George Bacovia

Opera bacovian are mai multe cauze cum ar fi o reevaluare tematica a angoasei, a nstrinrii si a disoluiei eului. Frazele lui sunt limpezi si nu au nevoie de decodare sau descifrare. Filozofia bacovian are ca obiect de studiu nu fiina ci nefiina, nu existenta ci neantul. Nu nelepciunea ci nebunia guverneaz intensitatea universului bacovian. Lumea poetului e una haotic i nu armonioas sau organizat. Universul bacovian nu e umplut cu sens ci cu lipsa de sens care se ntinde pn la absurd i derizoriu. n poezia lui nu avem transcenden dar avem un prag metafizic care este atins prin negativism i scepticism. Tristeea bacovian e fr scpare de sub tirania neantului. Bacovia regizeaz o gam ntreag de stri mediocre cum ar fi plictisul si apatia. Poetul plaseaz omul bacovian intr-o societatea citadina si adeseori mediocra. Omul bacovian este persecutat de monotonie sau plictis. Insa in toata aceasta monotonie acest om este adeseori persecutat de singurtate, aceasta fiind tragedia omului din universul bacovian. Tririle interioare ale acestui om pot fi adeseori asociate cu decorul in care acesta se afla. El traieste intr-un spectacol interior al pustiului si a dementei. Decorul bacovian este asociat cu acest gol interior al personajului. Bacovia este un poet simbolist iar el folosete aceste simboluri adeseori sobre nu pentru a ne prezenta un cadru exterior degradant ci pentru a prezenta degradarea interiorului. Bacovia folosete exteriorul , cadre citadine sobre pentru a ne prezenta interiorul. Poezia lui folosete nefiina pentru a explica fiina.

Plumb de toamn.
nc din titlul poeziei ne ntlnim cu simbolul tipic bacovian i anume plumbul. Bacovia este cunoscut pentru numeroasele tablouri scrise i anume tablouri de toamn, iarn, primvar. Plumbul n poezia bacovian este semnul a ceva greu, apstor. Prin utilizarea plumbului autorul ne trimite automat i la culoarea gri care este o culoare monotona ce sugereaz plictisul. Poemul sugereaz un fel de rtcire n hazard prin tablourile succesive ce apar ntr-o structura animat: o fata tuete, vistorul care se mpuc. Toate aceste evenimente succesive pot ns fi vzute i ca o deviere a ateniei astfel poetul introducnd versuri precum : E vnt si orice speran e pierdut. Poetul deschide poemul cu o lamentaie ctre o iubit de mult pierdut i uitat.- Tu ce mai faci,iubita mea uitat? ntreaga poezie e adresat acestei iubite de mult uitate iar poetul

menioneaz o serie de evenimente cu caracter morbid. Universul acestei poezii conine un ru universal care se rspndete n toate colturile acestei lumi. Nimeni si nimic nu rmne neatins de acest ru universal. Poetul sugereaz o perioada bntuita de chinuri i evenimente tragice. Primul vers al poeziei sugereaz prezena bolii n acest univers de-acum tuind a murit o fat.n prima strof a poeziei aceast menioneaz un palid vistor ce s-a mpucat. ntr-un fel moartea acestui vistor sugereaz o pierdere a speranei. Nu mai exista posibilitatea de a scpa de sub acest regat al morii. Visul poate fi vzut ca simbol al colapsului ontologic dar i ca o scpare din aceasta realitate crunt. Astfel odat cu moartea vistorului poetul nu mai are nici o scpare din acesta lume in colaps. In a doua strofa a poeziei poetul menioneaz ca spaiu al aciunii gradina care este tcuta. In contrast cu aceasta tcere vine rcnetul unui nebun. Poetul utilizeaz aceasta opoziie tcere/strigat. Acest strigat vine ca o ultima rebeliune mpotriva acestui colaps ontologic. Nebunul poate fi vzut si ca o lipsa a raiunii sau ca un simbol al dementei motiv tipic bacovian. ns autorul ne arat n urmtoarele versuri c acest strigt pentru salvare este nc de la nceput destinat eecului e vnt si orice sperana e pierduta. Strigatul acestui nebun se risipete n vnt odat cu frunzele ce se desprind cu droaia. Universul poeziei e o provincie pustie unde orice sperana e pierduta. Fata, palidul vistor, nebunul, poetul, nu au nici o sperana de a iei din acest spaiu. n urmtoarea secvena poetul introduce doua noi persoane soldatul i preotul. Preotul poate fi considerat un simbol al credinei n timp ce soldatul este un simbol al justiiei. Poetul menioneaz prezena celor doi ntr-o provincie pierduta. Astfel n acest spaiu n care credina este pierdut iar justiia nu mai exist asistm la pierderea ordinii logice a universului. Credina si justiia se pierd n acest spaiu haotic ce conine boala i nebunia. Provincia mpreuna cu tot coninutul ei este un loc al uitarii, un spaiu adeseori gsit ntr-un spaiu livresc. In ultima secvena a poemului eul menioneaz o lume eronat plin de ecouri de revolt si de jale Aceste ecouri pline de revolt pot fi asociate cu strigtul nebunului un strigt ndurerat i care cere salvare din aceasta lume derizorie si haotic. n ultimele dou versuri poetul se adreseaz din nou iubitei care era interesat de probleme sociale. Iubita poate fi vzut ca un alter-ego al poetul cu preocupri nu tocmai feminine. Eul este interesat daca iubita uitata a auzit aceste proteste aceste strigate pline de jale. Acest poem este dominat de un puternic sentiment de damnaie. Ne aflm ntr-un univers haotic dominat de nebunie, visare si de revolta. Bacovia ne prezint un loc n care credina si justiia nu i mai gsesc locul. n

aceast poezia toamna devine pentru poet un anotimp al damnaiei, al haosului total si al pierderii in neant.

Decembre.
In viziunea poetului luna Decembre este nu numai ultima lun a anului dar si un sfrit de lume, un timp in care spaiul din afara devine un spaiu al morii, un spaiu nesigur, periculos. Poezia poate fi vzut ca un dialog al poetului cu iubita. Acesta ptrunde in spaiul iubitei iar aici el se simte sigur si protejat de lumea de din afara. Poemul separa cele doua spatii , spaiul iubitei si spaiul de din afara. Acest poem este un poem al contrastelor. Daca afara e ninsoare si e rece nuntru n iubita lui acas e cald si e bine. ntlnim numeroase contraste de-a lungul poeziei. nc din prima strofa a poeziei poetul introduce aceste opoziii rece-cald : Te uit cum ninge.. ninsoarea este un clar simbol al unei atmosfere glaciale. n urmtoarele versuri poetul introduce termeni ce sugereaz cldura cum ar fi: jratecul, focul, soba sau lampa. Poetul ascult vijelia prin horn care alctuiete o simfonie. Aceasta simfonie este singura care ptrunde in spaiul interior a poetului. Aceasta muzica este puntea de legtura intre interior si exterior In urmtorul cadru poetul i spune iubitei sa citeasc ceva de la poluri n timp ce zpada nengroape. Cererea pe care i-o face iubitei poate fi vzut ca o ultima ncercare la normalitate. Poetul i cere ceaiul i cere s i se citeasc n timp ce afar ninsoarea cade dezlnuita. Cererile lui sunt banale pe fondul aciunii din afara spaiului iubitei. n timp ce zpada cade dezlnuita, agresiv gata s nghee lumea poetul i bea ceaiul i ascult povesti de la poluri. Salonul Ce cald e aicea la tine nlocuiete absena soarelui,el reprezint minima dimensiune a unui necesar spaiu edenic n afara cruia iubirea nu poate fi imaginat. Acest salon i ofer poetului spaiul necesar pentru a scpa de moarte i n acelai timp pstreaz o nota intim datorit focului, ceaiului sau a fotoliului.1 Ii cere iubitei sa citeasc n continuare i s nu rd Nu rdecitete nainte. Poetul este disperat s menin aceast atmosfer normal, acest spaiu protector i simte c o dat ce iubita se oprete din citit aceste ziduri pe care le-a ridicat pentru protecie se vor nimici. Cititul iubitei menine focul luntric al poetului i l separ de ninsoarea de afar. n structura imaginarului focul este adeseori asemnat cu spiritul. Citind cuvintele femeia ntreine focul interior.2
1

Fanache,Vasile. 10 Poeme de George Bacovia, Dacia,Cluj-Napoca 2002 Ibidem

Odat cu progresul poeziei crete si abundena zpezii. E ziu i ce ntuneric iar zpada-i ct gardul. Poetul cere s-aduc i lampa deoarece simte c frigul ncepe s l ating chiar i n spaiul acesta sigur. Zpada s-a depus i pe clampa fapt ce ar putea fi vzut ca o izolare, ca o restricie. Poetul nu mai poate iei din acest spaiu deoarece zpada blocheaz orice posibila ieire. Dei salonul iubitei este cald, iar poetul este n sigurana n el, zpada ii blocheaz orice alta opiune. Salonul devine singurul loc n care poetul mai poate exista. Eu nu m mai duc azi acas/Potop e-napoi si-nainte. Poetul realizeaz c este blocat in acest spaiu al iubitei. El nu mai poate pleca acas din cauza acestui potop. Poezia se ncheie cu acelai indemn fcut iubitei de a citi nainte. Acest lucru poate fi vzut i ca un semn al resemnrii. Poetul este contient c nu mai poate prsi acest spaiu interior. Frigul impune o tcere suprem asupra lumii din afara dar si asupra spiritului poetului.

Nervi de primvar.
nc din titlul poeziei observm c Bacovia nu va vorbi despre o primvara tipic. Primvara lui Bacovia este nsoit de nervi provocai de agitaia care vine o dat cu acest anotimp. Primvara vzuta prin ochii lui Bacovia e o vibrare de violete. Poezia este lipsit de orice culoare n afar de acest violet vibrant. Violetul la Bacovia reprezint o ieire din realitate sau nceputul unui comar , o culoare halucinant. Primvara aceasta nu este un motiv de fericire pentru poet ci dimpotriv e un motiv de disperare de depresie. Starea de spirit provocat de primvar eului poetic bacovian este o iritare profund, o suferin ce merge pn la nevroz, anotimpul rnindu-i simurile prin explozia de culoare, prin forfota oraului i manifestarea intens a vieii. In timp ce pentru restul oamenilor primvara aduce un sentiment de renviere si de bucurie poetul analizeaz cu un ochi critic toate aceste lucruri. Eul liric este nvluit de aceasta stare de melancolie de care nu poate scpa. Dei isi dorete sa scape de aceasta melancolie nu poate. Versul repetitiv Melancolia m-a prins pe strada poate fi vzut ca un refren al acestei poezii, un refren ce reprezint neputina eului liric. Poetul este un simplu spectator n aceast miriada de evenimente. n timp ce mii de femei au trecut el rmne palid si mut. Acest vers poate ns oferi poeziei i un caracter erotic. Aceste femei se poate s fi trecut prin viaa lui ns toate sunt plasate sub acest numr indefinit. Nici una dintre ele nu a avut un efect asupra eului. El rmne n continuare palid i mut i persecutat de aceasta melancolie care l nsoete peste tot. Prin versul Oh, primvara,iar a venit poetul

sugereaz c aceste amintiri i aceast melancolie i este provocat de acest anotimp. Faptul c poetul este palid poate fi vzut i ca un semn al bolii sau c al prezenei morii n poemele lui Bacovia. Eul mut reprezint neputina comunicrii eului liric, izolat de lume i de sine pentru c e altfel, diferit de ceilali. n a doua strofa poetul o menioneaz pe Ea. Aceast ea este singura care se distinge din aceasta mulime de femei, singura care sugereaz existenta unei iubirii. Aceasta ea este o prezena fantomatic, adusa de primvara. Exista o bariera ntre el si iubita, o bariera de care el nu poate trece iar iubita la fel de repede cum apare i dispare ntr-o vibrare de violete. n aceast secvena acest violet i induce poetului o halucinaie care la fel de repede cum apare i dispare. ntreaga strof sugereaz un puternic sentiment de regret a vrea/dar nu pot s-o salut. Eul este ntr-un fel contient de imposibilitatea atingerii iubitei. Prezena ei este de fapt o prezena n memoria eului liric iar aceasta rememorare a ei nu poate duce dect la o pierdere n gol , n neant. n urma acestei ntlnirii fantomatice poetul este cuprins de sentimentul de nimicie nimicia m-a prins in strad. Aceast ntlnire l las fr puteri, l seac de orice sentiment de melancolie si i induce somnolen. Anotimpul speranei, primvara, devine pentru Bacovia un anotimp al rememorrii, un anotimp al regretelor. Poezia poate fi vzut ca o poezie de dragoste care plnge pierderea iubitei. Primvara e o povara, un ecou al morii. n ntreaga poezie suntem urmrii de acest sentiment de nevroz pe care acest anotimp l invoca poetului. Melancolia se materializeaz att prin vibrarea de violete ct i prin starea de nedecidere a poetului mcinat de regret. Iubirea nu mai este pentru poet o salvare din acest mediu bntuit de melancolie si valsuri funebre. Poetul se afla n prezena morii iar iubirea este asociata cu regretul nemplinirii i nu cu permanenta.
Bibliografie Fanache, Vasile. Bacovia in 10 poeme. Ed. Dacia. Cluj-Napoca,2002 Flmand, Dinu. Introducere in George Bacovia. 1979