
vezical

Rinichiul in potcoava:
A. Afecteaza cu precadere polul inferior renal
B. Poate prezenta ca simptom hematuria
C. Simptomele se asociaza cu obstructia sau infectia tractului urinar
D. Simptomul principal este greata
E. Se evalueaza cu ajutorul PET CT
F. Este cea mai frecventa anomalie de fuziune a rinichiului
G. Prezinta intotdeauna incontinenta urinara
H. Poate prezenta ca simptom un usor discomfort abdominal
I. Este o anomalie extrem de rara
J. Afecteaza cu precadere jonctiunea uretero vezicala

Tabloul clinic in rinichiul in potcoava poate include:

A. Febra
B. Meat uretral deschis in santul balano-preputial
C. PSA crescut
D. Diaree
E. Nefralgie
F. Prostata marita de volum
:
G. Hematurie
H. Infectii urinare recurente
I. Palpitatii
J. Masa abdominala palpabila

Refluxul vezico-ureteral primar:

A. Mugurele ureteral se implantează lateral în peretele vezicii urinare
B. Refluxul de grad mic se remite, de obicei, odată cu creşterea copilului
C. Refluxul de grad mare se remite, de obicei, odată cu creşterea copilului
D. Este consecinţa unui traiect al ureterului intramural anormal de lung
E. Mugurele ureteral se implantează anterior în peretele vezicii urinare
F. Reacţia infamatorie ce rezulta provoacă leziuni tubulare permanente
G. Reacţia infamatorie ce rezulta provoacă leziuni tubulare temporare
H. Este consecinţa unui traiect al ureterului intramural anormal de scurt
I. Traiectul ureteral intraparietal este foarte scurt
J. Traiectul ureteral intraparietal este foarte lung

Refluxul vezico-ureteral secundar apare:

A. In urma prostatectomiei radicale
B. In urma rezectiei de prostate
C. In urma nefromitotomiei percutanate
D. După incizia endoscopică a orificiului ueteral pentru extragerea calculilor
E. Pieloplastiei anderson heynes
F. În urma rezecţiei tumorilor din zona orificiului ureteral
G. În urma dilatării orificiului ureteral în cazul efectuării ureteroscopiei
H. După transplantul renal
I. In urma nefroureterectomiei totale
J. In timpul episoadelor de cistită se poate produce, temporar, refux vezico-ureteral

Evaluare clinică in refluxul vezico ureteral:

A. Cistoscopia se efectueaza de rutina
B. Ecografia renală este folositoare
C. Cistoscopia nu este indicată de rutină la copiii cu reflux
D. Cistouretrografia micţională se efectueaza in plin puseu infectios
E. Cele mai buna detalii se obtin ecografic
F. Cistouretrografia micţională este contraindicate
G. Decelarea detaliilor anatomice este apanajul cistouretrografiei micţionale
fluoroscopice
:
H. Urografia intravenoasa este metoda de electie
I. Cistouretrografia micţională este principala investigaţie pentru diagnostic
J. Este adesea evidenţiat cu ocazia investigaţiilor pentru ITU

Obiectivele reimplantării uretero-vezicale:

A. Noul meat trebuie plasat foarte aproape de colul vezical
B. Poate fi necesară plicaturarea ureterală
C. Noul meat nu trebuie plasat prea aproape de colul vezical
D. Fixarea fermă a ureterului intramural de peretele vezical
E. Lasarea libera a ureterului intramural
F. Scurtarea portiunii intramurale a ureterului
G. Alungirea portiunii intramurale a ureterului de până la 4-5 ori diametrul acestuia
H. Nu este necesară plicaturarea ureterală
I. Imobilizarea orificiului prin ancorarea acestuia la detrusorul subiacent
J. Imobilizarea noului orificiu se face prin ancorarea acestuia la uretra

In cazul reimplantarii uretero vezicale:

A. Procedura Cohen este o tunelizare încrucişată trigonală a ureterului
B. Poate fi realizata şi laparoscopic, cu rezultate similare cu cele obţinute prin chirurgia
deschisă.
C. Noul meat trebuie plasat in colul vezical
D. Lasarea libera a ureterului intramural este standard
E. Tehnica Politano-Leadbetter este adesea folosită când este necesară o reintervenţie
F. Nu este necesară plicaturarea ureterală
G. Procedura Cohen poate fi folosită când spaţiul dintre hiatusul ureteral şi colul vezical
este insuficient
H. Tehnica Politano-Leadbetter era iniţial o procedură transvezicală dar în prezent este
cel mai frecvent folosită ca o procedură mixtă transvezicală şi extravezicală
I. Scurtarea portiunii intramurale a ureterului este obligatorie
J. Imobilizarea noului orificiu se face prin ancorarea acestuia la uretra

In cazul unui testicul necoborat:

A. testiculul intraabdominal prezintă un risc mic de malignizare
B. exista un risc crescut de infertilitate
C. a fost descris asociat disrupţie parţială de epididim
D. a fost descris asociat detaşare epididimo-testiculară
E. testiculul contralateral celui necoborât nu are risc de malignizare.
F. orhidopexia chirurgicală reduce semnificativ riscul de malignizare
:
G. orhidopexia chirurgicală nu reduce riscul de malignizare
H. nu exista risc de infertilitate
I. nu se asociaza cu anomalii epididimare
J. orhidopexia chirurgicală permite depistarea precoce a unei eventuale transformări
maligne

Testiculele retractile:
A. subliniaza importanta manipularii regiunii inghinale in mediu cu temperatura scazuta
B. majoritatea persista si la varsta adulta
C. sunt cauzate de laxitatea exagerata a musculaturii cremasterice
D. subliniaza importanta manipularii blânde a regiunii inghinale
E. majoritatea coboară în scrot la pubertate
F. apar frecvent atunci cand examinarea se produce într-un mediu cald
G. sunt cauzate de hiperactivitatea musculaturii cremasterice
H. testiculele se retractă rapid în regiunea inghinală
I. subliniază importanţa examinării copilului într-un mediu cald
J. testiculele nu se retractă în regiunea inghinală

Anorhidia:
A. unilaterală este o cauză de minimă îngrijorare
B. este rar cauzata de agenezie
C. se prezinta ca un duct deferent orb
D. este cauza principala de testicul nepalpabil în scrot
E. bilaterală este o cauza de minima ingrijorare
F. majoritatea sunt cauzate de torsiune prenatală sau accidente vasculare
G. este frecvent cauzata de agenezie
H. bilaterală conduce la sterilitate şi necesită terapie de suplinire hormonală la pubertate
I. rareori sunt cauzate de torsiune prenatală sau accidente vasculare
J. unilaterala conduce la sterlitate

Reprezinta o cauza de insuficienta renala acuta pre-renala:

A. Hipovolemie prin pierderi cutanate (arsuri)
B. Hipovolemie prin pierderi urinare in exces de diuretice, diureză osmotică- diabet
zaharat, insuficienţă cortico-suprarenală
C. Anurie prin retentie de urina
D. Nefritele pre-renale
E. Debit cardiac scazut (soc cardiogen)
F. Hipovolemie prin pierderi de fluide: pierderi gastrointestinale (vărsături, diaree)
:
G. Lupus eritematos sistemic
H. Sechestrare de fluide în spaţiul extravascular
I. Necroza medulara acuta
J. Aport lichidian exagerat

Reprezinta o cauza de insuficienta renala acuta reno-parenchimatoasa :

A. Necroza tubulara acuta
B. Hipervolemie prin pierderi de fluide pierderi gastrointestinale
C. Hipovolemie prin pierderi cutanate (arsuri solare)
D. Vasculite
E. Hipovolemie prin pierderi urinare in exces de desmopresina
F. Anurie prin invazie neoplazica
G. Sechestrare de fluide în spaţiul extravascular
H. Nefritele interstitiale
I. Frecventa cardiaca scazuta (soc cardiogen)
J. Necroza corticala acuta

In cazul IRA, necroza tubulara acuta toxica endogena poate fi secundara:

A. Administrarii unor antibiotice (aminoglicozide)
B. Administrarii unor agenti chimioterapici (cisplatin)
C. Intoxicatie cu ciuperci
D. Rabdomioloza prin mioglobinurii paroxistice
E. Venin prin muscatura de sarpe
F. Tratamentului cu inhibitori de ciclooxigenaza
G. Hemoliza prin transfuzie de sange incompatibil
H. Sindromului hepato-renal
I. Ventilatiei mecanice cu presiune pozitiva
J. Sindrom de strivire cu rabdomioliza

Argumente pentru etiologia pre-renala a IRA sunt reprezentate de:

A. Anurie dupa o histerectomie recenta
B. Turgor cutanat scazut
C. Vene jugulare colabate
D. Senzatia de sete
E. durere colicativă din flanc iradiind către etajulabdominal inferior
F. Scaderea sudoratiei axilare
G. Anamnestic expunere recenta la toxice exogene
H. Prezenta la examenul clinic al globului vezical
:
 I. Hipotensiune ortostatica
J. Persistenţa IRA după restabilirea perfuziei sistemice

In cadrul diagnosticului paraclinic al IRA vom constata:

