Sunteți pe pagina 1din 83

C 1.

Notiuni introductive n studiul farmacologiei veterinare


See: www.veterinarypharmacon.com

Prof. Dr. Romeo T. Cristina

Farmacologia (pharmakon = medicament; logos = stiint) Stiinta care se ocup cu studiul medicamentelor sub aspectul originii, structurii fizice si chimice, compozitiei, cineticii si actiunii lor n organism precum si a utilizrii lor.

Farmacologia mai poate fi definit ca studiul actiunii farmaconilor asupra organismelor vii, iar Farmaconii substante chimice care modific functiile organismelor vii. Medicul veterinar este mult mai interesat n ntelegerea utilizrii rationale i optime a farmaconilor cu scopul explorrii si tratrii unei boli sau a unei stri fiziologice, iar aceast ramur este farmacoterapeutica.

n deceniile timpurii disciplina era denumit De materia medica si includea elemente de: - farmacologie, - terapeutic i - farmacie la un loc.

Concomitent, a evoluat terapeutica, denumit: rational (dac natura bolii ct si modul de actiune al medicamentului erau pe deplin cunoscute sau empiric (atunci cnd cunoasterea acestora este incomplet) a devenit un domeniu experimental pentru clinician.

n arta tmduirii, de-a lungul secolelor, dou curente s-au impus, fiind general valabile si astzi. Acestea sunt: - alopatia - homeopatia

Principiul alopatiei a fost introdus nc din antichitate de ctre celebrul medic Hippocrate din Cos. Alopatia (allos = altul; pathos = boal), reprezint un sistem de tratament avnd la baz principiul Contraria contrariis curentur prin care se folosesc medicamente care produc efecte opuse simptomelor bolii.

Principiul homeopatiei (homoios = asemntor; pathos = boal) a fost enuntat la sfritul secolului XVIII de ctre medicul sas Samuel Hahnemann (1755-1843) (care a fost un timp bibliotecar la Palatul Bruckenthal din Sibiu). Homeopatia are la baz principiul Similia similibus curentur prin care un sindrom sau o boal se trateaz cu substante care produc efecte similare.

El este exact opusul alopatiei i se bazeaz pe trei principii fundamentale: - principiul similitudinii; - principiul dozelor infinitezimale (dilutii foarte mari); - principiul individualizrii tratamentului.

Evolutia si subramurile farmacologiei

Farmacognozia (pharmakon = medicament; gnosis = cunoastere) se ocup cu cunoaterea drogurilor din care se extrag substanele medicamentoase, indicnd principalele lor caracteristici i proprieti. Farmacognozia dup originea substantelor medicamentoase poate fi: vegetal, animal, mineral.

Chimia farmaceutic studiaz sinteza si structura chimic a substanelor medicamentoase, propriettile lor fizico-chimice. Farmacodinamia (dynamis = fort, actiune) partea farmacologiei care se ocup de actiunea medicamentelor n organism si rspunsul acestuia la contactul cu substanta medicamentoas, precum si cu definirea cilor prin care actioneaz medicamentele.

Farmacodinamia experimental studiaz efectul medicamentelor pe animale de laborator, sau pe organe i sisteme izolate, avnd caracter didactic si de cercetare. Farmacodinamia clinic urmreste efectul medicamentelor n cursul tratamentului la animale sau om.

Farmacocinetica (kinetikos = care se misc) ramura farmacologiei care se ocup cu studiul circulatiei medicamentelor n organism n legtur cu relatiile dintre doz si modificrile temporale care se petrec la nivelul concentratiei medicamentului n diferitele spatii ale organismului precum si n cadrul unor modele matematice.

Farmacometria studiaz modalittile de msurare a intensittii efectelor produse de medicamente. Farmacoterapia (therapoeia = ngrijire) sau farmacologia clinic studiaz aplicarea clinic a medicamentelor n diferite afectiuni, insistndu-se asupra mecanismului de actiune, eficacittii terapeutice, reactiilor adverse, potentialului toxic.

Terapia notiune mai larg n care se includ si alte mijloace de tratament nemedicamentoase (agenti fizici, diet alimentar, etc.). Receptura parte practic a farmacologiei care se ocup de prescrierea si prepararea formelor medicamentoase.

Ea cuprinde dou subramuri: Farmacografia (graphein = a scrie) studiaz prescrierea medicamentelor sub form de retete. Tehnica farmaceutic (tehnica galenic) studiaz prepararea formelor medicamentoase.

Farmacotoxicologia se ocup de studiul intoxicatiilor acute sau cronice si de efectele adverse produse de medicamente. Farmacologia molecular stabileste corelatiile dintre activitatea substantelor si a componentelor biochimice intracelulare. Farmacogenetica este ramur mai nou, care studiaz influentele medicamentelor asupra factorilor genetici.

Extinderea cercetrii n domeniu a condus la aparitia de noi subramuri ale farmacologiei: - imunofarmacologia, - cronofarmacologia, - neurofarmacologia, - citofarmacologia, - biochemo-morfologia etc.

Biofarmacia
se ocup cu studiul: - propriettilor fizico-chimice ale substantelor, - forma de conditionare si administrare, - parametrii si farmacocinetici si - efectele bio-farmacologice obtinute.

Biodisponibilitatea notiune de baza a biofarmaciei care se refer la: modul de eliberare a substantei din forma medicamentoas, Element ce conditioneaz absorbtia si difuziunea substantei n organism.

Comprimate, capsule, boluri DEZINTEGRARE Granule, agregate DEZAGREGARE Pulberi, particule fine

D I Z O L V A R E

Principiu activ n soluie ABSORBIE Principiu activ n organism: snge viscere

Notiunea de medicament

Relatia aliment - medicament toxic


Prin aliment se ntelege: o substant de origine vegetal, animal sau mineral care intr n metabolismul organismului, fiind de strict necesitate acestuia.

Prin medicament, conform definitiei O.M.S. se ntelege: orice produs utilizat n diagnosticul, tratamentul, atenuarea sau prevenirea unei maladii, a unei stri fizice anormale, sau a simptomelor lor, la om sau animal.

Medicamentul substan biologic activ sau o asociere de substante, care, dup cercetrile stiintei medicale, prin administrare rational la om sau animal, sunt capabile s fac posibil: a). recunoasterea, nlturarea, usurarea sau prevenirea simptomelor unei boli; b). recunoasterea sau s influenteze structurile organice, functiile organice sau tipologia comportamental a omului sau animalului, atta timp ct prin aceasta servesc scopului medicinii.

Farmaconul: Este orice substant sau produs utilizat sau propus pentru utilizare, n scopul de a influenta sau investiga sistemele fiziologice sau strile patologice n beneficiul pacientului.

Un medicament ideal prezint: activitate precis, un mecanism de actiune cunoscut, eficacitate constant, absenta efectelor adverse si accesibilitate din punct de vedere economic.

Sursele din care se pot obtine medicamentele sunt: vegetale, animale, minerale si sintetice fiind cunoscute sub denumirea generic de drog. Prin toxic se ntelege: orice substant care introdus n organism produce tulburri generale cunoscute sub denumirea de intoxicatie.

Toate medicamentele care se absorb n organism sunt toxice, n general la doze mai mari dect cele terapeutice. Cu mult nainte de aparitia farmacologiei moderne, Paracelsus (1493-1541) arta c toate substantele sunt otrvuri si c totul depinde de doz: Dosis sola facit venenum.

Denumirea si clasificarea medicamentelor


ntrebrile la care farmacologii au de rspuns sunt: Ce preparat farmaceutic trebuie utilizat? Care este doza optim? si Care este frecventa de administrare a medicamentului? Rspunsul la aceste ntrebri depindea de abilitatea farmacistului si fabricantului de a prepara din materiile prime, remedii cu potente sigure astfel nct recomandrile s poat fi fcute pe seama dozrii. Acest ideal a fost atins prin standardizarea medicamentelor si remediilor

Elementele esentiale ale unui astfel de sistem sunt: definirea si adoptarea unor teste care stabilesc identitatea, puritatea si puterea unei surse de medicament, ale unei substante sau ale unui preparat; recomandri legate de mrimea dozei, frecventa de administrare si indicatiile pentru fiecare medicament. Totusi exist nc un grad ridicat de confuzie legat de denumirea medicamentelor, deoarece fiecare compus chimic poate fi cunoscut sub o varietate ntreag de denumiri.

Vina o poart productorii de medicamente care, cu scop de protecie a produsului si standardizare, consider avantajos s dea denumiri de proprietar sau de marc fiecrui produs. Numele de proprietate este nregistrat de cele mai multe ori drept marc nregistrat.

Astfel, un compus chimic poate fi produs ca formulare sub o serie de denumiri nenrudite de ctre mai multi productori. O confuzie mai mare creeaz si faptul c acelasi medicament poate fi utilizat ca i component ntr-un numr relativ mare de preparate tip shot-gun (compusi care contin mai multe principii active).

n ncercarea de a clarifica aceast situatie, comisiile de redactare ale farmacopeelor dau fiecrui compus o denumire acceptat (cunoscut ca denumire oficial sau generic). Sub aceast denumire, compusul este ntlnit n farmacopee.

Denumirea aprobat de cele mai multe ori, derivat din denumirea substantei chimice, este n general o denumire prescurtat, comprimat deoarece de cele mai multe denumirile chimice sunt lungi, dificil de memorat. Mai mult, exist cteva conventii cu privire la denumirile aplicate de ctre chimisti. Astfel un compus poate avea mai multe denumiri chimice (diferite, dar corecte). De aceea, cea mai bun soluie este reprezentat de o denumire acceptat, aprobat la nivel international.

Din aceste considerente se cunosc mai multe denumiri ale medicamentelor (acestea primind denumiri dup criterii foarte variate). Medicamentele extrase din droguri vegetale poart denumiri apropiate de cea a plantei sau a levurii din care se obtin ex: atropina (Atropa belladonna), stricnina (Strychnos nux vomica), cofeina (Coffea arabica), digitalina (Digitalis purpurea), penicilina (Penicillium notatum), streptomicina (Streptomyces griseus), etc.

Denumirea chimic corespunde structurii chimice, adesea complicat, ce constituie un factor comun pentru numeroasele nume depuse pe care le poate avea un medicament (ex: acidul fenil-etil barbituric este denumirea chimic a derivatului barbituric, cunoscut n peste 120 de denumiri comerciale). Denumirea oficinal este denumirea prevzut n farmacopee pentru un medicament i este exprimat n limba latin (ex: Coffeinum et natrii benzoas pentru cofeina natriu benzoic).

Denumirea oficinal este utilizat mai mult de ctre cercettori si de ctre cei care activeaz n etapa preclinic. Pentru a pune ordine n nomenclatura medicamentelor, O.M.S. prin comisiile sale specializate a stabilit pentru fiecare substant o denumire comun international (D.C.I.), bazat pe structura chimic sau pe alte criterii, mai usor de retinut (ex: aminophenazonum pentru piramidon, methenaminum pentru urotropin, pethidinum pentru mialgin, etc.)

Farmacopeea

Farmacopeea ndreptarul de baz pentru prepararea formelor medicamentoase al crui nume deriv din cuvintele grecesti pharmacon = remediu i poise = fac. Farmacopeea codul oficial al normelor de preparare si control al medicamentelor oficinale, al conditiilor de puritate a materiilor prime, conservarea medicamentelor etc., avnd caracter de lege.

Prima atestare a fost datat la 2100 .Ch. n Sumer (Farmacopeea de la Nippur, scris pe argil ars). n Japonia prima farmacopee a aprut n jurul anului 900, fiind descrise 1025 de produse, din surse chineze. Prima farmacopee arab includea peste 200 de plante medicinale, multe utilizate si astzi. Primele farmacopee nationale europene au aprut la sfrsitul secolului al XVIIIlea si nceputul al XIXlea. n 1865 a avut loc Primul Congres International de Farmacologie unde s-a iterat pentru prima oar necesitatea unei farmacopeei unitare.

