Sunteți pe pagina 1din 20

PRECAUŢII

UNIVERSALE (PU)

Conceptul de PU se refera la: măsurile care


se aplică în vederea prevenirii transmiterii
HIV;HBV şi alţi agenţi microbieni cu cale de
transmitere sangvină în timpul actului
medical.
Scopul aplicarii PU constă în prevenirea
transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere
sangvină la locul de muncă al personalului
Reguli de bază în aplicarea
Precauţiilor Universale
• 1. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi;
• 2. Consideră că sângele, alte fluide biologice şi
ţesuturile sunt contaminate cu HIV,HBV,deoarece:
- cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV, HBV sau alţi agenţi
microbieni sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare
de portaj;
- testarea sistematică pt. HIV HBV s-a dovedit neeficientă şi
chiar mai mult, o încălcare a drepturilor omului la viaţa
privată.
• 3. Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica
medicală sunt contaminate după utilizare.
• Contactul tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele
produse trebuie considerat la RISC:
• sânge;
• lichid amniotic, pericardic, peritoneal, pleural, sinovial,
LCR;
• sperma, secreţii vaginale;
• ţesuturi;
• orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge.
Aplicarea precauţiilor universale se
referă la
1. utilizarea echipamentului de protecţie: mânuşi, halate, mască;
2. spălarea mâinilor;
3. prevenirea accidentelor la locul de muncă (evitarea obiectelor ascuţite,
acele vor fi adunate în recipiente speciale; decontaminarea şi
dezinfecţia instrumentarului; atenţie sporită în cabinetele
stomatologice, laboratoare clinice);
4. în caz de inoculare percutantă accidentală. înţepătură, tăietură:
▪ spălarea cu jet de apă 5 min;
▪ aplicarea de antiseptice, dezinfectante,
spălare cu apă şi săpun sau detergent
Expunerea mucoaselor:
▪ clătirea gurii cu apă curată;
▪ clătirea mucoaselor oculare cu apă curată sau ser fiziologic.
Raportarea evenimentului
medicului personalului imediat
după expunere !!!
Evaluarea riscului pe categorii de locuri
de muncă şi activităţi prestate de
personal medico-sanitar în funcţie de
contactul cu sânge şi alte lichide
biologice:
• I. contact permanent, inevitabil, consistent;
• II. contact imprevizibil, inconstant;
• III. contact inexistent;
Pt. categoriile aparţinând grupelor I şi II se vor aplica permanent
precauţiile universale. Pentru cele din categoria a IlI-a sunt
suficiente precauţiile obişnuite.
EIP
• 1.1. Definiţie "echipament de protecţie": bariera între
lucrător şi sursa de infecţie, utilizată în timpul activităţilor
care presupun risc de infecţie.
• 1.2. Categorii de bariere utilizate pentru aplicarea
precauţiunilor universale:
Manusi CAND?
• anticiparea contactului mâinilor cu sânge, lichide
biologice contaminate, alte lichide biologice cu urme
vizibile de sânge, ţesuturi umane;
• abord venos sau arterial; .
• recoltare de LCR;
• contact cu pacienţi care sângerează, au plăgi deschise,
escare de decubit,
• manipularea, după utilizare a instrumentarului
contaminat, în vederea curăţirii, decontaminării.
Manusi – CE FEL?
• Uz unic sterile
• Uz unic nesterile (curate)
• Reutilizabile
• Uz general
Manusi - mod de folosire
• schimbare după fiecare pacient;
• după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuşi, după
care acestea se îndepărtează, prinzând marginea
primeia prin exterior, aruncând-o în containerul pentru
colectare;
• după îndepărtarea mănuşilor, se spală din nou, 10-15
secunde, chiar dacă mănuşile nu prezintă semne vizibile
de deteriorare în timpul activităţii încheiate.
SPĂLAREA MÂINILOR şi a altor
părţi ale tegumentelor:

• Este cel mai important şi uneori singurul mod de prevenire a


contaminării, a diseminării agentilor microbieni

• Este cea mai importantă procedură pentru prevenirea infectiei


intraspitalicesti deoarece mâna este principala cale de
transmitere.
Spalarea mainilor – se face:
• la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă; la intrarea
şi la ieşirea din salonul de bolnavi;
• înainte şi după examinarea fiecărui bolnav; atenţie la bolnavii cu
mare receptivitate
• înainte şi după aplicarea unui tratament;
• înainte şi după efectuarea unor proceduri invazive;
• după scoaterea mănuşilor de protecţie;
• după scoaterea măştii folosită la locul de muncă;
• înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a
medicamentelor administrate peros;
• după folosirea batistei;
• după folosirea toaletei;
• după trecerea mâinii prin păr;
• după activităţi administrative, gospodăreşti.
Procedura
• îndepărtarea bijuteriilor (inele, brăţări) a ceasurilor;

• unghii îngrijite, tăiate scurt;

• utilizare de apă curentă , săpun, periuță pentru spălarea


obişnuită;

• doua sapuniri consecutive timp de 2 min.pe toata suprafata


mainii si in spatiile interdigitale , se usuca mana cu prosop de
unica folosinta.

• în cazuri de urgenţa este permisă utilizarea de antiseptice ca


înlocuitor al săpunului, dar nu ca rutină
RAPORTAREA
EVENIMENTULUI

• medicului personalului;
• imediat după expunere;
• înregistrarea datelor de identificare a pacientului-sursă
(dacă este posibilă identificarea);
• înregistrarea unor date legate de personalul care s-a
expus: momentul, felul expunerii, primul ajutor.
MEDICUL PERSONALULUI
decide
• asupra personalului;
• asupra pacientului.
• testare privind statutul imunitar şi infecţios
(HBV, HIV) în dinamică;
• urmărirea clinică, profilaxie (vaccin HBV), tratament
complicaţii ale expunerii.
Dacă pacientul refuză testarea, sau dacă sursa expunerii este
imposibil de identificat:
• consiliere pretest-persoanal;
• testare în dinamică, urmărirea clinică.
• Persoanele expuse în timpul activităţii în unităţi private se vor
adresa DSP, dacă nu au acces la medicul personalului sanitar
din unităţile de stat.
• Întreaga asistenţă acordată persoanelor implicate în
expunerea profesională se va desfăşura numai pe bază de
consimptământ şi confidenţialitate, cu asigurarea
documentelor medicale.
Personal infectat cu HIV
• respectarea drepturilor omului;

• schimbarea locului de muncă, având acordul celui


infectat, sau la cererea acestuia când:
• se dovedeşte că nu-şi protejează pacienţii;
• este necesară protecţia sa medicală;

• conducerea unităţii va asigura un alt loc de muncă.


INFECȚIA
INTRASPITALICEASCĂ SAU
NOSOCOMIALĂ
• Definiția: … este infectia contactata in spital sau in alte unitati
sanitare si
• se refera la orice boala datorata micro-organismelor,
• boala ce poate fi recunoscuta clinic sau microbiologic,
• care afecteaza bolnavul, datorita internarii lui in spital sau
ingrijirilor primite, fie ca pacient spitalizat sau in tratament
ambulatoriu,
• fie personalul sanitar datorita activitatii sale, indiferent daca
simptomele apar, sau nu, in timp ce persoana respectiva se
afla in spital.
Clasificarea infecțiilor
nosocomiale:
1.Infecția de plagă chirurgicală
2. Infecția sangvină primară (confirmată în laborator prin
hemocultură( infecția în sânge)
3. Pneumonia
4. Infecția tractului urinar ( în urma unei sonde)
5. Infecția osteoarticulară ( la nivelul oaselor și articulațiilr) se
numește- osteomielită- osoasă, -bursită- a articulațiilor
6. Infecția sistemului cardio-vascular
7. Infecția SNC
8. Infecția urechilor, nasului, ochilor, farigelui și a cavității bucale
9. Infecția aparatului digestiv ( Hepatita A)
10. Infecția tractului respirator inferior ( Bronșita)
11. Infecția aparatului de reproducere (Endometrita- efectul
secunadra al avorturilor, sau după naștere)
12. Infecția pielii și a țesurilor moi (Escarele de decubit )
13. Boli infecțioase de origine virală cu transmitere aerogenă sau
transmitere parenterală( pe cale sangvină care ocolește tubul
digestiv)
Lantul
epidemio-
logic al
infectiei

S-ar putea să vă placă și