A. Cresterea creatininei plasmatice
B. Cresterea beta-HCG
C. Cresterea fosfatilor serici
D. Scaderea sodiul seric
E. Cresterea ratei de filtrare glomerulara
F. Cresterea potasiului seric
G. Cresterea calcemiei
H. Scaderea antigenului prostatic specific
I. Scaderea calcemiei
J. Scaderea fosfatazei alcaline

Putem spune că un pacient are oligoanurie dacă are o diureză de:

A. 4300 ml
B. 190-215ml
C. 20 ml
D. 150 ml
E. 1200 ml
F. 2600 ml
G. 450 ml
H. 320 ml
I. 400 ml
J. 60 ml

Despre IRA de cauză prerenală este adevărat că:

A. E secundară unui obstacol intrinsic (calcul)
B. Hipoperfuzia renală prelungită determină însă, necroză tubulară acută ischemică
C. Rata filtrării glomerulare scade datorităhipoperfuziei renale
D. Apare prin blocarea simultană a celor două uretere
E. Este rapid reversibilă după restabilirea volumuluiplasmatic
F. Este reprezentată de situaţiilepatologice care evoluează cu hipovolemie
G. E cauzată de unele tumori de vecinătate
H. Este reprezentată de situaţiilepatologice care evoluează cu scăderea consecutivă a
fluxului sanguin renal
I. Apare în leziuni interstiţiale sau tubulare ale rinichiului
:
 J. Apare în leziuni vasculare, glomerulare,

Faza de toleranță clinică a IRA obstructive pacientul prezintă :

A. Vezica urinară goală
B. Uneori febra, care este semn de gravitate maximă
C. Glob vezical
D. Coma uremică
E. Coma ceto-acidotică
F. Absenta diurezei
G. Fenomene digestive (grețuri, vărsături, distensie abdominală)
H. Discromatopsie
I. Colica renală
J. Diureză abundentă

Despre faza de reluare a diurezei a IRA obstructive e adevărat că:

A. Diureza este impresionantă 3-4-5 l/zi
B. Este cea care urmează dezobstrucției căii urinare
C. Pacientul necesită monitorizare atentă
D. Durează între 3 și 12 luni
E. Diureza este de circa 300-400 ml/zi
F. Urmează fazei de toleranţă clinică
G. Pacientul prezintă fenomene caracteristice acidozei metabolice + semne neuropsihice
H. Tabloul clinic e dominat de (tulburări digestive, cu vărsături și meteorism abdominal
important)
I. Starea generală se ameliorează progresiv
J. Parametrii biochimici tind să revină la valorile normale

Complicaţiile insuficientei renale acute pot fi :

A. Secundare tratamentului cu piridoxină
B. In strânsă legatură cu nivelul anterior al PSA seric
C. Provocate de maladia care a provocat boala –şoc septic sau hemoragic
D. Provocate de obstrucţie (pielonefrita, şoc septic)
E. Provocate de terenul pacientului şi comorbidităţi
F. Secundare creatininei crescute
G. Legate de inlăturarea obstacolului: poliurieosmotică
H. Complicaţii secundare reanimării (în special infecţii nosocomiale)
I. Legate de doza de antibiotic administrat
J. Prezente doar la pacienţii neoplazici
:
Legat de tratamentul IRA obstructive e adevărat că:
A. După realizarea drenajului urinar rinichii in general își recapătă puterea de epurare și
apare poliuria
B. La pacienţii cu retenție completă de urină se va insera sonda uretro-vezicala sau
cateter suprapubian
C. Se practică nefrostomie percutanată în cazul eșecului inserției sondei JJ
D. Dacă este posibil se va insera o sondă JJ
E. Electrorezecţia prostatei e preferată la cei cu cancer de prostată
F. Daca etiologia e litiazică de primă intenţie e efectuarea ESWL
G. La femeile gravide se poate efectua nefrolitotomie percutanată
H. Nefrostomia transuretrală e metoda de elecţie
I. Forma de drenaj e in funcţie de rezultatul urografiei
J. Decizia terapeutică trebuie să fie luată rapid

Modificările biologice caracteristice în IRA prerenală sunt :

A. Raportul creatinină urinară/creatinină serică < 20
B. Absența proteinuriei
C. Prezenţa în urină proteinei CFTR1
D. Osmolaritate urinară <250 mOsm/kg Hg
E. Osmolaritate urinară > 350 mOsm/kg H2O
F. Raportul creatinină urinară/creatinină plasmatică > 40
G. Inversarea raportului Na/ K< 1
H. Inversarea raportului Ca/ K< 1
I. Prezenţa hipercitraturiei
J. Absența hematuriei sau leucocituriei

Referitor la anatomia prostatei care dintre următoarele afirmații este adevărată:

A. Cancerele de prostată se dezvoltă majoritar din zona centrală a prostatei
B. Prostata este o glandă situată proximal de colul vezical
C. Secreția prostatică reprezintă aproximativ 50% din totalitatea volumului ejaculat.
D. Zona periferică a prostatei reprezintă originea majoritară a cancerelor de prostată
E. În condiții normale, prostata înconjoară uretra pe o lungime de cel putin 6 cm
F. Uretra membranoasă este situată distal de uretra prostatică
G. Ductele ejaculatorii se deschid anterior de veru montanum
H. Uretra membranoasă este împrejmuită de sfincterul extern
I. Uretra prostatică prezintă o protruzie denumită veru montanum
J. Înconjoară uretra pe o lungime de aproximativ 2-3 cm
:
Referitor la anatomia prostatei care dintre următoarele afirmații este adevărată:
A. Glanda prostatică este alcătuită din stromă fibroasă înconjurată de epiteliu glandular
B. Ligamentele puboprostatice ancorează glanda la spina iliaca anterioară
C. Glanda prostatică este alcătuită din epiteliu glandular înconjurat de stromă
fibromusculară
D. Circulația venoasă este drenata in venele femurale
E. Zona tranzițională crește în volum la bărbații cu hiperplazie de prostată
F. Vascularizația prostatei provine din ramuri ale arterei hipogastrice
G. Vascularizația prostatei provine din ramuri ale a iliace externe
H. Vascularizația prostatei provine din ramuri ale a. rușinoase
I. Ligamentele pubo-prostatice ancorează glanda la osul pubian
J. Circulația venoasă este drenata in complexul dorsal venos

Referitor la anatomia prostatei care dintre următoarele afirmații este adevărată:

A. Secreția prostatică reprezintă aproximativ 20% din totalitatea volumului ejaculat.
B. Creșterea în volum a prostatei poate duce la hiperplazie benignă de prostată
C. Lichidul prostatic nu influențează motilitatea sau funcția normală ale spermatozoizilor
D. Lichidul prostatic furnizează substanțe nutritive necesare motilității și funcției normale
ale spermatozoizilor
E. Prostata funcționează ca o glanda exocrină
F. Prostata nu rămâne latentă de la naștere până la pubertate
G. Prostata crește în volum începând de la pubertate
H. Prostata crește în volum din a patra decada de viață
I. Secreția prostatică reprezintă aproximativ 90% din totalitatea volumului ejaculat.
J. Zona periferică nu este niciodată originea cazurilor de cancer de prostată

Care dintre afirmațiile privind prostatita este adevărată?:

A. Prostatita poate avea o cauză bacteriană sau nonbacteriană
B. Prostatodinia este un complex de simptome (durere perineală, micțiuni frecvente,
disurie)
C. Prostatita este o afecțiune inflamatorie a prostatei
D. In prostatita acuta examenul clinic al prostatei este normal
E. Prostatita acută este o infecție bacteriană care poate avea manifestări clinice foarte
variabile
F. Prostatodinia nu se manifestă prin simptome clasice obstructive
G. Prostatita acută este o infecție bacteriană obișnuită
H. Agentul etiologic in prostatita este întotdeauna identificat
I. Prostatita bacteriană și cea non- bacteriană pot fi diferențiate in mod corect in baza
:
 simptomatologiei
J. Prostatita acută apare de obicei după cea de-a doua decadă de viață

Care dintre afirmațiile privind prostatita acută este adevărată?:

A. Prostatita acută este o afecțiune cu un debut lent
B. Testele de laborator din prostatita acută decelează leucociturie și leucocitoză
C. In caz de retenție urinara in contextul prostatitei acute nu este necesar drenajul vezicii
urinare
D. Agentul bacterian este cel mai adesea Escherichia Coli
E. De cele mai multe ori este suficient un tratament cu antibiotic 3-4 zile
F. La examenul clinic se decelează o glandă prostatică tumefiată, de consistență moale,
sensibilă
G. Pacienții cu prostatită acuta prezintă în majoritatea cazurilor retenție completă de
urină
H. Abcesul prostatic nu necesită drenaj indiferent de dimensiune lui
I. Simptomele prostatitei acute sunt febră, dureri de spate și perineale, frison, disurie
J. Infecția prostatică poate progresa către formarea unui abces prostatic

Care dintre afirmațiile privind prostatita acută este adevărată?:

A. Prostatita cronica are o evoluție similara cu prostatita acută
B. In prostatita acută bacteriană culturile lichidului prostatic sunt pozitive
C. In prostatita cronica non-bacteriană nu este identificat nici un agent bacterian
D. In tratamentul prostatitei cronice non-bacteriene nu trebuie inclus un tratament
antibiotic
E. Tratamentul prostatei cronice include antibiotice orale cu spectru larg 6 săptămâni
F. Manifestările clinice din prostatita cronica non-bacteriană sunt diferite de cele din
prostatita cronica bacteriană
G. Simptomele obstructive din prostatita cronica nu se remit după tratamentul antibiotic
H. In prostatita cronica non-bacteriana sunt modificări la examenul clinic
I. Lichidul prostatic obținut după masajul prostatic prezintă leucocite
J. Semnele clinice sunt senzația de disconfort la nivelul perineului în asociere cu
polachiurie și disurie

Care dintre afirmațiile privind hiperplazia benignă de prostată (HBP) este

adevărată?:
A. Procesul patologic în HBP nu apare niciodată inițial in zona tranzițională
B. Simptomele din HBP sunt puțin întâlnite înainte de vârsta de 50 ani
C. Simptomele obstructive clasice sunt disuria, driblingul terminal, jet urinar slab,
:
 senzația de golire incompletă
D. Toți pacienții cu HBP prezintă simptomatologie progresivă în absența tratamentului
hormonal
E. Frecvent poate să apară ameliorarea simptomatică spontana in cazul HBP
F. Polakiuria, imperiozitatea micțională, nicturia sunt simptome iritative tipice
G. Există o corelație între dimensiunile prostatei și simptomatologie
H. Simptomele in HBP debutează treptat și pot progresa până la retenție acută de urină
I. Mereu există o asociere cauzală între HBP si alte afecțiuni patologice ale prostatei
(prostatită, cancer)
J. HBP este un proces degenerativ de hiperplazie și hipertrofie prostatică

Care dintre afirmațiile privind hiperplazia benignă de prostată (HBP) este

adevărată?:
A. Examinarea prostatei prin tușeu rectal relevă creșterea acesteia în dimensiuni
B. Nu există cazuri în care creșterea semnificativa a prostatei sa fie asimptomatica
C. La pacienții cu HBP, vezica urinară nu prezintă modificări sau simptomatologie
D. Debitmetria arata o creștere a debitului urinar
E. Simptomele in HBP nu pot apărea niciodată fără o creștere marcata a volumului
prostatic
F. La examenul clinic prostata este cu contur neted și consistentă moale
G. Simptomatologia debutează brusc , si este frustă
H. La pacienții cu HBP, vezica urinară prezintă modificări compensatorii la nivelul
pereților
I. In absenta infecției, sumarul de urina este normal
J. Debitmetria arata o scădere a debitului urinar

Care dintre afirmațiile privind tratamentul în hiperplazia benignă de prostată (HBP)

este adevărată?:
A. Finasterida si dutasterida nu pot fi utilizate in tratamentul HBP simptomatice
B. Răspunsul favorabil la terapie apare lent, mai mult de câteva zile
C. Sunt 4 medicamente alfa-blocante utilizate pentru tratamentul simptomatologiei
obstructive
D. Alfa blocantele sunt bine tolerate de pacienți
E. Medicamentele afla blocante se administrează in 3 sau mai multe prize zilnic
F. Receptorii alfa 1 sunt prezenți in colul vezicii urinare si in uretra prostatica
G. Ca efect secundar la α - blocante poate sa apară hipertensiunea arteriala
H. Tratamentul chirurgical este rezervat pacienților care nu tolerează sau nu răspund la
tratament
:
 I. Blocanții alfa1- adrenergici sunt agenții de prima linie in tratamentul medical
J. Medicamentele alfa blocante sunt : terazosin, doxazosin, tamsulosin, silodosin

Care dintre afirmațiile privind tratamentul în hiperplazia benignă de prostată (HBP)

este adevărată?:
A. Medicația cu inhibitori ai 5 α reductazei nu este bine tolerata având multe efecte
secundare
B. Nu se asociază niciodata un blocant α- 1 adrenergic si un inhibitor al 5 α – reductazei
C. Finasterida si dutasterida nu influențează nivelul seric al PSA-ului
D. Medicația cu Inhibitorii 5 α reductazei influențează dimensiunea prostatei ( 20-30%)
E. Medicația cu Inhibitorii 5 α reductazei nu influențează dimensiunea prostatei
F. Medicația cu Inhibitorii 5 α reductazei poate avea efecte secundare (scăderea
libidoului, disfuncție erectila)
G. 5 α reductaza transformă testosteronul in metabolitul sau activ intracelular,
dihidrotestosteron
H. Finasterida este mai puțin eficienta comparativ cu blocanții α-adrenergici
I. Inhibitorii 5 beta-reductazei nu blochează activitatea adrenergica
J. Finasterida si dutasterida sunt inhibitori ai 5 α reductazei

Care dintre afirmațiile privind tratamentul minim invaziv în hiperplazia benignă de

prostată (HBP) este adevărată?:
A. termoterapia transuretrala cu microunde si ablația transuretrala cu ac nu pot fi
efectuate in ambulatoriu
B. Procedurile minim invazive sunt puțin costisitoare si pot fi efectuate in ambulatoriu
C. Sunt puține proceduri minim invazive dezvoltate pentru tratamentul simptomelor
tractului urinar inferior
D. In tratamentul cu laser complicațiile hemoragice sunt mai frecvente in comparație cu
TURP
E. Procedurile minim invazive prezinta multe efecte secundare in comparație cu cele
clasice
F. tratamentul cu laser consta in vaporizarea țesutului prostatic
G. Procedurile minim invazive prezinta puține efecte se secundare in comparație cu cele
clasice
H. Tehnicile minim invazive nu sunt utilizate pe scara larga datorita ameliorării modeste a
simptomatologiei
I. Procedura cel mai frecvent utilizata este tratamentul cu laser
J. Procedura cel mai rar utilizata este tratamentul cu laser
:
Referitor vezica urinară, sunt adevărate următoarele:
A. Când este goală, vezica urinară se află chiar deasupra simfizei pubiene
B. Vezica este înconjurată de un bogat plex venos care drenează în venele epigastrice
C. Este căptușită de un epiteliu de tranziție, dispus pe un strat de țesut conjunctiv,
elastic, numit lamina propria
D. Sistemul limfatic al vezicii urinare drenează doar spre ganglionii limfatici iliaci externi
și hipogastrici
E. Vascularizația este asigurată de către arterele vezicale superioare, medii şi inferioare,
ramuri ale arterei hipogastrice
F. Mușchiul corpului vezicii urinare se numește detrusor
G. Vezica este un organ muscular cavitar
H. Trigonul vezical este o zonă dreptunghiulară situată între orificiile ureterale,
deschiderea uretrei și domul vezical
I. La nivelul trigonului vezical peretele muscular are trei straturi
J. Sistemul limfatic al vezicii urinare drenează spre ganglionii limfatici iliaci externi,
hipogastrici, iliaci comuni şi sacrali

Sunt false afirmațiile referitoare la uretrocistoscopie:

A. Cistoscoapele flexibile au un vârf mobil care permite examinarea vezicii urinare
B. Capacitatea sa de a evalua funcția tractului urinar inferior este extrem de limitată
C. Telescoapele variază în funcție de unghiurile de vizualizare care pot fi de la 0° (drept
înainte) la 180° (vedere retro)
D. Vezica urinară și uretra sunt evaluate cu ajutorul cistoscoapelor rigide sau flexibile
E. Capacitatea sa de a evalua funcția tractului urinar inferior este maximă
F. Pielografia anterogradă poate fi realizată prin intermediul unui cistoscop cu inserția
unui cateter în orificiul ureteral şi injectarea unei substanțe de contrast
G. Cistoscopul flexibil este format dintr-un telescop, o piesă intermediară şi o teacă
H. Se examinează întreaga mucoasă a vezicii urinare pentru decelarea modificărilor de
relief, a tumorilor, a leziunilor sau a vascularizației anormale
I. Cistoscopul rigid este format dintr-un telescop, o piesă intermediară şi o teacă
J. Nu poate fi verificat colul vezicii urinare din punct de vedere al contractilități prin
cistoscopie

Despre evaluarea urodinamică, sunt adevărate următoarele:

A. Valoarea maximă a debitului urinar la femei este de peste 80 ml/secundă
B. PVR este volumul de urină din vezică înainte de micțiune
C. Valoarea maximă a debitului urinar la bărbați este de 20-25 mL/secundă
D. Constă într-un ansamblu de teste care analizează funcțiile de rezervor şi de micțiune
:
 ale tractului urinar inferior
E. O modalitate de a măsura rezidiul postmicţional este cateterizarea vezicii urinare
imediat după micțiune şi înregistrarea cantității eliminate
F. Nevoia de a urina este resimțită prima dată la un volum de 100-150 mL de urină
G. Vezica normală poate acumula un volum de 350-500 mL, fără o creștere
semnificativă a presiunii sau a contracției detrusorului
H. Constă într-un ansamblu de teste care analizează funcțiile de rezervor şi de micțiune
ale tractului urinar superior
I. EMG este utilizată pentru a evalua activitatea sfincterului
J. CMG evaluează presiunile intravezicale doar în timpul umplerii

Referitor la cistita bacteriană, sunt adevărate următoarele afirmații:

A. E. coli cauzează peste 80% dintre toate ITU
B. Antibioterapia este inițial empirică
C. Evaluarea include un sumar de urină în care se decelează prezența bacteriilor,
hematiilor şi a leucocitelor
D. Cistoscopia are o utilitate redusă în a diagnostica cistita bacteriană
E. Cistita bacteriană este mult mai frecventă la femei, deoarece bacteriile ajung în vezica
urinară pe cale descendentă
F. Cu terapia adecvată, simptomele ar trebui să dispară într-o perioadă de 5-7 zile
G. Febra este un simptom obișnuit în cistita necomplicată
H. Cele mai frecvente bacterii patogene sunt bacilii Gram-pozitivi din familia
Enterobacteriaceae
I. Pacienții prezintă simptome urinare iritative precum: nocturie, polachiurie, disurie,
imperiozitate micțională
J. Cistoscopia nu este indicată la copii, la bărbații şi femeile care nu răspund la
antibioterapie sau care au infecții multiple recurente

Sunt false următoarele afirmații referitoare la traumatismele vezicii urinare:

A. Leziunile vezicii urinare pot apărea ca rezultat al traumatismelor penetrante sau al
contuziilor
B. Traumatismul contondent provoacă o creștere bruscă a presiunii intravezicale
C. Cauze mai puțin frecvente ale plăgilor la nivelul vezicii urinare sunt traumatismele prin
împuşcare, prin înjunghiere şi cele iatrogene
D. Contuziile vezicii urinare provoacă cel mai des hematurie
E. Traumatismul penetrant provoacă o creștere bruscă a presiunii intravezicale
F. Rupturile vezicale traumatice sunt rar asociate cu afectarea altor organe pelvine
G. Fracturile bazinului pot cauza perforarea peretelui vezical
:
H. Contuziile vezicii urinare provoacă cel mai des extravazare de urină intraperitoneală
I. Fracturile bazinului nu pot cauza perforarea peretelui vezical
J. Rupturile vezicale traumatice sunt frecvent asociate cu afectarea altor organe pelvine

Despre evaluarea pacienților cu traumatism vezical sunt corecte:

A. Pacienții inconștienți, cu ruptură de vezică urinară, se prezintă, în general, cu durere
severă la nivel suprapubian sau pelvin şi imposibilitatea de a micționa
B. Rupturile vezicale nu cauzează aproape niciodată hematurie
C. O uretrografie anterogradă trebuie efectuată pentru a exclude o ruptură uretrală
înainte de cateterizare
D. Cistografia este o investigație imagistică de mare acuratețe pentru diagnosticul
rupturii vezicale
E. O ureteropielografie retrogradă trebuie efectuată dacă sunt suspectate leziuni
uretrale concomitente
F. Rupturile vezicale aproape inevitabil cauzează hematurie
G. Pentru a efectua cistografia, aproximativ 450 mL de substanță de contrast nesterilă
se introduc în vezica urinară
H. Pacienții conștienți, cu ruptură de vezică urinară, se prezintă, în general, cu durere
severă la nivel suprapubian sau pelvin şi imposibilitatea de a micționa
I. O uretrografie retrogradă trebuie efectuată dacă sunt suspectate leziuni uretrale
concomitente
J. Pentru a efectua cistografia, aproximativ 350 mL de substanță de contrast sterilă se
introduc în vezica urinară

Sunt false cu privire la refluxul vezico-ureteral:

A. În timpul episoadelor de cistită se poate produce, temporar, reflux vezico-ureteral
B. Corecția chirugicală este rareori necesară în cazurile de reflux de grad mai mare
C. Refluxul vezico-ureteral (RVU) primar este consecința unui traiect al ureterului
intramural anormal de lung
D. În cazurile de reflux de grad mai mare șansele de remisie spontană sunt mari
E. Refluxul vezico-ureteral (RVU) primar este consecința unui traiect al ureterului
intramural anormal de scurt
F. Refluxul secundar poate necesita în unele cazuri intervenție chirurgicală
G. Refluxul secundar apare în urma rezecției tumorilor din zona orificiului ureteral
H. Refluxul secundar nu necesită întotdeauna intervenție chirurgicală
I. Refluxul de grad mic este reprezentat de gradele I şi II
J. Refluxul secundar apare în urma rezecției tumorilor din zona orificiului uretral
:
Cu privire la tratamentul refluxului vezico-ureteral:
A. Corecția chirurgicală se efectuează la pacienții care au un grad mic al refluxului
B. Scopul tratamentului RVU este prevenirea afectării renale
C. Obiectivele reimplantării uretero-vezicale includ alungirea porțiunii intramurale a
ureterului de până la 4-5 ori diametrul acestuia
D. Scopul tratamentului RVU este prevenirea hematuriei macroscopice
E. Beneficiul tratamentului antibiotic profilactic pentru prezervarea funcției renale este
cert
F. Corecția chirurgicală se efectuează la pacienții la care tratamentul medical a eșuat
G. Scopul tratamentului RVU este prevenirea ITU
H. Tratamentul continuu cu doze crescute de antibiotice poate fi folosit pentru profilaxia
ITU
I. Tratamentul continuu cu doze mici de antibiotice poate fi folosit pentru profilaxia ITU
J. Pentru decelarea unor cicatrici nou apărute la nivelul parenchimului renal, ecografia
are o sensibilitate superioară scintigrafiei renale

Despre reimplantarea uretero-vezicală sunt corecte:

A. Procedurile de avansare ale ureterului pot fi utilizate când orificiul ureteral se află într-
o poziție suficient de joasă şi medială
B. Se realizează prin mai multe procedee în funcție de anatomia pacientului
C. Procedura Anderson este o tunelizare încrucișată trigonală a ureterului
D. Procedura Cohen este folosită adesea când este necesară o reintervenție
E. Tehnica Politano-Leadbetter este adesea folosită când este necesară o reintervenție
F. Se mai numește și ureterocistoneostomie
G. Procedura Cohen este o procedură de reimplantare ureterală
H. În tehnicile de avansare abordulorificiului ureteral este intravezical şi mucoasa
adiacentă este incizată circumferențial
I. Procedura Glenn-Anderson este o procedură de avansare a ureterului
J. Reimplantările ureterale pot fi realizate şi laparoscopic, cu rezultate superioare față de
cele obținute prin chirurgia deschisă

Referitor la malformațiile vezicale:

A. Corecția chirurgicală se efectuează la pacienții care au un grad mic al refluxului
vezico-ureteral
B. Persistența uracăi se poate manifesta ca sinus ombilical, chist de perete abdominal,
diverticul la nivelul domului vezical
C. Persistența vestigiilor uracăi este asociată cu modificări sarcomatoide
D. Procedura Cohen este o procedură de reimplantare ureterală
:
 E. Extrofia vezicală are o preponderență feminină de 3:1
F. Extrofia vezicală apare la 1 :30.000 de nașteri
G. Diverticulii congenitali sunt ușor de diferențiat față de cei dobândiți
H. Scopul tratamentului RVU este prevenirea afectării renale
I. Procedura Anderson este o tunelizare încrucișată trigonală a ureterului
J. Există un risc crescut de adenocarcinom al vezicii urinare la pacienții cu extrofie
vezicală

În ceea ce privește rapoartele anatomice ale rinichiului, este adevărat că:

A. Rinichiul drept prezintă raport antero-medial cu duodenul
B. Rinichiul stâng are raport antero-lateral cu colonul ascendent
C. Rinichiul drept prezintă raport inferior cu porțiunea ascendentă a colonului
D. Rinichiul drept prezintă raport anterior și superior cu lobul drept hepatic
E. Rinichii sunt mărginiți anterior de diafragm
F. Rinichiul drept prezintă raport posterior cu duodenul
G. Rinichii sunt mărginiți superior si posterior de diafragm
H. Rinichiul stâng are raport antero-lateral cu colonul descendent
I. Rinichiul stâng are raport lateral către hil cu coada pancreasului
J. Rinichiul drept este situat în proximitatea splinei

În ceea ce privește rinichii, este adevărat că:

A. Rinichii sunt acoperiți de o capsulă fibroasă
B. Grăsimea perirenală este înconjurată de un strat de țesut conjunctiv
C. Medial, foițele fasciei Gerota fuzionează și aderă la vasele renale
D. Inferior, foițele fasciei renale se unesc, acoperind glandele suprarenale
E. Lateral, foițele fasciei Gerota fuzionează și aderă la vasele renale
F. Pediculul vascular pătrunde în rinichi prin hilul renal
G. Prezența unui vas aberant polar inferior se poate asocia cu cistocel masiv
H. Prezența unui vas aberant polar inferior se poate asocia cu stenoza congenitală a
joncțiunii pielo-ureterale
I. Rinichiul normal are o greutate de aproximativ 135 g la bărbați și 150 g la femei
J. Rinichii sunt situați intraperitoneal

În ceea ce privește traumatismele renale, este adevărat:

A. Mecanismul de producere al leziunii renale poate fi reprezentat de forța de decelerare
rapidă
B. Traumatismele închise însumează 70-80% din totalul traumatismelor renale
C. Acest tip de traumatism poate apărea în urma accidentelor pe șantiere de construcții
:
 D. Alte leziuni asociate acestor traumatisme includ fracturile costale
E. Hematuria poate să apară doar la pacienții cu tumori renale asociate
F. Mecanismul de producere al leziunii renale poate fi reprezentat de o forță lentă de
decelerare
G. Traumatismul renal prin decelerare rapidă poate apărea în urma accidentului rutier de
motocicletă
H. Hematuria este o manifestare clinică ce se găsește în puține cazuri de traumatism
renal
I. Hematuria este o manifestare clinică ce se regăsește în numeroase cazuri de
traumatism renal
J. Traumatismele deschise însumează 70-80% din totalul traumatismelor renale

În ceea ce privește vascularizația rinichiului, este adevărat că:

A. Pediculul vascular renal pătrunde în rinichi prin hilul renal, fiind situat posterior de
pelvisul renal
B. Există mai multe variante anatomice în care rinichiul prezintă mai multe artere renale
C. Prezența unui vas aberant polar superior se poate asocia cu stenoza congenitală a
joncțiunii pielo-ureterale
D. Aproximativ 40% din debitul cardiac este direcționat către rinichi
E. De obicei fiecare rinichi prezintă o singură arteră renală
F. Prezența unui vas polar inferior se poate asocia cu agenezia renală
G. Aproximativ 20% din debitul cardiac este direcționat către rinichi
H. Întreruperea uneia dintre ramurile arteriale renale poate duce la ischemia și infarctul
teritoriilor renale deservite de vasul afectat
I. Artera renală se ramifică în ramuri ce vasculariează diferitele segmente renale
J. De obicei fiecare rinichi prezintă 2 artere renale

Evaluarea în traumatismele renale cuprinde:

A. Investigațiile imagistice nu sunt neceasare pentru traumatismele care prezintă
hematurie macroscopică
B. Investigațiile imagistice sunt necesare pentru traumatismele care prezintă hematurie
macroscopică
C. Este obligatorie efectuarea investigațiilor imagistice pentru traumatisme renale închise
cu hematurie microscopică care nu determină hipotensiune
D. Lacerațiile minore se asociază cu extravazare urinară și hematom perirenal voluminos
E. Evaluarea unui pacient stabil hemodinamic include examinarea CT
F. În lacerațiile minore capsula renală poate fi intactă
G. Este obligatorie efectuarea investigațiilor imagistice pentru traumatisme renale închise
:
 cu hematurie microscopică care nu au asociat mecanism de decelerare bruscă
important
H. În cazul unui pacient instabil hemodinamic se efectuează laparotomie exploratorie de
urgență
I. Contuziile renale minore sunt cel mai des întâlnite
J. Evaluarea unui pacient instabil hemodinamic include examinarea CT

În ceea ce privește tratamentul traumatismelor renale este adevărat că:

A. Tehnica operatorie în cazul explorării renale presupune incizia peritoneului posterior
B. Cei cu traumatisme deschise necesită mult mai frecvent exploare chirurgicală
C. Indicațiile pentru explorarea renală includ hematomul retroperitoneal pulsatil sau
expansiv
D. Tendința este de a practica tratament conservator cât timp pacientul este stabil
hemodinamic
E. Explorarea chirurgicală este necesară doar dacă examenul CT decelează leziuni
renale importante
F. Cei cu traumatisme deschise necesită mult mai rar exploarare chirurgicală
G. Cei cu traumatisme închise necesită mult mai frecvent explorare chirurgicală
H. Explorarea chirurgicală este necesară doar dacă examenul CT decelează leziuni
renale de mici dimensiuni
I. Tendința este de a practica tratament conservator cât timp pacientul este instabil
hemodinamic
J. Tehnica operatorie în cazul explorării renale presupune incizia peritoneului anterior

Despre malformațiile congenitale se poate afirma:

A. Rinichiul în potcoavă este cea mai frecventă anomalie de fuziune
B. Simptomele includ hematurie sau un ușor disconfort abdominal
C. Rinichiul în potcoavă are o incidență ce variază de la 1:4000 la 1:8000 de nașteri
D. Simptomele asociate cu rinichiul în potcoavă sunt febra și leucocitoza
E. Rinichiul în potcoavă afectează cu precădere polul inferior
F. Intervenția chirurgicală în cazul rinichiului în potcoavă presupune incizia istmului ce
unește ce doi rinichi
G. Abordarea chirurgicală presupune nefrectomie
H. Rinichiul în potcoavă determină diferite grade de hidronefroză
I. Rinichiul în potcoavă afectează cu precădere polul renal superior
J. Cele mai frecvente malformații care necesită intervenție chirurgicală sunt rinichiul în
potcoavă și obstrucția congenitală a tractului urinar
:
În legătură cu obstrucția congenitală a tractului urinar:
A. Dacă stenoza se manifestă la sugari, o cauză mai probabilă este prezența unui vas
aberant care încrucișează și comprimă joncțiunea
B. Afectarea bilaterală apare la 10-40% din cazuri
C. Diagnosticul se stabilește tomografic
D. Afectează cel mai frecvent joncțiunea dintre ureterul proximal și bazinet
E. Corecția chirurgicală se efectueaza pentru a preveni pierderea funcției renale și
infecțiile recurente de tract urinar
F. Cea mai frecventă cauză a apariției este obstrucția instrinsecă cauzată de o
dezvoltare incompletă a joncțiunii pielo-ureterale
G. Afectează cel mai frecvent joncțiunea dintre ureterul distal și bazinet
H. Tabloul clinic cuprinde febră, hematurie și hipotensiune
I. Poate fi bilaterală în 70-80% din cazuri
J. Conduce la diferite grade de hidronefroză

În legătură cu pielonefrita se poate afirma:

A. Pacienții prezintă hematurie și durere în unghiul costo-vertebral de partea opusă
B. Pe secvențele urografice se poate observa mărirea în volum a rinichiului afectat și
deformarea calicelor
C. Febra și durerile lombare se remit în câteva ore după începerea tratamentului
antibiotic
D. Klebsiella este microorganismul implicat cel mai frecvent
E. E. coli este mecanismul implicat în 80% din cazuri
F. Pielonefrita cronică poate evolua destul de frecvent către insuficiență renală
G. Tratamentul de elecție pentru pielonefrita necomplicată este antibioterapia
intravenoasă
H. În cazul pielonefritei necomplicate, tratamentul de elecție este antibioterapia orală
I. La CT se poate observa micșorarea rinichiului
J. Pacienții prezintă dureri la nivelul unghiului costo-vertebral de partea respectivă

Pielonefrita xantogranulomatoasă are următoarele caracteristici:

A. Microorganismele cele mai frecvent implicate sunt E.coli și Proteus
B. Pacienții au un istoric frecvent de ITU cronice
C. Poate apărea pe un rinichi indemn
D. Apare în urma abceselor renale recurente
E. Diagnosticul poate fi dificil deoarece simptomele sunt de obicei nespecifice
F. Cel mai frecvent afectați sunt copiii și pacienții imunocompromiși
G. Afectează cu precădere sexul feminin (70% din cazuri)
:
H. Apare cel mai adesea în decadele 5-7 de viață
I. Agentul etiologic poate fi M. tuberculosis
J. Diagnosticul se poate pune ușor, pacienții având o prezentare tipică

Despre pielonefrită, este adevărat că:

A. În cazul pielonefritei acute obstructive, tratamentul de elecție este antibioterapia orală
B. În cazul abcesului renal tratamentul presupune nefrectomia
C. Tratamentul antibiotic fără dezobstrucția căii urinare este inadecvat și ineficient
D. În cazul abcesului renal, tratamentul presupune antibioterapie și drenajul percutanat
al abcesului
E. Scopul intervenției de urgență este dezobstrucția și drenajul căii urinare
F. Pielonefrita acută obstructivă este o urgență urologică
G. În cazul pielonefritei acute obstructive, calculul trebuie exrtras în urgență
H. Dacă simptologia s-a remis imediat trebuie repetate investigațiile imagistice
I. Dacă se suspicionează pielonefrita acută obstructivă se recomandă drenajul cât mai
rapid prin stent JJ sau nefrostomie percutanată
J. Investigația de elecție este radiografia abdominală simplă

Următoarele afirmații sunt adevărate despre litiaza urinară:

A. Calculii de oxalat de calciu sunt de obicei întâlniţi în familiile cu antecedente litiazice, o
tulburare moştenită care afectează reabsorbţia renală a patru aminoacizi.
B. Factorii de risc pentru calculii cu oxalat de calciu includ un aport alimentar ridicat în
purine, antecedente de gută şi hiperuricozurie.
C. Calculii tractului urinar reprezintă o cauză semnificativă de morbiditate
D. În general, litiaza urinară apare mai frecvent la femeile de vârsta menopauzei, din
cauza deficitului de estrogen.
E. Factorii care duc la depunerea calciului din calculi includ tulburări metabolice
subiacente (ex. acidoză tubulară, hiperparatiroidism).
F. Litiaza urinară apare preponderent la sexul masculin
G. Majoritatea calculilor urinari sunt compuşi din oxalat de calciu.
H. Alţi factori de risc care duc la depunerea calciului din calculi includ deshidratarea,
imobilizarea prelungită şi istoricul familial de litiază renală.
I. Majoritatea calculilor urinari sunt compusi din struvit si acid uric.
J. Calculii tractului urinar reprezinta o cauza de morbiditate cu prevalență scazută, cu o
incidenta maxima in grupa de vârsta 51-60 de ani.