Prima Farmacopee Romn a aprut 1862, n perioada domnitorului Alexandru I. Cuza, sub ngrijirea eruditului farmacist Constantin C. Hepites, fiind una din primele lucrri de acest gen din rsritul Europei. Prima editie a unei Farmacopee veterinare n 1977, publicat n Marea Britanie.

n SUA echivalentul farmacopeelor europene l constituie United States Pharmacopoiea - National Formulary (USP). Farmacopeele vechi abundau de preparate de origine natural, n principal vegetal. Dezvoltarea sistemelor de simulare biologic pe care se bazau exprimrile de potent a constituit-o contributie major a farmacologilor.

Simularea biologic va rmne nc mult timp o metodologie standard n analiza farmacologic calitativ si cantitativ. Simularea biologic cantitativ exprim: potenta unui lot de medicamente n legtur cu capacitatea de a produce rspunsuri biologice selective, relative la un preparat standard al aceluiai medicament.

Primele medicamente organice sintetice introduse n medicin au fost anestezicele volatile, urmate de antisepticele fenolice. Un alt mare pas l-a constituit modificarea molecular a produselor naturale (ex: acidul 6aminopenicilanic, produs de fermentaie, care a constituit punctul de pornire pentru penicilinele semisintetice).

Clasificarea medicamentelor
Dup provenienta lor, substantele medicamentoase se clasific n de origine: - vegetal, - animal, - mineral sau - sintetic. Majoritatea medicamentelor sunt sintetice sau de origine vegetal.

Prin notiunea de drog se ntelege sursa primar din care se obtin substantele medicamentoase active. Din punct de vedere al toxicittii lor, medicamentele se mpart n trei mari grupe: - Venena, - Separanda si - Anodina.

Grupa Venena
nglobeaz substantele toxice stupefiante, cele cu regim foarte sever de pstrare, eliberare, utilizare, fiind tinute sub cheie n dulapuri speciale. La aceste medicamente doza toxic este apropiat de doza maxim terapeutic si este exprimat uzual n miligrame sau fractiuni de miligram. Medicamentele din aceast grup sunt eliberate numai pe baza retetelor cu timbru sec.

n grupa Separanda sunt ncadrate substantele puternic active a cror manipulare si utilizare prezint pericol crescut. Desi acestea nu au acelasi grad de toxicitate cu grupa anterioar, administrarea lor necesit supraveghere strict. Si acestea se pstreaz nchise n dulapuri separate.

Grupa Anodina, cuprinde substante lipsite de toxicitate sau cu toxicitate redus, n general lipsite de riscuri n utilizarea curent. Dup modul de prescriere si de realizare formele medicamentoase pot fi clasificate n forme: magistrale oficinale tipizate. Prin form medicamentoas, se ntelege: medicamentoas forma de prezentare finit a unui medicament n vederea administrrii.

Preparatele magistrale n farmacie dup prescriptia medicului, compozitia putnd fi diferit cu fiecare prescriptie n parte. Preparatele oficinale n farmacie dup prescriptii din Farmacopee, au compozitie fix. Acestea se prescriu enuntndu-se de obicei denumirea exact, fr a se detalia formula. Preparatele tipizate (specialitti farmaceutice, medicamente industriale) executate industrial, n fabrici de medicamente, avnd compozitia si modul de preparare fixe.

Din acest punct de vedere exist medicamente: solide: pulberi, granule, comprimate, drajeuri, tablete, pilule, boluri, capsule, etc; medicamente moi: unguente, paste, emplastre, electuarii; medicamente lichide: - de extractie (macerate, infuzii, decoctii, tincturi) si - de preparare (solutii moleculare, coloidale, mixturi, emulsii).

antiseptice, dezinfectante, vasodilatatoare, vasoconstrictoare,

Dup actiunea farmacodinamic predominant medicamentele se mpart n:

purgative,

chimioterapice antimicrobiene, antiparazitare, analgezice, antipiretice, hipnotice, narcotice, tranchilizante, neuroleptice, diuretice,

Medicamentul biologic
Este produsul care contine substante biologice care se utilizeaz n scop: - de diagnostic, - profilactic si/sau - curativ. n aceast categorie intr: - serurile, - vaccinurile si - produsele imunostimulante.

Medicul veterinar & Medicamentele

Clinicianul caracterizeaz un medicament pe baza efectului su, (ex: bacteriostatic, diuretic, stimulant etc., dar i pe baza simptomatologiei din indicatiile de utilizare (ex: analgezic, antacid, antispasmodic etc.). Chimistul este interesat mai mult de structura chimic dect de activitatea farmaconului.

Activitatea medicamentului formeaz de cele mai multe ori baza pentru diferitele criterii de clasificare. De exemplu, pentru a descrie un medicament ca fiind surfactant, diuretic osmotic, emolient etc. referirea se face la termenii fizici. Descrierea unui medicament ca fiind de pild: - parasimpaticomimetic, - adrenergic sau - blocant neuromuscular solicit o terminologie functional fiziologic.

O alt clasificare veche era bazat pe sursa de obtinere si prepararea medicamentului (de exemplu identificarea prin numirea sursei vegetale si a structurii vegetale ex.: - rdcin de lumnric (Gentianae), - fructe de ienupr (Juniperis), - flori de crizantem (Pyrethrum).

Dezvoltarea familiilor de medicamente cu activitti similare a condus la obtinerea unor compusi-tip, cu care sunt comparati noii compusi. Aceast practic a condus la aparitia unor termeni de exprimare cum ar fi: - histaminice, - atropinice, - clorpromazinice etc.

Conditionarea medicamentelor

Descoperirea c medicamentele actioneaz ca urmare a legrii la situsurile macromoleculare si dezvoltarea liganzilor radiomarcati pentru aceste situsuri a fcut posibil utilizarea acestor liganzi pentru a descoperi situsuri nc neidentificate, sau de a utiliza un situs de legare identificat pentru a identifica liganzii endogeni (ex: encefalinele, receptorii opioizi etc.).

Cunoasterea structurii moleculare a medicamentelor permite observatii cu privire la: - conformatia situsurilor la nivelul crora se leag si actioneaz, - ofer o baz pentru a putea sugera structuri ipotetice pentru medicamente cu potent mrit, actiune selectiv sau antagonism specific.

Simularea n farmacologie

Cu scopul de a usura descoperirea si a ieftini costurile noilor remedii, tehnicile computerizate sunt angajate n ncercarea de a specifica nainte de sintez molecula care are cele mai mari sanse de a fi potrivit. De aici este posibil recunoasterea acelor portiuni ale moleculei de medicament, responsabile de actiunea lui terapeutic si directionarea sintezelor ulterioare, doar pentru acele substante care corespund din acest punct de vedere, excluzndu-se sinteza acelora care mpiedic asocierea medicamentului cu tinta sa molecular.

Cnd n cuplare este implicat doar o portiune mic a moleculei, atunci specificitatea va permite identificarea acestei portiuni ntr-un grup de compusi diferiti din punct de vedere structural, care prezint activitate biologic comun. Acest fapt creeaz premisele pentru descoperirea unor analogi mai simpli din punct de vedere structural, mai usor de sintetizat (ex: petidina n locul morfinei).

Fenomenul contrar este cresterea mrimii (volumului) molecular si astfel, convertirea unui medicament ntr-un antagonist (ex: medicamentele betablocante) sau, de a face inaccesibil acea parte a unei structuri descoperit atacului enzimatic nedorit, cum ar fi de exemplu, modificarea produsului natural (ex. penicilina n peniciline semisintetice rezistente la atacul penicilinazei).

Acesti indicatori sunt utilizati n unele metode bazate pe regresia analitic, care definesc corelatiile ntre ei si activitatea medicamentului (ex: analiza Hansch i corelaiile Hammet). Acestea au pus bazele QSAR Quantitative Structure Activity Relations = Relatii Cantitative dintre Structur si Activitate.

Prezenta n timp a unui medicament n organism si ceea ce se petrece din punct de vedere chimic cu medicamentul n organism sunt de mare important pentru utilitatea clinic. Cunostiintele acumulate n acest domeniu fac posibil administrarea unor medicamente care sunt biologic inactive pn n momentul n care sunt activate n organism si uneori chiar la nivelul locului de actiune. Acest tip de medicamente sunt denumite: pro-medicamente.

Utilizarea eficient a medicamentelor


Este evident faptul c terapia rational poate exista doar n cazul stabilirii unor diagnostice de mare finete si certitudine. Oricum, utilizarea eficient a medicamentelor implic ceva mai mult dect selectionarea celui mai bun medicament, utilizarea unei formulri cu potent si sigurant garantat si modificrile la nivelul ntretinerii animalelor.

Dup stabilirea diagnosticului, nainte de administrarea oricrui medicament, clinicianul are de luat mai multe decizii legat de: - avantajele / sau - dezavantajele utilizrii, / sau - ntreruperea unui tratament cu un medicament, - modul de dozare care s conduc la efectul dorit.

Introducerea noilor medicamente

Stiinta farmaceutic este n permanent si rapid evolutie. Actualmente piata medicamentelor se confrunt cu un exces de copii ale unor preparate renumite (cazuri n care intervin reglementrile cu privire la protejarea brevetelor). Din pcate, vnzarea unui medicament depinde direct de reclam si nu de nsusirile acestuia. Aici intervine publicitatea agresiv.

Studiile farmaco - clinice n medicina veterinar

Cercetarea biomedical pe subiecti umani si/sau animale trebuie efectuat dup reguli stiintifice general recunoscute si trebuie s se bazeze pe studii de laborator, pe un numr suficient de mare de animale si pe cunoasterea aprofundat a literaturii de specialitate. Planificarea si conducerea experimentului trebuie s fie stabilit prin protocol de cercetare care este alctuit de ctre o comisie de specialitate, neutr fat de experiment (aceast comisie fiind abilitat s supravegheze si s fac comentarii sau s poat da sfaturi cu privire la desfsurarea experimentului).

Orice proiect trebuie s fie precedat de stabilirea cu certitudine a riscurilor pe care le implic n raport cu avantajele pe care le aduce asupra subiectilor. Medicii veterinari trebuie s fie circumspecti fat de experimentele ale cror riscuri nu pot fi apreciate. Trebuiesc abandonate orice experimente n care riscurile posibile depsesc eventualele rezultate pozitive. Medicul veterinar are datoria de a nedistorsionat rezultatele experimentului. publica

Cercetrile clinice

n cazul tratamentelor, practicianul trebuie s aib libertatea de a folosi metode de diagnostic si de terapie noi, atunci cnd, dup prerea sa, acestea mresc sansa de supravietuire sau vindecare sau reduc suferinta. Posibilele avantaje, riscuri sau efecte secundare ale unei metode noi trebuie raportate la avantajele celei mai bune din metodele cunoscute pn n momentul respectiv.

n cazul fiecrui experiment medical, fiecrui pacient sau grupe de control trebuie s i se asigure cele mai bune metode de diagnostic si terapie. Un medic veterinar poate s realizeze experimente clinice cu scopul de a obtine noi informatii stiintifice, doar atunci cnd aceste experimente sunt conforme cu actul medical n sine, atunci cnd cercetrile clinice au semnificatie diagnostic sau terapeutic pentru subiectii din testare.

Terapia placebo n medicina veterinara

Efectul terapeutic este dependent de modul n care medicul administreaz medicamentul placebo: adic optimist sau pesimist. Administrarea de medicamente de tip placebo (medicamente aparente) la om, poate conduce la ameliorri sau chiar la vindecare.

n medicina veterinar, mai ales n cazul animalelor de companie unde gradul de afectiune proprietar - animal este ridicat, efectul terapeutic poate fi dependent uneori de starea proprietarului. n aceste situatii, se poate vorbi de terapie placebo (n strns dependent de afectiunea si personalitatea stpnului de animale care poate fi influentat de sugestia indus n mod profesional de ctre medicul veterinar).

Substantele placebo n medicina veterinar se pot utiliza doar n dou circumstante: - cnd o adevrat farmacoterapie nu este necesar; - cnd medicul veterinar este constient c poate efectua psihoterapie asupra proprietarului cu ajutorul substantelor administrate animalului. Totusi: spre deosebire de medicina uman unde terapia placebo a putut fi monitorizat n medicina veterinar nu s-a putut monitoriza aparitia unor reflexe conditionate sau a unor efecte secundare la animale.

V multumesc pentru atentie!