MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI

SPORTULUI
UNIVERSITATEA “VASILE ALECSANDRI” din BACĂU
FACULTATEA de INGINERIE
Calea Mărășești, Nr. 157, Bacău, 600115, Tel./Fax
+40 234 580170
Program de studiu: Inginerie și management în alimentație publică și
agroturism

PROIECT

GESTIONAREA DEȘEURILOR

PROCESUL TEHNOLOGIC DE OBȚINERE A

BENZINEI DIN INDUSTRIA PETROLIERĂ

Profesor: S.I. dr. ing. Irimia Oana

Student: Garabajiu Vladislav

Grupa: 11231

Bacău 2023-2024
 Cuprins
Capitolul 1 Prezentarea industriei petroliere.....................................................3
1.1 Istoric....................................................................................................3
1.2 Ramurile petroliere...............................................................................5
1.3 Rafinăria PETROMIDIA.........................................................................7
Capitolul 2 Prezentarea procesului tehnologic de obținere a benzinei............10
2.1 Schema procesului tehnologic de obținere a benzinei........................10
2.2 Prezentarea sumară a procesului tehnologic de obținere a benzinei...11
Indicele de cifră octanică.............................................................................13
Capitolul 3 Prezentarea schemei de generare a deșeurilor..............................15
Capitolul 4 Prezentarea sumativă a deșeurilor generate de procesul tehnologic
.........................................................................................................................16
4.1 Cataliști uzați..........................................................................................16
4.2 Deșeuri de ulei........................................................................................17
4.3 Emisii de gaze........................................................................................18
4.4 Gudroane acide.......................................................................................19
4.5 Slamuri petroliere...................................................................................20
4.6 Nămoluri cu un conținut de substanțe periculoase.................................21
4.7 Bitum......................................................................................................22
4.8 Ape uzate................................................................................................23
Capitolul 5 Gestionarea bitumului..................................................................25
5.1 Prezentare generală................................................................................25
5.2 Producerea..............................................................................................26
5.3 Modul de colectare a bitumului..............................................................27
Capitolul 6 Valorificarea bitumului................................................................28
Reciclarea bitumului.................................................................................30
Bibliografie......................................................................................................32

2
 Capitolul 1 Prezentarea industriei petroliere

1.1 Istoric

În timp ce utilizarea locală a petrolului datează de mai multe secole,

industria petrolieră modernă, împreună cu producția și aplicațiile sale
moderne, sunt de origine recentă. Statutul petrolului ca o componentă cheie a
politicii, societății și tehnologiei își are rădăcinile în industria cărbunelui și a
kerosenului de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În imaginea de mai jos, figura
1, este prezentat una din primele tipuri de foraj petrolier [1].

Figura 1. Una dintre primele generații de infrastructură de foraj petrolier.

Imagine de pe râul Athabasca, Alberta, Canada, în 1898. [1]

Unul dintre cele mai vechi cazuri este rafinarea parafinei din petrol brut.
Abraham Gesner a dezvoltat un proces de rafinare a unui combustibil lichid

3
(pe care avea să îl numească ulterior kerosen) din cărbune, bitum și șisturi
bituminoase; acesta ardea mai curat și era mai ieftin decât uleiul de balenă. În
1847, James Young a observat o scurgere naturală de petrol atunci când a
distilat un ulei ușor și subțire, potrivit pentru utilizarea ca ulei de lampă,
obținând în același timp un ulei mai gros, potrivit pentru lubrifierea mașinilor.
Primele rafinării din lume și primele puțuri de petrol moderne au fost
înființate la mijlocul secolului al XIX-lea. Deși industriile petroliere s-au
dezvoltat în mai multe țări în secolul al XIX-lea, cei doi giganți au fost Statele
Unite și Imperiul Rus, mai exact acea parte a acestuia care formează astăzi
teritoriul Azerbaidjanului independent. Împreună, aceste două țări au produs
97% din petrolul mondial pe parcursul secolului al XIX-lea[1].
Utilizarea motorului cu combustie internă pentru automobile și camioane
la începutul secolului XX a fost un factor esențial în creșterea explozivă a
industriei în Statele Unite, Europa, Orientul Mijlociu și, mai târziu, în restul
lumii. Când combustibilul diesel a înlocuit motoarele cu aburi la navele de
război, controlul aprovizionării cu petrol a devenit un factor de strategie
militară - și a jucat un rol esențial în cel de-al Doilea Război Mondial. După
ce dominația cărbunelui s-a diminuat la mijlocul anilor 1950, petrolul a
beneficiat de o acoperire mediatică semnificativă, iar importanța sa asupra
economiilor moderne a crescut foarte mult, fiind un factor major în mai multe
crize energetice [1].
Preocuparea legată de epuizarea petrolului a scos la iveală noi evoluții,
cum ar fi fracturarea la scară comercială și utilizarea din ce în ce mai mare a
energiei mai puțin poluante. În secolul al XX-lea, problemele legate de
poluarea aerului au condus la reglementări guvernamentale. La începutul
secolului XXI, problemele de mediu legate de încălzirea globală cauzată de
petrol și gaze (pe lângă cărbune) fac ca această industrie să fie controversată
din punct de vedere politic [1].

4
 1.2 Ramurile petroliere

American Petroleum Institute împarte industria petrolieră în trei sectoare

[2]:
 upstream (explorare, dezvoltare și producție de țiței sau gaze naturale)
 midstream ( tankere petroliere, rafinării, comercianți cu amănuntul și
consumatori)
 downstream

Industria petrolului și a gazelor este de obicei împărțită în trei sectoare

majore: upstream (sau explorare și producție - E&P), midstream și
downstream.
Sectorul din upstream include căutarea unor potențiale zăcăminte
subterane sau subacvatice de țiței și gaze naturale, forarea de sonde de
explorare și, ulterior, exploatarea sondelor care recuperează și aduc la
suprafață țițeiul sau gazele naturale brute. În imaginea de mai jos sunt
prezentate rezervele petroliere din lume [2].

Figura 2. Rezervele mondiale de petrol, 2013\[2]

Sectorul midstream implică transportul (prin conducte, căi ferate, barje,

petroliere sau camioane), depozitarea și comercializarea cu ridicata a
produselor petroliere brute sau rafinate. Conductele și alte sisteme de
transport pot fi utilizate pentru a transporta țițeiul de la locurile de producție
la rafinării și pentru a livra diverse produse rafinate distribuitorilor din aval

5
[2].
Rețelele de conducte de gaze naturale agregă gazul de la instalațiile de
purificare a gazelor naturale și îl livrează clienților din aval, cum ar fi
serviciile publice locale. În figura 3 este prezentarea sistemului de conducte

de petrol [2].

Figura 3. Sistemul de conducte de petrol. O prezentare generală a unui

sistem de conducte de petrol de la sondă până la consumatori\[4]

Sectorul din downstreaam este reprezentat de rafinarea țițeiului și de

prelucrarea și purificarea gazelor naturale brute, precum și de comercializarea
și distribuția produselor derivate din țiței și gaze naturale. Sectorul din aval
ajunge la consumatori prin intermediul unor produse precum benzină sau
petrol, kerosen, combustibil pentru avioane, motorină, păcură, păcură pentru
încălzire, păcură, lubrifianți, ceară, asfalt, gaz natural și gaz petrolier lichefiat
(GPL), precum și nafta și sute de produse petrochimice.
Definitie „proces de afaceri, cel mai frecvent în industria petrolieră,
asociat cu activitățile de post-producție.”[2]

6
1.3 Rafinăria PETROMIDIA

Cea mai mare rafinărie din România și una dintre cele mai moderne din
sud-estul Europei, cu impact semnificativ în zona Dobrogei și pe plan
național. Petromidia contribuie semnificativ la dezvoltarea activităților
Rompetrol în România și în regiunea Mării Negre. Ea face legătură între
activitățile de trading și aprovizionare și cele de distribuție a carburanților
prin intermediul stațiilor Rompetrol din România, Moldova, Bulgaria și
Georgia. În imaginea de mai jos este prezentarea fabricii de rafinare [5].

Figura 4. Rafinarea Petromidia lânga portul Constanța\[5]

Petromidia are un indice de complexitate Nelson de 11.4 și prelucrează

țiței cu conținut ridicat de sulf, obținând exclusiv produse Euro 5. Aliniată la
standardele BAT (Best Available Technologies), Petromidia este prima
rafinărie romanească care s-a aliniat cu succes la reglementările europene de
mediu și standardele de calitate a carburanților [5].

Peste 450 milioane de dolari au fost investiți pentru a atinge gradul

actual de complexitate al rafinăriei și pentru a asigura respectarea în totalitate
a cerințelor de mediu ale Uniunii Europene [5].

7
Unitățile de producție ale rafinăriei

Această configurație complexă permite rafinăriei să obțină randamente

mari pentru produsele albe [5]:

 unități de distilare atmosferică și vid

 gamă completă de unități de hidrotratare

 una pentru benzină

 una pentru kerosen
 două pentru motorină

 trei unități de conversie:

 hidrocracare ușoară
 cracare catalitică fluidă
 cocsare

 noi unităti de suport precum unitatea de recuperare a sulfului și de

tratare a gazului rezidual
 instalație de hidrogen, azot și sisteme de faclă
 două unităti moderne de amestec în linie pentru benzină și motorină

Soluții de ultimă generație pentru transporturi

Rompetrol Rafinare a implementat cu succes un sistem de monitorizare și

control în timp real al traficului de produse petroliere – Shunting Expert.
Programul sofware este o premieră la nivel naţional şi în zona de Sud-Est a
Europei, iar Rompetrol Rafinare este prima companie de profil care se va
folosi de sistemul de ultimă generaţie, pentru monitorizarea traficului pe care
ferată. Noul software urmează să fie folosit în cadrul celor două platforme
operate de Rompetrol Rafinare – rafinăria Petromidia și rafinăria Vega din
Ploiești. Prin aplicație, operatorii vor avea acces nelimitat pentru aproximativ
13.000 de vagoane lunar. În imaginea de mai jos este un tabel cu rezultatele
financiare a companiei din 2019-2022 [5].

8
Figura 5. Rezultatele financiare și operaționale\[5]

9
 Capitolul 2 Prezentarea procesului tehnologic de
obținere a benzinei.

2.1 Schema procesului tehnologic de obținere a benzinei

Figura 6. Procesul tehnologic de rafinare a benzinei\[6]

10
2.2 Prezentarea sumară a procesului tehnologic de obținere a benzinei.

Benzina este un produs petrolier rafinat care este utilizat în

mod obișnuit ca și combustibil pentru motoarele cu combustie
internă ale vehiculelor. Este un amestec complex de hidrocarburi,
care sunt molecule compuse din atomi de carbon și hidrogen.
Producerea benzinei implică mai multe etape, care pot fi împărțite
în linii mari în trei etape [7]:

1. Prelucrarea țițeiului brut

Petrolul brut este un amestec natural de hidrocarburi,
împreună cu alte impurități, cum ar fi compușii de sulf și de azot.
Primul pas în producția de benzină este prelucrarea țițeiului pentru
a elimina impuritățile și a-l pregăti pentru rafinare. Acest lucru
poate implica următoarele procese:

a. Decantarea: Separarea țițeiului de impuritățile solide, cum

ar fi nisipul și pietrișul.
b. Desulfurarea: Îndepărtarea sulfului din țiței, deoarece sulful
poate contribui la poluarea aerului.
c. Hidrotratarea: Adăugarea de hidrogen pentru a reduce
conținutul de sulf și pentru a îmbunătăți proprietățile benzinei.

2. Distilare
Distilarea este principala metodă de separare a diferitelor
componente ale țițeiului pe baza punctelor lor de fierbere. Petrolul
brut este încălzit la o temperatură ridicată, ceea ce determină
vaporizarea acestuia. Vaporii sunt apoi trecuți printr-un turn de
fracționare, unde se răcesc și se condensează în diferite fracțiuni,
fiecare cu un anumit interval de puncte de fierbere. Intervalul
benzinei este de obicei între 30 și 200 de grade Celsius [8].
În timpul distilării, uleiul este încălzit și separat. Acest lucru
se face fie în turnuri de țiței, fie în turnuri de vid. În imaginea de
mai jos este un turn de distirlare unde ajunge petrolul, încalzindu-
se la o anumită temperature, va ieși un anumit tip de combustibil
[8].

11
 Figura 7. Turnul de distilare\[8]
3. Procese de conversie
Nu toate hidrocarburile din țiței sunt potrivite pentru
producerea de benzină. Unele hidrocarburi sunt prea mari sau au
proprietăți nedorite. Procesele de conversie sunt utilizate pentru a
modifica aceste hidrocarburi pentru a le face potrivite pentru a fi
amestecate în benzină. Unele procese de conversie comune include
[9]:

a. Cracarea: Descompunerea moleculelor de hidrocarburi mai

mari în molecule mai mici, care sunt mai potrivite pentru benzină.
Acest lucru se poate face pe cale termică sau catalitică.

b. Reformare: Creșterea cifrei octanice a benzinei prin

rearanjarea structurii moleculare a hidrocarburilor pentru a le face
mai rezistente la ciocnire.

12
 c. Alchilarea: Combinarea moleculelor mai mici de
hidrocarburi pentru a crea molecule mai mari, cu lanț ramificat,
care au un indice de cifră octanică mai mare.

4. Amestec și finisare
Diferitele fracțiuni și produse rezultate din procesele de
distilare și conversie sunt combinate și amestecate pentru a crea o
benzină cu proprietățile dorite, cum ar fi cifra octanică,
volatilitatea și performanța antidetonantă. Se pot adăuga aditivi
suplimentari pentru a îmbunătăți performanța și caracteristicile
benzinei [7].

5. Controlul calității și depozitarea

Produsul final de benzină este supus unor teste riguroase de
control al calității pentru a se asigura că îndeplinește toate
specificațiile și standardele de siguranță. Apoi este depozitat în
rezervoare sau în conducte până când este transportat la
terminalele de distribuție și la benzinării [7].

Indicele de cifră octanică a benzinei este o măsură a

rezistenței acesteia la ciocnire, un fenomen care apare în motoarele
cu combustie internă atunci când combustibilul se aprinde
prematur. Ciocnirea poate provoca deteriorarea motorului și reduce
eficiența combustibilului [10].

Există două metode principale de măsurare a cifrei octanice

[10]:
Indicele de cifră octanică de cercetare (RON): Aceasta este o
măsură a rezistenței unui combustibil la pocnituri în condiții
controlate de laborator. Se determină prin rularea combustibilului
într-un motor de testare cu un raport de compresie variabil și
compararea rezultatelor cu cele pentru amestecuri de izo-octan și
heptan. Izo-octanul este o hidrocarbură foarte ramificată care arde
fără probleme, cu un nivel scăzut de pocnituri, iar heptanul este o
hidrocarbură cu lanț drept care pocnește ușor.
Indicele de octanemie motor (MON): Aceasta este o măsură a
rezistenței unui combustibil la pocnituri în condiții de funcționare
mai realiste. Se determină prin rularea combustibilului într-un
13
 motor de testare cu un raport de compresie fix și o sarcină care
simulează condițiile de conducere ale unui vehicul obișnuit.
Cifra octanică a benzinei este în mod obișnuit raportată ca
medie a valorilor RON și MON. De exemplu, o benzină cu cifra
octanică de 93 are un RON de 96 și un MON de 88.

Există mai multe modalități de a crește cifra octanică a

benzinei [10]:

 Folosind hidrocarburi cu cifră octanică mai mare: Hidrocarburile

cu catenă dreaptă sunt mai predispuse la ciocniri decât
hidrocarburile cu catenă ramificată. Prin urmare, utilizarea mai
multor hidrocarburi cu lanț ramificat în benzină poate crește cifra
octanică a acesteia.

 Adăugarea de aditivi de creștere a cifrei octanice: Există o serie de

aditivi care pot fi adăugați la benzină pentru a-i crește cifra
octanică. Acești aditivi sunt, de obicei, fie hidrocarburi aromatice,
fie alcooli.

 Utilizarea de oxigenați: Oxigenatele sunt compuși care conțin

oxigen, cum ar fi etanolul sau metanolul. Oxigenatele pot
îmbunătăți arderea benzinei și pot reduce tendința de a bate.

Cifra octanică a benzinei este un aspect important pentru

performanța motorului. O benzină cu cifră octanică mai mare este
necesară pentru motoarele cu rapoarte de compresie ridicate, care
sunt mai frecvente în cazul vehiculelor de performanță. Utilizarea
benzinei cu cifra octanică corectă poate contribui la prevenirea
deteriorării motorului și la îmbunătățirea eficienței
combustibilului.

14
În figura 8, se vede niste pistoane cu cifră octanică la o stație obișnuită de
combustibil [10].

Fig. 8 Pompă la stația de combustibil cu cifra octanică indicată pe piston\[10]

Capitolul 3 Prezentarea schemei de generare a
deșeurilor.

În urma parcurgerii etapelor din procesul tehnologic de obținere a

benzinei rezultă urmatoarele deșeuri:

15
 cataliști uzați
Prelucrarea deșeuri de ulei
țițeiului brut emisii de gaze
gudroane acide

deșeuri de ulei Cantități

emisii de gaze mari de
Distilare bitum
ape uzate

slamuri petroliere
Procese de nămoluri cu un conținut de substanțe
periculoase
conversie

catalizatori uzați
Amestec și
finisare

Controlul substanțe chimice uzate

ambalaje
calității și
depozitare
Schema 1. Schema de generare a deșeurilor în urma procesului tehnologic

Capitolul 4 Prezentarea sumativă a deșeurilor

generate de procesul tehnologic

4.1 Cataliști uzați

Catalizatorii sunt folosiți pentru a accelera reacțiile chimice în
procesul de rafinare. Odată ce au fost folosiți, devin uzați și trebuie

16
 eliminați. Catalizatorii uzați pot fi materiale periculoase, iar
eliminarea acestora trebuie făcută într-un mod sigur și responsabil
din punct de vedere ecologic [11].

Cod deșeu: 05 01 99 [12].

1. Generare: rezultă în urma folosirii la reacțiile chimice de accelerare a

procesului de rafinare.

2. Colectare/Depozitare: ele pot fi colectate și depozitate de la centrele

de rafinare a petrolului

3. Transport: Catalistii uzati sunt transportati in containere speciale care

sunt proiectate pentru a preveni contaminarea mediului. Aceste
containere sunt de obicei fabricate din metal sau plastic rezistent la
coroziune si sunt echipate cu sisteme de ventilatie pentru a preveni
acumularea de gaze periculoase. În imaginea 9 se poate vedea un astfel
de container.

4. Valorificare/Eliminare: Cataliștii uzați pot fi reciclați pentru a

produce noi catalizatori sau pentru a recupera materialele valoroase
din care sunt fabricați.Reciclarea catalizilor uzați este o practică
importantă, deoarece ajută la reducerea cantității de deșeuri generate și
la conservarea resurselor naturale.

Procesul de reciclare a catalizilor uzati

Procesul de reciclare a catalizatorilor uzați implică mai multe etape [11]:
 Destinarea: Cataliștii uzați sunt colectați de către companiile de
reciclare si transportați la o instalație de reciclare.
 Prelucrarea: Cataliștii uzați sunt supuși unui proces de sortare și
decontaminare pentru a elimina orice materiale nemetalice sau
periculoase.
 Recuperarea: Materialele valoroase din catalizatori sunt recuperate prin
procese fizice, chimice sau biologice.

17
  Refabricarea: Materialele valoroase recuperate sunt utilizate pentru a
produce noi catalizatori sau pentru alte scopuri.

Figura 9. Container pentru depozitare deșeuri periculoase\[13]

4.2 Deșeuri de ulei

Deșeurile de ulei sunt un produs secundar al procesului de

rafinare. Este o substanță groasă, neagră care conține un amestec
de ulei nerafinat, apă și alte substanțe chimice. Deșeurile de ulei
pot fi reciclate sau eliminate în depozite de deșeuri [14].

Cod deșeu: 05 01 05 [12].

1. Generare: Deșeurile de ulei pot fi generate în timpul extracției

petrolului din zăcăminte, în timpul transportului petrolului și în timpul
procesului de rafinare a petrolului.

2. Colectare/Depozitare: Deșeurile de ulei pot fi colectate în mai multe

moduri diferite, inclusiv [14]:
Colectare voluntară: Deșeurile de ulei pot fi colectate voluntar de către
proprietarii de vehicule, companii sau instituții.
Colectare obligatorie: În unele cazuri, colectarea deșeurilor de ulei poate fi
18
 obligatorie prin lege.
Colectare de la sursă: Deșeurile de ulei pot fi colectate de la sursă, cum ar
fi stațiile de alimentare sau atelierele auto.

3. Transport: Deșeurile de ulei colectate trebuie transportate în

siguranță la o instalație de reciclare sau eliminare. Transportul
deșeurilor de ulei trebuie să se facă în conformitate cu legile și
reglementările aplicabile.

4. Valorificare/Eliminare: Deșeurile de ulei pot fi valorificate în mai

multe moduri diferite, inclusiv [14]:
Tratarea cu combustibil: Deșeurile de ulei pot fi tratate pentru a produce
combustibil pentru uz industrial sau comercial.
Tratarea cu energie: Deșeurile de ulei pot fi tratate pentru a produce
energie electrică sau termică.
Tratarea cu produse chimice: Deșeurile de ulei pot fi tratate pentru a
produce produse chimice, cum ar fi asfaltul sau lubrifianții.

4.3 Emisii de gaze

Arderea țițeiului produce o varietate de emisii, inclusiv dioxid de carbon,

oxizi de azot și sulf. Aceste emisii pot contribui la poluarea aerului și la
schimbările climatice [15].

Cod deșeu: 05 01 11 [12].

1. Generare: rezultă din arderea țițeiului.

2. Colectare/Depozitare: Emisiile de gaze din activități industriale pot fi

colectate prin intermediul unor sisteme de captare și stocare a
carbonului (CCS). Aceste sisteme folosesc tehnologii pentru a capta
dioxidul de carbon din gazele de ardere înainte ca acestea să fie
eliberate în atmosferă [15].

3. Transport: Emisiile de gaze colectate pot fi transportate prin

intermediul unor conducte, cisterne sau camioane.
4. Valorificare/Eliminare: Dioxidul de carbon colectat poate fi stocat
subteran, în oceane sau în alte locuri, poate fi la fel reutilizat la

19
 producția de ciment sau mai poate fi transformat în alte produse, cum
ar fi combustibili sintetici sau materiale plastice [15].

4.4 Gudroane acide.

Cod deșeu: 05 01 07 [12].

1. Generare: Gudroanele acide sunt generate în timpul procesului de

rafinare a petrolului, atunci când hidrocarburile cu sulf sunt oxidate.
Acest lucru poate avea loc în timpul distilării, în timpul conversiei sau
în timpul procesării produselor petroliere [16].

2. Colectare/Depozitare: Gudroanele acide sunt colectate în mod

obișnuit în rezervoare sau în containere specializate. Acestea trebuie
colectate în siguranță, pentru a preveni scurgerile sau eliberarea de
vapori toxici [16].

3. Transport: Gudroanele acide pot fi transportate prin transport rutier,

feroviar sau maritim. Acestea trebuie transportate în conformitate cu
reglementările de siguranță, pentru a preveni accidentele.

4. Valorificare/Eliminare: Reciclarea gudroanelor acide este cea mai

preferată metodă de valorificare, deoarece este o modalitate durabilă
de a reduce cantitatea de deșeuri generate. Gudroanele acide pot fi
reciclate pentru a produce combustibil, energie sau alte produse
chimice [16].

Gudroanele acide pot fi valorificate prin aplicarea unuia

dintre următoarele procese [16]:
 Reciclarea: Gudroanele acide pot fi reciclate pentru a produce
combustibil, energie sau alte produse chimice.
 Tratarea: Gudroanele acide pot fi tratate pentru a elimina sulful și alte
poluanți.
 Depozitarea: Gudroanele acide pot fi depozitate în depozite
specializate, în cazul în care nu există alte opțiuni de valorificare.
În imaginea de mai jos se poate vedea consecnțele cănd o rafinărie petrolieră
nu valorifică adecvat gudroanele acide și alte reziduuri petroliere.

20
 Figura 10. Dezastru ecologic într-o localitate românească\[17]

Tratarea gudroanelor acide este o metodă alternativă de

valorificare, care poate fi utilizată în cazul în care reciclarea nu
este posibilă. Tratamentul gudroanelor acide poate fi utilizat pentru
a elimina sulful și alte poluanți [16].
 Eliminarea sulfului: Sulful poate fi eliminat din gudroanele acide prin
metode chimice, cum ar fi hidrogenarea sau pirulizarea.
 Eliminarea altor poluanți: Alți poluanți, cum ar fi metalele grele, pot fi
eliminați din gudroanele acide prin metode fizice, cum ar fi filtrarea sau
electroliza.

4.5 Slamuri petroliere

Cod deșeu: 05 01 02* [12].

1. Generare: Slamurile petroliere sunt un deșeu lichid sau semisolid care

conține o varietate de poluanți, inclusiv ulei, grăsimi, metale grele și
substanțe chimice. Slamurile petroliere pot fi generate în timpul
distilării, rafinării și altor procese de prelucrare a petrolului [18].

2. Colectare/Depozitare: Slamurile petroliere trebuie colectate în mod

corespunzător pentru a preveni contaminarea mediului. Colectarea
21
 poate fi efectuată prin următoarele metode [18]:
Colectare mecanică: Această metodă utilizează echipamente mecanice,
cum ar fi pompe, pentru a colecta slamurile petroliere.
Colectare gravitațională: Această metodă permite slamurilor petroliere
să se separe de alte materiale și să fie colectate într-un rezervor.
Colectare prin aspirație: Această metodă utilizează un sistem de
aspirație pentru a colecta slamurile petroliere.

3. Transport: Slamurile petroliere trebuie transportate în mod sigur

pentru a preveni scurgerea sau contaminarea. Transportul poate fi
efectuat prin următoarele metode [18]:
Transportul rutier: Această metodă este cea mai frecventă metodă de
transport a slamurilor petroliere.
Transportul feroviar: Această metodă este utilizată pentru transportul unor
cantități mari de slamuri petroliere.
Transportul maritim: Această metodă este utilizată pentru transportul
slamurilor petroliere pe distanțe lungi.

4. Valorificare/Eliminare: Reciclarea slamurilor petroliere este o

modalitate de a reduce cantitatea de deșeuri și de a obține produse noi
din deșeurile existente. Slamurile petroliere pot fi reciclate pentru a
produce o varietate de produse, inclusiv: combustibil, energie.
Incinerea slamurilor petroliere este o modalitate de a distruge poluanții
din aceste deșeuri. Incinerea trebuie efectuată într-un mod sigur pentru
a preveni eliberarea poluanților în mediu.

4.6 Nămoluri cu un conținut de substanțe periculoase

Nămolul petrolier este o substanță vâscoasă, neagră, care se

formează în timpul extracției petrolului și gazelor naturale. Este
format din o combinație de argilă, nisip, apă sărată, petrol și alte
substanțe [19].

Cod deșeu: 05 01 09* [12].

1. Generare: Nămolul petrolier poate fi generat în mai multe moduri,

inclusiv [19]:
Evaporarea apei din zăcământul de petrol: Atunci când apa din
zăcămintele de petrol se evaporă, se lasă în urmă un reziduu de nămol
22
 petrolier.
Eroziunea solului: Eroziunea solului care acoperă zăcămintele de petrol
poate duce la dezvelirea acestora și la evaporarea apei, cu formarea de
nămol petrolier.
Activitățile de foraj și extracție: Activitățile de foraj și extracție a
petrolului și gazelor naturale pot duce la eliberarea de nămol petrolier
în mediu.

2.Colectare/Depozitare: Nămolul petrolier poate fi colectat folosind o

varietate de echipamente mecanice, cum ar fi excavatoarele, dragele și
pompele. El mai poate fi colectat în mod naturla în mod natural prin
evaporarea apei sau prin captarea acestuia în structuri naturale, cum ar
fi lacuri sărate sau dune de nisip [19].

3.Transport: aceste deșeuri pot fi transportate cu un camion, cât și pe mare

cu cisterne specializate.

4.Valorificare/Eliminare: ca și celelalte deșeuri petroliere, acest nămol

poate fi paarțial reciclat în alte produse petroliere sau energie. Se poate
și de incinerat, dar la fel va avea impact negativ asupra mediului. Este
și o modalitate temporară, depozitarea lor.

4.7 Bitum

Bitumul petrolier este o substanță vâscoasă, neagră, care este

o componentă naturală a petrolului brut. Se formează atunci când
moleculele de petrol se condensează și se solidifică la temperaturi
scăzute [20].

Cod deșeu: 05 01 17 [12].

1. Generare: Bitumul petrolier poate fi generat în mod natural în

zăcăminte de petrol, unde se acumulează în partea de jos a puțurilor de
petrol. De asemenea, poate fi produs artificial prin distilarea petrolului
brut sau prin amestecarea de petrol cu alte substanțe, cum ar fi
cărbunele sau gudronul [20].

2.Colectare/Depozitare: Bitumul petrolier generat în mod natural poate fi

23
 colectat prin pompare din zăcăminte de petrol. De asemenea, poate fi
colectat prin excavare sau prin utilizarea de excavatoare.
Bitumul petrolier produs artificial este de obicei colectat prin răcire și
solidificare.

3.Transport: aceste deșeuri pot fi transportate cu autocamioane, cât și pe

mare cu cisterne specializate.

4.Valorificare/Eliminare: Bitumul petrolier este utilizat în diverse

aplicații, inclusiv [20]:
Construcții: Bitumul petrolier este utilizat pentru a produce asfalt, care este
utilizat la construirea drumurilor, șantierelor și altor structuri.
Izolarea electrică: Bitumul petrolier este utilizat pentru a izola cablurile
electrice.
Impermeabilizarea: Bitumul petrolier este utilizat pentru a impermeabiliza
acoperișuri, poduri și alte structuri.
Solutii de acoperire: Bitumul petrolier este utilizat pentru a produce
acoperiri pentru produse precum țigle și folia de acoperiș.
Bitumul petrolier este o resursă valoroasă care poate fi
utilizată în diverse aplicații. Este important să se gestioneze în mod
responsabil bitumul petrolier pentru a preveni poluarea mediului.

4.8 Ape uzate

Apele uzate reprezintă apele folosite în procese industriale de

producție sau în gospodăriile populației, poluate cu diferite
substanțe, evacuate prin intermediul sistemului de canalizare în
receptori naturali (râuri, lacuri, mări) sau pe diferite terenuri, cu
sau fără epurare prealabilă.
Legea apelor din România definește apele uzate ca fiind ape
provenind din activități casnice, sociale sau economice, conținând
substanțe poluante sau reziduuri care-i alterează caracteristicile
fizice, chimice și bacteriologice inițiale, precum și ape de ploaie ce
curg pe terenuri poluate [21].
Apele uzate pot fi clasificate în mai multe categorii [21]:

24
 Ape uzate menajere - reprezintă apele uzate din gospodăriile
populației, provenite de la grupurile sanitare, gătit, spălat și din alte
activități menajere. Aceste ape sunt poluate cu substanțe organice
(detergenți, produse petroliere, pesticide), substanțe minerale
(cloruri, amoniac), germeni patogeni, paraziți.
 Ape uzate industriale - reprezintă apele uzate provenite din diferite
procese industriale și/sau comerciale, altele decât apele uzate
menajere și apele meteorice.
 Ape uzate orășenești/urbane - reprezintă apele uzate menajere sau
un amestec de ape uzate menajere cu ape uzate industriale și/sau ape
meteorice.
Conform legislației în vigoare, apele uzate trebuie să fie
tratate în stații de epurare, pentru ca efluentul rezultat să poată fi
redat naturii.Pe de altă parte, nămolurile, care reprezintă produsul
final ireductibil al stațiilor de epurare, au valoare potențială în
construcții, în producerea biogazului și ca amendament al solului
pentru utilizarea benefică în agricultură [21].

Sub presiunea scăderii rezervelor mondiale de apă curată și a

necesității de a hrăni o populație în creștere, pe plan global se
prevede o creștere rapidă a utilizării apei uzate și tratate pentru

25
 a iriga terenurile agricole și în alte scopuri. În imaginea 11 este o
stație tipica de epurare a apei uzate [21].

Figura 11. Stație de epurare a apei uzate.\[21]

Capitolul 5 Gestionarea bitumului

5.1 Prezentare generală

Bitumul este un tip de țiței de calitate inferioară, compus din

hidrocarburi complexe și grele. Într-un zăcământ de petrol, bitumul
este un fluid gros și vâscos (vezi în figura12) și trebuie să fie
extras din sol. La extracție, trebuie să se folosească multă căldură
și efort pentru a-l transforma într-un produs mai bun. Deși bitumul
este greu de extras din sol, acesta poate să se revarsă în mod
natural la suprafața Pământului în scurgeri de petrol. Aceste
scurgeri sunt locuri în care combustibilii fosili și produsele
petroliere se scurg din Pământ în loc să fie prinse în adâncurile
solului. În aceste scurgeri, bitumul, asfaltul și gudronul se
transformă în bălți. În plus, bitumul este principala componentă de

26
 combustibil fosil din nisipurile bituminoase. Atunci când bitumul
se combină cu asfaltul se formează un solid util pentru pavarea
drumurilor [20].
Figura 12. Bitumul fiind un subprodus din țiței, este un lichid
vâscos și gros\[22]

5.2 Producerea

Pe lângă faptul că se găsește în mod natural în izvoare și în

nisipurile bituminoase, bitumul poate fi produs prin îndepărtarea
fracțiunilor mai ușoare din țiței în timpul procesului de rafinare.
Fracțiunile care sunt îndepărtate sunt gazul petrolier lichid,
benzina și motorina. În imaginea de mai jos este bitumul în formă

de reziduu petrolier [22].

Figura 13. Bitum ieșind din coloanal de distilare a petrolului\
[22]

Odată ce țițeiul a fost extras din sol, poate începe producția de

bitum. Țițeiul este pompat din rezervoarele de depozitare și trecut
printr-un sistem care crește temperatura țițeiului la 200°C. Petrolul
se deplasează apoi către un cuptor, unde este încălzit și mai mult,

27
 până la aproximativ 300°C, unde este vaporizat parțial într-o
coloană de distilare. Aici are loc separarea diferitelor componente
ale țițeiului. Pe măsură ce componentele mai ușoare se ridică în
partea superioară, componentele grele - inclusiv bitumul - cad la
baza coloanei. Acest proces este cunoscut sub numele de distilare
fracționată. În cele din urmă, bitumul este obținut prin continuarea
distilării reziduului într-o coloană de distilare în vid. Acest tip de
bitum este cunoscut sub numele de bitum de distilare directă.
Calitatea bitumului depinde de cantitatea de materiale volatile care
rămâne în bitumul distilat - mai multe materiale volatile ducând la
un produs mai puțin pur și mai lichid [22].

5.3 Modul de colectare a bitumului

Pentru a colecta eficient bitumul ramas ca reziduu în urma

rafinării petrolului, se poate de implementat următorul plan de
acțiuni [22]:
 Bitumul din deșeurile de construcții și demolare poate fi colectat
manual sau mecanizat. În cazul colectării manuale, bitumul este răzuit
sau îndepărtat de pe suprafețe. În cazul colectării mecanizate, bitumul
este adunat cu ajutorul unor excavatoare sau buldozere.

 Bitumul din deșeurile de ulei și grăsimi poate fi colectat prin

intermediul unor separatori de ulei și grăsimi. Acești separatori folosesc
forța centrifugă pentru a separa uleiul și grăsimile din apele uzate.

 Bitumul din deșeurile de asfalt poate fi colectat prin intermediul unor

mașini speciale care mărunțesc asfaltul și îl separă de alte materiale,
cum ar fi pietrișul și nisipurile.

 Orice metodă de colectare a bitumului înainte de reciclare trebuie să fie

selectată cu atenție, pentru a se asigura că bitumul este colectat în mod
eficient și fără a contamina mediul.

Iată câteva sfaturi pentru colectarea eficientă a bitumului înainte de reciclare

[22]:

28
 Utilizați echipamente și materiale adecvate pentru colectarea bitumului.
 Evitați să contaminați bitumul cu alte materiale.
 Depozitați bitumul colectat în mod corespunzător, pentru a preveni
scurgerea sau contaminarea acestuia.
Implementarea unui astfel system va avea beneficia atât
pentru populație, cât și pentru natură în general. Reciclarea
bitumului este o modalitate importantă de a reduce cantitatea de
deșeuri și de a economisi resurse. Bitumul reciclat poate fi folosit
în amestecuri de asfalt, în acoperișuri și în alte produse.

Capitolul 6 Valorificarea bitumului

Cea mai mare parte a aplicațiilor de bitum, aproximativ 85 %,
este destinată construcțiilor rutiere. De asemenea, poate fi utilizat
și în alte cazuri, inclusiv pentru hidroizolații, acoperișuri și
acoperiri. În general, bitumul poate fi utilizat în mai mult de 7
domenii care includ peste 130 de aplicații [23].

Principalele aplicații ale bitumului sunt cele de mai jos [23]:

 Acoperirea drumurilor
Bitumul devine un drum atunci când este amestecat cu nisip,
pietriș și piatră spartă, înainte de a fi așezat la suprafață (vezi
imaginea 14). Un procent fenomenal de 90% din totalul rețelei
rutiere conține bitum și, numai în Europa, 6 milioane de kilometri
de drumuri depind de el.

29
 Bitumul poate fi utilizat pentru drumuri deoarece natura sa
lipicioasă lipește literalmente toate materialele de construcție. În
plus, caracteristicile de impermeabilizare ale bitumului sunt de
neegalat, ceea ce înseamnă că apa de ploaie nu pătrunde în
construcția drumului și se scurge pur și simplu. Este important ca
suprafețele drumurilor să fie rezistente la permeabilitatea apei

pentru a reduce probabilitatea formării de fisuri, deformări și

gropi.

Firgura 14. Mixul de bitum, nisip și pietriș e perfect pentru

asfaștareaa drumurilor\[24]
 Impermeabilizare:
Bitumul este utilizat în procesul de impermeabilizare și în
acoperirea antirugină.
În procesul de impermeabilizare, acesta poate fi utilizat sub
diferite forme de vopsea bituminoasă, membrană bituminoasă și
acoperire bituminoasă pentru a împiedica pătrunderea apei în
suprafețe. În acoperirea antirugină a metalelor, acesta împiedică
pătrunderea aerului și a umezelii în suprafețe.

 Vopsea bituminoasă
Vopseaua bituminoasă este utilizată într-o mulțime de locuri
diferite în care este necesar un strat de protecție, în imaginea 15
acest lucru este prezentat. Aceasta poate fi aplicată pe majoritatea

30
 materialelor, inclusiv pe fier, oțel, lemn și beton.
Vopseaua bituminoasă nu numai că este rezistentă la apă, dar
este și rezistentă la alcalinitate. Este folosită în mod obișnuit
pentru a acoperi scările de incendiu, jgheaburile, țevile,
balustradele, gardurile, rezervoarele de apă, carenele de barcă și
multe altele.

Figura 15. Acoperirea cu vopsea de bitum a unui acoperiș\

[24]

 Acoperișuri
Aproape toate casele moderne sunt izolate împotriva
condițiilor meteorologice cu ajutorul bitumului (vezi imaginea 16).
De fapt, aproximativ 10% din producția globală de bitum este
utilizată pentru acoperișuri. Înainte de montarea țiglelor, se pune o
căptușeală de bitum pentru a împiedica infiltrarea apei și pentru a
se asigura că totul rămâne uscat în interior.

31
 Utilizarea bitumului pentru acoperișuri este populară
deoarece, cu un nivel corect de grosime, bitumul este foarte
rezistent. Acoperișurile din bitum pot dura douăzeci de ani sau
chiar mai mult! De asemenea, este extrem de puțin probabil ca

bitumul să fie deteriorat de elemente naturale precum razele UV,

căldura, furtunile sau vântul.
Figura 16. Bitumul e un acoperiș perfect pentru suprafețe
mari\[24]
În ciuda conținutului său ridicat de carbon, bitumul poate fi
considerat, pe bună dreptate, unul dintre cele mai ecologice
produse de țiței. Bitumul nu este ars și, prin urmare, nu produce
emisii de CO2. Poate că este plin de substanțe periculoase, dar
bitumul este folosit doar ca material de construcție și nu pentru
calitățile sale de ardere și generare de energie.
Bitumul poate fi, de asemenea, reciclat, ceea ce reprezintă o
veste bună pentru mediu. În unele țări, ratele de reciclare a
bitumului sunt de până la 70%. Pur și simplu reîncălziți produsul,
lăsați-l să se topească și este gata să fie folosit din nou.

Reciclarea bitumului este o modalitate importantă de a reduce

cantitatea de deșeuri și de a economisi resurse. Bitumul reciclat
poate fi folosit în amestecuri de asfalt, în acoperișuri și în alte
32
 produse [23].

Avantajele reciclării bitumului includ [23]:

 Reducerea cantității de deșeuri: Reciclarea bitumului ajută la reducerea
cantității de deșeuri care trebuie depozitate sau incinerate.
 Economisirea resurselor: Reciclarea bitumului ajută la economisirea
resurselor naturale, cum ar fi petrolul.
 Protejarea mediului: Reciclarea bitumului ajută la protejarea mediului
prin reducerea poluării aerului și a apei.

Iată câteva exemple specifice ale avantajelor reciclării

bitumului [23]:
 Reciclarea bitumului din deșeurile de construcții și demolare poate
ajuta la reducerea necesității de a excava și transporta noi materiale.
Acest lucru poate ajuta la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și
la conservarea resurselor naturale.
 Reciclarea bitumului din deșeurile de ulei și grăsimi poate ajuta la
protejarea apei și a solului de poluare.
 Reciclarea bitumului din deșeurile de asfalt poate ajuta la reducerea
costurilor de reabilitare a drumurilor.
 Reciclarea bitumului este o modalitate importantă de a reduce impactul
negativ al activităților umane asupra mediului.

33
 Bibliografie

1. https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_petroleum_industry
2. https://en.wikipedia.org/wiki/Petroleum_industry#Structure
3. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/e3/
Oil_Reserves.png
4. https://www.elandcables.com/the-cable-lab/faqs/faq-what-are-
upstream-and-downstream-works-in-the-oil-gas-industry
5. https://rompetrol-rafinare.kmginternational.com/rompetrol-rafinare/
rafinaria-petromidia
6. https://kimray.com/training/how-gasoline-made-petroleum-oil
7. https://petrolcards.ru/articles/kak-delayut-benzin-iz-nefti/
8. https://www.motus.com/blog/how-is-gasoline-made/
9. https://premium-card.ru/articles/Production-of-gasoline-description-of-
technological-process/
10.https://www.autovit.ro/blog/cifra-octanica-ce-este-si-cum-alegi-
benzina-in-functie-de-valoarea-ei/
11.https://ru.scribd.com/presentation/619024551/Distilarea-Petrolului-
%C8%98i-Efectele-Sale-Asupra-Mediului
12.https://www.solutiidemediu.ro/wp-content/downloads/Lista-Codurilor-
Deseuri.pdf
13.https://ecoparconfreiwald.ro/produse/depozitarea-materialelor-
periculoase/containere-de-depozitare/container-depozitare-
butoaie.html
14.https://lege5.ro/Gratuit/ha3tsnbtgi4a/uleiurile-uzate-ordonanta-de-
urgenta-92-2021?dp=gqytanjygq2tqni
15.https://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/
2015_06_17_Ghid_monitorizare_lcp.pdf
16.https://stiintasiinginerie.ro/wp-content/uploads/2014/01/32-
GUDRONUL-ACID-%E2%80%93-VALORIFICARE.pdf
17.https://www.romcontrol.ro/produse-petrochimice-si-chimice
18.https://www.bionetix.ro/produs/6/bcp35m-tratare-deseuri-rafinarii-
petrochimice-mediu-marin/
19.https://www.anpm.ro/documents/840114/32873275/SI+Minmetal.pdf/
ac4a0c8b-aa71-4f0a-9d6e-3dce8da2c9e6
20.https://www.investopedia.com/terms/b/bitumen.asp#toc-
34
 understanding-bitumen
21.https://yamatex.ro/product/statii-de-epurare-ape-uzate-industriale/
22.https://energyeducation.ca/encyclopedia/Bitumen
23.https://www.rix.co.uk/blog/post/what-can-bitumen-be-used-for
24.https://infinitygalaxy.org/bitumen-applications-and-uses/

35