Următoarele afirmații sunt adevărate despre litiaza urinară:

A. Factorii de risc pentru calculii cu acid uric includ un aport alimentar ridicat în purine,
:
 antecedente de gută, deshidratare şi hiperuricozurie.
B. Odată depuse, cristalele se dezvoltă lent, formând un calcul.
C. Dacă un individ prezintă o cantitate adecvată a unuia sau a mai multor inhibitori sau
un inhibitor ce nu funcţionează în mod corespunzător, apare cristalizarea spontană.
D. Calculii de cistină sunt de obicei întâlniţi în familiile cu antecedente de cistinurie, o
tulburare moştenită care afectează reabsorbţia renală a patru aminoacizi, şi anume
cisteina, ornitina, lizina şi arginina.
E. Cauza durerii în litiaza tractului urinar este reprezentată de inflamația grăsimii
perirenale
F. Calculii de cistină reprezintă o adevărată tulburare moştenită, în care tubii renali
facilitează transportul celor patru aminoacizi.
G. Calculii de struvit (fosfat amonico-magnezian) sau calculii de infecţie se dezvoltă la
pacienţii cu istoric de ITU cronice.
H. Calculii de cistină reprezintă o adevărată tulburare moştenită, în care tubii renali nu
transportă cei patru aminoacizi.
I. Calculii de struvit reprezintă o adevărată tulburare moştenită, în care tubii renali nu
transportă cei patru aminoacizi.
J. O teorie acceptată pe scară largă susţine că urina devine suprasaturată în oxalat de
calciu, urina normală conţinând substanţe care inhibă cristalizarea.

Următoarele afirmații sunt adevărate despre litiaza urinară:

A. Pasajul efectiv al calculului prin uretră are loc cu un răsunet clinic important.
B. Ecografia renală este neinvazivă şi fumizează informaţii funcţio nale.
C. Microhematuria este frecvent asociată cu boala litiazică.
D. Un calcul de acid uric este alb strălucitor pe o radiografie renală simplă, dar este
transparent pe un CT fără substanţă de contrast.
E. Creşterea concentraţiei de calciu în urină prin absorbţie crescută de calciu din intestin
sau prin creşterea excreţiei (pierdere renală) induce cristalizarea.
F. Cauza durerii nu este, de obicei, calculul în sine, ci obstrucţia cauzată pe măsură ce
calculul trece prin ureter.
G. Colica renală este durerea intermitentă în flanc ce iradiază adesea către organele
genitale externe, însoţită de greaţă şi vărsături.
H. Evaluarea în urgenţă poate exclude analiza urinei.
I. Un calcul de acid uric este transparent pe o radiografie renală simplă, dar este alb
strălucitor pe un CT fără substanţă de contrast.
J. Evaluarea metabolică pentru litiaza renală se poate efectua la orice pacient cu litiază
înaintea eliminării calculilor.
:
Următoarele afirmații sunt adevărate despre litiaza urinară:
A. Calculii ureterali <5 mm se elimină, de obicei, spontan.
B. Spre deosebire de calculii de acid uric, cei de struvit pot fi tratați medicamentos
deoarece aceștia se dizolvă la un pH crescut.
C. Testele de laborator includ determinarea valorilor serice ale calciului, hormonului
paratiroidian, electroliţilor, pH-ului urinar şi colectarea urinei pe 24 de ore pentru a
măsura calciul şi concentraţiile altor electroliţi.
D. În cazul pielonefritei obstructive, pacienţii se prezintă la camera de gardă cu dureri in
flanc, febră şi infecţie urinară.
E. Durerea în cazul colicii renale poate fi controlată cu doze mari de analgezice, iradiind
adesea către organele genitale externe.
F. Pentru calculii ureterali <5mm o altă opţiune este ureteroscopia flexibilă sau rigidă cu
fragmentarea şi extracţia calculului.
G. Pielonefrita obstructivă apare atunci când un pacient are un calcul obstructiv asociat
cu infecţia tractului urinar superior, ce determină acumularea de „puroi sub presiune"
H. În cazul pielonefritei obstructive, se încearcă manipularea și îndepărtarea calculului
I. Unul dintre cele mai folosite tratamente în cazul pielonefritei obstructive la scară largă
este reprezentat de litotriția extracorporeală.
J. Când un pacient prezintă pielonefrită obstructivă, antibioticele, ca unică metodă de
tratament, nu sunt eficiente.

Următoarele afirmații sunt adevărate despre uretere:

A. Porțiunea inferioară a ureterului este ancorată şi susţinută de un ţesut fibromuscular
special, numit teaca lui Waldeyer.
B. Fluxul de urină nu depinde de activitatea bazei vezicii urinare.
C. Dacă ureterul este lezat într-un câmp chirurgical contaminat, reimplantarea ureterală
este intervenţia de elecţie.
D. Pe măsură ce contracţia se apropie de vezica urinară, aranjamentul longitudinal al
fibrelor determină deschiderea şi scurtarea lumenului ureteral intramural, permiţând
eliberarea urinei.
E. Obstrucţia ureterală poate fi cauzată, în principal, de afec ţiuni ce implică direct
ureterele, precum litiaza, masele extrinseci (ex. tumori ale colonului), neoplaziile de
sferă ginecologică, anevrismele vasculare, boala inflamatorie a colonului şi fibroza
retroperitoneală.
F. Fiecare ureter se inseră distal la nivelul porțiunii postero-laterale a vezicii urinare şi îşi
continuă traiectul, în mod oblic, pe o distantă de 1,5 cm, prin peretele vezicii urinare.
G. Ecografia este o investigaţie excelentă pentru diagnosticarea obstrucţiei ureterale,
deoarece oferă informaţii anatomice şi funcţionale.
:
H. Diverticulita, anevrismele aortice sau de arteră iliacă şi tumorile ovariene sau uterine
se regăsesc, adesea, în imediata apropiere a treimii proximale a ureterelor.
I. În portiunile sale superioare, musculara ureterală are un model helicoidal regulat.
J. Când evacuarea vezicii este obstrucţionată se cundar HBP, cancerului de prostată,
stricturii uretrale sau altor patologii ale tractului inferior, efectele sunt transmise în
amonte.

Uretra masculină este împărțită în :

A. Tranzițională
B. Membranoasă
C. Peniană
D. Naviculară
E. Proximală
F. Anterogradă
G. Glandulară
H. Vezicală
I. Bulbară
J. Prostatică

Despre uretra feminină este adevărată afirmația :

A. Uretra feminină este căptușită de epiteliu scuamos stratificat pe toată lungimea ei
B. Este situată imediat anterior de vagin
C. Este căptușită de epiteliu tranzițional la nivelul treimii proximale
D. Are o lungime de aproximativ 4 cm
E. Porțiunea distală drenează limfa în ganglionii iliaci
F. Glandele periuretrale Skene se deschid în uretra proximală
G. Meatul uretral extern se deschide la 2 cm anterior de clitoris
H. Are o lungime de aproximativ 2 cm
I. Glandele periuretrale Skene sunt similare glandelor uretrale masculine
J. Porțiunea distală drenează limfa în ganglionii inghinali

Despre traumatismele uretrei este adevărată afirmația :

A. În cazul traumatismelor uretrale nu apare imposibilitatea inițierii micțiunilor spontane
B. Lezarea uretrei bulbare este determinată prin cădere în poziție călare
C. Leziunile uretrei postmembranoase nu apar secundar accidentelor rutiere sau
ocupaționale
D. Dacă fascia Buck rămâne intactă, extravazarea de sânge și urină se limitează la corpul
penian
:
 E. Leziunile uretrei postmembranoase apar la aproximativ 10% dintre pacienții cu fracturi
pelvine
F. Secundar traumatismelor contondente apar leziuni ale uretrei posterioare
G. Sunt secundare traumatismelor contondente
H. Leziunile prin cădere în poziție călare determină lezarea uretrei membranoase
I. Traumatismele uretrei trebuie suspicionate la pacienții cu hematurie microscopică
J. Traumatismele uretrale trebuie suspicionate la pacienții care exteriorizează sânge la
nivelul meatului uretral extern

Uretrografia retrogradă :
A. Face parte din explorările traumatismelor uretrale
B. Extravazarea de substanță de contrast fără pătrunderea acesteia la nivelul vezicii
urinare sugerează o leziune completă de uretră
C. La ruptura totală de uretră substanța de contrast poate ajunge în vezica urinară
D. O ruptură parțială de uretră este sugerată de pasajul substanței de contrast la nivelul
vezicii urinare
E. La ruptură parțială de uretră nu se extravazează substanța de contrast
F. Este o explorare de rutină pentru toți pacienții de sex masculin
G. La ruptura totală de uretră nu se indică uretrorafia retrogradă
H. O ruptură parțială a uretrei este sugerată de existența extravazării substanței de
contrast
I. O ruptură parțială a uretrei este sugerată de extravazarea substanței de contrast și
absența pătrunderii în vezica urinară
J. Se face cu substanță de contrast

Despre glandele periuretrale este adevărat:

A. Glandele Cowper sunt localizate la nivelul uretrei membranoase
B. Glandele Cowper sunt glande bulbouretrale pereche
C. Fluidul pre-ejaculator se exteriorizează la nivelul prostatei
D. Glandele Littre sunt localizate la nivelul uretrei peniene
E. Glandele Littre sunt glande bulbouretrale pereche
F. Glandele Cowper sunt localizate la nivelul uretrei peniene
G. Glandele Littre sunt localizate la nivelul uretrei membranoase
H. Glandele Cowper produc un lichid clar, vâscos
I. Secreția lor are loc la nivelul colului vezical
J. Secreția lor se mai numește și fluid pre-ejaculator

Despre tratamentul traumatismelor uretrei sunt adevărate:

:
 A. Rupturile mici, incomplete se tratează inițial prin cateterism uretro-vezical
B. Pacienții cu leziuni de uretră posterioară asociată cu fractură de bazin necesită drenaj
vezical suprapubian
C. În general, rupturile de uretră anterioară se tratează prin drenaj vezical suprapubian
minim 6 luni
D. Rupturile de uretră anterioară necesită un drenaj suprapubian cu scop de realiniere a
uretrei
E. Pacienții cu leziuni de uretră posterioară asociată cu fractură de bazin necesită
cateterism uretro-vezical
F. La pacienții cu leziuni de uretră posterioară se poate monta un cateter uretro-vezical
cu scop de realiniere a uretrei
G. Rupturile mici, incomplete se tratează prin incizie infrapubiană
H. Rupturile mici, incomplete se tratează inițial prin abord perineal, urmat de anastomoză
I. Rupturile mici, incomplete se tratează inițial prin cistostomie suprapubiană
J. În general, rupturile de uretră posterioară se tratează prin drenaj vezical suprapubian
minim 3 luni

Despre stricturile uretrale este adevărat:

A. La cistoscopie, uretra va putea fi vizualizată doar până la locul de îngustare, deoarece
cistoscopul nu va putea depăși zona stricturată
B. Dintre cele mai comune cauze ale stricturilor sunt intrumentarea uretrei
C. La cistoscopie, uretra poate fi vizualizată pe toată lungimea ei, obiectivându-se
membrane mucoase care se extind de la extremitatea diastală a verumontanum și se
întâlnesc anterior în uretra membranoasă
D. Cea mai comună cauză a stricturilor uretrale este cistita
E. În caz de suspiciune de strictură de uretră, diagnosticul este stabilit prin cistoscopie.
F. Simptomele urinare joase de tip obstructiv sunt cele mai frecvente
G. Stricturile uretrale sunt cel mai frecvent cauzate de uretrita gonococică
H. În caz de suspiciune de strictură de uretră, diagnosticul este stabilit prin urografie
intravenoasă
I. Cele mai comune cauze ale stricturilor sunt leziunile prin cădere ”călare” pe perineu
J. Uretrografia retrogradă este contraindicată în caz de strictură uretrală

Managementul modern al stricturilor uretrale presupune:

A. Stricturile mai lungi și cele recurente trebuie tratate prin amputație peniană
B. Tratamentul modern al stricturii se face fără evaluarea imagistică a stricturii
C. Imagistică retrogradă și anterogradă
D. Evaluarea diagnostică completă
:
 E. Tratamentul optim pentru un pacient depinde de lungimea și localizarea stricturii
F. Procedurile endoscopice sunt o opțiune excelentă pentru pacienții care vor să ”
rezolve” strictura pe termen lung
G. Rata de recurență este minimă în cazurile în care tratamentele endoscopice efectuate
anterior au eșuat
H. Evaluarea diagnostică se face în momentul tratamentului
I. Dacă lungimea stricturii este sub 1 cm, dilatarea sau uretrotomia optică internă pot fi
soluțiile optime de tratament curativ
J. Uretroscopie

Despre valvele uretrale posterioare se poate afirma:

A. Sunt determinate de boala Peyronie
B. În cazuri severe, efectuarea unui șunt vezico-amniotic poate corecta
oligohidramniosul, premițând astfel dezvoltarea plămânilor fetali și evoluția sarcinii
până la termen
C. Au ca rezultat distensie vezicală, RVU, ureterohidronefroză și alterarea funcției renale
D. Diagnosticul este sugerat la nou-născut prin imposibilitatea de a urina și apariția unei
mase palpabile suprapubian
E. Etiologia este reprezentată de igiena deficitară
F. Afecțiunea este diagnosticată prin urografie intravenoasă
G. Se manifestă prin încurbare peniană, care poate afecta actul sexual
H. Produc obstrucție uretrală în grade variabile
I. Diabetul zaharat este un factor predispozant
J. Diagnosticul este sugerat la nou-născut prin jetul urinar slab proiectat

Despre tratamentul valvelor uretrale posterioare se poate afirma:

A. Dacă tratamentul conservator este ineficient este necesară investigarea funcției
erectile
B. De multe ori prezintă o rezoluție spontană
C. Tratamentul conservator include colagenaza, vitamina E și probabil ρ-aminobenzoat
de potasiu sau colchicină
D. Ca ultimă opțiune de tratament pentru pacienții cu valve uretrale posterioare poate fi
protezarea peniană
E. După stabilizarea pacientului, se poate realiza rezecția endoscopică a valvelor
F. Alternativ, se poate realiza deschiderea domului vezical la peretele abdominal antero-
inferior (vezicostomie cutanată)
G. Tratamentul inițial constă în plasarea unui tub de alimentație pe post de cateter uretral
H. Tratamentul este unul exclusiv medical
:
 I. Tratamentul inițial constă în montarea unei cistostome suprapubiene
J. Se pot optimiza statusurile hidroelectrolitice și acidobazice ale pacientului

Despre uretrita gonococică este adevărat:

A. Prezită ca simptome: disurie, prurit uretral, polachiuria
B. Gonoreea este produsă de Mycobacterium tuberculosis
C. După o incubație de 2-14 zile cei mai mulți bărbați prezintă o o secreție uretrală
galben-verzuie, cauzată de uretrita anterioară
D. Tratamentul de elecție este instilația intravezicală cu BCG
E. Diagnosticul se stabilește prin examen bacteriologic al secreției uretrale și culturi pe
mediul Thayer-Martin
F. Diagnosticul se stabileste prin examen bacteriologic al secretiei urertalesi culturi pe
mediul Lowenstein-Jensen
G. Calea de transmitere este hematogena
H. Dacă din anamneză rezultă un contact sexual oral sau anal, se recomandă recoltarea
de material pentru cultură din faringe, respectiv din rect.
I. Se transmite prin contact sexual
J. Cel mai frecvent simptom este retentia acuta de urina

Conform clasificarii, hipospadiasul poate fi:

A. Prostatic
B. Perineal
C. Coronarian
D. Scrotal
E. Penoscrotal
F. Coronal
G. Ureteral
H. Glandular
I. Penian
J. Vezical

Referitor la anatomia penisului care dintre următoarele afirmații sunt adevărate:

A. Corpii spongioși și corpul cavernos, încojurați de fascia lui Buck, sunt acoperiți de
piele fără păr și țesut adipos în cantitate mare
B. Corpul spongios este dispus dorsal, porțiunea sa proximală formând glandul penian
C. Partea distală a corpilor cavernoși și uretra posterioară drenează către ganglionii iliaci
externi
D. Tegumentul penian se extinde peste glandul penian și formează prepuțul
:
 E. Proximal, corpul cavernos se separă și fuzează în ramurile ischiatice
F. Fiecare corp cavernos are o capsulă fibroasă, groasă, tunica albuginea, care
delimitează sinusurile cavernoase
G. Vascularizația arterială este asigurată de ramurile arterei rușinoase interne, ramură a
arterei iliace interne
H. Uretra este dispusă în corpii cavernoși, traversează glandul penian și se deschide la
nivelul meatului uretral intern
I. Vascularizație venoasă este asigurată de venele dorsale superficiale și profunde care
conduc fluxul sanguin sanguin venos către venele iliace
J. Penisul este alcătuit din 2 corpi cavernoși și un corp spongios, înconjurați de un țesut
fibros denumit fascia lui Gerota, acoperit de piele

Referitor la traumatismele peniene care dintre următoarele afirmații sunt adevărate:

A. Avulsia peniană circumferențială determină întreruperea completă a drenajului limfatic
și limfedem cronic al tegumentului localizat distal de leziune
B. În arsurile peniene este recomandată cateterizarea uretrală prelungită, deoarece nu
pot fi cauzate leziuni ischemice la nivelul uretrei
C. Dacă mecanismul producerii traumatismului indică o leziune uretrală, se indică o
urografie intravenoasă
D. Tratamentul fracturii peniene nu se face imediat, pacientul este supravegheat pentru
72 de oare iar apoi se decide evacuarea hematomului
E. Managementul traumatismelor penetrante peniene variază în funcție de prezența,
extinderea și localizarea leziunilor uretrale sau ale corpilor penisului
F. Leziunile uretrei anterioare pot fi rezolvate prin montarea unei sonde uretro-vezicale
Foley sau sonde Nelaton iar apoi se intervine chirurgical
G. Leziunile care interesează și testiculul necesită explorare chirurgicală
H. Traumatismele peniene pot fi produse prin leziuni închise, avulsie, ștrangulare, arsuri
I. Arsurile peniene pot fi de tip termic, chimic sau electric
J. Traumatismele profunde, prin tăiere se pot sutura în cazul în care plaga este
contaminată

