INTRODUCERE

Nanotehnologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul nanomaterialelor, acestea având

cel puţin o dimensiune cuprinsă în intervalul 1-100 nm, unde 1 nm reprezintă 1x10-9m [1].
Nanotehnologia este acum în plină ascensiune în domeniul industriei alimentare şi are
utilizări încă din sectorul agroalimentar (ex. livrarea pesticidelor, fertilizanţilor sau vaccinelor,
detectarea agenţilor patogeni la animale şi plante, implicaţii în ingineria genetică). Dintre
implicaţiile nanotehnologiei în domeniul alimentar al procesării şi ambalării alimentelor se
numără: încapsularea și livrarea substanțelor, creșterea aromei, introducerea de nanoparticule
antibacteriene în alimente, îmbunătăţirea termenului de valabilitate, detectarea unei
contaminări, îmbunătățirea depozitării alimentelor, localizarea, urmărirea și protecția mărcii
[2, 3].
Nano procesarea produselor alimentare, cât şi a altor tipuri de produse poate duce la
schimbarea culorii, aromei sau caracteristicilor senzoriale, dar şi la schimbarea caracteristicilor
nutriţionale, la eliminarea substanţelor chimice sau a agenţilor patogeni din alimente [2].
Nano materiale utilizate pentru ambalare pot prelungi termenul de valabilitate al
alimentelor, ambalajul acţionând ca o barieră de protecţie pentru îmbunătăţirea siguranţei
alimentelor, de asemenea pot atenţiona consumatorii dacă produsul pe care îl conţin este
contaminat sau deteriorat sau pot elibera conservanţi, ducând la mărirea duratei de viaţă a
alimentului [2].
Nanocodurile de bare sunt utilizate pentru o etichetare sigură și monitorizarea
distribuției de produse alimentare. Nanosuplimentele pot fi ușor incorporate prin tehnici de
încapsulare [2].
Nanotehnologia are aplicaţii in toate sectoarele industriei alimentare de la agricultură
la procesarea alimentelor, siguranţa si securitatea acestora, ambalarea şi depistarea unor
compuşi contaminanţi. Această lucrare îşi propune prezentarea generală a utilizării
nanotehnologiei în industria alimentară……, conform datelor din literatura de specialitate.
 NANOTEHNOLOGIA ŞI AMBALAJELE UTILIZATE ÎN INDUSTRIA
ALIMENTARĂ

Una dintre cele mai active sectoare în care au avut loc cercetări, dezvoltări şi utilizări
de nanomateriale din industria alimentară este ambalarea produselor alimentare. Piaţa
ambalajelor care utilizează nanomateriale a avut o creştere anuală medie de 11,65% începând
cu 2008. Unul dintre motivele pentru care acesta este cel mai activ sector este faptul că studiile
realizate la nivelul consumatorilor au evidenţiat acceptarea de către aceştia a utilizării
nanomaterialelor în aplicaţii de tipul “out of food” şi care nu implică adăugarea lor directă în
produs [3].

1. Nanocompozite
Nanocompozitele, incluzând şi nanoparticulele au fost dezvoltate în următoarele
scopuri:
 Proprietăţi de barieră;
 Rezistenţă mecanică;
 Stabilitate la temperatură şi umiditate;
 Durabilitate.
Unul dintre nanocompozitele cele mai des utilizate în ambalejele plastice este
nanoargila. Aceasta are la bază montmorilonul şi are o formă plachetară de 1 nm grosime.
Structura sinuoasă a ambalajelor care conţin nanoargilă plachetară face ca schimbul de gaze
dintre interiorul şi exteriorul ambalajului să fie încetinit, ducând la o mărire a termenului de
valabilitate şi o păstrare mai bună a caracteristicilor organoleptice ale produsului (miros, gust,
culoare).
Reprezentând o barieră pentru gaze, ambaleje pe bază de nanoargilă sunt utilizate în
special în industria băuturilor carbogazoase, împiedicând pierderea dioxidului de carbon.
O altă proprietate a nanoargilei este faptul că nu dispersează lumina datorită
dimensiunilor reduse, iar consumator poate observa produsul conţinut.
Nanoargila este utilizată într-o proporţie de 2-5% în polietilenă (PE), polipropilenă
(PP), poliamidă (PA), polistiren (PS), poliuretan (PU) şi polietilenă tereftalată (PET) [1].
 2. Ambalaje în straturi
Ambalajele în straturi sunt constituite dintr-un strat subţire de 40-50 nm de
nanoparticule aplicate direct pe un film de plastic. Procedeul de aplicare a nanoparticulelor se
realizează printr-o depunere a vaporilor. Acest tip de ambalaj reprezintă o barieră pentru
schimbul de gaze, în special pentru oxigen care poate duce la degradarea produsului, dar şi a
ambalajului.
În 2001 a fost dezvoltat ambalajul de tip Tetra Pak, care implică aplicarea unui strat de
dioxid de siliciu pe sticlele din PET. Acest tip de ambalaj permite vizibilitatea asupra
produsului, nu afectează calitatea produsului şi pot fi ambalate produse lichide sensibile la
oxigen.
Dacă sunt utilizate cutii sau tuburi din aliminiu pentru ambalarea alimentelor, este
necesar un strat de protecţie impotriva coroziunii aluminiului care duce la o contaminare a
produsului. Stratul de protecţie se aplică sub formă de jet plasmatic şi este constituit din
nanoparticule de sticlă.
În prezent se urmăreşte dezvoltarea unei tehnologii de aplicare a unor straturi de
alumină trasparente de 10 nm pe diferiţi polimeri (PET, PP, polietilenă orientată biaxial –
BOPP, acid polilactic – PLA). Această tehnologie implică aplicarea straturilor sub formă de
plasmă printr-un proces de presare în vid. Acest ambalaj ar trebui să asigure cel mai înalt nivel
de protecţie împotriva umidităţii şi oxigenului întâlnit la folile transparente [1].

3. Nanoceluloza
Nanoceluloza este un material derivat din fibre de lemn. Ea cuprinde nanoparticule
redispersabile, uniforme obţinute din regiunile cristaline ale fibrei celulozice. Are un înalt
nivel de rezistenţă mecanică şi este reciclabilă. Nanoceluloză poate forma filme transparente
cu o excelentă impermeabilitate. În prezent, nanoceluloza este produsă şi utilizată la scară
industrială.
4. Aplicaţii decorative
Efectul sidefat sau perlat dat de pigmenţii naturali este rezultatul nanotehnologiei.
Culorile de pe aripile unui fluture sau efectul de sidef de la scoici se datorează modului în care
lumina este refletată în straturi la o scară nanometrică. Versiuni sintetice ale straturilor sidefate
sau perlate posedă efecte optice care nu au doar rol decorativ, putând fi utilizate în etichetarea
mai sigură.
Efectul sidefiu este produs de ec ț iunea oglinda refl de lumină de la
mai multe suprafețe de plachete, cum ar fi mica cu orientare paralelă la diferite
adâncimi
în interiorul acoperirii. Lumina izbitoare trombocitele este parțial refl ected și parțial
transmise prin trombocitele. Un efect perlat luciu este produsă de
dependența de refl ec ț iunea pe unghi de vizualizare, precum și sentimentul de
adâncime este creat de
refl ec ț iunea din mai multe straturi.
5. Materiale active
6. Ambalare inteligentă