Universitatea Valahia din Targoviste

Facultatea de Știinte Umaniste

Specialitatea Educatie Fizica si Sport

Metodica predarii fotbalului în școală

Anul I ,Sem.II

Prof. univ. dr. Iancu Aurel

Student:
Anghel Iulia

2023

1
 Cuprins:

Capitolul I- SISTEMATIZAREA TEHNICII JOCULUI DE FOTBAL

1.1.Definirea noțiunii de tehnică

1.2.Tehnica jocului de fotbal

Capitolul II -PROCEDEE TEHNICE DE BAZĂ ALE JOCULUI DE FOTBAL:

LOVIREA MINGII CU LATUL

2.1. Biomecanica și tehnica lovirii mingii cu latul

2.2. Exerciții privind învățarea și consolidarea lovirii mingii cu latul
2.3. Momentele fixe ale jocului de fotbal

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

2
 CAPITOLUL I - Sistematizarea tehnicii jocului de fotbal
1.1 Definirea noţiunii de tehnică în jocul de fotbal este foarte necesară pentru
fundamentarea ştiinţifică a organizării şi conducerii jocurilor în cadrul lecţiilor de educaţie fizică
şcolară. Orice joc sportiv, ca de altfel orice ramură de sport, pentru a putea fi practicat necesită
un bagaj de deprinderi motrice specifice legate de manevrarea obiectului de joc, bagaj de
deprinderi motrice numit de terminologia sportivă: tehnică.
Orice joc sportiv, ca de altfel orice ramură de sport, pentru a putea fi practicat necesită
un bagaj de deprinderi motrice specifice legate de manevrarea obiectului de joc, bagaj de
deprinderi motrice numit de terminologia sportivă: tehnică.

Tehnica se compune din elemente şi procedee tehnice.Elementele tehnice reprezintă

formele generale motrice cu şi fără minge, specifice jocului de fotbal, printre care amintim:
intrarea înposesia mingii, păstrarea mingii, transmiterea mingii, alergările,schimbările de
direcţie, săriturile etc.Pentru concretizarea şi adaptarea elementelor tehnice la diferitesituaţii
specifice jocului, se aplică diferite procedee tehnice.

Procedeele au o structură generală a mişcării asemănătoare în cadrul elementului

respectiv. Prin procedee tehnice se înţelege un complex de mişcări ale segmentelor, executate
într-o succesiune raţională în scopul realizării unei acţiuni intervenite în cursul jocului. Ele
reprezintă deci modalităţile concrete de realizare a elementelor tehnice, executate după
legileactivităţii nervoase superioare.
După specialiştii domeniului, tehnica reprezintă ansamblul dedeprinderi motrice specifice
ca formă şi conţinut, care se desfăşoară după legile activităţii nervoase superioare şi ale
biomecanicii, folositeîn scopul practicării cu randament maxim a jocului.Pornind de la
această definiţie, putem defini tehnica jocului defotbal ca fiind ansamblul mijloacelor specifice
jocului de fotbal ca fiind ansamblul mijloacelor specifice jocului de fotbal prinintermediul cărora
jucătorii realizează, pe de o parte, acţiunile cuminge(controlul şi circulaţia acesteia), iar pe de
altă parte, manevrele(cu şi fără minge) necesare acţionării, prin intermediul cărora jucătorii
realizează, pe de o parte, acţiunile cuminge(controlul şi circulaţia acesteia), iar pe de altă parte,
manevrele(cu şi fără minge) necesare acţionării şi cooperării eficiente, raţionale,în vederea
atingerii scopului urmărit.
Pregătirea tehnică reunește ansamblul de măsuri,mijloace șoi metode folosite în învățarea
elementelor și procedeelor tehnice folosite în sport.
În cele ce urmeazăvoi enumera câteva definiţii ale tehnicii: necesară pentru fundamentarea
ştiinţifică a organizării şi conducerii jocurilor în cadrul lecţiilor de educaţie fizică şcolară.
„Tehnica reprezintă un ansamblu de deprinderi motrice - de procedee specifice
manevrării mingii şi deplasării jucătorilor în vederea executării acestor manevre - care se
desfăşoară după legile activităţii nervoase superioare şi ale biomecanicii, în scopul realizării
randamentului maxim în joc.”.
Tehnica reprezintă imbinarea cea mai rațională a structurilor acțiunilor motrice în
conformitate cu scopul urmărit,prin valorificarea optima a legilor biomecanicii.Ea
cuprinde:totalitatea procedeelor de executare a acțiunilor motrice sau a elementelor de bază și
legătura obligatorie dintre ele,ceea ce presupune existent unor variante de execuție cu character

3
individualizat,care nu pot fi neglijate.Deci tehnica este o activitate în care se utilizează rational
mijloace dintre cele mai variate,în funcție de adversary și situațiile de joc,în scopul obținerii
victoriei.
În esenţă, tehnica conturează structura motrică a fiecărui joc sportiv în parte, iar diferenţa
ei este direct legată de capacitatea performanţială a fiecărei echipe,a fiecărui jucător în parte.
Avem și alte definiţii ale tehnicii jocului de fotbal prezente în literatura de specialitate a
domeniului:
„Prin tehnica jocului de fotbal se înţelege ansamblul mijloacelor specifice în formă şi
conţinut prin intermediul cărora jucătorii realizează, pe de o parte, acţiunile cu mingea
(controlul şi circulaţia acesteia iar pe de altă parte, manevrele (cu şi fără minge) necesare
acţionării şi cooperării eficiente, raţionale, în vederea atingerii scopului urmărit.”.
Unii specialiști interpretează tehnica ca fiind: calitate a elevului de fotbal care îi
marchează saltul spre marea performanţă.
Capacitatea de exprimare tehnică în lupta cu adversarul că reprezintă principala trăsătură
a capacităţii tehnice.
Această capacitate înseamnă:

 obţinerea timpului în plus înaintea adversarului;

 descoperirea soluţiilor de derutare sau contracarare a adversarului;

 curajul de angajament psihofizic în lupta cu el;

 creativitate în alegerea strategiei de luptă;
 calmul în disputa cu adversarul;
 utilizarea mijloacelor regulamentare în această luptă.”

Tehnica jocului de fotbal, ca în orice joc sportiv, constituie fundamentul pe care se

dezvoltă şi se perfecţionează jocul. Practicarea jocului de fotbal în lecţia de educaţie fizică
şcolară nu va putea fi efectuată până când elevii nu-şi vor însuşi deprinderi corecte de a
lovi, prelua şi conduce mingea, practicarea jocului presupunând cunoaşterea unor variate
procedee de manevrare a mingii care să le permită rezolvarea sarcinilor de joc.

Din consultarea literaturii de specialitate apărută în ţara noastră, rezultă faptul că

majoritatea specialiştilor domeniului sunt de acord cu sistematizarea tehnicii jocului de fotbal,
prezentată de Ion Motroc („Curs de fotbal”, Editura A.N.E.F. Bucureşti, 1986) şi prea puţini au
păreri proprii în ceea ce priveşte acest subiect
Având în vedere acest fapt, vom încerca în cele ce urmează să prezentăm această
sistematizare a tehnicii jocului de fotbal, oferind posibilitatea cititorului să-şi formeze o imagine
mult mai vastă asupra acestui subiect.

Elemente şi procedee tehnice.

a. Elementele tehnice - reprezintă formele generale motrice

cu şi fără minge specifice jocului de fotbal - şi anume:

4
 -intrarea în posesia mingii;
- păstrarea mingii;
- transmiterea mingii;
- alergările;
- săriturile;
- schimbările de direcţie;
- căderile, etc.

b. Procedeele tehnice - reprezintă modalităţile concrete de realizare a elementelor tehnice,

de exemplu:

 preluarea mingii rostogolite cu partea interioară a labei piciorului;

 deposedarea adversarului de minge prin atac din
faţă;

 lovirea mingii cu interiorul labei piciorului;

 lovirea mingii cu capul din plonjon, etc.