Referitor la priapism care dintre următoarele afirmații sunt adevărate:

A. În priapism corpii cavernoși sunt turgescenți iar corpul spongios (inclusiv glandul)
este flasc
B. Procedura Whitaker presupune introducerea unui ac de seringă în corpul spongios la
nivelul glandului, bilateral, și îndepărtarea unui fragment de țesut pentru a crea o cale
e evacuare între corpii cavernoși și corpul spongios
C. ln priapismul cu flux înalt, PO2 este crescută, iar tratamentul este reprezentat de
:
 arteriografia arterei ruşinoase, cu embolizarea selectivă a fistulei.
D. În priapismul cu flux crescut există o creștere a afluxului sanguine spre corpii
spongiosi
E. Când se suspectează un priapism cu flux crescut, se recomandă obținerea unei
analize a gazelor prezente în sângele de la nivelul corpilor cavernoși
F. Priapismul reprezintă o patologie caracterizată prin prezența unei erecții intermitente
G. Pripismul cu flux redus poate fi cauzat de leziuni ale vascularizației pelvine,
traumatisme pelvine
H. Priapismul poate fi cu flux redus sau cu flux crescut
I. ln priapismul cu flux scăzut, PO2 este crescută și se recomandă arteriografia arterei
rușinoase, cu embolizarea selectivă a fistulei
J. Pacienţii cu priapism secundar injectării intracorporalede substanţe vasoactive pot
răspunde la injectareaintracoporală de fenilefrină, în special când durata priapismului
este <6 ore.

Referitor la fimoză care dintre următoarele afirmații sunt adevărate:

A. Fimoza permite retracția preputului peste glandul penian
B. Diabetul insipid reprezintă un factor predispozant
C. Diabetul zaharat reprezintă un factor predispozant
D. Fimoza reprezintă contractura elastică a glandului prepuțial
E. Igiena deficitară nu e corelată cu apariția fimozei
F. Infecțiile locale recurente pot cauza o iritație cronică
G. În fimoză se indică amputația parțială de penis
H. Fimoza nu permite retracția prepuțului peste glandul penian
I. În fimoză se indică circumcizia electivă
J. Fimoza reprezintă contractura fibrotică a tegumentului prepuțial

Referitor la parafimoză care dintre următoarele afirmații sunt adevărate:

A. În cazul în care compresia manuală nu permite reducerea parafimozei, se practică
amputația parțială a penisului
B. Compresia manuală a glandului reduce edemul, permițând și reducerea parafimozei
C. Imposibilitatea de a reduce prepuțul peste gland poartă numele de parafimoză
D. Inițial, ocluzia venoasă determină edem, care produce ocluzie arterială și, ulterior,
ischemia glandului
E. Când există deja o contractură a tegumentului prepuțial retragerea fortață a acestuia
peste gland determină formarea unui inel obstructiv localizat distal de șantul coronal,
fără apariția edemului
F. În cazul în care decalatoarea glandului nu este posibilă, banda de țesut prepuțial
:
 constrictiv necesită incizia chirurgicală și practicarea circumciziei
G. Parafimoza reprezintă o urgență urologică
H. Se poate practica incizia chirurgicală în cazul în care compresia manuală nu permite
reducerea parafimozei
I. Parafimoza este o patologie urologică care se tratează electiv
J. Compresia mecanică și decalotarea glandului reduce edemul, permițând și reducerea
parafimozei

Referitor la Boala Peyronie care dintre următoarele afirmații sunt adevărate:

A. De multe ori, boala Peyronie reprezintă o rezoluție spontană.
B. Boala Peyronie este asociată cu grade variate de erecție prelungită
C. Ca primă opțiune terapeutică pentru pacienții cu disfuncție erectilă, există
posibilitatea de a se insera o bandă la nivelul penisului, cu scopul de a corecta
impotența și încurbarea peniană
D. Boala Peyronie este reprezentată de prezența unei cicatrici la nivelul tunicii albuginee
a corpilor cavernoși, care determină apariția unor plăci fibroase
E. Boala Peyronie este localizată mai frecvent la nivelul feței dorsale a penisului
F. În timpul fazei imature din Boala Peyronie, tratamentul chirurgical trebuie realizat cât
mai rapid
G. Boala este inițial denumită ”imatură”
H. Dacă pacientul are o funcție erectilă satisfăcătoare, se recomandă tratament
conservator cu colegenză, vitamina E.
I. Disfuncția erectilă este de multe ori asociată cu boala Peyronie și necesită tratament
J. Tratamentul medical din boala Peyronie are rate foarte mari de succes

Referitor la circumcizie și incizia dorsală care dintre următoarele afirmații sunt

adevărate:
A. Se recomandă utilizarea cauterului cu Gomco sau pense metalice, deoarece nu
reprezintă un risc pentru lezarea glandului
B. Dacă se practică circumcizia, se continuă cu realizarea unei incizii la nivelul feței
ventrale până la nivelul frenului
C. După pregătirea adecvată a câmpului operator, o pensă Kocher dreaptă este plasată
la mijlocul suprafeței ventral a prepuțui
D. Circumcizia este una dintre cele mai comune proceduri chirurgicale realizate la
pacienții de sex masculin și feminin
E. După îndepărtarea pensei Pean, se practică incizia dorsală a prepuțului la acest nivel,
până la aproximativ 1 cm de șanțul coronal
F. Suprafața mucoasă și cea cutanată a prepuțui nu trebuie suturate cu fire separate
:
 resorbabile, se utilizează un pansament compresiv
G. Dacă se practică doar incizie dorsală, marginile acesteia nu se suturează deoarece nu
este necesară hemostaza
H. La adulți, circumcizia se poate realiza ca procedură ambulatorie
I. Contraindicațiile circumciziei sunt mielodisplazia și hipospadiasul
J. Circumcizia are următoarele indicații: decizia parentală, fimoză, motivele cosmetice
sau prezența unei malignități

Referitor cateterismul vezical la bărbat și femei care dintre următoarele afirmații

sunt adevărate:
A. Se acoperă tot cateterul cu un lubrifiant liposolubil
B. În cateterismul vezical la bărbat penisul se tracționează în jos, fără a decalota complet
glandul, dacă pacientul nu este circumcis
C. În momentul în care urina devine vizibilă în cateterismul vezical la bărbat, se oprește
avansarea cateterului urinar și se va umfla balonașul sondei
D. Cu o mână se va ține permanent penisul iar cu cealaltă mână se curăță meatul și
glandul cu soluție antiseptică
E. Se pregătesc toate materialele ce trebuie utilizate, înainte de începerea procedurii
F. Când se practică cateterismul vezical la femei, cateterul trebuie avansat doar
jumătate din lungimea sa înainte ca balonul să fie umflat.
G. Se așează pacienta în decubit dorsal, cu picioarele desfăcute larg și genunchii flectați.
În practică, este preferată așezarea pacientei pe masa ginecologică
H. Cateterul la bărbat nu trebuie să fie introdus până la bifurcația sondei Foley și nici nu
se verifică dacă pe cateter curge urină
I. Materialele necesare sunt: cateterul ( de obicei 16 Fr) şi punga colectoare, gelul
lubrifiant (se aplică pe vârful cateterului sau se introduce în uretră), un dezinfectant
(ex. Betadina) şi un aplicator, o seringă de 10 mL umplută cu apă sterilă, câmp de
izolare steril si mănuşi sterile.
J. Cateterul urinar la bărbat se introduce rapid ca să se evite posibilele leziuni de la
nivelul uretrei

Referitor cateterismul vezical la bărbat și femei care dintre următoarele afirmații

sunt adevărate:
A. Cele mai importante recomandări sunt ca niciodată să nu se forţeze manevra de
cateterizare şi să nu se umfle balonul până când cateterul nu avansează pe tot
traiectul şi scurgerea de urină devine vizibilă, pentru a nu risca umflarea balonului în
uretră.
B. Rezistenţa la introducerea cateterului la bărbat are loc cel mai des la nivelul prostatei,
:
 acolo unde uretra se curbeazăîn sus către vezica urinară
C. Poziție corectă a cateterului este confirmată doar atunci când pacientului i se
efectuează o ecografie vezicală
D. Mărirea lobilor laterali ai prostatei nu îngreunează trecerea cateterului
E. Dacă se întâlnește rezistență, nu trebuie folosită forța pentru că, se va produce o
leziune uretrală sau o cale falsă.
F. În unele cazului poate fi indicată utilizarea unui cateter cu calibru mai mare (24-28
French)
G. O strictură uretrală poate, de asemenea cauza rezistență, la introducerea cateterului
H. Dacă se întâlnește rezistență, se va încerca depășirea acesteia prin injectarea unui
lubrifiant adițional în uretră și înlocuirea cateterului cu un cateter de calibru mai mare
I. Dacă urina tot nu este vizibilă pe cateter după 2 minute, atunci se irigă cateterul cu
100 mL ser fiziologic, folosind o seringă specială care se adaptează cateterului
(seringa Guyon), fără să se umfle balonul.
J. Principala problemă întâmpinată este rezistenţa la itroducereacateterului la bărbat
: