Definit de George Călinescu drept ,, oglindire a vietii in moduri fabuloase’’ ,

basmul este specia narativa de regula, in proza, in care fortele binelui se

confrunta cu fortele raului, ajungand , in final, sa le invinga, cea ce ii confera
textului o polarizare etica.

Opera literara ,,Povestea lui Harap – Alb’’, scrisa de Ion Creanga a fost
pubicata in anul 1877 in revista ,,Convorbiri literare’’, avand drept context
revalorificarea folclorului de catre marii clasici. De astfel, basmul are la baza un
model literar regandit estetic de Ion Creanga.

Mai intai, ,,Povestea lui Harap- Alb” este centrata, ca orice basm, pe
supratema triumfului binelui in fata raului, tema derivata fiind initierea si
maturizarea progresiva a protagonistului. Aceasta tematica ilustreaza motivele
narative specifice : imparatul fara succesor la tron ( Verde- imparat),
superioritatea mezinului, probele depasite, calatoria, incalcarea interdicitie si
supunerea prin viclesug, animale fabuloase (calul, turturica, craiasa albinelor si a
furnicilor ), obiecte magice (sabia Statu- Palma – Barba – Cot, cele 3 ,, smichele’’
de mar, apa vie si apa moarta), pedepsirea raufacatorului (a Spanului) si nunta
imparateasca. In acest basm fortele binelui sunt repezentate de Harap- Alb
alaturi de ajutoarele si donatorii sai: intai Sfanta Duminica, apoi
calul ,,nazdravan”, craiasa albinelor, craiasa furnicilor si cei cinci tovarasi ,,
uriasi”. Fortele raului fiind reprezentate de Span si de Imparatul Ros, personaje
pe care mezinul, la inceputul calatoriei, este sfatuit sa le evite: ,, sa te feresti de
omul ros, iar mai ales de omul span, cat ai putea”.

Spre deosebire de basmul popular, in care naratiunea este predominanta,

in basmul cult naratiunea se imbina cu dialogul si descrierea. ,, Povestea lui
Harap Alb” este structurata in doua mari parti compozitionale, fiecare insumand
cate 4 episoade narative. In prima parte, eroul este prezentat in ipostaza de
novice si cuprinde o suita de probe pe care Harap – Alb le depaseste: proba
milosteniei (intalnirea cu Sfanta Duminica metamorfozata in cersetoare), proba
harniciei (hranirea calului), proba curajului (trecerea podului), proba labirintului
(cele 3 intalniri cu Spanul), coborarea in fantana (moartea ritualica), proba
vredniciei si a inteligentei (aducerea ,,salatilor” din Gradina Ursului), proba
curajului si a rabdarii ( aducerea capului si pielii cerbului din Padurea Cerbului).
Partea a 2 a reprezinta alte serii de probe necesare pentru maturizarea eroului:
proba altruismului si a prieteniei (furnicile, albinele si cei 5 prieteni grotesti),
probele de curtea imparatului Ros – casa de arama incinsa (Gerila), ospatul
pantagruelnic (Flamanzila si Setila), alegerea macului din nisip (furnicile), gasirea
fetei (Ochila si Pasari- Lati- Lungila), ghicirea adevaratei fete a omului- ros
(craiasa albinelor), intrecerea dintre cal si turturica, recuperarea identitatii si a
palosului, demascarea Spanului, moartea si invierea lui Harap – Alb, uciderea
Spanului de catre cal si rasplata eroului.

Personajele specifice basmului (,, eroi himerici ” cum ii numeste George

Calinescu in ,,Estetica Basmului ” ), sunt, in termenii lui Vladimir Propp
( ,,Morfologia Basmului ”) protagonistul, antagonistul, ajutoarele si donatorii.
Daca in basmul popular personajele sunt schematice, in cel cult sunt bine
portretizate atat prin caracterizare directa, cat si indirecta. Harap- Alb, spre
deosebire de Fat- Frumos, nu are puteri si caracteristici supraomenesti acesta
fiind un simplu fiu de crai, basmului lui Ion Creanga urmarind maturizarea sa
progresiva. Numele lui Harap- Alb ( sclavul alba) arata sugestiv evolutia sa de la
statul de sluga la acela de stapan, spre deosebire de basmul popular unde eroul
are un nume generic, ,, Fat- Frumos” .

Relatiile dintre protagonist si cei doi antagonisti ( Spanul si imparatul Ros)

reliefeaza conflictul dintre fortele binelui si fortele raului. Procesul de maturizare
a eroului confera o alta importanta relatiei cu Spanul, acesta devenind ,,raul
necesar” pentru Harap- Alb.

Din acest basm nu lipsesc bineinteles formulele specifice pe care Ion

Creanga le prelucreaza original: formula initiala - ,, Amu, cica era odata intr-o
tara un crai carea avea 3 feciori” – formula mediana - ,, Si merg ei o zi, si merg
doua, si patruzeci si noua” – si formula finala - ,, Si a tinut veselia ani intregi”,
aceste clisee compozitionale ilustrand stereotipia basmului.

Decapitarea eroului este ultima treapta si finalul initierii, avand

semnificatia coborarii in Infern a mortii initiatice. Invierea este realizata de
farmazoana , cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Eroul reintra in posesia
palosului si primeste drept rasplata pe fata omului-Ros si imparatia unchiului
sau. Nunta si schimbarea statului social confirmand astfel maturizarea eroului.

In concluzie, ,, Povestea lui Harap- Alb” este un basm cult in care Ion
Creanga a valorificat modelul popular, depasindu-l prin elementele de
originalitate evidentiate.