Nu putem trece mai departe fără să spunem că tot arsenalul de deprinderi motrice specifice
ca formă şi conţinut sub denumirea de procedee tehnice, se execută după legile activităţii
nervoase superioare.
Prezentarea tehnicii într-un tablou care să-i exprime conţinutul, mijloacele şi noţiunile principale
are drept scop principal facilitarea interpretării şi înţelegerii acelor termeni ai concepţiei prin care
ea se explică şi se defineşte. Pentru a avea o imagine mult mai apropiată de adevărata
sistematizare a tehnicii jocului de fotbal, o să prezentăm în ceea ce urmează o prezentare grafică
mult mai complexă, sistematizare care aparţine autorului Ion Motroc, apărută în anul 1991:

1.2.Tehnica jocului de fotbal

Elemente tehnice cu mingea Elemente tehnice fără minge

•Alergările (variante)
•Schimbările de direcţie
•Căderile
•Ridicările de la sol
•Săriturile
•Opririle
•Rostogolirile

Păstrarea mingii
•Protejarea mingii
•Conducerea mingii
•Mişcarea înşelătoare

5
Intrarea în posesia mingii
•Preluarea mingii
•Deposedarea adversarului de minge

Transmiterea mingii
•Lovirea mingii cu piciorul
•Lovirea mingii cu capul
•Aruncarea mingii de la margine

Considerăm că pentru un viitor specialist în domeniul educaţiei fizice şi a sportului,

sistematizarea următoare a tehnicii jocului de fotbal este absolut necesară şi indispensabilă:

Elementele tehnice ale portarului:

1. Poziţia fundamentală;
2. Deplasarea în teren;
3. Prinderea mingii;
4. Boxarea mingii;
5. Devierea mingi;i
6. Blocarea mingii;
7. Repunerea mingii în joc cu mâna;
8. Repunerea mingii în joc cu piciorul.

Elemente tehnice ale jucătorilor:

a. Preluarea mingii

a.1. Preluarea mingii rostogolite cu partea interioară a labei piciorului;

a.2. Preluarea mingii rostogolite cu partea exterioară a

labei piciorului;

a.3. Preluarea mingii cu partea interioară a labei piciorului - prin amortizare;

a.4. Preluarea mingii cu şiretul plin - prin amortizare;
a.5. Preluarea mingii cu coapsa - prin amortizare;
a.6. Preluarea mingii cu pieptul - prin amortizare;
a.7. Preluarea mingii cu capul - prin amortizare;
a.8. Preluarea mingii cu talpa - din ricoşare;
a.9. Preluarea mingii cu abdomenul din ricoşare;
a.10.Preluarea mingii cu abdomenul.

b. Deposedarea adversarului de minge

b.1.Prin atac din faţă;
b.2.Prin atac din spate şi din alunecare;
b.3.Prin atac din lateral şi din alunecare.

6
c. Protejarea mingii
c.1. De pe loc;
c.2. Din mişcare (în timpul conducerii).

d. Conducerea mingii
d.1.Cu interiorul labei piciorului;
d.2.Cu exteriorul labei piciorului;
d.3.Cu şiretul plin.

e. Mişcarea înşelătoare
e.1.Cu trunchiul din poziţie statică şi din deplasare;
e.2. Cu piciorul din poziţie statică şi din deplasare;
e.3. Cu capul (privirea).

f. Lovirea mingii cu capul

f.1. De pe loc - cu un picior înainte;
f.2. De pe loc - cu picioarele pe aceeaşi linie;
f.3. Spre lateral;
f.4. Spre înapoi;
f.5. Din săritură cu bătaie pe un picior;
f.6. Din săritură cu bătaie pe ambele picioare;
f.7. Din alergare;
f.8. Din plonjon (de pe loc sau din alergare).

g. Lovirea mingii cu piciorul

g.1. Cu partea interioară a labei piciorului;
g.2. Cu partea exterioară a labei piciorului;
g.3. Cu vârful labei piciorului;
g.4. Cu şiretul plin;
g.5. Cu şiretul exterior;
g.6. Cu şiretul interior;
g.7. Cu călcâiul;
g.8. Cu genunchiul;
g.9. Prin deviere;
g.10.Aruncarea mingii cu piciorul.

h. Aruncarea mingii de la margine

h.1.De pe loc;
h.2.Cu elan.

7
 CAPITOLUL II -PROCEDEE TEHNICE DE BAZĂ ALE JOCULUI DE FOTBAL:
LOVIREA MINGII CU LATUL

Suprafața de lovire o reprezintă partea interioară a labei piciorului. Fiind o suprafață relativ
mare, contactul cu mingea este mult mai precis asigurându-se o transmitere mai exactă. Lovirea
mingii cu latul se poate executa atât cu elan cât și fără.

2.1Biomecanica și tehnica lovirii mingii cu latul:

Piciorul de sprijin:
- laba piciorului se așează pe linia mingii la aproximativ o palmă față de aceasta, cu vârful
orientat spre direcția de transmitere
- articulația gleznei ușor flectată
- coapsa ușor flectată din articulația genunchiului
- trunchiul ușor flectat pe coapsă din articulația coxofemurală
Piciorul de sprijin este ”încărcat” prin ușoara flexie a celor trei articulații, asigurându-se astfel
echilibrul și elasticitatea necesară efectuării procedeului tehnic.
Piciorul de execuție:
- laba piciorului de execuție realizează o rotație externă astfel încât direcția de lovire a mingii să
fie în plan perpendicular
- gamba este într-o ușoară flexie pe coapsă din articulația genunchiului
- se produce o dezaxare a piciorului de execuție în plan sagital din articulația coxofemurală o
dată cu pendularea acestuia spre spate
Aceste mișcări duc la o încărcare cinetică a piciorului de lovire o dată cu acționarea lui în plan
anteroposterior.
- când mișcarea este încheiată, se produce o revenire bruscă a piciorului de execuție spre minge,
păstrându-și biomecanica menționată
- în momentul lovirii, articulațiile genenchiului și a gleznei vor fi încordate
- după lovirea mingii, piciorul de execuție își continuă mișcarea spre înainte, în timp ce piciorul
de sprijin se extinde ridicându-se ușor pe vârf

Trunchiul:
- este ușor flectat pe coapsă din articulația coxofemurală
Brațele:
- sunt dispuse astfel încât să echilibreze corpul în timpul execuției
Capul:
- privirea este ușor indreptată spre minge (vedere periferică) și spre direcția unde vrem să
transmitem mingea Cînd lovirea mingii cu latul se realizează cu elan, atunci:
Elanul:
- se realizează în linie dreaptă, cu fața spre minge
- nu trebuie să depășească 3 – 4 metri
- alergarea este ușoară
- forța de lovire este medie
Greșeli frecvente:
Piciorul de sprijin:

8
- laba piciorului de sprijin este prea departe de minge, fie în linia ei, fie în plan anteroposterior
- vârful labei piciorului de sprijin nu este orientat pe direcția dorită de transmitere a mingii
- piciorul de sprijin nu este flectat sau este prea flectat din cele trei articulații
Piciorul de execuție:
- rotația externă a labei piciorului nu este completă pentru a asigura perpendicularitatea în
momentul lovirii mingii
- dezaxarea în plan sagital nu este completă
- articulațiile gleznei și genunchiului sunt moi

Capul:
- privirea este „ în pământ”
Utilizare tactică:
- transmiterea mingii la distanțe mici și medii
- precizia respingerii mingii din apărare
- finalizarea din apropierea porții
- este un procedeu de transmitere a mingii de mare siguranță datorită suprafeței mari de contact
cu balonul
- asigură siguranță și precizie execuțiilor
- este un procedeu tehnic de „liniștire” a jocului

2.2.Exerciții privind învățarea și consolidarea lovirii mingii cu latul:

Exerciții individuale:
- se execută procedeul tehnic fără minge, pe loc, cu accent pe tehnică și biomecanică
- se execută lovind o minge medicinală fixată
- se execută, de pe loc, lovind o minge de joc
- același exercițiu, dar transmiterea mingii se face la un panou pentru a asigura frecvența
necesară
- același exercițiu dar cu elan de un pas
- același exercițiu dar cu elan de 3 – 5 pași
- același exercițiu dar executat fără preluare
- același exercițiu dar jucătorul alternează distanța
Exerciții cu coechipier:
- pase între doi jucători dispuși față în față la o distanță de 3 – 5 metri cu preluare
- același exercițiu dar fără preluare
- pase în doi la o distanță de 8 – 10 metri, un jucător preia mingea, o conduce iar apoi o
transmite; rolurile se schimbă
- pase fără preluare între doi jucători dispuși față în față la o distanță de aproximativ 10 metri;
fiecare jucător atacă mingea după care se retrage 2 – 3 metri
- același exercițiu, dar cu pase printre două jaloane
- pase între doi jucători aflați la aproximativ 5 metri, cu deplasare pe lungimea terenului
- același exercițiu dar realizat cu schimb de locuri
- pase în doi din deplasare, un jucător aleargă cu fața celălalt cu spatele, distanța de aproximativ
5 metri; jucătorul cu fața lovește mingea, cel cu spatele o oprește și se retrage în viteză
Exerciții cu trei sau mai mulți coechipieri:
- suveică între trei sau mai multi jucători cu trecere la șirul propriu
- același exercițiu cu trecere la șirul opus

9
- pasarea mingii în cerc; în centru se află un jucător care pasează pe rând celor care formează
cercul

Exerciții sub formă de joc:

- jucătorii se împart în două echipe și se așează în coloană; în fața coloanelor, la o distanță de 15
metri se așează o poartă de 1 metru; fiecare echipă execută câte o lovitură; câștigă echipa cu cele
mai multe goluri marcate
- același joc dar se execută o dată cu piciorul îndemânatic, iar apoi se schimbă
- aceleași echipe dar se lovesc popicele (jaloane, fanioane, etc.) așezate la 15 metri; câștigă
echipa care a doborât cele mai multe popice
- aceeași repartizare dar se lovește stâlpul porții de la linia de 16 metri; câștigă cine nimerește de
cele mai multe ori; se poate juca individual sau pe echipă
- se delimitează o suprafață de 15/15 metri; se fac două echipe de 5 jucători dispuși în interiorul
suprafeței delimitate; câștigă echipa care realizează cele mai multe pase într-un minut
- joc bilateral cu temă: finalizare cu lovirea mingii cu latul

10
 2.3MOMENTELE FIXE ALE JOCULUI DE FOTBAL

a. Inceperea jocului – (punerea sau repunerea mingii in joc de la centrul terenului) are nevoie de
o organizare atenta pentru amandoua fazele:

* in atac: echipa proprie trebuie sa realizeze o schema tactica de surprindere a adversarului,

executata cu toata viteza si mai ales cu toata convingerea (schema ramane de ales, pentru fiecare
echipa in parte, de catre antrenorul sau);

* in aparare: echipa proprie trebuie sa actioneze cu mare prudenta, pentru a nu fi surprinsa, mai
intai, sunt urmariti jucatorii adversi, pentru a-i surprinde in executarea primelor manevre, din
care se poate sesiza si deduce, atacul echipei adverse;

* pentru ambele faze: trebuie sa se discute ce variante are atacul si ce variante poate avea
apararea, realizandu-se cate 2-3 combinatii pentru fiecare moment fix.

11
b. Cornerul – (lovitura de la coltul terenului):

* in atac: poate avea combinatii mai exacte si mai usor de executat, datorita si posibilitatilor mai
mari de a ajunge la poarta decat la „punerea sau repunerea mingii in joc de la centrul terenului”;

* se executa, spre exemplu, corner direct pentru una dintre extreme care sta pe coltul careului de
6 m. Aceasta paseaza cu capul peste toata apararea, unuia dintre jucatorii proprii de pe partea
opusa, care va finaliza cu capul sau cu piciorul;

* o alta combinatie in atac poate fi centrarea peste toata apararea la extrema opusa; „servantul”
paseaza inapoi unui jucator care va incerca sa finalizeze direct;

* in caz de timp ploios, teren alunecos, se pot folosi si executiile directe, pe jos;

* corner scurt, cu o pasa apropiata intre doi jucatori care continua jocul in mod normal – se poate
pasa inapoi sau recentra direct la coltul lung etc.;

* in aparare: executarea cornerului se va contracara cu un principiu fundamental al omului sau

oamenilor in plus, dupa cum urmeaza:

12
– Se introduc extremele in poarta, iar fundasii ramin pe pozitiile lor pentru a juca faza de aparare
impotriva inaintasilor adversi. Intreaga echipa este organizata pe trei linii.

– In situatia în care doi inaintasi adversi alearga impreuna la corner, atunci unul dintre fundasi
merge la marcajul celor doi jucatori, in asa fel incat sa poata impiedica combinatiile celorlalti doi
adversari.

– Pentru a evita orice surpriza, fiecare jucator va avea in grija o zona bine stabilita dinainte, zona
care sa fie bine acoperita si numai doi jucatori – portarul si unul dintre cei ce lovesc mai bine cu
capul – vor juca liber, pentru a ataca primii mingea in aer.

c. Loviturile libere directe si indirecte:

* cea mai buna si eficienta „combinatie” este executarea directa. Doi jucatori mascheaza intentia
si un al treilea executa direct, rapid, cu forta si mai ales cu o precizie matematica (mai ales
loviturile libere din apropierea careului de 16 m).

* orice alte combinatii care se realizeaza cu o pasa sau doua sunt de fapt combinatii care apartin
jocului in desfasurarea lui. Variantele sunt nenumarate si depind de valoarea echipei proprii dar
si a adversarului. Pentru toate aceste variante fiecare antrenor va pregati si perfectiona combinatii
care sa ajute echipa proprie in atac si aparare, sa realizeze scopurile jocului.

13
 d.Aruncarea de la margine, 11 m, etc.:

* pentru toate aceste lovituri, metodica este aceeasi. Antrenorii stabilesc cate 2-3 combinatii
pentru atac si alte 2-3 pentru aparare, in asa fel incat sa se realizeze o cat mai buna cunoastere a
potentialului fiecarui jucator si al echipei pentru aceste momente fixe ale jocului. Se urmaresc:
surprinderea adversarului si, in acelasi timp, masurile strategice pentru a nu fi surprins de
adversar.

* la toate momentele fixe, in atac sau in aparare, jucatorii sunt sincronzati pentru a realiza o
eficienta maxima;

* fiecare jucator va actiona in conformitate cu planul stabilit si perfectionat in antrenamente. De

respectarea cu strictete a intregii pregatiri stabilite (in etape exacte) depind, atat reusita, cat si
victoria ;

* antrenorii trebuie sa uniformizeze concentrarea psihica a intregii echipe la momentele fixe, cu

punct maxim in momentul executarii. Astfel se poate realiza, in cele mai multe situatii, marcarea
de goluri si, cu acestea, victoria;

* in conditiile practice din teren, datorita diferitelor aspecte ale jocului (oboseala jucatorilor,
dificultatea terenului, scorul la un moment dat, accidentarea unor jucatori care executau loviturile
libere directe etc.), se vor alege variantele optime cu care sa se realizeze cu eficienta maxima
inscrierea golului.

14
CONCLUZII ȘI PROPUNERI:

Fotbalul este probabil cel mai popular sport din lume,fiind urmărit de căteva sute de
milioane de oameni.De multe ori acest sport creează pasiuni puternice în răndul suporterilor,ceea
ce a dus căteodată la incidente,dar și la căteva momente memorabile.
Acest joc oferă momente unice și istoria sa este presărată de evenimente care mai de care
mai interesante.Pasiunea pe care o pun unii în acest sport este uimitoare.
Pot spune că fotbalul este cu adevărat cel mai iubit și cel mai jucat sport din lume ,nu este
de mirare că este considerat -sportul rege-,îmbinănd forța,inteligența,curajul și eleganța
mișcărilor.

15
 Bibliografie

1. Dumitrescu, Gh., Fotbal Tehnica jocului Pregătirea tehnică, Edit.Universităţii din Oradea,
2006.
2. Dumitrescu, Gh., Fotbal Curs, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Oradea, 2006.
3. Dumitrescu Gh., Deac Anca, Fotbal: noţiuni generale de tehnică, tactică şi regulament /
Football : general notions of technique, tactics and rules, Edit. Universităţii din Oradea, 2009.
4. Radulescu, M., Dima, M., (2009), Fotbal “PRO”, Probleme ale antrenorului profesionist,
Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, R.A.
5. Stanculescu, V., (1982), Ghidul antrenorului de fotbal, Bucuresti, Editura Sport-Turism.

6. Colibaba-Evuleţ D. şi Bota I., Jocuri sportive – teorie şi metodică , Bucureşti, 1998.

7. Motroc I. Fotbalul la copii şi juniori, Bucureşti, 1996.

8. Constantinescu D., Fotbal-curs de bază, Iaşi, 1995.

9. Motroc, I., Cojocaru,V., Fotbal - curs de bază - vol. I, II, III, ANEFS, B.

16